385 matches
-
sufere, acum ceilalți trebuiau să sufere pentru el! Suferi ca Julius Zimberlan!" spun vandanii în derâdere la adresa vündünilor. O fi fost așa? 64. Istoricii n-au mai avut ce să comenteze Trecutul poate că nici n-ar fi atât de înfiorător, dacă istoricii nu s-ar ocupa în special de evenimentele pline de grozăvii și n-ar trece atât de repede peste perioadele de liniște, "când și așa nu s-a întâmplat mare lucru de consemnat". O asemenea perioadă binecuvântată a
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
lui plinătate, să ne mutăm cu același mare poet într unui cu totul contrar: O noapte pe Caraiman. Întuneric adânc, compact și groaznic, „se varsă de sus”. Negurile ce se ridică din văi către vârful muntelui îl fac și mai înfiorător. Nici o stea, nici un licăr de lumină de nicăieri. Nici o ființă, nici o mișcare. Tăcere încremenită ca stâncile, singurătate neagră și pustie. întreaga lume, întreaga viață a murit parcă sub bezna universală. Chiar sufletul poetului parcă a murit și s-a îngropat
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
vecinului său misteriosul viconte Henri. În drum spre palatul dintre munți, se rătăci cu toate că drumul îl cunoștea perfect. Nimerise cu calul pe un drum stâncos închis ca într-o platoșă de ziduri stâncoase și abrupte. Era un tărâm cumplit de înfiorător. Se auzeau zgomote și urlete sinistre. Lugubrul împrejurimilor îi transmiteau fiori și numai putea stăpâni calul care era teribil de speriat. Dar iată, în față îi apăru de parcă ar fi fost căzută din cer o bătrână înaltă, dreaptă ca lumânarea
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
o desagă în spate și toiag de fildeș în mână. -Ai rătăcit prințule. Pe cine cauți? -Caut palatul din poiană. De ce oare m-am rătăcit? -Îl cauți pe vicontele Henri?întrebă bătrâna, mișcând toiagul de fildeș. Stâncile și locul acela înfiorător dispăruseră ca desintegrate într-un nimb orbitor de lumină. Ca teleportată apăru o imensă poiană înconjurată de munți, în poiană palatul cu toate bogățiile. Lupii alzacieni baricadau intrarea palatului mărăind fioros. Brigitte dispăruse. La intrarea în palat îl aștepta vicontele
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Pupăză cel lovit de soartă (prin handicap fizic și moarte violentă) devine un proscris și al celeilalte lumi doar pentru că fusese mai întâi al acesteia. Înmormântarea sa respectă tiparul canonic vorbind al unei rânduieli pentru sinucigași. Nimic nu e mai înfiorător pentru românii transilvăneni scria Simion Florea Marian decât aceea când moare cineva fără de lumină, și niciun păcat nu e mai mare de a lăsa pre un om, fie chiar și cel mai înverșunat dușman, să moară fără de lumină"113 și
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
de slujitori, se predă spre a fi judecat de episcopul de Nantes. Amenințat cu excomunicarea (mai rea decât moartea), cere iertare și recunoaște tribunalul. Își recunoaște crimele și cere să-i fie aplicată cea mai cumplită pedeapsă. Depozițiile martorilor amănunțesc înfiorător păcatele seniorului de la Tiffauges, probându-i bestialitatea orgiastică de necrofil și ucigaș. Sindromul lui Irod se asocia în sufletul lui bolnav cu magia neagră indusă de nu mai puțin sceleratul Prelati. Care nu va scăpa nici el de proces. Recunoaște
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
personne" [Zola, Une page d'amour, p.114]. Parisul rămâne spațiul stabil de referință și excursia în afara incintei este trăită de Pariziana că un lucru incitant, dar riscant, ca în Une pârtie de campagne de Maupassant 257, sau penibil și înfiorător 258, ca în scenă călătoriei lui Madeleine Forestier în ținutul Normandiei. Călătoriile fac și mai evidentă atașarea Parizienei față de orașul său: "J'étais tout à fait grisée par le grand air, le soleil et la mer. Regardez, mon ami, comme
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
apoi, de bătrânețe și durere, avea să se prăbușească alături de cei pe care-i purtase pe ultimul drum. Mai târziu s-a făcut cimitirul de dincolo de Zarcă, pe locul numit în limba localnicilor Dealul Robilor. Felul cum mureau oamenii era înfiorător. Dar atunci nu impresiona pe nimeni. Unii mureau în spasme și aiureli. Alții se sculau în picioare, schelete vii, și se prăbușeau în sunet de oase, lovindu-se unul de altul. Alții se sprijineau pe pereți, încercând să se ridice
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
legionari: ei mărturisesc Adevărul dumnezeiesc în viața neamului, sub ascultarea Bisericii, și se supun consecințelor acestei mărturisiri”. Virgil Maxim s-a supus fără șovăire consecințelor mărturisirii sale, petrecând un sfert de veac în cele mai crunte închisori. Ar fi fost înfiorător un asemenea destin, dacă acest atlet al spiritului creștin nu și-ar fi convertit marea lui suferință în jertfă răscumpărătoare pentru Învierea neamului său. Plecat atât de tânăr din căminul părintesc pentru a urca muntele suferinței și a străbate pădurea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
condamna pe mine și mă detesta mai tare decât pe Ben. Desigur, când era mic, Titus era tot timpul speriat și stătea tăcut, era în stare să șadă toată seara pe scăunașul lui de lângă perete, palid și încordat și liniștit, înfiorător de liniștit. Mai târziu, când împlinise cincisprezece ani, obișnuia uneori să pretindă că ar fi copilul tău, și de vreo două ori i-a spus lui Ben că eu i-aș fi declarat acest lucru. Cred că făcea asta ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
zbierat la ea, am alergat la ușă, m-am întors. N-am să uit în viața mea imaginea fioroasă a acelei fețe, a acelei măști, ritmicitatea barbară, continuă a țipetelor... În cele din urmă a încetat, pentru că tot ce-i înfiorător trebuie să aibă și un sfârșit, chiar dacă acesta nu-i decât moartea. Prezența mea, strigătele mele nu avuseseră nici un efect asupră-i, mă îndoiesc chiar dacă, într-un anumit sens, fusese conștientă că mă aflasem acolo, deși, în alt sens, spectacolul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mareșalul Palatului, era mai zăpăcit ca totdeauna. Generalul Antonescu, depunând jurământul (față de Mihai I ? - n.n.), a spus vorbele, desigur, care vor rămâne celebre «Dumnezeu să ajute Țării, Majestății Voastre și mie». Regele a venit, cu aceeași figură palidă, obosită și înfiorător de tristă, mi-a dat mâna mie, generalului, apoi demnitarilor Palatului și sfârșind cu cei care-l însoțea pe patriarh”. Peste ani, Mihai i-a relatat lui A. Gould Lee trăirile din timpul depunerii jurământului la urcarea pe tron: „Cu
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
nu mă mai huli. Tu nu ești moșneag, ești altceva spuse tata și se repezi cu forță asupra lui. Moșul trecu repede lângă cal, de cealaltă parte. Ridicând biciul să-l lovească, tata plesni cu furie botul calului care necheză înfiorător, se răsuci pe loc și rupse oiștea căruței. Rămas slobod, o luă la goană pe câmpie. Vezi că ești nechibzuit, spuse calm moșul. Ai rămas fără cal. Tata spumega de furie. A avut totuși tăria să ridice iarăși biciul, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
desigur au izbit mai puternic. N-am putut înțelege niciodată, nici atunci, nici mai târziu, cum a putut Iorga [42] să devină dușmanul naționaliștilor români; și aceasta nu pentru că n-ar exista explicații, ci tocmai pentru că singurele explicații posibile sunt înfiorător de meschine și josnice. Schimbarea unei credințe politice nu se poate face în chip cinstit decât prin schimbarea datelor reale ale problemelor respective. Ceea ce nu era cazul, căci aceste date nu numai că nu se schimbaseră, ci dimpotrivă își accentuaseră
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
putut dovedi niciodată că, în afară de revolverele poliției legionare și ale altor puțini legionari, precum și de puținele puști luate în timpul tulburărilor de la Cazarma Gardienilor Publici (și poate și de aiurea), ar fi existat arme și înarmare. Trebuie să fie cineva sau înfiorător de naiv, sau tot așa de cumplit de rea credință, pentru a putea susține că astăzi, în secolul tancurilor și al mitralierelor, se poate organiza și pune în practică o rebeliune cu câteva sute, sau chiar câteva mii de revolvere
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
am Întrebat dacă vrea să bea o bere cu mine. A răspuns: - Aș vrea, dar, din păcate... din păcate nu sînt În măsură să Întorc oferta la rîndul următor. Clar, era cineva care trăia din muncă fizică, autodidact, un plicticos Înfiorător o dată ce te-a ochit ca „om cu o inteligență superioară”. Am comandat două beri și el a continuat să-mi spună cum era el obișnuit să Întoarcă oferta. CÎnd au sosit berile, a zis: - Să găsim o masă unde să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
din tuburi metalice, acoperite cu piele galbenă, lăcuită, se-ntindea pe o latură a Încăperii pînă la tonomat. Mesele erau aliniate pe peretele opus barului. Scaunele rămăseseră demult fără capetele de cauciuc de la picioare și scoteau un sunet ascuțit și Înfiorător cînd chelnerița le dădea la o parte ca să măture. În spate exista o bucătărie, În care un bucătar șleampăt prăjea totul În grăsime rîncedă. La Lola’s nu era nici trecut, nici viitor. Locul era o sală de așteptare. Stăteam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
sufere, acum ceilalți trebuiau să sufere pentru el! Suferi ca Julius Zimberlan!" spun vandanii în derâdere la adresa vündünilor. O fi fost așa? 64. Istoricii n-au mai avut ce să comenteze Trecutul poate că nici n-ar fi atât de înfiorător, dacă istoricii nu s-ar ocupa în special de evenimentele pline de grozăvii și n-ar trece atât de repede peste perioadele de liniște, "când și așa nu s-a întâmplat mare lucru de consemnat". O asemenea perioadă binecuvântată a
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
De exemplu, Ward a făcut turul închisorii Bridewell, amintindu-și situația unui datornic pe care l-a găsit întemnițat acolo. Mergând de la camera de lucru spre cea principală... pe lângă ușile zăbrelite printre care se zărea un om scheletic atât de înfiorător încât m-a făcut să cred că un nemuritor a întemnițat moartea și că lumea va trăi veșnic. Nu puteam să-i vorbesc fără teama ca atunci când va deschide gura pentru a răspunde, va otrăvi aerul cu răsuflarea sa molipsitoare
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
vizită. Dar ea n-a fost interesată de subiect. Luke ridică din umeri. Bănuiesc că nici n-avea de ce să fie, nu-i așa? ... un băiat iubitor și extrem de inteligent... care să rateze o asemenea ocazie minunată... — Vai, Luke, e... înfiorător, spun, total inadecvat. — Cel mai rău e că m-am purtat absolut oribil cu ai mei. În adolescență. Dădeam mereu vina pe ei. Gândul mi se duce automat la Annabel și la chipul ei cald și blând și la tatăl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
cuvinte capabile să comunice oroarea specifică lagărului, "această lume sinistră, unde fiecare roade pe cine poate, unde viața și conștiința omului se cumpără pe o rație de pâine cleioasă"137. Abuzul de a ține oamenii închiși este cu atât mai înfiorător cu cât înseamnă a închide valori fundamentale pentru omenire, de vreme ce "oamenii stau în lagăr pur și simplu și pentru credința în Dumnezeu, și pentru setea de adevăr, și pentru dragostea de dreptate. Precum și pentru absolut nimic"138. În lumea lagărului
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
așa cum își propuseseră și fără incidente. Au intrat în pădure printr-un loc anume, numit Locul Crucii. Au apucat-o pe o potecă îngustă, ce șerpuia printre copaci. Era o pădure de plopi înalți, subțiri, ale căror frunze galbene fremătau înfiorător la cea mai mică adiere de vânt. Inima era în ei cât puricele, dar nu recunoșteau că le este teamă. Se închipuiau eroi, erau mândri de ei înșiși, dar le venea să plângă când se gândeau că-și lăsaseră casa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Securității din Serenite, ci a continuat drumul spre capitala regiunii, unde aștepta tovarășul Cameniță. În beciurile cele adânci de la regiune, unde se anchetau bandiții cei mai periculoși, acolo o aștepta. Când a dat cu ochii de ea, primul-secretar mătăhălos și înfiorător a avut o presimțire urâtă: îi spunea lui ceva că lucrurile nu vor merge bine, că femeia asta e piatră tare, nu seamănă cu fiul ei pe care tocmai îl eliberase și care se dovedise atât de cooperant. -Tovarășa, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de Sus. În vama iraniană s-a întâmplat... inevitabilul. Ofițerii au observat că pașaportul era fals. Și l-au reținut pe vinovat. Și au anunțat imediat securitatea națională de la Teheran, cerând un ofițer pentru preluarea arestatului. Totul s-a întâmplat înfiorător de natural, de rece, sec: în virtutea legilor statului (vina era imensă), un infractor periculos, un trădător de țară fusese descoperit și capturat. Părinții își frângeau neputincioși mâinile în interiorul țării după care tânjea fiul, iar infractorul își aștepta speriat derularea destinului
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
teorie. A.M.P. : Sigur că naționalismul a fost de mare folos în eliberarea de comunism, iar ce s-a întâmplat la noi după stalinism a fost cu adevărat devastator. Deci teoria mea zice așa : că, practic, stalinismul, care a fost înfiorător de crud în România ca represiune fizică, nu a reușit ce a reușit Ceaușescu ulterior prin persuasiune. Ceaușescu este cel care, practic, a reușit comunizarea României. Iar comunizarea României a fost un proiect reușit, în vreme ce comunizarea Poloniei nu a fost
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]