5,677 matches
-
Valeri Slezin a numit această stare necunoscută „trezire ușoară, în rugăciune” și a dovedit că are o importanță vitală pentru orice persoană. Este un fapt cunoscut că bolile sunt cauzate mai ales de situații negative și afronturi care ne rămân înfipte în minte. În timpul rugăciunii, însă, grijile se mută pe un plan secundar sau chiar dispar cu totul. Astfel, devine posibilă atât vindecarea psihică și morală cât și cea fizică. Slujbele bisericești ajută și ele la ameliorarea sănătății. Inginera și electrofiziciana
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93874_a_95166]
-
de ani care stau blocați în ușă cu îndârjire și doar să încerce vreun tânăr să intre în politică, vai de eforturile lui! Oamenii ăștia vor să conducă ei, să știe ei, să fie îmbălsămați ei în Parlament, cu ghearele înfipte în funcții și cu dinții scrâșnind în tapiseriile scaunelor. Sunt părinți, sunt și bunici, și tot nu realizează că le dau urmașilor lor cel mai prost exemplu cu putință, acela al contraperformanței și al încăpățânării în ea, căci, nu-i
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93946_a_95238]
-
Campulung-Targoviste cu drumul ce ducea către biserică din centrul localității Izvoarele. I-au scos lanțurile și cătușele și i-au spus că e liber. După primii pași, a fost împușcat în spate. Și, pentru că nu murise, încă, i s-a înfipt baioneta în inimă. Familiei îndoliate nu i s-a permis să-i ridice cadavrul, pe care Securitatea l-a mai ținut sub pază încă două zile, fiind înmormântat creștinește abia pe 6 februarie 1950. În epoca, certificatele de deces menționau
Viata si moartea: Adevărul despre partizanul anticomunist dâmboviţean Traian Marinescu Geagu [Corola-blog/BlogPost/93922_a_95214]
-
pe plajă. Ziua, chemarea fluxului și refluxului va fi poate întinata de strigătele turiștilor, insă noaptea, cei cazați acolo trebuie să adoarmă în muzică celei mai neobișnuite simfonii a naturii. În timp ce Adishor desfășoară cearșaful și prosoapele, în stil clasic, eu înfig umbrela, o rotesc într-un fel anume, dansând-o, pentru a o afunda cât mai adânc în nisipul tasat în straturile adânci. Umflu cu pompă saltelele aduse cu noi și, recunosc, ajutat, pentru a grăbi încheierea operațiunii. Și iar mă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93970_a_95262]
-
deveni transparente pentru lumină, Pentru gravitație. Se vor legăna în ritm de respirație, Vor tresări la fiecare bătaie de inimă. Și poate că odată Te vei așeza și tu și atunci Voi lăsa cuiele să mă străbată Și să se-nfigă-n tine, atît de multe și atît de lungi Că nu ne-am mai putea desprinde vreodată. Dorință Aș vrea să am telecomanda Cu care să îți sting lavanda Feromonilor, atunci cînd pleci în codrul de beton, cu înguste poteci
Un nou poet: Constantin Crețan by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12135_a_13460]
-
Și să le-mprăștie oricum, oricînd, oriunde, în altă limbă, negrăită și totuși omenească. Nu Nu-i vina ta că nu m-auzi. Te strig cu ultrasunete, ca delfinii, Și îmi răspunzi chiar cu ecoul meu, în care ți-ai înfipt misterele ca spinii. Nu-i vina ta că nu te mai vezi. Te-am îmbrăcat numai în ultraviolete, Doar ca să știu că te bronzezi în nuanțe de culori secrete. Cușca Privesc printre oameni ca printre gratii. Mai ajung la mine
Un nou poet: Constantin Crețan by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/12135_a_13460]
-
în culoarul îngust și să-i spubleri în mlaștinile sintaxei cavaleria infanteria gîndindu-te la bărbosul Karl călare pe statisticile lui englezești creier îmbibat de bere și de hegelianism - în copilărie alergam în crîngul din marginea orașului întindeam cleiul pe bețigașe înfigeam bețigașele-n ramuri de plop deasupra lor coborau seara sticleții o zbatere scurtă un gîngurit obosit întîile semne ale unei sinucigașe retorici - sunt cuvinte ușoare ca sămînța de plop în țările disperate cu ieșire la mare și cel care scrie
Poezie by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/12024_a_13349]
-
în teribila zloată a narațiunii acesteia (oricum poezia e-o moarte onorifică atunci cînd vîrful pleșuv se află-ngropat numai în ochiul tău orb și asta cu mult înainte ca tu să te naști și tot atunci i-au fost înfipte în ghețuri steagul ori crucea) mai tîrziu viața încă mai avea farmec și chiar literatura era suportabilă cînd celălalt rămînea încă eu...
Poezie by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/12024_a_13349]
-
mai scumpe iar de unde ne-aduc până aici carnea și laptele, în mașini frigorifice, asta demult nu ne mai întrebăm voi, copiii zilei, pentru care patria dintâi e o scară de bloc tot mai puțini din voi ați ajuns să înfigeți un țăruș în pământ ori să v-alegeți ramul potrivit, nici tânăr, nici bătrân, din care să faceți fluier și praștie tot mai puțini copiii pământului încins de soare, uscat de vânt înzăpezit sub tălpică de sanie azi voi căutați
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12179_a_13504]
-
Gheorghe Grigurcu Unelte Chei care se rotesc fără să creadă-n ușa pe care-o deschid cuie strîmbe din născare care pipăie cercetează și nu se pot înfige ciocane care bat pe nicovale posomorîte bat distanțele le subțiază pînă le fac rezonabile pînă le pot restitui Universului. Vai cum dispar Vai cum dispar cele veșnice ființe și lucruri deopotrivă cum fără nici o rușine dispar clipă de clipă trădîndu-ne
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/12131_a_13456]
-
atunci cînd mă rog din mine ar trebui să iasă, încet și sigur, credința în ceea ce nu este, ca puiul de lebădă cîntătoare cu aripa smulsă, pe țărmul oceanului, dintre scorpioni *** Ceara experienței mele saturate de înțelegerea întunericului s-a înfipt în perete ca un cui de care atîrnă un tablou negru și cel care va veni în preajma mea nu va mai vedea decît tabloul și cel care va veni în preajma tabloului nu va mai auzi decît urletul și apoi voi
Întîmplări derizorii de sfîrșit by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/12279_a_13604]
-
această dimineață cu diamante de rouă pe față. în "cinstea mea" a început petrecerea. De ce-aș fi ipocrit? M-am simțit nespus de măgulit! Tinere odrasle domnești, pe cai arăbești au aruncat sulițele-ascuțitele - de-au șuierat și și-au înfipt cuțitele în vrăbiile gureșe din copaci, în peștii prostănaci, din apele pînă-n fund tulburatele. Cît ai clipi, focuri s-au aprins sub pirostrii, pe vetre. Ca bete, boieroaicele rîdeau, chicoteau. Și nu știu... Cu mîna pe inimă, mărturisesc, nu știu
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
păcătosul de mine am tras zăvoarele și nu m-am gândit, și-acum zăvoarele așteaptă justificarea tragerii zăvoarelor, ce mă fac, Doamne? Să rămân sau să intru afară? Uneori Noi nu mai suntem demult decât un țurțur fix de spirit înfipt în propriul nostru piept bătrân, Cel care scapă și el se îndreaptă ușuratec spre ținta care-i ia sufletul, Uneori nici nu știm c-am murit ieri, aflăm din ziare... Nimeni Nimeni nu te mai cântă patrie, privighetorile tale înjură
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/12642_a_13967]
-
includea un scaun, o mescioară și un geamantan, austeritatea decorului fiind temperată de un portret în creion al Mariei Simionescu. Comutatorul electric (numit pe atunci "șaltăr") se defectate de mult, iar locatarul îl înlocuise cu o improvizație ingenioasă: două ace înfipte în cămașa firelor, pe care le punea în contact, cînd voia să aprindă lumina, printr-o sîrmă împlîntată într-un dop de plută. (Pluta are, cum știm, eminente virtuți izolatoare.) Dispozitivul îl încîntase pe Romulus Vulpescu, care i-a dedicat
Rîsete în amfiteatru by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12408_a_13733]
-
sfârtecarea pulsului, oglinzile otrăvindu-mi bănuiala că exist. Aseară am făcut două căni cu ceai, m-am așezat în fața ta și am început să mă rog. Simțeam din perete cum mă fixează absurdul. într-un colț mă urmăreau cu ochii înfipți într-o complicată gravură doi mareșali ostatici. Credeam la un moment dat că boarea de gânduri otrăvitoare îmi va rupe sigiliul de pe ușă, că vei veni așa precum întâmplarea, că mă vei desprinde din tabloul de siguranță cu un șoc
Poezie by Florentin Palaghia () [Corola-journal/Imaginative/12512_a_13837]
-
timp, de faptul că totul avea un sens, o logică. Cum era, de pildă, aranjarea farfuriilor puse la svântat pe rastelul lor metalic. Nu le putea arunca niciodată, așa cum uneori făcea Elena, una peste alta, de-avalma. Le punea întotdeauna vertical, înfipte în interstițiile rastelului. Așa se câștiga spațiu, dar, mai ales, așa era "în logica" rastelului și, în plus, era mai frumos. Când intrai în bucătărie și le vedeai, strălucitor de albe și în poziție de drepți, ca niște marinari în
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
faptul că nu sunt imediat împușcați, spânzurați, exterminați cei socotiți indezirabili? Populația civilă să simtă deasupra capului apăsarea cizmei. Dacă el ar avea la dispoziție o baionetă, ar ști ce să facă, răcnea scos din minți colegul de scris, ar înfige-o iute și cu neînduplecare. Oripilat, Jünger a notat în jurnal că s-a ciocnit de "monstruoasa forță a nihilismului". Dificultatea în evaluarea lui Céline, a omului și a operei, rezidă în împrejurarea că nu era un individ oarecare. Se
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
Tudorache, a lui Rebengiuc și a lui Iureș. Poate că s-ar cuveni să lărgim puțin sfera. Să acceptăm și alte nume în fața sau în spatele cortinei. Uneori operăm cu judecăți atît de înguste, încît orbim la cea mai mică lumină înfiptă sub ochi. Declar din acest motiv că Antoaneta Ralian este actrița română care a nimerit în breasla traducătorilor mai degrabă din neatenție sau dintr-un accident organizatoric. Am văzut-o jucînd roluri grele, compuse din sudori, frustrări, bombăneli, mustăceli excedate
LAUDATIO - Antoaneta Darian by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/12861_a_14186]
-
undeva. Am tras până l-am rupt. O cercetam și ea se lăsa, unduind, descoperită. Când am intrat în ea, m-a cuprins brusc pe după ceafă. Palmele transpirate îmi aplecau sacadat capul pe umărul ei. O strângeam cu mâinile adânc înfipte sub sternul ei. Simțeam cum tot înlăuntru ei se zbate străfulgerat. Săgetările treceau în mine și le-ntorceam speriat parcă de sclipirile lor tăioase, adânci. Gâfâia, aproape de plânset. - Cum să mă mărite? Cum să mă dea? Ce sunt eu să
Mașa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/12431_a_13756]
-
Verișoara Pulheria sare: "Masaj!" Da' lasă-mă, Pulheria, că n-am nevoie!" "Nuuu! Că am studiat!" "Ce-ai studiat, tu, fată?" întreabă nașa Lena cu neîncredere amestecată cu milă. "Am studiat. Cum să fac masaj. Hî! Hî! Tehnici" și-și înfige degetele în umerii nașei Lena. "Auu!" zbiară ea. "Ți-am zis normal să mă lași!" și se ferește. " Da' numa' un pic să vedeți ce bine vă fac. Hî! Hî! Am bio... energie!" încearcă Pulheria din nou. "Ascultă! Lasă-mă
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
perete farfurii pictate atîrnînd la grindă oale de lut și linguri de lemn cuptorul boltit peste vatră de unde ieșea pîinea coaptă rumenă ca jarul în spuză canceuri răspîndind miros de busuioc unde vinul auriu făcea mărgele o furcă și fusul înfipt într-un caier fier de călcat încins cu jar lîngă cămăși de in și poate des încrețite pieptare de piele brodate cu flori ciubere de lemn strînse-n cercuri de fier paturi cu strijeac de cînepă umplute cu foi de porumb
Poezie by Dumitru Chioaru () [Corola-journal/Imaginative/12927_a_14252]
-
se deschid altor zodii, spre sinceritățile pe cât de brutal legate de trup pe atât de înalt purificatoare pentru spiritul dominant din Țara fetelor. Perimetrul noilor revelații nu se lasă cucerit fără perseverența mai multor ani. Totuși, jaloanele de recunoaștere erau înfipte cu nădejde, din momentul când Antologia poeților tineri (rezultată pe urma colaborării dintre Zaharia Stancu și Ion Pillat, Ed. Fundației Regale, 1934) se deschidea cu florilegiul datorat Mariei Banuș.
Maria Banuș by Geo Șerban () [Corola-journal/Imaginative/12956_a_14281]
-
zile, am repetat escapada noastră. Ne-a întâmpinat de această dată un domn îmbrăcat în uniformă. Îl chema Simion, cum ni s-a recomandat. Era comandantul aeroportului Băneasa. El l-a informat pe soțul meu în legătură cu destinația acelei case singuratice, înfiptă în depărtarea pustie. Am priceput că de acolo se dirijau emisiunile primului post de radio al țării noastre, prin agregatele care erau instalate în interior. Aceste amănunte tehnice totuși nu m-au făcut prea curioasă. M-am așezat pe o
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13009_a_14334]
-
din oficiu! Am impresia că de cîte ori „apare” în lume, se dă pe la subsuori cu spray de tămîie. Și n-aș fi surprins să-l văd cu un termos de aghiazmă! * Găsesc pietre plate, găurite, în care-mi pot înfige creioanele ascuțite! Fac un fel de arici cu țepi groși, galbeni, de „Koh-I-Noor”!! Cînd sfîrșesc de jumulit ariciul, s-a terminat și scrisoarea. Există pe aici și personajul Simion Pop. Și-ncă cineva a cărui figură mi-e foarte cunoscută
„Domnule, răspunse Reparata, nu vă pot arăta decît un singur act, cel sexual!” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13362_a_14687]
-
praf nu știam ce să fac cu ea corpul fusese îngropat demult cine avea nevoie să și-l amintească i-am auzit din nou acum vorbeau tare le simțeam vorbele urcîndu-se pe mine iar undeva sus de tot aveau să înfigă un steag undeva sus de tot unde nici nu mi-aș fi închipuit că exist aerul se umpluse cu urme de bocanci se lăsa un fel de negură apusul era atît de aproape de dimineață încît nu mai avea rost să
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/13187_a_14512]