595 matches
-
și nu mai puțin faimosul Thomas Nast. Thomas Nast, un bun republican toată viața lui, debutează inițial în "Harper"s Weekly" dar își vinde caricaturile la majoritatea publicațiilor de pe continentul american. În perioada reașezării societății civile, Nast îl demască și înfierează prin caricaturile sale pe republicanul Andrew Johnson pe care îl considera un trădător fără scrupule al cauzei republicane. După înlocuirea lui Johnson la președinție de către Grant, caricaturile lui Nast nu mai au sevă și vandabilitate și artistul își căuta un
Caricatură () [Corola-website/Science/299381_a_300710]
-
română și ucraineană deveniseră alături de germană, limbi oficiale ale regiunii. Asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand a produs în Bucovina consternare, dat fiind că era o speranță pentru românii aflați aici, care credeau că el le va îmbunătăți viața. Atentatul a fost înfierat, s-au trimis telegrame de condoleanțe, s-au ținut slujbe și copiii cuplului imperial rămași fără părinți, au fost compătimiți. Succesiv au stâpânit teritoriul atât trupele ruse (septembrie - octombrie 1914, noiembrie 1914 - februarie 1915; iunie 1916 - august 1917), cât și
Editura Bucovina în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334929_a_336258]
-
singură persoană) și relația între Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Fiul. Au fost abandonate modele proto-ortodoxe de înțelegere acestei relații pe care proto-ortodocșii le găsiseră anterior drept progrese teologice în înțelegerea acestei relații, dar care, în urma dezbaterilor teologice ulterioare cu cei înfierați drept eretici, au fost găsite drept lipsite de nuanțarea necesară. Deși proto-ortdocșii câștigaseră disputele anterioare, în urma definirii mai precise a ortodoxiei creștine ei au fost învinși în secolele al IV-lea și al V-lea de succesorii lor cu propriile
Sfânta Treime () [Corola-website/Science/300218_a_301547]
-
de Arhiepiscopie. Totodată, a elaborat și o scrisoare pastorală cu scopul de a combate epidemia de lăcuste, al căror număr crescuse puternic în Cipru în acea perioadă încât amenința direct producția agricolă a insulei. Concret, prin scrisoarea sa pastorală a înfierat superstițiile populare conform cărora lăcustele ar fi fost nemuritoare și în același timp și-a îndemnat enoriașii să nu aștepte stârpirea prin minune a insectelor, ci să treacă la acțiune. În 1815, a condamnat francmasoneria printr-o altă scrisoare pastorală
Ciprian al Ciprului () [Corola-website/Science/334953_a_336282]
-
metodelor științifice utilizate de Germania si Italia față de evreii lor. În decembrie 1942 Hadj Amin a ținut un discurs la inaugurarea Institutului Central Islamic din Dresda, unde i s-a oferit o catedră de onoare. În cuvântarea sa, el a înfierat pe cei pe care i-a considerat agresori contra musulmanilor, și anume „evreii, bolșevicii și anglo-saxonii”. La 1 martie 1944, vorbind la Radio Berlin, al-Husseini a spus: „Arabi, ridicați-vă ca un singur om, și luptați pentru drepturile voastre sfinte
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
sau nostalgici ai dictaturilor regale, militare sau proletare. Făcând o simplă comparație, se constată o mare diferență. Crimele coordonate de guvernul condus de Ion Antonescu, în perioada 19401944, au fost pedepsite drastic de instanțele vremii, recunoscute și asumate de urmași, înfierate cu multă mânie de comuniști și de posteritatea motivată. În schimb, crimele coordonate de cei trei secretari ai CC ai PMR, Ana Pauker, Teoharie Georgescu și Vasile Luca, în perioada 1948-1952, nu au fost niciodată pedepsite, recunoscute sau asumate de
Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_407]
-
Stalin din ianuarie 1926, "Asupra problemelor leninismului" (К вопросам ленинизма). Stalin a caracterizat mai târziu teza lui Troțki despre Revoluția permanentă drept reacționară, deoarecea care cerea lumii să "aștepte" muncitorimea occidentală să declanșeze "simultan" revoluția mondială. Această teză este încă înfierată de antirevizioniști și de alți comuniști care se opun troțkismului în zilele noastre. Pe de altă parte, Stalin a acordat sprijin simpatizanțlor comuniști din întreaga lume, cel mai notabil exemplu fiind cel al războiului civil spaniol. Mărturii din timpul acestui
Socialism într-o singură țară () [Corola-website/Science/299460_a_300789]
-
agendă problema acestui protest. Dezbatere nu s-a făcut, a vorbit aproape în exclusivitate Nicolae Ceușescu, cu scurte intervenții de aprobare ale soției sale. Ședința a hotărât înăsprirea condițiilor în care cetățenii români puteau întreține legături cu străinii și îi înfiera pe semnatari ca trădători de țară. Dintre semnatari, Silviu Brucan a fost păzit în cartierul bucureștean Dămăroaia. El l-a acuzat pe Gheorghe Apostol, că a cedat presiunilor și i-a trădat pe ceilalți cinci cosemnatari. Lui Gheorghe Apostol i
Scrisoarea celor șase () [Corola-website/Science/314496_a_315825]
-
pus în vânzare în noiembrie 1867, multiplicat în o mie cinci sute de exemplare și retipărit în aprilie 1868. Receptarea romanului este variată. Louis Ulbach publică în "Le Figaro" un violent articol intitulat "Literatura putredă" ("La Littérature putride"), în care înfierează stilul lui Zola: « literatură putredă [...] ca o băltă de noroi și sânge [...] care face să țâșnească puroiul conștiinței ». Alte critici îl acuză pe scriitor de pornografie, Zola fiind nevoit să se justifice în prefața celei de-a doua ediții a
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
Lourdes, în septembrie 1892. Romanul apare la 25 iulie 1894. Tipărit în 88000 de exemplare, este prezentat în avanpremieră în "Le Figaro". Critica literară recepționează corect lucrarea, regretând uneori relativa lipsă a inovației față de ciclul precedent. Presa conservatoare și religioasă înfierează romanul și chiar oferă replici împotriva acestuia sub formă de roman sau studiu. Cartea este pusă la index la 21 septembrie, dar este, în schimb, un succes imens în librării. "Roma" și "Paris" urmează după o scurtă perioadă de timp
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
În calitate de „specialist” în domeniu, Drumont a scris și prefață la pamfletul antievreiesc de succes "Evreul talmudic" ("Der Talmudjude") al teologului catolic german August Rohrling. În 1888 Drumont a redactat un alt manifest, „La Fin du monde”, (Sfârșitul lumii)( în care înfiera ceea ce consideră el a fi decadenta societății contemporane. Insultat fiind în cartea „La France juive”, directorul de origine evreiască al ziarului „Le Gaulois”, Arthur Meyer (1944 - 1924), l-a provocat pe Drumont la duel. Ulterior acelaș Meyer, antidreyfusard și convertit
Édouard Drumont () [Corola-website/Science/313715_a_315044]
-
că intrusul a fost cel împușcat. El le-a spus că el și cu intrusul (pe nume Ted Baldwin) au făcut parte odată dintr-o organizație criminală din Vermissa Valley. Alăturarea în această bandă presupunea ca viitorul membru să fie înfierat cu un semn format dintr-un cerc în care era inclus un triunghi. Acest membru al bandei, Ted Baldwin, venise în Anglia pentru a-l ucide pe Douglas. El fusese observat întâmplător pe stradă de Douglas cu o zi înainte
Valea terorii () [Corola-website/Science/324886_a_326215]
-
între cei doi "frați", ținând cont de faptul că Baldwin și McMurdo făceau parte din același grup. McMurdo este acceptat ca membru al Lojei 341, deși făcea parte deja din Ordinul Oamenilor Liberi, printr-o ceremonie desfășurată mai târziu, fiind înfierat pe antebraț cu un semn format dintr-un cerc cu un triunghi în mijloc. El se implică apoi în mai multe activități criminale. În această perioadă, Ettie devine îngrijorată, iar McMurdo o roagă să-i acorde șase luni pentru a
Valea terorii () [Corola-website/Science/324886_a_326215]
-
Păcii. M-am gândit, în comemorativa noapte, la toți mutilații marelui nostru război, care cu sfintele lor cârji ar trebui să lovească toate țestele în care n-a intrat încă ideea Păcii. Unde sunt aceștia? De ce nu vorbesc, de ce nu înfierează acțiunea acelora dintre noi care se alătură de turburătorii păcii? La douăzeci de ani de la intrarea noastră în război, avem de a face cu o nouă chestiune de trădare. Atunci am fost trădați cu germanii; azi tot cu ei suntem
Vladimir Streinu - Analist politic by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Memoirs/9659_a_10984]
-
10 iunie, responsabilitățile regelui au fost transmise prințului moștenitor Leopold, unchiul lui Ludovic al II-lea. Ludovic al II-lea a încercat să contracareze acțiunea guvernului său printr-o chemare înflăcărată la adresa poporului, publicată în unele ziare, în care el înfiera toată acțiunea, declarând-o „înaltă trădare” de rege și patrie. Totuși nu a urmat sfatul lui Bismarck de a se arăta poporului în public în München, și nici nu a acceptat alte oferte de ajutor. La 12 iunie Ludovic al
Ludovic al II-lea al Bavariei () [Corola-website/Science/315306_a_316635]
-
Avânți!" chemau la inițierea unor măsuri mai radicale împotriva guvernului italian. Intrarea Italiei în luptele primului război mondial după evenimentele cunoscute că „Săptămâna Roșie” s-a datorat în mare parte pledoariilor naționaliste și antiguvernamentale ale unor oameni precum Mussolini, care înfierau nehotărârea cabinetului în privința participării la război.
Săptămâna Roșie () [Corola-website/Science/311721_a_313050]
-
și ficțiune, pe care cineaștii, eliminând anumite linii de demarcație, își propun înainte de orice să asculte realitatea, să o facă auzită pe ecran”". Profesorul Florian Potra scria că, prin acest film, Nicolaescu face „saltul de la filmul politic, la cel partinic”, înfierând unele defecte ale unor colaboratori precum „lipsa responsabilității, a bunului simț, a prostiei, a comodității” care se transformă în piedici puse în calea progresului tehnologic. Criticul lăuda "„autentica pasiune comunistă, secretul reușitei lui Sergiu Nicolaescu”". Eva Sârbu îl considera pe
Zile fierbinți () [Corola-website/Science/327204_a_328533]
-
armate”" nu a reprezentat decât "„o metodă de luptă cu ordinea urâtă de popor”". Ținutul dintre Prut și Nistru așadar, în 1918 ar fi fost ocupat de România, „regimul de ocupație al Basarabiei de către România „burghezo-moșierească” - instituit după ocupare, fiind înfierat. Asupra istoricilor sovietici necesitatea de a scoate în evidență cruzimea autorităților române și actele de rezistență de pe plan local, a fost precumpănitoare în raport cu mitul ajutorului sovietic altruist. Cristian Racovski în 1925 și Naum Narcov în 1940 au caracterizat rebeliunea ca
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
Eliade,în Statele Unite. Alți membri de marcă ai diasporei culturale au fost Ștefan Lupașcu,distins filozof și logician, Sergiu Celibidache sau Ionel Perlea renumiți dirijori, actori ca Maria Ventura sau Elvira Popescu. De regulă, regimul comunist din România, i-a înfierat și boicotat multă vreme pe intelectualii stabiliți în străinătate ca "transfugi" sau uneori chiar ca trădători de țară. Nici Mircea Eliade, nici Eugen Ionescu, nici Emil Cioran, ale căror lucrări vor începe totuși a fi publicate sporadic în România după
Cultura României () [Corola-website/Science/304747_a_306076]
-
că nu mai am puterea să continui spovedania. Această agonie am simțit-o neîntrerupt până în dimineața zilei de 7. Nu pot să spun cât de mult am suferit în timpul acestei perioade de agonie. Chiar și intestinele mele erau torturate și înfierate de armă și nimic nu era cruțat de suferință. Din acea zi înainte am fost rănit mortal . Am simțit în adâncurile sufletului o rană care era tot timpul deschisă și care imi provoca o agonie continuă. Pe 20 septembrie 1918
Padre Pio () [Corola-website/Science/326693_a_328022]
-
militanți comuniști, Imre Sállai și Sándor Fürst, au fost judecați și acuzați fără vină pentru explozia criminală de la 13 septembrie 1931 de pe podul Biatorbágy, Attila József, împreună cu Gyula Illyés și cu Lajos Szimonidesz au publicat un pamflet în care au înfierat procesul și sentința de condamnare la moarte pronunțată. În urma acestui fapt precum și a publicării de către József a poemului de protest „"Lebukott"”, poliția a descins pentru percheziție în locuința poetului. În cele din urmă, însă, József a fost dezamăgit de orientarea
Attila József () [Corola-website/Science/300029_a_301358]
-
rubrică intitulată „opinii sincere”, despre viața intelectuală a românilor la cumpănă de veac, în care acesta a criticat inconsistența și proasta funcționare a instituțiilor culturale autohtone - de la Academie la Ateneu, de la muzee la teatre, de la Universități la biblioteci și arhive -, înfierând superficialitatea mediului literar și științific, condamnând lipsa de viziune și clientelismul diriguitorilor culturali. Mihail Sebastian a ținut cronica muzicală la "L'Indépendance Roumaine", sub pseudonimul Flaminius. În clădirea ziarului "L'Indépendance Roumaine", care se afla în București, pe Calea Victoriei, peste
L’Indépendance Roumaine () [Corola-website/Science/326714_a_328043]
-
aliaților în care își punea speranța izbândirii cauzei naționale a românilor, publicând articole în “Epoca”, “Acțiunea” și “Naționalul”. Se refugiază la Iași, împreună cu Mihail Sadoveanu, Octavian Goga și alți scriitori, întemeiază ziarul “România” în care continuă să sprijine cauza aliaților; înfierează imperialismul german și duce o campanie neobosită pentru expropierea moșiilor și acordarea votului obștesc. Apar volumele “Majestatea morții” și “Sărbătoarea pâinii”, în care sunt cuprinse multe dintre articolele din perioada refugiului la Iași. În 1918, după eliberarea țării, revine la
Corneliu Moldovanu () [Corola-website/Science/334041_a_335370]
-
Andrei Ciurunga etc., etc. Așa cum le Înșiră scriitorul memorialist, numele lor devin parcă versuri de poem. Nu se poate face abstracție de faptul că poeții proletcultiști Nina Cassian, Marcel Breslașu au proslăvit pe Lenin, pe Stalin. În versurile proletcultiste era Înfierat imperialismul american. Sunt menționați Maria Banuș cu Zidul Doftanei sau Dan Deșliu cu Minerii din Maramureș ori Privesc din Doftana de Th. Fedea Rudenco. Aurel Baranga publica un poem “Trăiască, trăiască, republica noastră.” Mi-am dat seama ascultând, că În
Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
de ori, iar Euripide de 4 ori. Cetățenii Atenei - care l-au onorat cu importante funcții politice și militare, îl cinsteau pe Sofocle în mod deosebit pentru înaltul său spirit cetățenesc. Amintirile tiraniei mai stăruiau în mintea oamenilor, când Sofocle înfiera tirania personificată în figura lui Creon din „"Antigona"”. Totodată, poetul îi prevenea pe concetățenii săi să nu se lase târâți de demagogi în haosul anarhiei. Apoi, Sofocle denunța goana după avuție și puterea de corupție a banului: Sofocle a înlocuit
Sofocle () [Corola-website/Science/302495_a_303824]