303 matches
-
greu să facă acest lucru. Și iată că Voichița prinse a se îngriji de rănit cum numai o inimă mare și blândă o putea face. Se strecura în fiecare seară afară din castel, lua drumul peșterii din pădure, curăța și înfășa rănile, după care îi dădea să mănânce feciorului cum i-ar fi dat unui copil ce nu se putea hrăni singur. Se obișnuise feciorul ce fusese zmeu să o aibă prin preajmă și o îndrăgi și mai mult dacă asta
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
Chiar dacă am plecat, și-astăzi sunt departe, Te-am legănat prin vise și.. cuvântul L-am mângâiat duios, ca vara, vântul Și l-am trecut, cu tot dorul, în carte. Ca pe un timp, cu scuturări de tei, Te-am înfășat în dalii de candoare Că m-am făcut metaforă sub soare De dragul tau, de rugăciune și de zei... Frumusețea ta e-nrămată-n scris vrăjit -Înălțare și-autenticitate-, Metaforele vin pe ne-ntâmplate Cu finețe proiectate în gândul uimit. Sunt o prezență...visez fără
GRAI DULCE ROMÂNESC de LIA RUSE în ediţia nr. 2070 din 31 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375538_a_376867]
-
-ți divină, Să-mi scuture spaima oricărui mit, Alungă'l pe zmeu, fă pacea să vină Pe chip de copil, de somn împlinit. Șoaptă-mă mamă, e'aproape amurgul, Și basmul acesta pare sfârșit, M-așteaptă în praful celest, Demiurgul, Înfașă-mă, mamă, cu infinit. *** Imagine: Icon of Love - Roula Ayoub Referință Bibliografică: Unde mi-e zâna? Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2290, Anul VII, 08 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ovidiu Oana Pârâu : Toate
UNDE MI-E ZÂNA? de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372498_a_373827]
-
clapele clarinetului, la hanul lui Ardei, unde se încingeau jocurile, sau cu alte ocazii. Mereu povestea de unde îi provine puterea brațelor, tăria mușchilor. „Când eram mic, niciodată mama mea, pe care o iubesc ca pe ochii din cap, nu mă înfășa până nu-mi ungea încheieturile cu untură de urs, rugându-se la Dumnezeu: Dă-i, Doamne, lui Nicu al meu, puterea ursului! Mă spăla pe față cu lapte proaspăt muls, nefiert, adresându-se lui Dumnezeu: Dă-i, Doamne, lui Nicu
O POVESTE ÎNSÂNGERATĂ de ION C. HIRU în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372736_a_374065]
-
dacă magistrul Claudius Tiberius Thrassylus nu ar fi trimis carte tatălui meu pe care l-a cunoscut prin soția lui, Akadia, prințesă de Commagene. Ceea ce este mai important însă abia acum urmează. Acel copil pe care magii l-au văzut înfășat în iesle este astăzi un tânăr care are treizecișitrei de ani, este foarte cunoscut în Iudeea și Galileea, și are, după cum s-a spus, o faimă neobișnuită de taumaturg și de mare învățător al legii religioase iudaice. Am fost în
AL SASELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1472 din 11 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372785_a_374114]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > DEȘI UIT DE MINE... Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 516 din 30 mai 2012 Toate Articolele Autorului Deși este vară, mă scutură frigul din greu; deși este soare, întunericul mă-nfașă. mereu; deși este rouă, tot lacrima spală obrazul uscat; deși uit de mine, de el, n-am uitat. Se zbenguie viața și-mi face cu ochiul să joc; cum m-aș aprinde-n horă, de-ar fi și el în
DEŞI UIT DE MINE... de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 516 din 30 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/371149_a_372478]
-
de acasă, în Săcuieu, pe care, de mică, o îngrijea și o iubea cu îndârjire. În felul acesta reușește să transmită fiorul trăirilor sale, făcându-te sclavul lecturii poeziilor pe care le așterne cu grija și dragostea mamei ce își înfășează în scutece pruncul proaspăt născut! Cei care reușiți să procurați cele trei volume de versuri vă veți convinge că nu exagerez în afirmațiile făcute. Citindu-le, veți avea senzația minunată că ascultați un veritabil concert, pe care l-aș numi
O NOUĂ STEA ÎN UNIVERSUL LITERATURII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345747_a_347076]
-
peste gratii luna care se ridica maiestoasă pe cerul senin. Toaman își intrase în drepturi, bătea vântul, zburătăcind frunzele uscate din niște plopi înalți care sunau trist. Marin adormi cu gândul la ghemotocul lui de fată pe care-l lăsase înfășat în pat. Visă un vis. Trecuseră peste treizeci de ani, venise acasă, găsise fata mare, măritată la casa ei, nevasta era moartă, trăsese la ea la cimitir și o întrebase unde a pus bijuteriile. Răspunsul venise din groapă: <I le-
DUBLĂ CRIMĂ CU PREMEDITARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345861_a_347190]
-
vină, la Betleem, născut, Pruncul Iisus! În astă-seară, tu, creștine, aprinde candela-n fereastră! Te roagă mult, sub zare albastră îngenunchind, te primenești pe tine! Așteaptă înger să vestească! Atunci să te ridici din tină și să strigi! Când Maica-nfașă pruncul în pelinci, credința ta în El să crească! Pruncuț ales, Odraslă cerească! Într-o îngrăditură, pe un așternut bun poate, doar, pentru păscut, vestit prin stea, aici, El să se nască! Iată! În staul, în iaslă, o veste minunată
VESTE MINUNATĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1452 din 22 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/345126_a_346455]
-
Acasa > Versuri > Farmec > FEBRUARIE ÎN JOC Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1493 din 01 februarie 2015 Toate Articolele Autorului În jocul iernii zilele-s bătute pe-o salbă Îmbrăcate-n învolburate mătăsuri grele Și bolta amorțită se-nfașă-n blană albă Să-i țină-n izolare de cald și de tăcere. Steluțe pufoase te-opresc în loc, de vrei să treci. Nehotărâtă, privirea se-nvârte printre fulgi, În timp ce se chircește-n ochi, de-atâtea lacrimi reci, Lumina în haină
FEBRUARIE ÎN JOC de LIA RUSE în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376065_a_377394]
-
o existență profană: nu are haine („N-are scutec de-nfășat / Nici hăinuțe de-mbrăcat” (La Vitleem acolo-n jos), plânge „Fiul plânge, stare n-are /Pe brațele mamei sale” (Domnuleț și Domn din cer). În alt colind este hrănit cu lapte, înfășat în scutece și purtat în brațe de mama sa „Din fecioară s-a născut / Și cu lapte s-a crescut. / Cu scutece s-a-nfășat/ Și în brațe s-a purtat.” (Domnul Isus Hristos) sau șade într-un leagăn verde de păltinel (Am
SACRU ŞI PROFAN ÎN COLINDA RELIGIOASĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376712_a_378041]
-
să prețuiască ce au primit de la viață. În grabă, dar cu mișcări sigure, a îndepărtat hăinuțele în care era îmbrăcată biata fetiță: câteva perechi de pantalonași, câteva bluzițe și mai multe puloverașe. O curăță bine cu șervețele umede și o înfășă în cearșaful pregătit dinainte. În acest timp, își aminti că îi dăduse Ioanei toate hăinuțele, cu o săptămână în urmă, așa că a sunat-o pe Simona și a rugat-o să cumpere câteva hăinuțe pentru fetiță, când este în drum
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XX) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373086_a_374415]
-
spusele răposatului său tutore, care îl părăsise pentru o lume mai bună, când Stump nu împlinise nici vârsta de cinci ani. Deși trecuseră ani întregi, bătrânul Stump își aducea perfect aminte. - Te-am găsit într-un tufiș, în pădure, erai înfășat doar într-o pătură murdară, iar la cap aveai o sticluță cu lapte. Cineva te părăsise, probabil mama, căci n-am găsit pe nimeni în jur. Tocmai când se afla în profunzimea gândurilor, Bobby lătră o dată scurt, dar deajuns cât
COLIBA DIN MUNŢI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373256_a_374585]
-
scutecelor!” Aproape că fugea. Transpirația îi năvălea prin toți porii și cămașa de pe el se udă pe spate și la subțiori. Ajuns acasă, Vetuța, cu fața palidă, întinsă în pat, acoperită cu o velință ușoară, îi arătă plodul de lângă ea înfășat într-un pled moale de molton, cumpărat anume, și-l întrebă: - Îți place Ionică ce ți-am adus pe lume? ...Mie îmi place că are nasul cârn. - Da’ ce-i, fată sau băiat? - Ce-a vrut Dumnezeu, Ionică! - Iar fată
CAPITOL DIN ROMANUL „COPILUL NEDORIT” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372295_a_373624]
-
macului câmpiei folclorului românesc i-a îmbujorat obrajii, pe când umbrele gândului i-au subțiat conștiința în trandafir cu o inflorescență multicoloră, aromitoare, împrospătată de soare, frăgezită de rouă, al cântecelor oltenești, mirabil de lirice, calde, melodioase ca o catifea ce înfașă sufletul, ca un sân ce atrage inimă lângă inimă, ca o gură ce sărută o carte de rugă! Cum, însă, e răpitoare o floare de artistă care mai e și polițistă pe deasupra?! Pentru că cel furat de ea nu o reclamă
STELIANA SIMA. VÂRSTA ARTIŞTILOR FRUMOŞI NU ARE ANI! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379699_a_381028]
-
chiar ea, cochetând, cum mărturisește, cu gândurile personale: În tristețea mea, fărâmă de lumină-n singurătate V-am dăruit ,,Din petalele sufletului meu’’ o carte În ea am pus bucăți, fâșii din gândurile mele Cu versuri de dor v-am înfășat nopțile cu ele. După ce a cules și împărțit petale din sufletul său, poeta răspândește “polen din cuvinte”. Între timp a învățat nu doar să dăruiască, să împrăștie lumină în jur, acum știe să și primească pentru că munca îi este încununată
VERSURI DE DOR, DIN POLENUL CUVINTELOR de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374756_a_376085]
-
om însurat. Nevasta lui, care avea un copil de țâță, era cam proastă, dar nici soacră-sa nu era tocmai hâtră. Într-o zi omul nostru iese de-acasă după trebi. Nevastă-sa, după ce-și scaldă copilul și-l înfașă, îl puse-n albie lângă sobă, că era iarnă; ș-apoi îl legănă și-l dezmierdă până ce-l adormi. După ce-l adormi, stătu puțin pe gânduri ș-apoi începu a se boci cîtu-i lua gura: "Aolio! Copilașul meu, copilașul meu
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
parte, și germ. weben („a țese”), engl. web („țesă tură, pânză”), pe de altă parte, sau dintre engl. to weave („a țese, a urzi”) și engl. wife („nevastă”) etc. (vezi și în limbile scandinave vefinn, veifa, vefja, cu sensurile : a înfășa, a înfășura, a înveli) (22, pp. 70-71). Pentru a rămâne în domeniul lingvisticii, mă opresc o clipă asupra numelui Ariadnei. În pofida etimologiei „clasice” (Ari-agnos = prea sfânta, prea pura) (106), numele ei inițial - Ariagne - îmi sugerează asocierea cu păianjenul (gr. arachne
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
O să merg jumate pe cînepă... jumate pe alte materiale, zic În cele din urmă. Pentru... ăă... biodiversitate. — Excelent, aprobă Jess din cap. Și am mai vrut să-ți spun că pot să-ți fac rost și de o măsuță de Înfășat cu Împrumut. Știu o cooperativă a studentelor care Împrumută echipament pentru bebeluși și jucării. Ți-am adus numărul de telefon. — Aha! Închid repede cu piciorul ușa de la camera copilului, Înainte să-mi zărească stația de Înfășat Circus Tent, cu spectacol
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Armindeni. (Ă) Progresul cine-o să ni-l fure?/ E ora-n care cad canoane. Ca-ntr-un sfârșit de aspre toamne,/ frunzișul pică prin pădureă (Ă) Geamiile se-ndoaie peste roade/de calcar și de piatră cu abubă, ne-nfașă delta-n valuri ca o șubă/rămasă-n seară plină de noroade. Ce doldora de spice, - nelumească/mocirla piere cu posomorâțiiă N-au s-o mai afle aici, să o găsească/nici adierea verii, nici nagâțiiă Pe unde-au fost
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mucegaiul Dulcețul cel mai fiert». NU, NICIODATĂ „Nu, niciodată n-am să mă satur, nicicând, Fulgerul, dragostea, zborul să cânt, Soarele tânăr și fără de amurg, Scăpărătoarele clipe ce curg. Nu, niciodată n-am să mă satur să cânt Tainicul bob Înfășat În pământ. Și libertatea frumosului spic, Pe care-n slăvi o ridic”. 16. George Munteanu - Poezia pentru care luptăm. În: Almanahul literar, Cluj, nr. 6-7 (19-20), iun.-iul. Al.Căprariu. - Cântece de primăvară. Ibidem, nr. 5(18), mai PRIMĂVARA „Patru
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
în gospodăria bunicului, tatăl mamei. Când au apucat-o durerile, s-a dus în grajd unde a ajutat-o să nască Vatica, o femeie surdo-mută pe care bunicul o folosea la lucrările din gospodărie și câmp. După ce a născut, a înfășat copilul în niște zdrențe aduse de Vatica, și, de teamă, l-a aruncat pe câmpul din apropiere, în spatele tufișului de porumbe unde se ascunsese în dragostea ei efemeră. Auzind această poveste, mama s-a înverzit la față și pentru o
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
tare jucăușe. Vine rândul spatelui, în timp ce mămica îi spală brațele și mânuțele... ‘A ‘pă-la’ ! zice Sorin. Apoi, râde cu mare poftă. Da, la spălat! repetă tăticul. După ce băița este gata, părinții-l înfășoară într-un prosop mare. Parcă l-ar înfășa, iarăși în scutece. Dar, nu! Cu același prosop, îl freacă bine și pe obrăjori, și pe căpșor și pe ceafă, peste tot. Ce bine e ! Apoi, îl îmbracă în hăinuțe curate și frumoase și, la urmă, îi usucă părul cu
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
înghițit de această cetate silvestră. Se priviră îndelung, față în față. Bătrânul reglându-și respirația și pulsul, Jordan Augenstein von Saxa așteptând senin într-un jilț domnesc la care fuseseră adaptate roți mari cu spițe. Picioarele și coapsele inerte erau înfășate într-un halat arăbesc din păr de cămilă. Pe bustul gol și costeliv era o duzină de lipitori mari și grase. Trupul lui Jordan era atât de stafidit, încât bătrânul se gândi dacă această activitate are menirea de a-i
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ar fi recunoscut, mulțimea l-ar fi sfâșiat pe loc. Dar nimeni n avea acum ochi pentru el. În fruntea alaiului pășeau câteva fete tinere purtând Scaloianul o păpușă meșterită dintr-un băț cu crăcan, modelată din clisă galbenă și înfășată în zdrențe părăsite femeiești. Cu mâinile și picioarele legate, împodobit cu flori, canafi și coji de ouă roșii, Scaloianul zăcea întins într un mic coșciug de șindrilă. În șanțul de la marginea drumului stătea Hepu nebunul satului. în poziție de drepți
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]