1,346 matches
-
dintre oameni este cea din momentul trecerii în neființă. Chibzuință Chibzuiește bine asupra sfatului primit înainte de a-l urma, indiferent de la cine vine! Prudență Nu lua de bună orice promisiune dacă vrei să nu fii dezamăgit! Concordanță Suferința unui suflet îndurerat este adâncită de vremea neprielnică, după cum starea de fericire este amplificată de un timp frumos. Ațipire Somnoroșii tânjesc mereu după câteva clipe de ațipire precum înfometații după un coltuc de pâine. Sălășluire Fudulia și prostia, lenea și cu sărăcia adesea
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
doar foarte numeroase personalități politice și culturale, ci și oameni necunoscuți, veniți dintr-un "sentiment obscur de reparație ș...ț Mihail Sebastian își primea acum, de la contemporanii săi, toată emoționanta stimă pe care o meritase în timpul vieții". l Din evocările îndurerate apărute în majoritatea publicațiilor bucureștene, din ultimele zile ale lui mai și pînă în iulie 1945, se alcătuiește un portret viu și complex al omului Sebastian, dincolo de convenționalele elogii funebre, așa cum fusese cunoscut de prieteni și colegi în diferite împrejurări
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9534_a_10859]
-
o frumoasă emisiune pentru tine acolo în înaltul cer, împreună cu îngerii săi! Drum bun și cu "lumină"!" "Un suflet blând și bun a plecat mult prea devreme, sus la îngeri! Bunul Dumnezeu să te aibă în pază, Andreea! Condoleanțe familiei îndurerate!" În aceste clipe grele, sunt alături familia îndurerată și de prietena și colega mea Flori, care trece prin această inimaginabilă suferință, aceea de a-și fi pierdut fiica, Andreea, la numai 32 de ani!"
Mesaje pentru Andreea Chirvasiu: ”Prietenă dragă, acum o lună îți cântam Blessed” by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80424_a_81749]
-
cer, împreună cu îngerii săi! Drum bun și cu "lumină"!" "Un suflet blând și bun a plecat mult prea devreme, sus la îngeri! Bunul Dumnezeu să te aibă în pază, Andreea! Condoleanțe familiei îndurerate!" În aceste clipe grele, sunt alături familia îndurerată și de prietena și colega mea Flori, care trece prin această inimaginabilă suferință, aceea de a-și fi pierdut fiica, Andreea, la numai 32 de ani!"
Mesaje pentru Andreea Chirvasiu: ”Prietenă dragă, acum o lună îți cântam Blessed” by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80424_a_81749]
-
din orice activitate politică începând din 1956" (Cf. p. 376). Se retrage cu gândul neistovit la patria pentru care jertfise atâția ani și, cum se va vedea, însăși marea lui dragoste pentru Pia, căreia îi scria în 1955 rânduri mult îndurerate: "îmi vorbești de țară și de lupta mea pentru țară, dar aici este și tragedia ultimă, cancerul care mă omoară. E lupta aceasta pentru țară care m-a făcut să pierd, ea m-a făcut în ultimii ani să trăiesc
Destinul soților Cosmin by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8205_a_9530]
-
treabă nu mai poate face, nu mai merge la pădure sau la târg”, spunea Maria celor care se arătau curioși. Fa, Marii, da Victor ci faci, fa?, Întreba câte un poftitor la vinul ghiorghiliu al olarului. Maria lua o figură Îndurerată și răspundea: Îi boalnav tari, badi Mitrițî!, sau Moș Sava, di trii zâli, Victor varsî numai venin verdi, crecî fărî cuțât nu scapî, of, of, of! Altă dată când era Întrebată direct: Marii, da di-un pahar di gin este
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
iar băiatul vreo două din limba ei...Si pentru ce aveau să-și spună erau deajuns... Intr-una din dimineți, însă, Liuba - că așa o chema pe rusoaică, Liuba - a intrat în salon cu chipul ud de lacrimi și tare îndurerat. Când o văzut-o, nenea Jănel o vrut să sară din pat s-o întrebe ce s-o întâmplat, dar medicul șef - un colonel - l-o oprit. „Stai cuminte, ostaș, și bucură-te că peste câteva zile vei pleca acasă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
primăvară, când o început să se rupă omătul, covălia lui nenea Jănel nu mai scotea fum pe hogeag, iar el o început să gogească și să se topească ca o lumânare... „Ce ai, Jănele, mamă?” îl întreba mereu, cu glas îndurerat, mătușa Rarița. „Nu știu, mamă, da’ parcă mă arde ceva aici, la lingurică...” Când o dat colțul ierbii și troscotul din ogradă o înverzit binișor, nenea Jănel ieșea afară și se așeza pe marginea prispei, cu fața la soare. Sedea așa uitat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ești prințul shangdi di liwu, ești cadoul prințesei tale strălucitoare, privești la cerul de deasupra cerului, de unde se aud tunete care zguduie sfinxul de piatră din temelii. nouă în al doilea loc: trei vulpi argintii te trezesc din somnul tău îndurerat, se rănesc în capetele ascuțite ale cablurilor de tungsten care îți strâng pieptul, cozile lor rămân agățate, boturile lungi ale vulpilor dezlegare argintii cuprind câte o sută de limacși-cu-dinți, dinții vulpilor sfărâmă dinții limacșilor, degetele tale de la picioare cresc la
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
și de față cu mine?! - Păi, din moment ce m-ai pus să repet ce am zis, am crezut că ți-a plăcut!, răspunse el foarte ironic, aproape rânjind. - Doamne ferește, tu te transformi într-un ateu, și asta văzând cu ochii!, exclamă îndurerată femeia. Mă îngropi, puțin câte puțin, în fiecare zi! Dar, lasă, mai discutăm noi despre asta, subiectul nu s-a închis de tot aici. Acum, însă, uite cât de mult ai vorbit! Pleacă odată și să alergi - m-auzi? -, să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
a deschis brațele spre a mă primi cum se cuvine. Aici am cunoscut adevărata iubire, adevărata dăruire și comuniune cu natura, cu pământul care asculta tăcut și răbdător zbuciumul inimii mele și pentru fiecare lacrimă aprinsă , năștea, pentru ochii mei Îndurerați ( darnic și misterios), maci roșii, ca focul ce ardea tăinuit, În sufletul meu. Am revenit pe meleagurile natale după ce, sub talpile mele, s-au năruit altare, speranțe și crezul În ziua de mâine. In anul 2005, am publicat primul volum
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și fără milă curmat! Am rămas din nou În fața unei răscruci, strângând În pumni țărâna și neînțelegând de ce... de ce? Cu sufletul plini de răni, am pornit mai departe și iată cum “ Două lacrimi de cer” se rostogolesc din ochi-mi Îndurerați Întru amintire! Dintr-un suflet prea plin, s-a născut poezia, pe care “Lumii o dăruiesc”... și veacurile vor trece, așternând cenușa uitărilor peste inimi care, odată, au bătut Înflăcărate, dar Cuvântul va dăinui!” „Cum va fi drumul din acest
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Gata! Încercam s-o liniștesc. Sunt sigură că-i este mult mai bine acolo unde se află acum. A scăpat de toate grijile și frământările pământești. Credeți!? și mă privea oarecum mirată... Puteam să citesc mai multe În privirile ei Îndurerate. Nu asta era credința mea. Am mințit pentru a-i oferi o oarecare liniște. Dacă ar fi știut ce gândesc cu adevărat despre raiul inventat de o mână de negustori iscusiți, care vând și cumpără tot ce se poate, invocând
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
câteva secunde să-l înșire pe rochița ei de sus până jos. Fugi repede și împreună cu cealaltă soră râdeau de fericire că reușise să facă așa faptă. Biata Ioană! Nu reuși nici să priceapă ce se întâmplase! Uluită, umilită, rănită, îndurerată... toate veniseră deodată asupra ei. Lacrimile curgeau șiroi din ochișorii ei. Rochița ei cea nouă! Sărmana mamă, ce va zice? Ce va simți? Ce să-i spună? Cum să intre în curte în așa hal? Nu înțelegea pentru ce procedase
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
ajuns acel loc să fie frica și teama satului. Sfântul Paisie Aghioritul spune despre blestem: „Blestemul, când este rostit de o persoană care are dreptate, are mare putere. Dacă cineva își bate joc de o persoană, care este mâhnită și îndurerată, iar aceasta din urmă o va blestema, gata, s-a terminat, se pierde neamul său.” Ce putere! „Se pierde neamul său.” Cam așa ceva s-a întâmplat și cu această familie. S-a salvat unul din copiii lor, datorită faptului că
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
acum? Nu știa cum să-i spună Anei despre cele întâmplate. Își dădea seama ce suferință și ce durere o să-i provoace. Dar fu nevoit să o facă, era vorba despre ceva ce nu putea fi ocolit. Intră în casă îndurerat și îi spuse vestea tristă. Ana ieși repede să vadă și ea, căci nu putea să creadă că era adevărat ceea ce auzea. Când văzu că era adevărat, începuse a plânge și ea. Se îmbrățișară ambii și așa au plâns împreună
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Cortina de Fier, ea nu făcuse altceva decât să continue această revoluție pe cont propriu. Adică a încercat să nu fie ceea ce fiul ei îi spunea că sunt oamenii: niște Degeabiști. Ce cuvânt mai e și acesta, îl întreba ea îndurerată că propriul ei fiu începea să semene tot mai mult cu maidaniștii din vremurile de azi, adică să mestece gumă, să scuipe în valorile universale în care ea crescuse și cărora li s-e închinase ca unor icoane, și ceea ce
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
însă se depărta voit de ea găsind diferite preocupări în care îl antrena și pe Vișinel. Vișinel, prin întregul lui comportament, nu arăta că ajunsese la înțelegerea că toate aceste porniri afectuoase ale Inei sunt izvorâte din inima unei mame îndurerate, chiar și atunci când aceasta încerca să-l convingă că el aparține acestei familii: - Mama ta adevărată sunt eu, Vișinel! Răspunsul lui venea prompt și impasibil: - Nuuuuu, mama mea este Rafira, ea m-a crescut, eu altă mamă nu cunosc. Casa
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
publică, autoritățile în drept recunoscându-i meritele și răsplătind râvna și patriotismul lui prin acordarea distincțiilor: Răsplata muncii pentru, școală și biserică și medalia Serviciul credincios. Prin moartea-i prematură cel ce a fost Constantin Cotlarciuc lasă în urma sa, pe lângă îndurerata sa soție, 4 copii, fiind ei parte la liceu, parte la universitate, iar în comuna sa natală și în largul cerc al numeroșilor săi prieteni și cunoscuți de pretutindeni, regrete unanime. Dumnezeu să-1odihnească în pace”. Averea lăsată de bunicul ca
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
4 copii, fiind ei parte la liceu, parte la universitate, iar în comuna sa natală și în largul cerc al numeroșilor săi prieteni și cunoscuți de pretutindeni, regrete unanime. Dumnezeu să-1odihnească în pace”. Averea lăsată de bunicul ca moștenire familiei îndurerate cuprindea: casa țărănească cu 4 camere înconjurată cu un cerdac generos de larg, unde alergam jucându-ne de-a prinsa, un grajd imens plin cu animale și două slugi, Hilip Bulbacul și Grafira Rotundu, care le îngrijeau, o moară de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
că pretutindeni se joacă același joc, cu regulile lui aparent complicate. Te va ajuta tot timpul prin intermediari. Doar atât. Te va sprijini din umbră. Nu uita, până una alta următoarele: Siguranța de sine a cancelarului, glasul său înalt, fals îndurerat, subțirele și tristul umor acid; tapiseria cu uciderea licornului și că totul poate deveni posibil... Da, poate deveni posibil... Aș fi dorit ca mirosul amar al frunzelor să-mi umple din nou nările, aș fi dorit ca ceața subțire să
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
nici nu prea știu cum să mă supăr pe tine, am rostit rar, deși cred că aș vrea să o fac. Am băut prea mult în seara asta și nu înțeleg prea bine ce mi se întâmplă. Sunt amărât, profund îndurerat, mă simt singur și părăsit, dar nu sunt supărat. Abia atunci mi-am dat seama, ca de un lucru foarte important, că în seara asta am venit eu la Palmer în loc să-l chem pe el la mine. Nici măcar nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cei doi instauraseră un soi de dictatură morală asupra mea, mai autoritară decât cea pe care o exercitaseră anterior. Mi se părea că urmăreau exact acest lucru; și, rememorând scena, deși eram convins că Antonia fusese cu adevărat afectată și îndurerată, mi-am dat seama că purtarea ei trăda un freamăt interior. Postura mea de animal vânat, de țintă ușoară și lipsită de apărare în fața unei puteri ce îmbina iubirea cu cenzura, îi dădea o stare de excitare sexuală. Când mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ei. — Halal intelectual! zbiară ea. Halal persoană școlită, spirituală! Meschinule, pulărău mizerabil ce ești, îți pasă mai mult de cioroii din Harlem, pe care nici nu-i cunoști, decât de mine, care ți-o sug de un an încheiat! Zăpăcită, îndurerată și sărită de pe fix. Căci cu aceste vorbe mă împroașcă din balconul camerei noastre de la un hotel din Atena, în timp ce eu stau în ușă, cu valiza în mână, implorând-o să fie atât de bună și să intre în cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pentru un câine turbat? întreabă ea plângând. — Sophie, ce altceva vrei să faci? Să-l păstrezi undeva într-un sertar? Să-l arăți copiilor lui? Nici n-o să aibă copii! Ea se apucă să urle de jale, e un animal îndurerat, pe când taică-meu... dar scena devine brusc cețoasă, căci în câteva clipe mă trezesc c-am orbit, iar peste un ceas creierul meu ajunge să aibă consistența grișului cu lapte. Deasupra chiuvetei din bucătăria familiei Girardi, prinsă cu o piuneză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]