160 matches
-
aureolele lor de pe icoane îl exprimă în mod exemplar. Proeminența regală a omului condiționează slujirea lui de către îngeri. Potrivit sinaxarului din Lunea Duhului Sfănt, în cele nouă zile dintre Înălțare și Cincizecime, fiecare dintre cele nouă cete îngerești slăvește umanitatea îndumnezeită a lui Hristos. Într-una dintre omiliile sale, Sfăntul Grigorie Palama precizează astfel unul dintre țelurile Întrupării: “A venera trupul, așa încăt duhurile orgolioase să nu aibă îndrăzneala de a crede că sunt mai de preț decăt omul”. Acest text
Demnitatea omului şi harisma creativităţii sale la Sfȃntul Grigore Palama. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Elena Bărbulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2305]
-
Înlocui cu ușurință sufletul rațional al unei ființe omenești. Intuind acest lucru, Apolinarie și-a făcut o preocupare principală din a arăta, Împotriva tendințelor adopționiste ale școlii teologice din Antiohia, că „Dumnezeu În carne” este cu totul altceva decît „om Îndumnezeit”44. În consecință, el a dezvoltat doctrina despre Cristos ca tertium genus Între Dumnezeu și om, ființă al cărei trup de carne a fost Îndumnezeit și „unit În substanță” (synousiomenon) cu Dumnezeu 45. Numai cu această condiție ne poate mîntui
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Doamne, ce fel de pâine voi mai fi fiind și eu și pentru cine ? Am scris aceste versuri minunate ca un fel de motto, ca un "cuvânt înainte" la aceste modeste considerații despre Alexa Visarion, versuri aparținând sufletului mare și îndumnezeit al lui Nichita Stănescu, ca să mă inspire să pot începe lucrarea... Alexa Visarion (Profesor universitar, doctor în arte, regizor de teatru și film, conducător de doctorate, scenarist, eseist; și aș putea continua: prieten durabil, iubitor de oameni, iubitor de țară
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în vârtejurile smolitului Styx, iar sora mea nu poate, Doamne-a mă ajuta! Doar lamentații de sorginte-elegiacă. și-i dau dreptate! E doar Poet. și-atât. Nu-i oncolog. Nici terapeut. Nici homeopat. Nu-și aude nici șoapta în sinea îndumnezeită: „s-a trezit ca-n vis c-o poartă / cineva pe marea moartă...” (Sora mea dusă de ape) Ca o deschidere spre-o sfântă revelație. și-atât. Câteodată, în semi-reprize de calmie, „Ochii ei deschiși... / luminau în seara caldă vâslele
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
am văzut anterior, infinitatea lui Dumnezeu maximizează perpetuu dorința umană pentru El. Sfântul Maxim angajează oximoronul repaus etern mișcător sau odihna pururea mobilă în descrierea acestei stări exaltate a ființei. El vorbește de o odihnă pururea mișcătoare în duminica vieții îndumnezeite. Este odihna pururea mobilă a celor plini de dorință în jurul Celui dorit. În Dumnezeu e o stabilitate și odihnă veșnică, însă stabilitatea și odihna nu înseamnă încremenire, ci o persistență în ființa proprie. Odihna nu exclude mișcarea, epectaza. Infinitatea lui
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
pururea mișcător al omului. Acceptând liber acest caracter mișcător, Hristos a eliberat omul din robia morții - aspect important al îndumnezeirii, de la bun început. El adaugă la importanța Botezului, primit prin credință, o înțelegere a Sfintei Euharistii ca unificare a trupului îndumnezeit al lui Hristos cu al nostru. Așadar, îndumnezeirea este înțeleasă explicit pe baza unirii Logosului cu omul întreg, unire prin care natura umană se îndumnezeiește în El<footnote Lars Thunberg, Antropologia teologică a Sfântului Maxim Mărturisitorul. Microcosmos și mediator footnote
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
și adevăr. Sfinții Apostoli încă nu înțelegeaupe deplin că Fiul este întru Tatăl și Tatăl întru Fiul, adică, faptul că FiulOmului, Iisus Hristos, este Dumnezeu. Nu înțelegeau, pe deplin,că „toate câte Dumnezeu le are, le va avea și cel îndumnezeit prinhar, în afară de identitatea sa după ființă”<footnote Sfântul Maxim Mărturisitorul, apud Sfântul Grigorie Palama, op. cit., p. 114. footnote>. „A crede în” Dumnezeu înseamnă a crede că Fiul este întru Tatăl și Tatăl întru Fiul. „A crede lui”Dumnezeu înseamnă a
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
realizează prin asemănarea cu Hristos în moartea Sa, prin metanoiacare constituie un act hotărâtor al nașterii în Hristos. Schimbarea cugetului exprimată prin metanoia, este o schimbare radicală în omulcel vechi, o răstignire a omului celui vechi, pentru a îmbrăca chipuluman îndumnezeit al lui Hristos. Harul Sfântului Duh operează aicinu doar o comunicare a Duhului, ci o mutare a omului în Hristos,ca în noul pământ al făgăduinței, este părtașă la simțămintele sauDuhul lui Hristos (Filipeni 2, 5). Această mutare nu poate
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
și în același timpsfințire. Dar aceste lucruri sunt elemente esențiale care conduc la li-bertatea duhului, care este caracteristica principală a persoanei șiasemănarea ei cu Dumnezeu pe care o pierduse. Astfel, în Biserică,Hristos ne unește ca naturi cu natura Sa îndumnezeită, în Sfântul Duhne diversifică și ne distinge ca persoane: „Suitu-S-a la înălțime,luat-a robime și a dat daruri oamenilor” (Efeseni 4, 8). Duhul Sfânteste Acela care ne descoperă pe Hristos în noi, căci fără El Hristosar fi rămas numai
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
zilele, El este prezent întoată lucrarea cultică a Bisericii, în săvârșirea celorlalte Sfinte Taine,apoi a ierurgiilor și în slujba celor 7 Laude. Realitatea Bisericii descrisă în Simbol este aceea a peceții SfinteiTreimi. Biserica este sfântă, fiind Trupul naturii umane îndumnezeite a lui Hristos și a celor botezați, care prin Taina Mirungerii, aîmpărtășirii Sfântului Duh, devin popor de împărați peste naturalor umană, popor de preoți ca jertfitori duhovnicești, și de profețiai celor viitoare, care-i face părtași la natura lui Hristos
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
teologia bizantină. Datorită celor două firi în Hristos, deoființimea Fiului cu Tatăl și deoființimea Fiului cu ceilalți oameni condiționează mântuirea și realitatea efectivă a îndumnezeirii. La Botez, Duhul Sfânt face din oameni temple ale lui Dumnezeu și, în Euharistie, Trupul îndumnezeit al lui Hristos ne îndumnezeiește. Léon P. Karsavin își argumentează această idee a îndumnezeirii, prin recursul la noțiunea de înfiere, elaborată de Sfântul Chiril al Alexandriei, cel care sintetizează teologia Sfântului Atanasie cel Mare, a Capadocienilor și a Sfântului Ioan
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Colin, 1967. Meyendorff, John, Saint Grégoire Palamas et la mystique orthodoxe, Paris, Seuil, 2002. Mladin, Nicolae, Asceza și mistica paulină, Sibiu, Deisis, 1996. Moreau, Jacques, La Persécution du christianisme dans l'Empire romain, Paris, PUF, 1956. Nellas, Panayotis, Omul - animal îndumnezeit. Perspective pentru o antropologie ortodoxă, Sibiu, Editura Deisis, 2002. Nicolescu, Costion, Spre o cultură liturgică, București, Editura Anastasia, 1999. Noica, Rafail, Cultura Duhului, Alba Iulia, Editura Reîntregirea, 2002. Pacaut, Marcel, La théocratie: Église et le pouvoir au Moyen-Âge, Paris, Desclée
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
creația nu a putut fi salvată decât prin jertfa lui Hristos, om și Dumnezeu, tot astfel sensul istoriei nu se poate descoperi în istorie, deduce pe bună dreptate părintele Stăniloae: "Arătarea descoperită a lui Iisus Hristos cu umanitatea sa desăvârșită îndumnezeită nu poate avea loc în istorie. Căci însăși umanitatea aceasta îndumnezeită e dincolo de istorie. Istoria e prin ființa ei drum, nu odihnă finală, ea e tensiune neajunsă la capăt. Ea e timp și în timp nu e dat totul concentrat
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
om și Dumnezeu, tot astfel sensul istoriei nu se poate descoperi în istorie, deduce pe bună dreptate părintele Stăniloae: "Arătarea descoperită a lui Iisus Hristos cu umanitatea sa desăvârșită îndumnezeită nu poate avea loc în istorie. Căci însăși umanitatea aceasta îndumnezeită e dincolo de istorie. Istoria e prin ființa ei drum, nu odihnă finală, ea e tensiune neajunsă la capăt. Ea e timp și în timp nu e dat totul concentrat [...] Ea e domeniul mișcării spre desăvârșire, nu al desăvârșirii în care
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
facem om după chipul și asemănarea noastră" (Facerea, 1, 26). iată o propoziție rezumă însăși istoria și raportul omului cu aceasta: "Omul este chemat, e destinat de aici tot zbuciumul acesta imens, patetic, emoționant al istoriei să realizeze chipul Omului îndumnezeit"87. Destinul omului oglindește, la scară mai mică, mersul istoriei. Se spune că oamenii fac istoria, dar este la fel de adevărat că omul este modelat de societatea în care trăiește, de cultura și tradițiile acesteia, acestea devenind uneori o povară, după cum
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
primordială. O afirmă el însuși în Recurs: „Spuneți/ că viața/ nu-mi aparține/ și dorm pe treptele valului/ alături de țărm/ întru liniștea mării/ și acestui nisip/ călcat de pirați...// Atunci/ la ce bun/ să vin și eu pe acest pămînt/ îndumnezeit/ de durerile neamului...“. Iar Dumnezeu, după ce „a ieșit din mine.../ S-a dus/ Apoi/ s-a întors/ Căci n-a găsit în lume/ un adăpost mai bun“, se laudă Arcadie în poezia de deschidere a volumului, Acasă. In străfundurile ființei
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
lumea” (Ioan 17, 21-24). Stadiu sfânt, plin de slavă; nu avem cuvinte să exprimăm starea aceasta a Dumnezeirii la care suntem chemați. Să o adorăm într-un act unul față de altul și să fim într-Însa, parte, trup și suflet îndumnezeit, prin Cel ce ne-a iubit, făcându-Se asemenea nouă și asumând omenitatea noastră într Însul, în Hristos, Omul Dumnezeu! O, dacă am pătrunde cu mintea taina aceasta! Ne-am cutremura de puterea lucrătoare a Harului dumnezeiesc revărsat asupra noastră
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
fizicieni, medici, economiști, sociologi, de același echilibru fundamental întreținut de aceiași ardoare, energie fundamentală căreia teologii și noi oamenii, cu toții, indiferent de rasă sau religie, îi spunem Creatorul - Dumnezeu. Unii oameni nu pricep că locuim într-un spațiu și timp îndumnezeit și că cercetările și judecățile sfidătoare nu au nicio valoare. Sigur, veți spune, că asemenea considerații nu și-ar avea sensul într-o carte despre bani. Nu este adevărat. A discuta despre bani înseamnă a discuta economie, societate, om, conștiință
Fețele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
și ridicată din nou la frumusețea cea dintâi se poate numi Sophia creaturală. Modelul de frumusețe sofianică, necreată și creată totdeodată, e personalitatea Mântuitorului care, ca Logos e necreat, iar ca întrupare în om e creat. Ideea de Sophia creaturală îndumnezeită constituie una din cele mai subtile și mai neclarificate probleme de teologie. Ea muncește inteligența filosofică a unor scriitori ruși ca Pavel Florenski și îndeosebi ca Sergiu Bulgakov. Dacă ținem s-o simplificăm, ea se poate reduce la problema raportului
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
mai neclarificate probleme de teologie. Ea muncește inteligența filosofică a unor scriitori ruși ca Pavel Florenski și îndeosebi ca Sergiu Bulgakov. Dacă ținem s-o simplificăm, ea se poate reduce la problema raportului în veșnicie dintre Sfânta Treime și creatura îndumnezeită, a cărei culminație filosofia rusă o vede în Fecioara Măria. încercarea de a lămuri metafizic acest raport al Fecioarei îndumnezeite, socotită ca „mama omenirii” față de Sfânta Treime, e chestiunea care a stârnit protestele și discuțiile recente în teologia rusă, silind
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Bulgakov. Dacă ținem s-o simplificăm, ea se poate reduce la problema raportului în veșnicie dintre Sfânta Treime și creatura îndumnezeită, a cărei culminație filosofia rusă o vede în Fecioara Măria. încercarea de a lămuri metafizic acest raport al Fecioarei îndumnezeite, socotită ca „mama omenirii” față de Sfânta Treime, e chestiunea care a stârnit protestele și discuțiile recente în teologia rusă, silind pe părintele Bulgakov la atenuarea punctului său de vedere. Ideea sofianică, așa cum am schițat-o aici cu elementele ei biblice
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
transcendentă incomparabil mai adâncă și mai luminoasă decât arta profană. Dacă știu că lisus Hristos a trăit în trup, a murit și a înviat în trup, s-a înălțat la cer și șade de-a dreapta Tatălui în trup spiritualizat și îndumnezeit, perspectiva artei mele se deschide din istorie în eternitate, căci cerul creștin e și istorie transfigurată în eternitate. Din ordinea contingență a imperfecțiunii terestre, formele concrete reapar în ordinea veșnică, strălucind de frumusețea nemuritoare. Prin Iisus Hristos s-a sfințit
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Arta religioasă e amintirea sensibilă a acestui adevăr de credință. Dacă saltul dincolo de această lume e propriu fiecărei arte, cea religioasă nu evadează în vagul unei idealități posibile ca arta profană, ci în cerul populat cu formele pure ale existențelor îndumnezeite. Ea are într-adevăr un caracter sofianic de vreme ce, prin chipurile modelate concret, ne actualizează bucuria regăsirii în rădăcinile lor transcendente, în arhetipurile cerești. Scriind tratatele sale despre Cultul sfintelor icoane, Ioan Damaschin a formulat în sensul acesta filosofia sau estetica
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
pipernicirea condiției moderne. Căci dacă e adevărat ce susțineau romanticii germani că arta nu se poate dezvolta decât într-un climat metafizic, ce climat mai înalt i se poate oferi decât nemărginirea cerului creștin, populat de îngeri și de oameni îndumnezeiți, adică de „forme finite, ce închid în ele infinitul?” în nu mai știu care din Pretextele sale, Andre Gide crede că doctrina creștină, fiind de un spiritualism abstract, Biserica a fost nevoită să inventeze o mitologie pentru a da material
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
îndumnezeirea creștină nu e posibilă decât prin har. Ascetul aduce un material pregătit în puritate pe cât e cu putință naturii omenești luminate de credință; dar Dumnezeu însuși e cel care făurește din acest material capodopera sfințeniei, supraomul creștin sau omul îndumnezeit. Supremul artist, care a creat lumea prin Cuvânt, o ridică din păcat și o recreează prin harul Duhului Sfânt, în profunda umilință a omului, care colaborează de bunăvoie la această dumnezeiască lucrare. Noul Adam și noul Cosmos, care renaște din
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]