237 matches
-
sticlă. Alerg. Cad. Mă târăsc. Mi-e frică. Mă ridic. Alerg. Mă împiedic. Nu mai pot. Soarele alb ca o roată cu spițe de nichel. Coboară. Spițe incandescente de nichel în omoplați, în pulpe. Carnea sfârâie cu miros greu și înecăcios. Sap nisipul cu unghiile. Puțină umezeală m-ar alina. M-aș putea ascunde. Sap. Firele de nisip se mișcă sub mâinile mele. Nu e nisip. Furnici roșii, mari cât unghia, îmi îmbracă trupul. Harnice, rup bucățile mici de carne cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Încălzindu-se la soare alături de broaște, șerpi și salamandre. Când pregăteau baia de aburi, o găseau stând ghemuită pe policioară, cu găletușă Într-o mână și măturica În cealaltă, având tot spatele acoperit de ventuze. N-o sufocau nici fumul Înecăcios de vreascuri ce ieșea printre pietrele Încinse din cuptor, nici aburul fierbinte, n-o speria nici apa Înghețată sloi; corpul ei imun la orice stimul din afară răspundea unei nevoi interioare de-a repeta o parte dintre experiențele trecute și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ton ușor ironic, presărând peste scrisul ei cenușa pe care o purta cu el Într-o cutiuță legată la gât. În contact cu pulberea, cerneala se aprinse și semnătura Mașei fu cuprinsă de o flăcăruie albastră, care degaj un fum Înecăcios. - Știu eu? răspunse Mașa, privind cum literele ce-i alcătuiau numele se transformă În cifre fumegânde. - Prostii. Superstiții... - Ce-ați presărat acolo? Întrebă gazda, simțind cum aceeași gheară a Îndoielii i se Înfige-n piept. - Păi, ce să presar, făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
brațe, iar brațele lui erau calde. Jina și-a îngropat fața în pieptul lui și-a rămas așa până când Ahmad n-a mai mișcat, iar flăcările pornite de el s-au întins spre alte cabane, spre culcușurile lupilor și fumul înecăcios s-a ridicat peste Corey Ridge. Trebuie să mergem, a zis Mike. Naji a ridicat ochii. Nu pot să-l las aici. Pearl s-a dus până în șopron și s-a întors cu o lopată. O să-l îngrop cu caprele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
-i fusese tată. - „Dacă ai ști ce ploi, ce vânt și-acolo în Normandia”, îl auzi rostind. - „Tată, ți-e frig”. - „M-am obișnuit, fiul meu, dar mă mir că mă auzi, și câmpia aceea dinspre Marea Nordului cu nisipul ei înecăcios.” - „Vino în antreu, tată, nu se poate să stai afară”. - „Când sunt cu tine, fiul meu, sunt și afară și înăuntru, adică peste tot unde ești și tu, trupul pe care-l vezi nu are nici o importanță, nici în timpul vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
personal noile afișe, vegheat de câțiva cinefili pasionați. Curva urmărea din cofetărie întreg ceremonialul oficiat de Bulănică, grav și radios, ca la vernisarea unei expoziții personale. În asfințit, curva ieșea în oraș. Dichisită, îmbrăcată elegant, cu o dâră de parfum înecăcios în urma ei. Era odicolon sovietic „Svistulika“, cel mai scump la parfumeria „Central“, ținută de domnul Isaac Schwartzmann, tatăl celui mai bun prieten al meu din acei ani, Ghidale Schwartzmann. Ghidale avea o colecție formidabilă de timbre. I-o lăsase amintire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care se clătina greu o licoare arămie, cu reflexe Întunecate, nici de ochii albaștri ai doctorului, ce aveau o strălucire umedă, ușor ironică, dementă. În depărtare se auzeau țăcănind roțile unui tren. Locomotiva șuiera În zare, răspândind un fum alb, Înecăcios, ce se Întindea agale peste câmpul presărat cu candele trandafirii. Ușurința cu care trata medicul lucrurile cele mai grave o scotea din sărite. Noimann părea să se simtă În largul lui chiar și atunci când ajungea Într-o situație critică. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
oștiri avea să se arate, urcând dealurile dinspre Suceava. Dar era fascinat și el, ca și Alexandru, de tot ceea ce se Întâmpla. Amâna ordinul de retragere. Spera, poate, Într-o minune. Asupra codrilor se lăsase ceața. Era o ceață grea, Înecăcioasă, care făcea ca lumea să dispară și coordonatele realității să devină pură imaginație. Nu mai exista miazăzi și miazănoapte, așa cum nu mai exista nici o armată otomană. Dincolo de perdeaua de ceață continuau să se audă explozii și, din ce În ce mai aproape, voci omenești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dar văzu o armă ciudată, cu un mâner lung, lanț și seceră sau buzdugan la capăt, rotindu-se cu iuțeală. Văzu sânge țâșnind și trupuri ciopârțite căzând În iarba luminișului. Apoi În locul umbrei se Înălță o coloană de fum galben, Înecăcios. Fumul se risipi repede alungat de vânt. Totul se petrecu fulgerător, poate În trei sau patru secunde. Dar, dincolo de fum, nu mai era nimeni. Toți ienicerii căzuseră sub atacul umbrei, așa cum căzuseră achingii care Îl luaseră prizonier. În jurul lui nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de obicei, Hideyoshi era impresionat de spiritul neobosit al lui Kanbei. Toranosuke se retrase în camera alăturată și puse lemne pe foc. Odată cu ploaia, țânțarii apăruseră și, în seara aceea, erau deosebit de supărători. Focul încălzea și mai mult atmosfera deja înecăcioasă, dar cel puțin afuma și țânțarii. Ce fum e aici, comentă Kanbei, tușind. Șonticăi pe lângă paji și intră, neanunțat, în camera lui Hideyoshi. Nu peste mult, cei doi conversau bucuroși. Glasurile lor aproape păreau să se ia la întrecere. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu ochi? Trebuie să ai încredere în tine. Și oricum, mama nu crede nimic din ceea ce zice, s-a băgat și Anna în discuție. —Decât atunci când vine vorba de tine, i-a replicat Helen. Am simțit că norul negru și înecăcios al nenorocirii se ridică de deasupra mea. Era o revelație extraordinară să aflu că și surorile mele erau la fel de oropsite de mama. Așa cum fusesem și eu toată viața. Și că singura diferență dintre noi era aceea de atitudine. Ele priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Zi-zhen..., îngaimă ea. Mao țipă: Pentru numele cerului! Mi-ai jefuit inima! Piatră cu piatră, mi-ai dărâmat orașele! Îndură-te de mine, copilă, îți promit să te fac la fel de fericită cum m-ai făcut tu pe mine. În fumul înecăcios, Lan Ping privește cum se transformă în cenușă ultima tranșă de documente. Mao își dă haina jos și îi acoperă umerii. O conduce la mașina lui, în vreme ce Micul Dragon și gărzile fac praf peștera. Sfâșie toate perdelele, fac țăndări mobilierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Însângerate, urlând: Klara, mamă, de ce, de ce, de ce? Doar le-ai rugat de-atâtea ori să se ducă În adăpost când o să sune sirena, erau greoaie, depresive, bolnave, de ce, de ce? Ca să rămână doar ea să rătăcească, cu gâtul sufocat de aerul Înecăcios, de praful cu gust de ars, printre movilele de moloz În care se aud scrâșnind lopeți, sunt prizonierii de război francezi, americani, ruși, polonezi, care caută bombele neexplodate, care Îi scot pe cei morți, asfixiați, striviți de sub ruine. * De fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Eu?! Tot eu?! Nu comenta! Tais-toi! E ordin! Data viitoare, ești scutit! Ai înțeles? Nu zăbovi! Nu ezita! Nu sta! Fă-ți datoria! Iepurele Alb se îndreaptă scurt (și cam vexat...), din șold, recepționând în plin trepidațiile drăcești și valurile înecăcioase de căldură, care băhneau de pretutindenea. Luîndu-și elan, el ridică strâns, între lăbuțele de dinainte, mărul discordiei și al disputei. O cupă mică, scrijelită, fisurată, din argilă arsă, pe care o înalță tăcut, până peste vârfurile ciulite ale urechilor și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o goană istovitoare. Sălile se deșteptau. În vitrine începea mișcarea, se căscau boturi și se roteau ochi. Păsările începuseră să cârâie și să țipe, bătând din aripi ca să se desprindă de bățul de care erau lipite, ceea ce stârnea un praf înecăcios, cu miros de vopsele și zegras. Am coborât scările în fugă, urmăriți de țipătul sfâșietor al păunilor, și-am străbătut alergând sala de la parter. Scheletul Dinotheriului, cu oasele lui cât trunchiurile, făcea eforturi uriașe să se ridice în picioare din
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Alte două camioane goale se opriră, fumegând, în fața casei, și Ieronim căută un alt loc, ca să poată privi mai bine. Câțiva lucrători cu căști de metal apăruseră din spatele casei. Ploaia se întețise, și ceața începu să semene cu o negură, înecăcioasă, cu gust de fum. - Eram sigură că am să te găsesc aici, auzi chiar în spatele lui glasul Marinei. Întoarse brusc capul, enervat, dar se trezi, fără voia lui, zâmbind. Marina îl privea în ochi, râzând, cu fața luminată de o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nobile și înălțătoare, de muzică angelică și celelalte. Aici, ca și oriunde în altă parte, oricând, în orice împrejurare, dacă știm cum să privim, și înțelegem, atunci... - Ieronim! șopti Marina, Ieronim! Nu simțise când încetase ploaia și se ridicase negura înecăcioasă, și cerul se limpezise, înălțîndu-se și parcă totodată adîncindu-se. Privea înfrigurat lumina, tot mai puternică, mai sclipitoare, care se răspândea deasupra orașului, prefăcând clădirile în imense cristale, asemenea unor nesfârșite flăcări de aur și de pietre scumpe. Cristalele se înălțau
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
dădu seama Darie, greierii se împuținaseră, sau poate amuțeau la apropierea lor. Se întunecase, dar nu pătrundea de nicăieri nici o adiere, și văzduhul era încă încins, și din foile uscate de porumb pe care le atingea se ridica o pulbere înecăcioasă, amăruie. Încerca să se strecoare printre porumbi fără să-i scuture prea violent, dar ranița și carabina îl încurcau și se lovea necontenit de bulgări uscați de pământ, și uneori bocancul îi rămânea prins în vreo buruiană cu multe lujere
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mult sânge. Dacă v-am fi legat brațul pe loc, era ca și cum nimic nu s-ar fi întîmplat... Darie privi în jurul lui. Se aflau între lanurile de porumb, pe marginea drumului, și deasupra lor plutea aceeași pulbere fină și aspră, înecăcioasă, pe care o cunoștea parcă de totdeauna, dar acum mai încinsă ca niciodată. Cu mâna validă căută în buzunar pachetul de țigări. Îl găsi rupt, teșit, dar Iliescu îi întinse pachetul cu țigări rusești, așteptă să-și aleagă una, apoi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
această lumină ticăloasă nu e cu totul zadarnică. Întrucât trebuie să vă spun că, noaptea, suflă un vânt continuu și monoton. Pornește curând după asfințitul soarelui și încetează abia spre dimineață. Se văd mai întîi trâmbe de praf, un praf înecăcios și roșu, stârnit din iarba uscată și mai ales de pe porțiunile de pământ gol dinspre pădure. Ceva mai târziu, răzbate dinspre mlaștini un sunet surd, probabil vuietul stufărișului. Fără cele două becuri, nopțile ar fi cu siguranță mult mai greu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
rămîne, dacă m-aș plînge? Nu, ți-ar fi mai ușor să pleci. Așa că, să nu te gîndești... Rămase cu gura deschisă, pentru că o suferință cumplită i se urca în gît și izbucni într-o serie de suspine tari, uscate, înecăcioase, ca niște icnete sau bătăile rare ale unui ceasornic din lemn. Ochii și obrajii i se umeziră. întinse o mînă spre ea, iar ea spuse cu blîndețe: — Sărmane Lanark! Chiar suferi, și plecă încet, închizînd încet ușa. Suspinele se potoliră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un turn de sticlă în flăcări, o piață cu statui, motoare și capete fremătînd în toate direcțiile; auzi mugete și sirene, încercă să-și păstreze poziția, dar se prăbuși într-o parte pe aripile zdrobite, prin scîntei, căldură și fum înecăcios, acolo unde o coloană imensă și întunecată încercă să-l lovească, îl rată, se balansă ca o ghioagă pentru a-l lovi din nou. Se trezi în dureri mari și bandajat; era într-un pat cu un tub în braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
interne suferiră o dezechilibrare profundă, iar nervii săi, incapabili să integreze aceste reacții neobișnuite, acuzară violența șocului. Dar, cu rapiditate, corpul său își reveni la normal. Simți din nou podeaua de sub picioare, aerul pe care-l respira, rece și uscat, înecăcios, în gură, în plămâni ― pleoapele clipiră des; treptat, din nou sigur că trăiește, dar încă amețit, își lăsă conștiința să ia contact cu forma inertă, fără viață. Și fără să-și dea seama că se mișcă, se apropie de platou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
interne suferiră o dezechilibrare profundă, iar nervii săi, incapabili să integreze aceste reacții neobișnuite, acuzară violența șocului. Dar, cu rapiditate, corpul său își reveni la normal. Simți din nou podeaua de sub picioare, aerul pe care-l respira, rece și uscat, înecăcios, în gură, în plămâni ― pleoapele clipiră des; treptat, din nou sigur că trăiește, dar încă amețit, își lăsă conștiința să ia contact cu forma inertă, fără viață. Și fără să-și dea seama că se mișcă, se apropie de platou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
rup nuielele din mătură și-am făcut o grămadă bunicică. Nu mi-am irosit toate chibriturile al căror fosfor alb era în momentul ăsta mai prețios decât aurul, am aprins o pensulă care a răspândit un insuportabil miros de vopsea, înecăcios și scârbos, dar a ars bine. Am făcut un foc bunicel și aerul s-a dezghețat puțin, iar fumul a năvălit afară prin spărtura ferestrei. Am adunat zdrențele de pe jos și le-am pus pe scândura priciului, apoi, în paltonul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]