187 matches
-
nu risca o prăbușire depresivă. În unele momente poate fi, din contra, foarte seducător, folosindu-se de aspectul său fizic încă foarte infantil și căutând cu aviditate o relație afectivă exclusivă. El provoacă interlocutorului său, în mod alternativ, sentimente de înduioșare și exasperare. O singură dată, în timpul unei consultații, va evoca gestul său, amintindu-și că în momentul în care hainele sale au luat foc n-a încercat imediat să-l stingă și a fost invadat de ideea morții. Rezultatele la
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
echipă; educație; emoție; Europa; a face un bine; fain; familial; fapt, curaj; faptă; fata; favor; fericire; a fi la nevoie; foc; folos; frate; garantat; gest; greu; greutate; harnic; hartă; hărnicie; ignorare; impas; inel; interes; intrare; iubire; împlinire; împlinit; împrumut; încurajare; înduioșare; mă înec; a se îneca; întăriri; întîmpla; înțelegere; înțelept; lîngă; de mamă; mamei; mărinimie; medici; merge; meșter; milos; minunat; minune; moral; mult; mulțumire; muncă; neajutorat; neam; necondiționat; negru; nepăsare; nevoiaș; nevoiași; nevoitor; nimic; obstacol; omenire; ospitalitate; palmă; un pas înainte
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
dușmani; e pentru proști; de el; emoție; enorm; este; nu există; fată; față de cei săraci; făgăduință; de fier; firav; foame; generos; generozitate; gingășie; grijuliu; homeless; iar; idee; inacceptabil; incapabil; indulgență; inexistentă; inimă bună; inimă; inocentă; inspiri; ioc; Isus; împărți; încredere; înduioșare; îndurerare; întotdeauna; a întins mîna; înțelegere; înțelepciune; jele; a jeli; jertfă; 1,6 km; lovit; lume; de mamă; mașină; mereu; mine; mită; mîna întinsă; mîntuire; moale; munte; neajutorat; nemărginită; nepăsare; neputință; om bun; om sărac; omenească; omenesc; omenire; omenos; orb
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
faptă și răsplată; duritate; educație; eșec; exemplu; faptă necorectă; faptă rea; fapte rele; fără sex; frustrare; furie; furt; gălăgie; ghidușie; ghinion; gratii; grădiniță; greșeli; greși; greu; groaznică; infractor; infracțiuni; instruire; insultă; interdicții; interzicere; ispravă; istorie; încătușare; încercare; închis; încuiat; îndeplinește; înduioșare; îndură; îndurerare; îngrădire; înjosire; întotdeauna; întristare; învață; învățare; învățătură de minte; jilavă; joc; a judeca; judecător; just; justiție; la naiba; limită; lipsă de libertate; lucru; mama; masochism; măr; de modestie; nasol; năcaz; neacceptare; neascultare; necesară; nechibzuit; nedreptate; needucat; nefericit; negru
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
sau ai lui Dickens. Una din ele m-a pălit în... luciditate, nu de mult; și ca să nu mă mai obsedeze, o aștern acum pe hîrtie, cititorule, fratele meu, dublul meu, amator în secret, ca și mine, de prilejuri de înduioșare... Am un amic care a fost, ani de zile, peste două decenii, directorul unui teatru de copii. Teatrul, de cînd am montat eu prima oară în el, acum 40 de ani, avea o clădire mizerabilă; ce mai, numai a teatru
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
moartea lui Caragiale și pe care Șerban Cioculescu le reproduce în studiul său: „Urmașii cari n-au văzut și auzit omul, n-o vor înțelege (atitudinea lui!) la acest om cu ochii în cari fugiau flăcări ciudate, de ironie și înduioșare, de admirație și pornire distrugătoare, acest om cu impresionantul glas de impunere a credințelor și capriciilor sale, cu gesturi stăpânitoare, zguduitoare, nimicitoare ale unui genial actor, acest spirit de intenții ironice și de capricii rafinate, capabil de elementare asalturi crude
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
marelui Ocean Înghețat. Oameni perfect echipați, protejați de frig grație căciulilor de blană, încălțărilor căptușite, mănușilor, îmbinărilor etanșate, izolatoare, ce se încheie cu fermoarul, protejați de soare și de reverberațiile luminii pe gheață datorită ochelarilor de firmă fumurii, protejați de înduioșare de însăși inima lor de piatră sau de gheață (ori, pur și simplu, de foamea lor de bani), acești oameni moderni înarmați cu bâte, harpoane și cuțite tăioase urmăresc puii, îi bat până îi omoară sau chiar, uneori, pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
care își treceau oile peste munți și era firesc ca ei să-1 privească cu un fel de gelozie.” Ovid Densusianu precizează că Miorița, este o dramă concentrată în câteva versuri la munte, poezia plaiurilor noastre și sufletul ciobanului român, cu înduioșările și seninătatea lui" 3.7. Limba descântecelor După părerea lui Ovid Densusianu din punct de vedere lingvistic, „din toată literatura populară descântecele sunt acelea, care, pe lângă caracterul conservativ întrunesc cele mai multe inovațiuni”. Create de femei în mod special, vrăjile conțin „expresiuni
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
alt an, am expus la "Tinerimea" un panou de grup mare, de 1.20 pe 1 m. Și pictat în "encaustique", reprezentând o variantă a acestui subiect biblic: "Călăul aducând Salomeei capul Sfântului Ioan". I-am dat o atitudine de înduioșare căci, îmi plăcea să contrariez tradiția, reprezentând o Salomee pocăită, în locul celei inconștiente din biblie"555. În Salomeea (1913) (vezi planșa 3), aceasta se apleacă cu dragoste asupra capului detașat de trup al sfântului Ioan. Este aici ceva din sărutul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
purtă (copilul) fricoasă pe Cula. Această femeie își depășeste propriile temeri, nu fără urmă de tremur interior, dintr-o dăruire și o dragoste care emoționează. Ghiță însuși, impenetrabil și adesea constant indiferent, e cuprins la vederea acestui tablou de o înduioșare din ce în ce mai adâncă. Stând jos alături de bărbatul ei care "îi netezește părul de pe frunte", femeia se simte în largul său. Acesta e locul în care îi este atât de bine: cu copilul pe genunchi sau în brațe țipând răsfățat, cu soțul
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
inginerului Anicet.[...] E mai bine așa. Am să-ți spun eu altădată, Dav, de ce s-au întâmplat toate câte s-au întâmplat. [...] Să adaug apoi: Iartă-mă, Dav, puteam fi altfel, mă puteam purta altfel cu tine... Simte o ușoară înduioșare când își imaginează scena asta. [...]” (p.211) Cea mai mare parte a monologurilor interioare se constituie însă sub forma unor lungi reflecții bazate pe raționamente mai mult sau mai puțin logice, pe care personajele le fac în singurătate, într-o
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
emoție de artă; ea nu voește să ne trezească decât mila, ajungând la fibrele cele mai adânci ale inimei (s.n.). Pentru a ne înduioșa nu e nevoie însă de artă. Melodrama transpune tocmai pe scenă situații de așa natură, încât înduioșarea și mila să reiasă din simpla lor prezentare"93. Cu alte cuvinte, melodrama ajunge să nu mai fie considerată atât o specie literară, cât expresia cea mai caracteristică a unor procese psiho-morale declanșate de niște "situații" sau evenimente oarecare, capabile
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
nu mai fie considerată atât o specie literară, cât expresia cea mai caracteristică a unor procese psiho-morale declanșate de niște "situații" sau evenimente oarecare, capabile să ilustreze "comicul dureros" al vieții și să trezească numai acele sentimente profund omenești, ca "înduioșarea" și "mila". Remarca lovinesciană își găsește ecoul și într-o foarte subtilă observație a lui Georg Lukács, care consideră că în dramă psihologia nu e decât un fel de materie brută, neprelucrată, având totuși posibilitatea să se manifeste estetic ca
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
psihologie, nici melodramă. Și, evident, nici viață adevărată 98. Revenind la cele afirmate anterior, dacă în lucrările de doctrină Lovinescu vedea în propensiunea spre "duioșie" o trăsătură specifică "rasei" noastre, e cu totul necuvenit să credem că melodrama (în care înduioșarea și mila reies din "simpla lor prezentare") ar fi putut satisface pe deplin așteptările publicului românesc? Și oare numai hazardul a făcut ca personajele romanelor lovinesciene să verse lacrimi grele la contactul cu formele elementare de artă, de tipul romanței
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
albă ca hârtia, uitîndu-se parcă n-ar fi îndrăznit să dea crezământ ochilor, apoi izbucni printre lacrimi: ― O, dragul mamei, scumpul mamei... Se îmbrățișară îndelung, murmurând în același timp vorbe și crâmpeie de fraze fără legătură, în care bucuria și înduioșarea își găseau descărcarea trebuincioasă. După ce se mai potoli, d-na Bologa se întoarse spre servitoarea ce înlemnise cu lumânarea în mînă: ― Rodovico, ce stai ca o toantă?... Pune sfeșnicul pe masă și du-te fuga de ațâță focul, să pregătim
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se încurcară într-un simțământ de neliniște. Făcu un pas spre el, să-i întindă mâna. Își luă seama brusc și trecu fără să-l mai privească. Și, ieșind, tuși ca și cum ar fi vrut să-și curețe din inimă urmele înduioșării... Apostol ședea pe colțul patului de scânduri ca o stană de piatră. La spatele lui, horcăiturile reîncepură ca niște ferăstraie ruginite. Un soldat se lăsă pe vine, în ungherul de lângă ușă, cu arma în brațe și adormi numaidecât, pe când cellalt
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ea frumusețea." Lessing obiectează că dacă natura oferă efectiv spectacolul diversității, arta îi este ireductibilă. El nu admite amestecul de tonuri decât dacă cele două elemente se potrivesc fără să se opună, când ceva serios produce râsul, iar bucuria creează înduioșarea. Astfel visează el să creeze cu Minna von Barnhelm ceea ce numește "comedia autentică". "Farsa, scrie el, nu are alt scop decât râsul, comedia lacrimogenă numai emoția, comedia autentică propune cele două lucruri." Dacă pledează pentru unirea râsului cu emoția, o
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cu cestiunea evreilor, care e mult mai gingașă, mai primejdioasă si mai imediată în Moldova decât în Muntenia. C-un cuvânt d. Cogălniceanu are dreptate când apasă asupra acelor stări de lucruri, dar - care va fi rezultatul practic al acestei înduioșări? Intrarea sa în minister. Atunci Moldova va rămâne în știrea lui Dumnezeu ca și până acuma și d-sa - puternic ministru de exteme - nu se va preocupa mai mult de acele dureri. Oare acest rezultat practic nu este cumva scopul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
remarcară că interiorul era neatins. Teancul de bani fusese învelit într-un ziar împăturit în trei și banii erau întregi. Toți răsuflară ușurați. — Poate că vreo miișoară s-o fi stricat un pic, dar restul au scăpat neatinși, rosti cu înduioșare Lebedev. — Toți sunt ai lui! Pachetul e al lui! Ați auzit, domnilor? anunță Nastasia Filippovna, punând banii lângă Ganea. Nu a făcut-o totuși, a rezistat! Deci orgoliul e mai tare în el decât lăcomia de bani. Nu-i nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ajunseră să râdă cu hohote, ca smintiții. Principalul e că ai un fel de credulitate copilărească și o sinceritate neobișnuită, spuse, în sfârșit, prințul. Știi că prin asta ajungi să fii foarte simpatic? — Sunt gentilom, gentilom și cavaler! întări cu înduioșare Keller. Dar, știți, prințe, asta numai în vise și, ca să zic așa, când sunt cu curaj, însă în realitate nu-mi izbutește niciodată! Și de ce-o fi așa? N-am nici cea mai mică idee. — Nu dispera. Acum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
binecuvântarea academică a vieții de către aceste versuri franțuzești s-a îmbâcsit atâta înveninare, atâta răutate înverșunată, încântată de sine în rime, încât chiar și poetul, poate, a făcut-o de oaie și această răutate a luat-o drept lacrimi de înduioșare, murind cu această convingere: fie-i țărâna ușoară! Aflați dar că există o limită a rușinii în conștiința propriei nimicnicii și debilități, dincolo de care omul nu mai poate trece și datorită căreia începe să simtă în însăși rușinea lui o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
adevăr m-ai făcut să mă îngrijorez, îl întrerupse prințul distrat și nemulțumit. Deci, ce intenție ai... dacă ești atât de sigur că hoțul este Ferdâșcenko? — Prințe, mult stimate prințe, cine altul ar putea să fie? o scălda Lebedev, cu înduioșare crescândă. Căci faptul că nu mai am la cine mă gândi de rău și, ca să zic așa, absoluta imposibilitate de a bănui pe altcineva, cu excepția domnului Ferdâșcenko, toate astea, ca să zic așa, sunt încă o dovadă împotriva domnului Ferdâșcenko, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și cu ochii strălucitori, de parcă și-ar fi venit brusc în fire și ar fi fost uluit de o idee subită. Prințe! Sunteți atât de bun, atât de naiv, încât uneori mi se face milă de dumneavoastră. Vă privesc cu înduioșare. Fie ca Domnul să vă binecuvânteze! Fie ca viața dumneavoastră să înceapă și să înflorească... în iubire. A mea e de-acum sfârșită! O, iertați-mă, iertați-mă! Ieși repede, acoperindu-și fața cu palmele. Prințul nu se putea îndoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
voia să ia calea mânăstirii; de altminteri nu sunt sigur de asta; poate că era vorba despre altcineva... ah da, mai deunăzi am auzit așa ceva despre soția unui doctor...“ Prințul ascultă toate acestea și ochii îi străluceau de încântare și înduioșare. Cu o înflăcărare neobișnuită, declară, la rândul lui, că nu-și va ierta niciodată faptul că, în aceste șase luni de călătorie prin guberniile din centrul Rusiei, nu profitase de vreun prilej oarecare și nu încercase să le găsească și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
După lăcrămoasele vorbe prin cari da a se înțelege că dumnealui și-a pierdut starea pe care n-a avut - o, că dumnealui a fost cel care a mâncat în restauranturile cele mai elegante ale Parisului pînea amară a exilului, înduioșarea și entuziasmul clicei s-a suit la culme, Comedie! Două zile după asta același d. Brătianu a revenit asupra sporului lefii. D-sa s-a sacrificat pe sine, dar nu poate sacrifica pe interesantul ministru al externelor și pe cel
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]