3,818 matches
-
Roxana Covrig " Fiecare cadavru era înfășurat într-o rogojină de stuf de aproximativ 2 metri fiind legat cu sârmă la cap și la picioare, cadavrul era străpuns cu o bară metalică pentru a se asigura că este mort..." Este doar o mică parte a mărturiei unui
Supraviețuitor al torționarului Ficior, mărturii cutremurătoare by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/21848_a_23173]
-
ce se întâmpla cu decedații: "Arăt că am văzut cu proprii mei ochi cum erau strânse cadavrele celor care mureau zilnic, aproximativ 5 - 6 deținuți politici, în special cei distrofici și inapți, în fața corpului de gardă unde fiecare cadavru era înfășurat într-o rogojină de stuf de aproximativ 2 metri fiind legat cu sârmă la cap și la picioare, cadavrul era străpuns cu o bară metalică pentru a se asigura că este mort, după care li se prindea o greutate de
Supraviețuitor al torționarului Ficior, mărturii cutremurătoare by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/21848_a_23173]
-
cu propria ei imagine. Iar această interferență a două lumi îi trezește amintiri posibile, pe care le povestește cu naturalețe: " Mă privesc în lac,/ O broască îmi sare în ureche,/ o broască îmi iese din gură,/ o broască mi se-nfășoară în păr/ și râsul meu e un orăcăit de apă/ posedată de lună.// Am fost o dată eu/ un zeu primitiv,/ decapitat la piciorul trestiilor?/ Capul mi-e o piatră/ pe care apele au spălat toate liniile./ îngenunchez în mlaștină,/ căutându
ÎNTÂMPLĂRI ÎN SUPRAREALITATEA IMEDIATĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16962_a_18287]
-
ca și cum ar fi fost una din alea oxigenate ajunse la pensie,... observație ce nu-mi aparținea... Totul s-a petrecut astfel. Văzînd-o singură, tristă, rezemată de zidul însorit al cuștii ei confortabile, nimic de zis, am luat una din bomboanele înfășurate de care mă foloseam ca să mai răresc fumatul, și am azvîrlit bomboana nedesfăcută, - atenție! - spre Suzy, care o prinse imediat din zbor, înviorîndu-se subit, și care o desfăcu rapid cu degetele ei umane,... Ea duse bomboana desfăcută la buze, o
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]
-
de obicei astfel stabilite, încît unii comuniști trebuiau să-i facă ghetele". Nu sînt uitați nici alții, mai însemnați. Ion Barbu e arătat cu degetul ca unul care a purtat cămașa verde (de parcă Beniuc n-a fost zeci de ani înfășurat în steagul roșu cu seceră și ciocan), despre Blaga și Camil Petrescu ni se relatează că au crezut în victoria lui Hitler, iar Sadoveanu și Arghezi apar tratați mai cu seamă prin prisma cunoscutei lor arghirofilii (pe care ulterior a
O struțo-cămilă ideologică (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17105_a_18430]
-
repezit să-l ajute pe împuținatul bătrîn (care, totuși, în tinerețe, nu fusese deloc scund) să se dezbrace de palton. Paltonul a fost scos de îndată. Dar bătrînul Galaction făcea semne că nu s-a isprăvit totuși. Arăta spre gît, înfășurat cu un fular de casă neașteptat de lung. Această operație de eliberare din arcanele fularului era de tot hazul. Geo Bogza, descolăcea de zor fularul lung și lat cît un șal, și operația nu se mai termina. Cînd totul luase
Ediția Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15712_a_17037]
-
cu însemnări din viața Mântuitorului și ocolesc Sfântul Mormânt de trei ori, în versuri de cântări și în sunetele clopotelor, care răsună în tot Ierusalimul. Pe urmă, Patriarhul, îmbrăcat numai în stihar, care simbolizează Giulgiurile cu care a fost lisus înfășurat în Groapă, intră în Paraclisul Sfântului Mormânt. Un diacon ține un potir de aur, foarte prețios și așteaptă alături de ușa Sfântului Mormânt. Patriarhul se apleacă în genunchi, cu capul plecat pe Sfânta Piatră și face rugăciunea tainică. Totul este în
Sfânta Luminâ Cerească, Minunea de la Ierusalim. In: Editura Destine Literare by Eduard Filip () [Corola-journal/Journalistic/82_a_235]
-
și care se afla probabil în prima lui cursă, - un rodaj istoric -, cu țeava de eșapament scoțînd un sul de fum negru, norul învăluind afetul de tun pe care se afla mortul ilustru pus în cosciugul greu de stejar și înfășurat într-o pînză roșie; dacă era și-un tricolor, nu se vedea... Camionul duduia încet imitînd mersul la pas al unor cai de altădată, dar asta că nu mai erau cai, singurele animale capabile să dea morții solemnitatea cuvenită. Comparat
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
care primul o aruncă spre celălalt, peste groapa căscată între ei. Timp de patruzeci de zile, Matei Călinescu nu face altceva decât să se gândească intens la M. Îi caută silueta tremurătoare prin hârtii și amintiri mai vechi și îl înfășoară cu dragoste în cearșaful ocrotitor al filelor de manuscris, încercând să-l exprime și să-l "traducă" înțelegerii noastre. La sfârșit, avem un părinte mai împăcat cu durerea lui, înseninat în tristețe; și o carte excepțională. Cronologia în zigzag deschide
La școala Harmony by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11838_a_13163]
-
Același drum și-același timp urzind. Dar care dintre noi a scris poema Acestui eu cu osebite nume? Ce importanță poate-avea un nume, Cînd una e și-aceeași anatema? Groussac ori Borges, simt înduioșarea De lumea ce-n zăbranic se-nfășoară. Cenușă este, palidă, ușoară, Ce seamănă cu visul și uitarea. Oglinzile Eu, care simt o spaimă de oglinzi, Nu doar cînd văd cristal de nepătruns Unde se-ncheie (începe?) aspru, ascuns, Vid de reflexe înspre care tinzi, Ci și naintea
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
rostogolire peste colțul de stâncă de care se agățase. Luă o piatră și sparse geamul, căutând să nu accidenteze și mai mult tânăra cu cioburile ferestrei. Nu știa dacă mai era sau nu în viață. Își dezbrăcă repede bluza, o înfășură pe mână și curăță cioburile din rama portierei, apoi prinse fata de umeri și încercă să o scoată pe fereastră. Spera să nu aibă nimic la coloană, să nu-i facă mai mult rău decât bine. Era o tânără suplă
ROMAN (CAP. I ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382681_a_384010]
-
24 februarie 2015 Toate Articolele Autorului îmi place de tine i-a zis poate vrei împreună timpul să-l împărțim în balade eu să cânt bucuria ochiului ce se pierde în împlinirea formelor rătăcind în oglinzi tu imaginația să-mi înfășori în pulberi de gânduri prin care pierdut să-mi caut diminețile în culorile răsăritului tău aprinde cu zâmbetul tău luminile zilei te rog în întunericul nopții îți distingeam sentimentul doar în vibrația dăruirilor ce-ți curgeau frenetic prin vene reinventează
SOMNUL DE VEGHE AL FETITEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382721_a_384050]
-
vise dulci, parc-ai sta în așteptare și nu vreai ca să te culci, ai pe cap maramă albă, trup de aur, sâni de aur, plămădită din miresme, de un mare meșter faur, în vârtejuri diafane doar privirea în nocturn te-nfășoară în lințolii și-n inele de saturn, treci printre cărări pierdute, la umbră de chiparoși, îți privești oglinda în față și cu ochii tăi frumoși te vezi tânără, regină, cum erai odinioară și visezi idila-ți dragă, cum a fost
EU TE IUBESC, PENELOPĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382710_a_384039]
-
Un val ce se apropie de mal, mi-aduce orizontul Și-mi pune la picioare, covorul sidefat de perle, Eu, în cuvinte triste îți mărturisesc tumultul, Iar tu în noapte, îmi dăruiești rochița ta de stele. Apoi, tu m-ai înfășurat în spuma unui val Și m-ai purtat departe, în abis, O lume a tăcerii cu palate de cristal, Făcându-mă pentru o noapte, regină-n paradis. Referință Bibliografică: Mediterano! / Margareta Merlușcă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2244, Anul
MEDITERANO! de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382803_a_384132]
-
era, doar că era ALUAT, nu FOI, prin urmare chiar mi-am pierdut mințile, dar nu de nerăbdare, ci de deznădejde. Mă aflam în fața unui dreptunghi gros de cocă, în care, oricât m-aș fi chinuit, nu aveam cum să înfășor nici un fel de compoziție. Cum, oricât de inabilă în bucătărie aș fi, nu se poate spune că sunt și proastă, mi-am dat seama încă din primele 30 minute de sucire și răsucire a problemei pe toate fețele, că soluția
Fericirea are chipul tău, băi, cratiţo! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19829_a_21154]
-
determinat pe membrii A*SALT-ului să caute o metodă de suplinire. Și așa a apărut mosorul, un agregat staționar realizat sub licență germană, cu motor de „Volkswagen”, care are instalat pe el un mosor. La rândul său, acesta are înfășurat pe el un cablu de oțel de un kilometru. Mânuit de un tehnician cu experiență, mosorul poate trage și ridica o parapantă de unul-două locuri sau chiar un deltaplan. Se asigură astfel o înălțime de 300-400 m la care omul
Agenda2003-18-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280979_a_282308]
-
și atîtea literaturi). Cu suflul și entuziasmul discursiv e întotdeauna o problemă, căci pot intra ușor în criză și atunci poetul trebuie să le anime prin gimnastică retorică: „Alcool, alcool,/ Und ești?/ Vino!/ Te văd cum stai singur,/ trup moale înfășurat în alt trup moale,/ Micuț,/ Răgușit, cu voma pe piept./ Și cu rouă dumnezeiască în barbă” etc. (Alcool) (și cu „vomă” și cu „rouă”, pentru că realitatea e oximoronică de la sine, iar poetica - pentru că ține cu dinadinsul să fie). Nu-i
stolul 2012 de al. cistelecan: Un fel de experimente () [Corola-journal/Journalistic/2794_a_4119]
-
Zgomotele monotone măreau starea de surescitare a celor doi locatari - Radu si Florica Pavelescu - care stăteau ca pe ghimpi în fotoliul fiecăruia într-o atitudine de încordare rece. Radu apăsa brațele pe rezemătoarele fotoliului gata să se ridice în vreme ce Florica, înfășurată într-un pled, își ținea mâinile sub barbă privind dincolo de ecranul televizorului, cum se privește în gol. Cei doi bătrânei așteptau să iasă fata de la baie, să pună masa de seară, să mănânce și să se culce, (adică să se
Căderea pisicii. In: Editura Destine Literare by Traian Bădulescu-Suteanu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_371]
-
priză (o modalitate de a prelungi viața întrerupătorului din aparat), iar mama a strigat de acolo fetei: Cristina, când ieși dă ușa de perete la baie și fă curent cu geamurile deschise de la dormitoare. Mama s-a pierdut în bucătărie, înfășurată în pled iar tata a mai zăbovit să vadă dacă fata a auzit ce i s-a spus. În clipa următoare ușa de la baie s-a deschis violent și tata a înghețat când de acolo a ieșit Cristina înaltă, ca
Căderea pisicii. In: Editura Destine Literare by Traian Bădulescu-Suteanu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_371]
-
pled iar tata a mai zăbovit să vadă dacă fata a auzit ce i s-a spus. În clipa următoare ușa de la baie s-a deschis violent și tata a înghețat când de acolo a ieșit Cristina înaltă, ca el, înfășurată întrun imens prosop de baie și părul strâns într-un fel de turban făcut dintr-un prosop mai mic. Ce-aveți, dragă, le-a imputat ea “tonul de comandă“. Sigur c-am să aerisesc. Doar nu mai sunt o puștoaică
Căderea pisicii. In: Editura Destine Literare by Traian Bădulescu-Suteanu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_371]
-
puțin prezentă în literatura română, este o celebrare instantanee a pactului cu cititorul. (S.S.) Juan José Arreola (1918-2001) Una din două Și eu m-am luptat cu îngerul. Din nefericire pentru mine, îngerul era un personaj puternic, matur și respingător, înfășurat într-un halat de boxer. Cu puțin timp înainte, vomitaseră m, fiecare pe cont propriu, în sala de baie. Și asta pentru că banchetul, mai bine zis bairamul, ieșise îngrozitor. În casă mă aștepta familia: un trecut îndepărtat. Imediat după ce mi-
Cîntecul (mexican) al salamandrei () [Corola-journal/Journalistic/2807_a_4132]
-
Legat de un personaj feminin, negresa, ce revine obsesiv ca o nălucire a unei senzualități toride, însă totodată ca o transfigurare izbăvitoare, ca o asceză selenară: „goală în bar la zuluși/ negresa cu zulufi jucăuși/ face în lumina lunii duș.// înfășurată în lumina lunii/ ce-i prisosea din plin,/ după dușul luminiscent// goală în bar la zuluși/ negresa cu zulufi jucăuși/ citește acest sexy-text/ imprimat pe fundul/ păhăruțului meu (...) negresa, implicată acum,/ taie cu mîna ei/ «iată darul ceresc».// și spre
Poezia Solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2655_a_3980]
-
Gesturi memorabile. Alexandru Coșereanu, născut în 1931 în județul Neamț, nemaisuportînd regimul de la Canal, se hotărăște să moară, drept care se repede la soldatul de planton cerîndu-i imperios să-l împuște. Rezultatul nu e pe măsura așteptărilor: în loc să fie împușcat, e înfășurat în sîrmă ghimpată și trimis în lagărul din apropiere. Cînd e coborît din dubă, omul nu mai are piele. Grigore Caraza, după 23 de ani de închisoare, refuză să plece din Aiud în ziua eliberării, justificîndu-ș i gestul în fața ofițerului
Galeria eliminaților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2729_a_4054]
-
de sticle goale de bere, de pamperși, tampoane de vată și seringi folosite de bolnavii de sida, dar și de cei ce-și inoculează în vene heroină, ghearele scot la iveală rotițele unui vechi orologiu menit să bată ora finală. Înfășurat într-o mantie de tunete și fulgere, poetul contemplă „aristocrația stejarilor de pe Pietrele Nordului”, sub cuibul de ciori, din care picură „găinațul literelor”, asemenea unor strălucitoare medalii, în „urechea surdă a Nopții”. „Lăudat fie Domnul! Lăudat fie stejarul”, rostește el
Despre urechile de tablă ale unui poet din Nord: George Vulturescu by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/2609_a_3934]
-
și organele fiind apoi redistribuite pe sărite, lacunar, indivizilor: „noi doi ne-am născut amestecați, vîrîți/ unul în altul, înghesuiți în sacul aceluiași trup,/ cu neputință de descîlcit din unul celălalt.// (...) ne-a spus totdeauna ca unuia singur./ ne-a înfășurat pe amîndoi într-o aceeași haină./ eu am învățat cu vremea să fiu numai picior și mînă/ el - doar răsuflare și cap.// pînă cînd am dat că nici nu ne cunoaștem./ pînă cînd am dat că sîntem doi”. Cîteva pagini
Florile răului by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2636_a_3961]