1,795 matches
-
bucura "clipă de clipă de a fi liber". Nu se mai sătura, "ca și uluit, privind cerul, copacii, iarba, tot ce se vede stând sau fremătând sub soare". "Citesc Evanghelia și cred că e deajuns". Iată linii calde care-i îndulcesc autoportretul, făcându-l să fie mai aproape de imaginea omului cunoscut. în privința literatului, epistolierul devine de-a dreptul caustic, autodistructiv, așa cum nu ne-ar veni să credem. Probabil și în urma dramaticei experiențe carcerale, când un principal cap de acuzare fusese ultimul
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
mă, că ești cel mai mare gunoi”. Erau vreo 50 - 60 de persoane de față”, a declarat pentru PRESSALERT.ro un martor ocular. Incidentul a fost confirmat și de viceprimarul PD-L din Ususău, Ionel Vasiescu, care a încercat să “îndulcească” situația “a fost o scânteie între cei doi. Așa se întâmplă când unul estebpe o funcție și vrea alta. Nu a fost chiar așa de grav. Și în casă mai se ceartă omul. La final, au stat la aceeași masă
Război total în PDL, înainte de referendum: eşti cel mai mare gunoi! () [Corola-journal/Journalistic/43364_a_44689]
-
evocă un proverb, o pildă despre durere, umilință și izbăvire. „Cine a fost umilit și a decăzut - doar acela merită să fie izbăvit. Decădere? Izbăvire? Nu, mulțumesc. Eu nu cer atît de mult. Întreb din nou, cu ce se poate îndulci durerea, măcar puțin, măcar pentru scurt timp? Cu singurătate? Cu înjosire? Cu vorbe? Sau dimpotrivă, prin extaz furios, prin sălbăticia simțurilor, prin uitarea lumii întregi, în afară de vîrtejul sîngelui?” Găsesc că neliniștea lui Shrulik o întîlnește pe cea a Marianei Alcoforado
Regina nimănui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4248_a_5573]
-
lungi și subțirele ca de copil în jurul genunchilor. Da, eu! spuse, și aruncă o privire scurtă spre salteaua unde dormea Miluță. Rămase în așteptare cu capul plecat, cu gâtul subțire, legănându-și umerii rotunzi și delicați. Eu! șopti cu vocea îndulcită de somn. Se legănă mai departe, făcând să lunece cearșaful de pe ea și să rămână goală în răcoarea jilavă a dimineții. Mai bine să-l poarte el, decât să-l roadă moliile. Bătrâna rămase cu ochii larg deschiși, parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
dar se poticni în clipa cînd se uită în ochii Ilincăi și zări în ei un licăr curios, de care pînă atunci nu știuse. Simți un fior fierbinte și coborî ochii în pămînt. Ilinca îl crezu supărat și numaidecît își îndulci vocea. Poetul Virgil Năsturel... sună frumos, nu?... Cînd ne vom vedea data viitoare, îmi reciți toată poezia? Da... cu plăcere... Dar, pînă atunci... aș vrea să-ți pun și eu o întrebare. Întreabă-mă! izbucni curioasă Ilinca. Și fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
el, de parcă ar fi maimuța voastră! El ne-a spus ce-a citit, și gata. Fiecare crede ce vrea. Iar cît privește tainele acestei pietre, acum nu mă mai interesează... Mi-i de-ajuns ce-am auzit... Apropo, Bărzăune, își îndulci ea glasul cît putu mai mult, nu vrei să-mi dai și mie cartea aceea s-o citesc? Bărzăunul rămase înmărmurit. În prima clipă nu știu ce să răspundă... Și nu știu, nu pentru că ar fi pierdut cartea, ori n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
indefinite a veșniciei, pregătind în modul acesta inițierea în negrăitul unei morți inițiatice, pierdere de sine într-o beatitudine fără de nume: ...Dintre ramuri de arin Melancolic cornul sună. Mai departe, mai departe, Mai încet, tot mai încet, Sufletu-mi nemângâiet Îndulcind cu dor de moarte. Poezia orfică este cathartică inițiind în nemurire. Lucrul acesta îl împlinește prezentul etern poetic. Căci scrie Pindar: Numai cele frumoase se cuvine să le arătăm oamenilor", deoarece "cine înfăptuiește frumosul, arde slava lui cu văpaia imnurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mișcări ale naturii și sunetul cornului dilată la indefinit spațiul din afară "mai departe, mai departe" și apoi preschimbă acest spațiu tensionat în pură mișcare sufletească, iar aceasta crește până se eliberează în moartea inițiatică a inefabilului "Sufletu-mi nemângâiet/ Îndulcind cu dor de moarte". În poezia lui Baudelaire Elévation, are loc de asemenea o largă deschidere spațială dezvoltată de zborul avântat al unor ciocârlii, înălțându-se din spațiul miasmelor morbide telurice, în văzduhul eterat cu dublă natură exterior și lăuntric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
că scrie proză „pentru sertar”. Simțeam nevoia ca altcineva, din afară, să-mi confirme ceea ce deja știam: textul „nu merge”! L-am pus pe dl. Const. Călin (fără pic de premeditare!) în situația de a face obișnuitele „piruete” menite să îndulcească refuzul, adică exact ce eram nevoit să fac și eu ca redactor de editură. Dactilograma returnată autorului era însoțită de o scurtă epistolă pe care, cu îngăduința amicală a expeditorului, o reproduc aici, pentru valoarea de ordin documentar: Dragă domnule
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
las pentru moment, că intru în ședință. II Profit de o pauză ca să mă explic până la capăt. Dacă vreți, dau și o cafea (veritabilă, nu „nechezol”!) că la noi la bufet este! Și cu ciocolată chinezească alăturea... Ca să ne mai îndulcim sufletele! Dar nu și spiritul critic, așa cum de altfel cerea și tovarășul Manciuc în cuvântul de deschidere. El prezidează de obicei ședințele și dă directivele pentru buna desfășurare a lucrărilor. Așa că mă conformez, chiar și aici, și îmi ascut în
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
ai făcut proastă. Nu e suficient că m-ai făcut să plâng? Nu e, nu? Nu m-ai jignit destul, nu? Acum mă mai faci și nebună! Ești un porc. Aia ești. Un porc! — Dragă, potolește-te..., încercă el să îndulcească tonul conversației. Să fim raționali... țI-auzi ce prostie ai zis... E destul de îndulcită conversația acum? Este! Exact bomboana pe colivă. Ce vrei mai dulce decât atât?!) — Tu să nu mă faci pe mine isterică! Ai auzit? Eu nu sunt
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
taină al împă ratului, cum să nu vă apuce râsul, Luminăția Voastră, cum să nu vă apuce... Desigur vă amintiți ce de glume mai făceam pe vremea când eram bufonul curții... Pe timp de pace... Și cu câte ghidușii vă îndulceam traiul! — Ah, nu..., nu..., făcu Luminăția Sa un gest de pro fundă disperare împărătească. Atunci erai o-ri bil! Fie vorba între noi, abia acum ești cu adevărat caraghios. Dar, de fapt, cum ai ajuns tu în oștire? — Să-mi fie
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
gândul limpede conturat că de data aceasta nu mai era cale de întoarcere. Reveni ceva mai răgușit, dar hotărât să nu abandoneze lupta. — Un roman din care să nu poți afla prea multe despre personaje? încercă el să o mai îndulcească. Așa cum, de altfel, nici în viață nu ajungi să știi mai nimic despre cei din jurul tău? În care aceleași personaje, sublim de umane, mănâncă de trei ori într-un capitol și debitează prostii cât cuprinde, își petrec un sfert din
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Melancolic cornul sun? ". Spa?iul exterior deschis orizonturilor nem? rginite devine lume interioar? proiectat? În abisul sufletului poetului. Este acesta universul ??u pentru c? doar Eminescu poate fi „unicul interpret ?i ecou al unei nostalgii cosmice" , doar sufletu-i „nemângâiat", „Îndulcind cu dor de moarte" poate aspiră la „evaziunea suprem?— melodia fermecat?" a cornului: „Mai departe, mai departe Mai Incet, tot mai Incet, Sufletu mi nemâng?iet Îndulcind cu dor de moarte. De ce taci, cănd fermecat? Inima-mi spre tine-ntorn ? Mai
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
fi „unicul interpret ?i ecou al unei nostalgii cosmice" , doar sufletu-i „nemângâiat", „Îndulcind cu dor de moarte" poate aspiră la „evaziunea suprem?— melodia fermecat?" a cornului: „Mai departe, mai departe Mai Incet, tot mai Incet, Sufletu mi nemâng?iet Îndulcind cu dor de moarte. De ce taci, cănd fermecat? Inima-mi spre tine-ntorn ? Mai suna-vei, dulce corn Pentru mine vreodat??". Sunetul cornului În care plâng „neîncetatele mor?i" -? irul nesfâr?it de Întrup?ri ale fiin? ei ?i lumina lunii
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
decât Părintele Arsenie Boca. Cine ar avea suficientă conștiință de sine astfel încât să mărturisescă acestea Părintelui Duhovnic, la Sfânta Spovedanie?: “Văzând în mine ceva bun, doresc să-l scot la iveală sau să mă proslăvesc în fața altora, sau să mă îndulcesc înăuntrul meu. Deși în afară arăt oarecare smerenie, totuși o atribui propriilor mele puteri și mă socot în fața altora cel mai desăvârșit sau, cel puțin, nu mai rău decât ei. Dacă observ la mine un neajuns, caut să-l acopăr
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
cu binecuvântarea preotului. Unii cetățeni mai pun în mâna mortului un mesaj din partea celor dragi. După slujbă, mortul este dus la cimitir. După ce este pus în groapă, toți se închină de trei ori, servesc coliva, făcută din grâu fiert și îndulcit cu miere de albine, apoi merg la praznic, fie la casa mortului, fie la casa de prăznuire. Mortul este așezat în groapă cu picioarele spre est, locul unde stă crucea, care se pune până la împlinirea a 40 de zile, întrucât
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
și mai umflată. Nu mai mânca nimic. Nu putea bea nici măcar suc de portocale. Zicea că o doare în gât. Mamă, ce-ar fi să-ți pui iar masca aceea pe care ți-a recomandat-o Naoji? Intenționasem să-mi îndulcesc vorbele cu un zâmbet, dar vocea mi-era toată un tânguit. — Cred că te-a epuizat încordarea asta zilnică, zise mama, blând. Te rog, angajează o infirmieră. Mi-am dat seama că era mai îngrijorată de starea sănătății mele decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Îmi place că autoarea n-a căzut în păcatul de a ignora terminologia internațională de specialitate (probabil că va fi "certată" de confrații de la catedră); în schimb a explicat-o și a oferit și o alternativă de traducere. Pentru a îndulci tonul academic, autoarea a selectat și a introdus citate și exemple nu numai relevante, dar și încărcate de frumusețe și de înțelepciune. Evident că preferatele mele sunt cele semnate de Wally Olins, cel care acum 30 de ani scria ceva
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
și evident - nu prima dată - domnișoarei de la Salvare, îmi aminteau un chip cunoscut, un personaj, un prieten. Uitat? Pierdut? Abia când Dana Dogaru i-a deschis ușa - ușor iritată la vederea lui - și mai apoi - tot ea cu un aer îndulcit de gospodină cumsecade i-a adus niște "musaca", abia atunci, prin nu știu ce misterioasă conexiune, am realizat cine este Dante Remus Lăzărescu. Desigur, "îngerul trist" întâlnit de mult, cândva, pe scena atât de dragă mie a Teatrului Național din Târgu-Mureș! Erau
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
-l revelau ca pe un bun stăpân. Ce scandal, ce hai, câtă izbucnire de patimi, din ce obscure străfunduri, lovind într-un senior al locului ce-și chivernisea pivnița, hambarul, podul, acareturile în fine, cu cele ce urmau a-i îndulci existența în viforoasele săptămâni ale lui februarie. Om vrednic, bărbatul lucra în capitală, dar revenea adesea la căscioara lui de patru caturi și douăzeci și patru de încăperi - să se refacă. Adică ce-ar fi vrut infernalii de trăncănitori care i-au
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
combustie pentru a-și dobîndi echilibrul în proximitatea unor semne plastice deja investite moral și înlăuntrul unei tot mai pronunțate aspirații către sacru. începînd chiar cu ciclul Megalopolis, pictura sa se structurează sever, nucleele compoziționale devin imperative, liniile curbe se îndulcesc sau dispar cu totul în spațiul unei geometrii fără concesii. Topografia devine topos, orașul devine cetate, spațiile mari se preschimbă în incinte, în spații intermediare (arcade, porți, ferestre) sau în spații simbolice și rituale propriu-zise (abside, cărți, veșminte etc.). O
Marin Gherasim și albumul unei generații by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9148_a_10473]
-
folosesc ca loc de odihnă sau de poză. La asta e bună istoria... De care, spuneam, Trierul nu duce lipsă. Porta Nigra, o impresionantă citadelă crenelată asortată lîngă un cîmp cu flori miniatural - la Trier, florile cresc, pe ruine, pretutindeni, îndulcind vechimea cu nuanțe - viețuiește pe latura de nord a orașului de prin secolul doi al vremii noastre. Prin ea se intră în orașul vechi, un pasaj pietonal ramificat, cu restaurante, anticariate, magazine, biserici și statui. Domul din Trier, o bătrînă
Orașe anticariat by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9299_a_10624]
-
Al. Cistelecan, Radu Aldulescu), rezultatul fiind un adevărat caleidoscop (meta)literar și publicistic. Foarte interesant ni s-a părut articolul lui Alexandru Matei, intitulat Dreapta-stânga sau (de fapt) Antici-Moderni? Semnul de întrebare pus la final are numai rolul de a îndulci concluzia demonstrației trasate. Pentru agerul eseist, adevăratul conflict ideatic (ca să nu spunem ideologic) nu se poartă, la noi, între dreapta și stânga, ci între "conservatorii raționaliști și libertarieni (în gândire) deconstrucționiști. Este, de fapt, vorba despre o nouă ediție a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9321_a_10646]
-
carte, are corespondent în gândirea de lemn a redactorilor de editură. Cheia succesului presupune, în ochii acestora, un scris trendy, dar și un comportament social adecvat. Tot ce iese din tiparele acestui model este neinteresant. Chiar dacă funcționarul editorial încearcă să îndulcească pilula, verdictul său este fără drept de apel: " Bătrâne, nu știu ce să-ți spun exact despre manuscrisul tău. Ar fi materie, ai stil bun, nici vorbă, fraza curge, dar îi mai lipsește ceva, așa, mai nebunatic, mai picant, mai provocator, mai
Tranziția la Iași by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9372_a_10697]