378 matches
-
profesionalism salvator, el a reușit să scoată mașina din lanțul de curbe, dar ne-a ieșit în față o linie ferată cu bariera pusă. Am trecut prin ea, în iureșul groazei, iar la câteva secunde după noi a trecut, șuierând înfiorător, un tren accelerat. În afară de această întâmplare, am alături de Ion Drăgoi amintiri minunate, cu prisosință! L-am prețuit și admirat pe Ion Drăgoi. I l-am propus lui Gheorghe Zamfir să îl încorporeze în orchestra sa, una în vogă atunci, apreciată
BENONE SINULESCU. O VIAŢĂ RETRĂITĂ ESTETIZAT, ÎN CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359893_a_361222]
-
mai mult instinctiv, grupul de vulturi hoitari se replie la un pas în spatele lui Verdunel iar acesta dădu zoom și începu explorarea, filmând ce vedea. Nu riscase, oricât era el de oltean, apropierea de slăvitele zgaraibe care puțeau atât de înfiorător. Apoi, rosti cu voce tare constatările în limba strămoșilor săi, convins că nimeni nu-l înțelege, una din condițiile sine qua non ale unui act medical performant, condiție, precum bine știm, respectată cu strictețe și în zilele noastre: - Tăticu’ nu
UN OLTEAN LA CURTEA REGELUI SOARE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340390_a_341719]
-
valurile de pământ în alunecare. Cât despre soluția aplicării de drenuri adânci în deal, care să preia inclusiv apa infiltrată în sol și să o extragă spre șanțurile colectoare, Dealul Bucium și-a spus punctul de vedere. Amatorismul Impregillo este înfiorător... Evident că acele mașini minune de decolmatare despre care s-a vorbit la inaugurare și mai apoi pe parcursul anului 2015, cele care aveau să stea permanent la Aciliu și să intervină prompt la nevoie, nu sunt de găsit nicăieri. Pentru că
Domnule premier, domnule ministru al Transporturilor, NU vă jucați cu viața oamenilor! Iată ce se va întâmpla dacă redeschideți autostrada Meșterului Manole! () [Corola-blog/BlogPost/338533_a_339862]
-
exasperant de încet, măgarul era ca un mecanism, avea un mers de ceasornic, nu se abătea de pe mijlocul străzii, nu întorcea capul, doar fluturările urechilor trădau viața, măgarul trăgea o cotigă pe scândura căreia stătea cocoșat un om, un bărbat înfiorător de slab, doar piele galbenă atârnând pe oase, din căciula maronie, roasă pe la margini, curgea o față lungă, hieratică dacă nu ar fi fost albul ochilor, parcă fără sprâncene, un nas ascuțit, străveziu, o gură deschisă, căzută, cu buze vinete
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
în România e de șase ori mai mică decât media Uniunii Europene. De 7,5 ori mai mică decât în Germania.” Nu știu dacă are legătură cu procrastinarea, dar e clar că muncim mult și prost. Procrastinarea poate să fie înfiorător de enervantă, ca un glonț pe care ți-l tragi singur în picior. De ce? Pentru că uneori pur și simplu pierzi timpul aiurea, când ai putea să faci o grămadă de chestii mișto cu el (și nu mă refer la muncă
Eu procrastinez. Tu...? () [Corola-blog/BlogPost/337731_a_339060]
-
Dar întâlnirea cu Lucian a fost ceva...de neuitat. Ca și acum, îmi auzeam inima izbindu-se de toți pereții toracelui, gata să se repeadă, în goană, ca un obiect metalic spre un magnet...până la picioarele lui. Ceea ce era însă înfiorător de plăcut era să văd aceeași reacție și din partea lui. Fața i se înroșise...ochii i se făceau sângerii, iar buzele moi și cărnoase, veșnic umede, pregăteau un teren...pentru vorbe care n-au fost încă rostite. Bucle mari, lejere
LUCIAN de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344304_a_345633]
-
Îl recunoști, presupun... Cum? Acesta? ...Nu! Nu se poate! Nu el a fost... - Te rog să te liniștești și să-l privești cu atenție! - Ce să privesc? Nu este el și gata! Acela era scund..., avea chelie și era urât... Înfiorător! Acesta..., acesta... nu știu cine este, a îngăimat Iuliana, învinsă de o teamă nelămurită ce se stabilise în subconștientul său, dar și de lacrimile ce au început să-i curgă din ce în ce mai bogat, fără să le poată opri. Octav a privit către George
EPISODUL 12, CAP. III ŞI IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343992_a_345321]
-
distrugând casa pământeană. Octombrie 2004 în Vicenza,străzile erau negre. Cuvinte înlăcrimate spărgeau clopotele din inima înjumătățită ... Ajungem la Morgă,miros de lacrimi amare. Camerele erau pline de cadavre ... Îngeri pluteau în jur,păzeau trupul răpus de un camion bizar,înfiorător ucigaș ... Șoferul schimbase tahometrul și-l aruncase la 800 m depărtare și ... Ce reprezintă pentru o asemenea ființă viața unui tânăr străin? Ochii înfundați de frigul din interior și ochiul drept încă sângera de răutatea monstrului ... Un monstru de om
CANDELA IUBIRII de IONEL MARIN în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/343688_a_345017]
-
pușcărie! Au sărit și oamenii care stingeau focul: oprește-te, nebunule, că faci pușcărie! --Lăsați-mă să-l omor, chiar dacă intru-n pușcărie! Unde ești, nemernicule, unde ești? Văzând că oamenii se apropie de el, cu ochii injectați, tulburi, a țipat înfiorător: --Nu vă apropiați, că vă iau gâtul! Și a-nceput să dea cu coasa-n jurul lui. Speriați, oamenii s-au oprit la câțiva metri, rugându-l să se liniștească. Poate s-ar fi potolit, dacă Fane Mutulache, vecinul de
SRL AMARU-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377381_a_378710]
-
de lumină. Lumina aceea palidă era sesizabilă și acum cu telescopul, dar cu ochiul liber nu se vedea mai nimic. Îndrept telescopul spre steaua albastră: aceeași situație; monstrul stelei noi o însoțea îndeaproape. Cel mai probabil părea că acel zgomot înfiorător se datora, într-adevăr, unui meteorit. Oricum, mi-am zis, cade tot în atribuțiunile mele să cercetez acest fenomen. Și asta, cât mai repede, înainte de sosirea altor echipe de investigație. De aceea mi-am făcut un plan cum aș putea
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379347_a_380676]
-
nr. 1554 din 03 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Încă de la Geneză s-a izvodit cea mai tulburătoare dragoste a lumii, dragostea de fii. În această dragoste se sting oricare dintre griji și oricare necaz. Nimic nu e mai dulce-nfiorător ca primul sărut pe inelul unei mirese și pe mânuța unui copil! O simfonie de râsete, spirite, gingășie și superbitate luăm din inima copiilor dacă le dăruim dragoste, iar dragostea o reprim cu îngeri în ea! Cei mai mulți artiști au izbucnit
VIORELA FILIP ARTISTĂ CA ROTUNDUL DE ARGINT AL LUNII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374548_a_375877]
-
două gânduri adăp/ rădăcinile alunilor tineri/ plivesc apoi în text/ buruienile dulci/ și laptele câinelui”. (Poem destins) Din punct de vedere gnoseologic, poetul se situează în cotidian dar privește esențele, interiorul existenței: „Alerg printre cuvinte deloc lejer / împrejurul unei realități / înfiorător de tenace / dacă mă atenționează fervent / că mă aflu la o distanță / de tușă” (Comunicare). Relația poetului cu exteriorul este una de revoltă în fața mizeriei sociale și morale contemporane, în care valorile tradiționale au fost pulverizate. Retractil la relațiile sociale
LUCIAN GRUIA DESPRE ION SCOROBETE ÎN LIMBA GREACĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371392_a_372721]
-
referentului, să depășească hiatusul dintre lume și grai. Poetul simte că realitatea ultimă e non-comunicabilă și că, tranzitoriu, pentru a ne putea acomoda, convențional, cu ea, trebuie să recurgem la simbolismul cuvintelor: Alerg printre cuvinte deloc lejer împrejurul unei realități înfiorător de tenace... (Comunicare) Ceea ce impresionează, însă, și dă o notă cu totul aparte acestui discurs, ceea ce se opune, suprasegmental, entropiei este rigoarea tonalității. Fermitatea ei. Celor două li se alătură precizia geometrică a tectonicii, toate aceste mecanisme generând misterul unei
EUGEN DORCESCU, UN CUVÂNT DESPRE POEZIA LUI ION SCOROBETE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374141_a_375470]
-
pe care noi o divinizăm și ne-o închipuim că a rămas încă aceeași...! Un oraș care se hrănește cu stârvuri. O mașinărie de zdrobit oase, conștiințe, idei, destine. Un loc al disperării și pustiirii morale. Și ceea ce este mai înfiorător e că nu se întrevede nici o scăpare! Roma e stăpâna lumii dar ea e moartă sufletește. A murit acea frumusețe tinerească pe care au cântat-o poeții ei. Unde sunt Vergiliu, sau Horațiu, ori Ovidiu cel alungat la Pontul Euxin
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(2) CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371678_a_373007]
-
DELIR Autor: Aurel Conțu Publicat în: Ediția nr. 2238 din 15 februarie 2017 Toate Articolele Autorului n-am mai trăit o noapte ca asta venise mai repede decât nopțile dinainte bătuse cu pumnii în geamuri îndoise crengile copacilor își bocise înfiorător morții înebunise adunase în jurul casei toate sticlele goale de Coca-Cola hârtiile cutiile de conservă nu mai văzusem așa ceva decât la groapa de gunoi a orașului într-un asfințit înjunghiat în inimă apoi mi s-a-ntâmplat s-adorm și să
DELIR de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2238 din 15 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372501_a_373830]
-
că sunt în construcție - netencuite, etajele superioare începute și neterminate, fără geamuri ... Dar dacă te uiți mai atent vezi antene parabolice și câte o rufă agățată ... Cartierele vechi de la periferie, de exemplu Giza, localitate separată, unită ulterior cu Cairo, arată înfiorător. Paragina și igrasia sunt la ele acasă și poate le-ai găsi o scuză, dacă n-ar fi munții de gunoi. Cineva întreba: - Oare cum de nu colcăie șobolanii ? - Probabil îi mănâncă. Un aspect particular al orașului Cairo este traficul
VIAŢĂ PE NIL de DAN NOREA în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372859_a_374188]
-
un foc mare. Ostașii se mișcă dintr-o parte în alta atenți la orice zgomot. Sunt în tensiune. La răsărit, de după crestele munților, își face apariția roata roșiatică a lunii cu lumina sa albă. După câteva minute păsările nopții țipă înfiorător, prin adierea vântului parcă străbat șoapte sinistre, iar prin cotloanele întunecate ale castelului fâlfâie aripi ca niște umbre. Chiar și flăcările focului iau forme hidoase, iar scânteile pocnesc în aer. Din când în când tăciunii aprinși sar din foc. La
REGATUL LUI DRACULA (IV) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347341_a_348670]
-
devenind din ce în ce mai mult un ce. Se observă că treptat noua putere instituie ca lege supremă - teroarea. Populația gulagului românesc sporește mereu pentru ca regimul să se simtă stăpân deplin. Rețeaua de penitenciare, spitale psihiatrice, lagăre de muncă și gropi comune este înfiorător de densă și ea vorbește despre cotele la care s-a desfășurat represiunea comunistă, numărul celor uciși și încarcerați ridicându-se în jurul a 2.000.000 de persoane. Sighet, Aiud, Gherla, Jilava, Pitești, Canal, Balta Brăilei și multe alte locuri
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
nopțile trecură unele după altele, fără număr, fără șir. Cei doi erau fericiți și petreceau clipe minunate. Într-una din acele nopți senine poposiră pe o stâncă. Era o iarnă aspră cu un ger de crăpau pietrele, iar lupii urlau înfiorător. - Niciodată nu mi-am închipuit cum este să nu simți gerul! - zise Paloș. - Vezi ce minunată este lumea noastră? N-ai nevoie de bogății și alte averi... - Iubito, - exclamă el deodată, aducându-și aminte de lumea muritoare. Am uitat de
III. UN VAMPIR UNELTITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376638_a_377967]
-
studiezi cu atenție, găsești și aspecte atrăgătoare și poate părea, din anumite puncte de vedere, chiar frumoasă. Pe Mona însă, studiind-o, te mirai cum de natura a zămislit o astfel de sluțenie. În plus, în timp ce vorbea, tânăra se strâmba înfiorător, urâțindu-se mai mult. Femeia era un Quasimodo feminin, în carne și oase. Doru însă a fost fascinat de ea complet și se îndrăgosti la nebunie. Femeii îi plăcu mult tânărul negricios de înălțime medie, cu față de țărănel ardelean. Căsătoria
”SLUJITORUL DIAVOLULUI” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375059_a_376388]
-
ceva anume - o veste, o alarmă, o stare de fapt, un mesaj - ori doar bucuria de a-și folosi instrumentul pentru a ne astâmpăra curiozitatea. Dar știu că plecau din bucium sunete clare și calde, grave și lungi, cu tonalități înfiorător de semnificative pentru anumite trăiri sufletești. Poate că exagerez, dar pe mine, cel puțin, m-a impresionat. Nu auzisem buciumul niciodată. Doar în filme, în reportaje, dar este cu totul altceva să-l auzi de aproape și să-l vezi
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371652_a_372981]
-
de orice posibilă agresiune nevăzută. Nebunul o luă impetuos prin lăstăriș, iar ceilalți îl urmară, jandarmii având grijă să nu-l scape. Într-adevăr, «spectacolul» pe care-l oferea cadavrul lui Ionică Vindecătorul, căci el trebuie să fi fost, era înfiorător. (...) Ochiul stâng îi fusese scos, probabil cu un briceag sau cuțit, iar dreptul rămăsese deschis, neatins, sticlos. Petre Nebunul crestase cu un cuțit sau un briceag pe pieptul Vindecătorului o cruce. De ce-ai făcut asta? îl întrebă comisarul-șef
O CARTE DESPRE NOBEL – „ISPITA IZBĂVIRII” DE MIHAI SIN de MARIANA CRISTESCU în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374205_a_375534]
-
desenator, dar mai și scriam cîte ceva pentru... organ. Ce? Într-o zi, mi-a apărut o anchetă prin restaurante și poanta care avea să mă facă știut lui Mărgărit a fost una legată de... de... listele de bucate, scrise înfiorător, total ilizibil, avînd nevoie găseam eu găselnița de un Champollion pentru a le descifra. Ce putea să-l amuze mai mult pe Mărgărit, stîlpul restaurantului, decît poanta mea, cultă foc într-o gazetărie atît de...! Am fost, pentru prima dată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
neînfruntat” (G. Dumézil, 1942, p. 17; vezi și M. Eliade, 1986, pp. 159-160). De obicei, Înainte de luptă, el doarme un somn greu, de netrezit, mănâncă și bea enorm; se Îmbracă În piei de animale, folosește arme „sălbatice” precum măciuca, arată Înfiorător și are puterea de a ucide numai prin tăria strigătului său. În această ipostază, el este deopotrivă om și animal - termenul nordic Bersekir sau cel roman, Ferox, exprimă elocvent această idee. Eroul se luptă fie cu un alt „campion” pentru
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
nici izvor. Toma vine și îi consilie mai întîi să aibă speranță - în urmă, când rămâne neconsolat, îi descopere că e tatăl lui și-i promite a o învia. * [TOMA NOUR] (din Mira) Trecutul meu june, o, trecutul meu e înfiorător... e un pustiu în care nu găsești nimica decât schelete uscate de morți. De mic am învățat a blăstăma pe tatăl meu precum un copil învață prima sa rugăciune. Căutam adevărul acolo unde nu-l găsești neciodată și, în loc să dau
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]