313 matches
-
un carton pe care scrie: „Orb din naștere”. Mulțimea trece indiferentă până în momentul în care un necunoscut se oprește, ia cartonul, îl întoarce, mâzgălește câteva cuvinte pe el și pleacă. Imediat după aceea, miracol. Fiecare trecător întoarce capul și mulți, înduioșați, se opresc și aruncă un bănuț în cutie. Cele câteva cuvinte spun foarte simplu: „Este primăvară și eu nu pot să o văd”. Trebuie să remarcăm însă că acest efect poate fi și sursa multor bariere în comunicare; - Teoria perseverenței
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Un roman interesant este Râul tăcut (1999), unde, dincolo de trama polițistă (într-o banală localitate provincială, un procuror vine să ancheteze uciderea unei fete bătrâne), există o structurare alegorică de profunzime a imaginarului privind condiția umană, pusă într-o lumină înduioșat ironică. SCRIERI: Aventurile tezaurului Cloșca cu puii de aur, București, 1979; Expediție la apa vie, București, 1981; La noapte, cotidianul, I, București, 1985, II, Buzău, 1999; După anchetă, București, 1986; Adio cu nopțile de unul singur, București, 1987; Drumul prin
STEFAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289899_a_291228]
-
în timp ce imaginea orașului rezultă din tablouri cu virtuți evocatoare. Darurile autorului, mai cu seamă spiritul de observație, exersat în sesizarea laturilor comice, se întrevăd îndeosebi în zugrăvirea aglomerațiilor urbane - băile, șoseaua, „paradisul slujnicelor”, Calea Văcărești, sălile de întruniri politice. Profund înduioșat când evocă urmele de odinioară, cu un umor indulgent față de reminiscențele unei civilizații specifice, S. e ironic și sarcastic cu politicienii și edilii indiferenți față de tradiție, preocupați doar de imitarea Occidentului. Puțin întrebuințată aici, înzestrarea de portretist a autorului se
STAHL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289842_a_291171]
-
laur corintian”, „cârje de cedru din Liban”, „unghii de camee florentine”, „vase de Gallé” ș.a.). Cât stă sub semnul sugestiei, melancolia transpare surdinizată, grațios muzicală. Mai frecvent însă ea se comunică declamativ, în scenarii epice simetric articulate, de o reflexivitate înduioșată. Cu unele excepții, proza lui B. se așază în prelungirea poeziei (nostalgii, deziluzii, rătăciri, recuzită medievală, corbi etc.), dar cu o și mai apăsată notă de manierism. SCRIERI: Poema navelor plecate. Crepusculare-Poema toamnei, București, 1912; I. G. Duca (în colaborare
BUDURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285913_a_287242]
-
gândurile, dar imaginea rămâne în continuare vie, îngropată adânc în subconștient. Nu o poate alunga. S-o mai gândi la el, sau l-a uitat? O speranță, pe care o credea moartă, începe să i dea din nou târcoale. Murmură înduioșat numele drag: Mariamne! Și tu te simți singură în patul rece? Poate încă te mai gândești la mine. Nu ți se pare și ție noaptea nesfârșit de lungă? Pe neașteptate, inima i se umflă de fericire. Îl așteaptă! E singură
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Stăpânului o să plece departe, într-un ținut străin. Unchiul se întoarse apoi mândru către nepotul său: — Rokuemon a primit poruncă să meargă și el pe vas. Ca trimis al Stăpânului! Dar țăranii îi priveau pe amândoi cu ochi nepăsători, nici înduioșați, nici uimiți. Parcă erau niște câini bătrâni care priveau faptele oamenilor cu indiferență. Unchiul îl arătă cu bărbia pe Yozō căruia i se îngăduise să stea într-un colț al încăperii unde ardea focul, spre deosebire de țărani, care stăteau la intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
i-a vindecat Domnul unul după altul pe bolnavii din Galileea. Le-am spus cu voce răsunătoare cum i-a făcut pe șchiopi să meargă, cum le-a deschis ochii orbilor și cum a curățit trupurile leproșilor. Japonezii ascultau adânc înduioșați. Știam că printre lucrurile pe care le caută ei întotdeauna într-o religie se găsește și vindecarea de boli și de aceea am stăruit dinadins asupra acestor povestiri despre minunile Domnului. Însă Dumnezeu are putere nu doar asupra bolii trupești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
la stâna lor câinii, Plecau să se bată cu tătarii Și cu avarii și cu hunii și cu leșii Și cu turcii. În timpul care le rămânea liber Între două primejdii, Acești oameni făceau din fluierele lor Jgheaburi Pentru lacrimile pietrelor înduioșate, De curgeau doinele la vale Pe toți munții Moldovei și ai Munteniei Și ai Țării Bârsei și ai Țării Vrancei Și ai altor țări românești. Au mai existat și niște codri adânci Și un tânăr care vorbea cu ei, Întrebându
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
În țara ei natală, dorință nemărturisită, Îl sărută pe obraz, căutându-i privirea. „Ce importanță are...? Dacă vei reuși să mă păstrezi În sufletul și mai ales În inima ta, te voi urma pretutindeni...! Ai toată Încrederea, te iubesc mult...!” Înduioșat, Tony Pavone o strânse În brațe recunoscător. Îi șopti abea auzit. „Atena dragă...! La rândul meu te iubesc, apreciind dragostea ta...! Însă stomacul, nu ține seamă de sentimente, cerându-și dreptul pentru existență...! Oricât de mare ar fi dragostea noastră
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
surioară, tot mai visezi cu ochii deschiși? Vocea seacă a lui Khâli o transformă pe maică-mea într-o fetiță. Îi sări de gât fratelui ei mai mare, acoperindu-i fruntea, umerii, brațele și mâinile cu sărutări calde și furișe. Înduioșat, dar oarecum încurcat de efuziunile astea care deranjau întrucâtva demna lui ținută, rămase în picioare, țeapăn în lunga-i jubba de mătase cu mâneci fluturânde, purtând eșarfa, taylassan, elegant înfășurată în jurul umerilor, și abia schițând umbra unui zâmbet ocrotitor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
avea parte de chinurile Gheenei. De aceea vă implorăm, pe voi, frații noștri plecați departe, să ne ajutați cu sfaturile voastre. Întrebați-i pentru noi pe doctorii voștri în Legea Sfântă ce trebuie să facem, căci grija noastră este imensă. Înduioșați, pribegii granadini veniți la Fès au ținut în anul acela numeroase consfătuiri, unele în casa lui Khâli. Asistau la ele oameni de vază, oameni de rând, dar mai cu seamă numiții ulema, teologii, versați în cunoașterea Legii. Unii veneau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
aduc aminte. Când am fost cu toții pe deplin sătui, m-am ridicat și am declamat propriul meu poem. Seniorul a pus să-i fie traduse câteva fraze, dar, în restul timpului, s-a mulțumit să mă observe cu o privire înduioșată și ocrotitoare. De îndată ce am isprăvit, s-a dus să doarmă, căci vânătoarea îl istovise; însă a doua zi dimineață, foarte devreme, m-a poftit să mănânc împreună cu el, mi-a înmânat prin secretarul său o sută de monede de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Pe pieptărelul lui de lâna Purtând un ban de la-mparatul. Domol, în mijloc se așază, Si sprijinind încet toiagul, Clipind din genele cărunte, Începe-a povești moșneagul. Întreg poporul ia aminte, Ascultă jalnică poveste, Si fusul se opreste-n mâna Înduioșatelor neveste, Moșnegii toți fărâma lacrimi Cu genele tremurătoare, Aprinși, feciorii strâng prăseaua Cuțitului din gingatoare. Atâtea pătimi plâng în glasul Cu vânătorului părinte, Si-atâta dor aprind în inimi De clipă răzbunării sfinte, Bătrânul mag înaltă fruntea, Ce sfânt e
APOSTOLUL. In: Apostol fără vârstă by Octavian Goga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/304_a_601]
-
duceai, dar și în alte neștiute amăgiri pe care marele fluture ți le descoperea, iar și iar, în nesfârșitul plutirii împreună... Adeseori Teodora mă simțea oprit în spatele ei. Câteodată nu-mi dădea atenție. Alteori se întorcea spre mine și zâmbea înduioșată. „Mocofanu e acolo. Stă și mă așteaptă. Dar nu vreau să intru. Nu a sosit timpul să-l prind. Dar vreau să știe că l-am zărit.“ Trăgea un scuipat scurt, măiestrit aruncat peste umăr direct în centrul vitrinei. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
înserare, din mijloc de toamnă, cu ploaie urâtă, îmi beam romul la „Havana“ și notam ceva în carnețelul de care nu mă despărțeam niciodată, pe atunci. Nu observasem că, în stânga mea, cu capul proptit în mâini, o femeiușcă mă privea înduioșată. În cele din urmă, s-a aplecat spre mine, trăgându-mă de pardesiu. — De-al dracu’ o faci, nu? Să mă bagi și tu la regulă... Îți faci raportu’ aci... N-am luat-o în seamă. S-a tras mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
decât ăla pe care îl știe el. Vrei să zici că nu te cunoaște? Sau te-au pus cumva pe liber și nu a aflat încă lumea? Amuzată de gând, prinse a chicoti din nou. Mă privea parcă și mai înduioșată. Mă mângâie chiar, încet, abia atins, pe mâna care încă acoperea carnețelul. — Hai, lasă, nu te mofluza. Am făcut și eu o poantă de glumă. Mă enervează așteptarea asta, până mâine. De-asta am și intrat aici. Pufni. Havana... Măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fixată cu semnul înroșit, încins în foc, cu care stăpânul își înseamnă animalul. Îi povesteam femeiuștii aceleia tot ce fusese în noaptea de demult de la „Melody“. Nu avea chef să mă asculte. Nu avea ce să-și aducă aminte. Zâmbi, înduioșată doar: — Câți fleți de-ăștia de lanolină ca tine n-am păpat la viața mea. Câți din ăștia veniți pă conductă n-am... De mă mai luai și la tine în dimineața aia și se prindea Riki că nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o lună jumătate la Fundeni și-i scot un litru juma’ de sânge. Vorbește și ea absentă despre necazurile ei, ca și cum ar fi vorba de altcineva. Constată doar, puțin uimită. „Tare-i urâtă bătrânețea, Simioane.“ Îi dau dreptate, absent și înduioșat, de parcă i s-ar întâmpla altuia. Întotdeauna parcă belelele i se întâmplă altuia. Ne privim și văd în ochii ei tristețea vârstei care tot vine. Vede și ea, probabil, în ochii mei spaima cu care o privesc. De câte ori ne întâlnim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de studenți pe serie. Cumpără cartea, că altfel nu-i trec“. Alunecăm spre morți. Încerc să amân inerentul schimb de informații: „Știi că s-a dus și...“. Îi sună celularul. Se uită la aparat, se joacă cu niște butoane. Zâmbește înduioșat: „E nepotu’. E în campanie la Slobozia cu șefu’. Inaugurează o porcărie. De plictiseală îmi dă bipuri“. Ușa cabinetului se deschide. Iese cel de dinaintea mea. Intru zorit. Îmi strigă: „Și zi-i să-ți dea de-ale mele. E sigure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
la 1300, distrusă „prin anii...“, „rămasă pustie“ după ce fusese distrusă și Însă nerefăcută până la sfârșitul propoziției - În propoziție cineva abia a Început refacerea ei - nu se poate conchide decât că este o logică viciată de retorică; cel care citește trebuie Înduioșat și abia astfel convins să achite cei 1000 de lei.) 2. Stăriția veche 3. Catedrala nouă 4. Clopotnița-poartă 5. Muzeul Mănăstirei 6. Atelierul de lumânări și croitorie (Perfectă Îmbinare specifică a două ateliere Într-unul singur.) 7. Arhondaricile - casa pt.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
înalți, ale stejarilor, arțarilor, brazilor și molizilor, ienuperilor, castanilor, ulmilor și platanilor uriași ce-l străjuiesc de pe maluri, întocmai unor sentinele înfipte în pământ pentru veșnicie. Apa lui tremură-n unde la trecerea bărcilor pe sub ghirlandele bătrânelor sălcii plângătoare, zâmbesc înduioșate parcă la șoaptele de dragoste, întotdeauna aceleași, ale vîslasilor trecători! Fără îndoială că farmecul imposibil de descris în întregime al Cișmîgiului a exercitat o deosebită înrîurire asupra atâtor zeci de generații ce s-au perindat la liceul Lazăr și a
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
noi, pe lângă creația propriu-zisă, și victoria împotriva spiritului primar agresiv, ale cărui cetăți, apărate adesea cu arme inexpugnabile, a trebuit să le cucerim rând pe rând și nu fără victime. Ce-au înțeles din acest proces și din aceste victorii înduioșații admiratori ai lui Radu Gyr, care au tresărit la un moment dat? Sânt gata s-o ia la goană cu călcâiele sfârâind la cea mai mică adiere agresivă a spiritului primar și să se transforme rapid în și mai triști
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
copii, fugind cu secretara. Pe-atunci ea avea doar cinci anișori. Înțelegeam greu nostalgia ei pentru acel bărbat scund și grăsuț, altminteri bine făcut, a cărui figură, dacă îi puneai păr și-i rădeai barbișonul, era leit Patricia. Mă simțeam înduioșat șil condamnai pe individ. Înfiptă în rama oglinzii, o fotografie mică o înfățișa pe Patricia pe vremea cînd era copil. Valul care îmi umfla inima dădu să-mi spargă din nou pieptul. Cînd pălăvrăgeala începu să se subție, oarecum stînjeniți
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ramuri înflorite lumina cobora pînă la buburuze și furnici. Dintre copaci Goilav observa gîzele care cărau dulceața fînului la stupi. Cîteodată, deasupra tuturor, zbura un gîndac aurit în lumina asfințitului. La zborul gînganiei care părea să trăiască singură, Goilav tresărea înduioșat. Odată, după ce toată noaptea plouase, în iarba reavănă a găsit un pitpalac. - Mi-a zburat de sub picioare, spuse pictorul mișcat și adăogă că i-a mîngîiat culcușul. - Ai băgat de seamă ce ecou este aici? mă întrebă el și se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
a unor cursuri speciale de iubire, câtorva fragmente din cea mai frumoasă poezie de dragoste care s-a scris vreodată. Deși ascultătorii, cu excepția, poate, a părintelui, nu știau despre ce era vorba, la sfârșitul recitării s-au arătat profund mișcați, Înduioșați și Înălțați sufletește. Reproducem și noi aici o parte din măiastrele stihuri, ca să se poată Înfiora și credincioșii noștri cititori. «Întăriți-mă cu miruri, clădiți-mă cu meri că sunt rănită de dragoste. iată, iarna au trecut, ploaia s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]