221 matches
-
mântuim. (Asupra acestei concepții a lui Dostoievski stăruie Nichifor Crainic îndelung. A se vedea îndeosebi: Paradisul posibil.) Ridicarea făpturii în starea de mântuire echivalează cu ridicarea ei în starea de plenitudine a frumuseții sofianice. „Sofia creaturală e făptura în măsura în care e îndumnezeită de har și ridicată în eternitate... E lumea modelată din nou în perfecțiunea paradisului spiritual după chipul Mântuitorului transfigurat pe muntele Taborului” (Problema stilului). Iată dar cum teologia estetică se încadrează în teologia soteriologică, adică în teologia creștină pur și
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
am acorda gravitate acestei întrebări, ar trebui să mergem mai sus și să zicem: materialitatea euharistiei nu e în contradicție cu spiritul? Evident că nu. În creștinism însuși Dumnezeu s-a întrupat, iar omul, pe care își propune să-l îndumnezeiască religia noastră, nu e spirit pur ca îngerul, ci spirit și trup laolaltă, ca un întreg organic. Mișcările fimței lui angajate în actul religios sunt totdeodată de caracter sensibil și de caracter inteligibil. Materialitatea formelor de cultură din cult se
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
27).în acest aspect de putere transformatoare, care face pe oameni asemenea lui Dumnezeu, Sophia ne apare ca acțiune a Duhului Sfânt, de sfințire și desăvârșire a creaturii. Făptura, participând la înțelepciunea divină, se preamărește în slava lui Dumnezeu, se îndumnezeiește. Toată această lume, readusă în ordinea spirituală, primordială, renăscută în Duh prin cea de a doua creație, care e opera Mântuitorului, lumea transfigurată în sfințenie și ridicată din nou la frumusețea cea dintâi se poate numi Sophia creaturală. Modelul de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
așa cum este, atunci arta bizantină ar trebui să aibă caracterul cel mai naturalist cu putință. Dar Biserica nu s-a întemeiat în scopul de a conserva natura, ci de a o salva din păcat și din moarte, desăvârșind-o și îndumnezeind-o; astfel, artei, care o secundează în această misiune, i se deschide o perspectivă infinită de evadare din natură. Luând ca bază de sprijin arta bizantină, putem vorbi cu o mai sigură orientare despre artă în general. Ideea de imitație
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
doctrina creștină, fiind de un spiritualism abstract, Biserica a fost nevoită să inventeze o mitologie pentru a da material artei. A susține însă o asemenea idee înseamnă a nega întruparea concretă a lui Dumnezeu și acțiunea harului care spiritualizează și îndumnezeiește concretul omenesc. Mitologie înseamnă plăsmuire a fanteziei și cuvântul nu-și are locul în sfera conceptelor creștine. Astăzi, o discuție cum e cea ridicată de romanticii germani asupra incompatibilității creștinismului cu arta nu mai înfățișează decât un interes istoric, ca
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
acest punct de vedere e încă o deosebire fundamentală între ea și intuiția pur spirituală din contemplația mistică, ce se dispensează total de ajutorul simțurilor. Prin intuiția spirituală, eul profund al misticului ia contact cu Dumnezeu și se supranaturalizează, se îndumnezeiește. Prin intuiția sensibilă, același eu profund ia contact cu realul creat, cu universalitatea lucrurilor și trăirea acestei universalități e acel sentiment de dezmărginire și de infinit, pe care îl recunoaște estetica în experiența sublimului. Sentimentul e înalt și luminos, dar
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și luminos, dar vag și fără altă certitudine decât a bucuriei estetice. El aduce cu experiența mistică, dar nu e totuna cu ea. Nici un contemplativ estetic nu are pretenția că în nebuloasa sublimă a invaziei frumoase se supranaturalizează și se îndumnezeiește cu adevărat. Și totuși această lărgire interioară, această dilatare imensă a bucuriei estetice în perspectiva universală e vecină cu supranaturalizarea religioasă. Arta nu e religie, dar pregătește sufletul pentru religie. De aceea, nu fără dreptate, sunt cugetători care o numesc
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
asemănării harice, dar forța genială de creație rămâne tot după chipul lui Dumnezeu. Ascetul însă nu e sfânt numai după chipul lui Dumnezeu, ci după chipul și asemănarea lui, adică prin lucrarea harului, care își asimilează natura purificată și o îndumnezeiește cu adevărat. PROBLEMA STILULUI Problema stilului a venit în discuția noastră când am vorbit de raporturile generale dintre religie și cultură și anume când neam ocupat de influența Bisericii, ca disciplină spirituală, asupra producției artistice. Am afirmat atunci că marile
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
frumusețe către lume. Sofianismul reprezintă pe de altă parte raportul creaturii față de Dumnezeu și în cazul acesta e Sophia creaturală sau lumea înțelepțită prin Iisus Hristos și ridicată din nou la strălucirea frumuseții dumnezeiești. Sophia creaturală e făptura în măsura în care e îndumnezeită de har și ridicată în eternitate. În ce privește lumea, sofianismul nu se referă la răul păcatului, care o devastează și o desfigurează, ci la acțiunea harică prin care această lume căzută redevine cosmos și e ridicată din nou la strălucirea în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
să se instruiască atunci când se mândrește cu măreția. Animal condus aici, adică în viața prezentă, dar mutat în altă parte, adică în veacul ce va să fie; iar termenul final al tainei este îndumnezeirea sa prin înclinația către Dumnezeu. Se îndumnezeiește prin participarea la iluminarea dumnezeiască și nu prin transformarea sa în ființă dumnezeiască”( Sf. Ioan Damaschin: Dogmatica, p. 99.). Prin alcătuirea lui, omul e deci, cea mai complexă făptură a lui Dumnezeu. Două înclinări principale însă se pot lămuri din
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
aproape fiind de sfârșitul său pămân‑ tesc. La aceasta, Sfântul filocalic a răspuns : „Cât privește umflăturile roșii și despre boală, ele i‑au venit Avei pentru că a luat odată slavă de la oameni peste măsură ; deci pen‑ tru ca să nu‑l Îndumnezeiască oamenii. De fapt, el s‑a făcut părtaș cu adevărat de Sfântul Duh și de desăvârșire. De aceea a acoperit Dumnezeu, prin aparența aceasta, slava omului, ca să prisosească și mai mult În el slava lui Dumnezeu”29. Sfântul Cuvios Paladie
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
În fața Apostolilor, Înainte de Înălțarea Sa la cer, pe când depunerea lor la Proscomidie simbolizează Însăși Înălțarea, un act ultim al proslăvirii Mântuitorului, Începuta mai Înainte prin Înviere”. Liturghia se Încheie prin rugăciuni de preamărire a lui Dumnezeu, iar credincioșii, transfigurați și Îndumnezeiți prin unirea mistic - euharistică cu Hristos, părăsesc plini de bucurie duhovniceasca sfântul lăcaș, pentru că s-au Învrednicit de prezența reală a lui Hristos În Sfânta Euharistie, cu deosebit de importante consecințe: este prezent În euharistie nu numai cu Trupul și
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Marius Daniel Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92298]
-
și libertatea politică. Organizarea socială bazată pe moneda de hârtie devine din ce în ce mai complexă, produs al unei ființe umane tot mai complexe. Nu imediat, dar nici foarte târziu, omul își va cere drepturile și libertățile, conștient de unicitatea sa ca ființă îndumnezeită pe suprafața pământului. Epoca bancnotei va încununa și exacerba individualismul ca atitudine și mod de a fi al omului, ca ființă socială. Sub semnul acestei dileme omul occidental va pune întrebări și va obține răspunsuri, într-o continuitate cu dat
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
umane, cât un experiment împotriva dinamicii sociale universale. Prin încălcarea dreptului la credința în Dumnezeu și a dreptului la proprietate, omul a fost lipsit de cele două dimensiuni ale sale: "a avea" și "a fi". Oameni și lucruri, totul este îndumnezeit și urmează aceleași legi. Când discutăm despre un experiment social ca fiind "natural" sau nu, ne raportăm tocmai la sistemul de gândire pe care l-am evocat 854. Un fapt social, o instituție, un eveniment, corespund naturii dacă se încadrează
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
firi în Hristos, deoființimea Fiului cu Tatăl și deoființimea Fiului cu ceilalți oameni condiționează mântuirea și realitatea efectivă a îndumnezeirii. La Botez, Duhul Sfânt face din oameni temple ale lui Dumnezeu și, în Euharistie, Trupul îndumnezeit al lui Hristos ne îndumnezeiește. Léon P. Karsavin își argumentează această idee a îndumnezeirii, prin recursul la noțiunea de înfiere, elaborată de Sfântul Chiril al Alexandriei, cel care sintetizează teologia Sfântului Atanasie cel Mare, a Capadocienilor și a Sfântului Ioan Hrisostom. Cuvântul este Fiu prin
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
natură: oamenii devin "fii prin participare". Cu alte cuvinte, a participa la dumnezeirea Fiului presupune a lăsa să strălucească în noi înșine frumusețea firii negrăite a Sfintei Treimi. Pe urmele aceluiași Chiril al Alexandriei, Karsavin accentuează dimensiunea pneumatologiei: noi suntem îndumnezeiți prin Duhul Sfânt care ne face asemănători Fiului. Opusă contemplării platonice, teologia Sfântului Chiril al Alexandriei, revalorizată de Karsavin, plasează izvorul cunoașterii în Duhul Sfânt. De fapt, teologia alexandrină își găsește, în secolul V, expresia desăvârșită în gândirea Sfântului Chiril
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Deși slăbit de rezistență și căpătând uneori o ușoară tendință de așezare lumească, Răsăritul ortodox n-a pierdut niciodată sentimentul provizoratului esențial și al esențialei nestatornicii a oricărei așezări lumești, și nici a primejdiei ce există pentru suflet de a îndumnezei realitatea pentru a cărei îndeplinire se trudește cultura apuseană, de jos în sus, în loc să aștepte coborârea cerurilor. Credincios creștinismului primelor timpuri, Răsăritul a păstrat nealterată așteptarea sfârșitului și acest sfârșit ca țintă a strădaniilor sale. El nu s-a lăsat
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
așa cum S-a descoperit lui Moise sau Apostolilor pe muntele Taborului sau lui Saul pe drumul Damascului), iar nu în ființa Lui la care nu pot avea acces nici oamenii, nici îngerii. Dumnezeu manifestat în această lucrare îl sfințește și îndumnezeiește pe om, făcându-l asemenea Lui. Sfântul Grigorie Palama demonstrează cum această manieră de comunicare cu Dumnezeu, acest eveniment al survenirii Lui ca lumină necreată, nu este specific doar epocii lui, ci despre el au vorbit și Hristos și Apostolii
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
o prelungire În timp a Întrupării, o Înveșnicire mistică a ei pentru noi. Prin ea se realizează „Îndumnezeirea noastră", despre care vorbește Sfântul Atanasie al Alexandriei când spune că „El (Cuvântul) S-a făcut om, pentru ca pe noi să ne Îndumnezeiască". Prin această perpetuă și tainică Întrupare euharistică, Fiul lui Dumnezeu Se face pe Sine necontenit Fiul Omului, pentru ca noi să putem deveni fii ai lui Dumnezeu. În același sens, Sfântul Maxim Mărturisitorul afirmă că Întruparea și Îndumnezeirea corespund una alteia
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Mariana Palamariu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92310]
-
Constantinopol, Jean Ange își începe însemnările prin descrierea subitei sale îndrăgostiri de o misterioasă fecioară în fața catedralei Sf. Sofia. Este răvășit ca de un seism ce i-ar fi deschis succesivele morminte din inimă, înstrăinându-l de sine și parcă îndumnezeindu-l. Cel ce vorbise cu Dumnezeu și văzuse îngeri și nu crezuse, iată-l acum crezând în miracolul frumuseții feminine, conjurate de amantul-narator cu elanul adorației aproape religioase. Ea este Anna Notaras, fiica megaducelui Lukas, o adevărată fiică a Bizanțului
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
ferirea de mediul viciat, prieteniile curate, cu cei care își propun același drum spre mântuire, munca și mai ales comuniunea cu Trupul și Sângele Domnului în care sunt înglobate energiile Dumnezeirii, cele care, comunicate sufletelor și trupurilor noastre, ne pot îndumnezei și pe noi. Din partea ta e nevoie de hotărâre tare. Din partea lui Dumnezeu, Harul Lui lucrător și mântuitor e pururea prezent. Folosește-L! Dumnezeu să-ți ajute! Sârguința la studii și comportarea fără reproș în internat făceau să iasă în
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Dumnezeule și Mergi la cer. Apoi liniștea s-a așternut până în noaptea Învierii. La miezul nopții ne-am sculat. Eram pregătiți să primim în sufletele noastre pe Mântuitorul Iisus Hristos, Înviat. Cel ce prin Întrupare devenise om, iar prin Înviere îndumnezeise pe om. O parte din copii, cărora le destăinuisem că am Sfânta Împărtășanie, au primit câte o firmitură, cuminecându-se. Cei mai mulți nu s-au socotit vrednici de primirea ei. O, dacă am fi totdeauna așa de riguroși cu noi înșine
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ales Noul Israel (după duh), format din cei ce cred și mărturisesc (evrei și neevrei) pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul din Sfânta Treime, întrupat din Fecioară, din dragoste pentru creatura Sa, ca să ispășească păcatele lumii și să-i îndumnezeiască pe toți cu puterea Harului Duhului Sfânt: „Mă rog, Părinte Sfinte, nu numai pentru ei (Apostolii), ci și pentru toți ce VOR crede în Mine prin ei... Vreau, Tată, ca acolo unde sunt Eu, să fie și ei împreună cu Mine
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ar autoconfirma în toate actele voii sale: și-ar îndreptăți singură, în eternitate, condiția liber-aleasă, considerându-și dumnezeirea ca stare proprie. Avem, ca existențe, vreunul dintre noi această stare de conștiință? Nu avem! Atunci drama este îndreptățită. Nu ne putem îndumnezei existența decât raportându-ne la o condiție în afară de timp și spatiu. Celui care se naște îi este cauzată doar apariția în existență. Condiția dihotomică îl obligă să lupte cu materia din ființa sa, cu cea din mediu; iar eliberat de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ceea ce vom putea primi În veacul viitor”, adică comuniunea maximă incandescentă cu El”. Dacă Hristos - scrie Nicolae Cabasila - „a primit În Sine trup și sânge lipsite de orice Întinăciune și Cel ce fiind, prin fire dintr-un Început Dumnezeu a Îndumnezeit Însăși firea omenească pe care a luat-o și În sfârșit În acest trup omenesc Fiul lui Dumnezeu a murit și Înviat, cel ce dorește după unirea cu Hristos va trebui să se Împărtășească din trupul Lui, să guste din
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Coca Stana () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92311]