2,013 matches
-
de aroganță spre vârful ușor îndoit. Drept cap sta un sfert din același fruct, ornat cu perechea de urechi firești din triunghiuri decupate din coaja citricei. Simpatica miniatură părea animată de boabele de piper verde care-i țineau drept ochi, înfiorând privitorul; câteva fâșii dintr-o scobitoare se zbârleau ca niște mustăți adevărate peste boticul din două stafide lucioase. Figurina avea un aer parfumat care părea să atenueze semeția degajată de trup. Babacul depuse animăluțul pe farfurie, afișând aerul unui copil
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
Ce e păcatul ? Ce e păcatul? Nu-i parfumul florii! Deși, nici ea, străină nu-i de asta, Căci prea ades mi-a-ndestulat fiorii, Din plin făcând să îmi atrag năpasta. Ce e păcatul? Nu-i o adiere! Deși zburând, cosițe înfioară, Stârnind în mine gând de mângâiere Și dor de-a reveni a câta oară. Ce e păcatul? Sigur nu-i femeia! Deși, mereu, a fost și ea prezentă, Încătușând cu nurii pe aceia, Prea des cuprinși de patima ardentă. Ce
ÎNTREBĂRI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377299_a_378628]
-
-nvețe cu aerul și zvonurile muntelui. Niciodată vulturița nu-i atacase iezii cei cruzi din turmă, învingând datul firii... Când s-a mărit, Akhnu s-a lăsat învățată să poarte povara capișonului de piele împodobit c-o piatră verde. Se-nfiorau și ea, și fata când era purtată pe braț în fugă de cal. Makhan ar fi jurat că vulturița vede totul prin ochii ei, de-aceea îngăduia fără frică să-i fie acoperit capul. De câte ori la ceas de apus, în
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
din 23 august 2016 Toate Articolele Autorului Din Țara Soarelui Răsare” e o carte - tablou - care seduce prin impresionismul imaginii, finețea contururilor și jocuri de culoare reflectate dintr-o lume îndepărtată și aparte pe retina cititorului, de un penel sensibil, înfiorat de frumos și de taine. Peisajul și sufletul tărâmurilor nipone se întrepătrund într-o permanentă dinamică a planurilor, întâmpinând cititorul la fiecare pas într-un Univers care crește, se revelează progresiv, într-un joc fragmentat de prețioase detalii și pete
DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE – O CARTE TABLOU de MARIA DAMIAN în ediţia nr. 2062 din 23 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382227_a_383556]
-
în: Ediția nr. 2007 din 29 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Viața zugrăvită pe dinăuntru în culori de freamăt-verde-durere, în culori cimitir și paradis. Între pictura rupestră și cubism mă tem uneori de asaltul umbrelor sumbre, întunecate, și ele se înfioară de de tainele mele nedescifrate. Viața vopsită pe dinafară în toate nuanțele suferinței, de zbârcite mâini davinciene, cu șapte pensule neomologate. Între galben autumnal și violet bacovian doar frunze-poveste, cimitire pe creste, lacrimi celeste... Cerul inimii mele înmuiat în acuarele
PICTURĂ ÎN CULORI DE CONTRABANDĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382264_a_383593]
-
căii Șerban Vodă asupra crematoriului uman (pe care îl contemplasem de nenumărate ori și mai înainte) mi-a dăruit un poem din cele importante într-o carieră literară: Fumegă în linia privirii negrul, blestemat vapor, și-n preajma lui se înfioară chiparoșii cu mâhnire. Ca o pasăre greoaie, fumul poposește și se reazemă de coșuri. Mohorâtă navă învie pe colină; printre arbori o teroare trece și de milă frunzele se rup și pleacă, curg în fumul zvârcolit, alături suie până când rămân
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
pădure ori ca un plâns confuz pe frunze. Jur-împrejur, o umedă îmbrățișare. Copacii par a fi uitat de păsările pătrunse-n umbra lor, i-au părăsit surprinzătoarele omizi trecute-n fluturi, iar vulpile ca niște focuri subțiri nu le mai înfioară scoarța. Stejarii, roșcate insule, mai stăruie sălbatici, abia iviți din spume, pe când mestecenii vâslesc în alb, căci vântul a uitat pânzele lor verzi desfășurate-n ceață. (Ceață în pădure) Există Ťmiracoleť ce au loc în cazul venirii pe lume a
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
compozitor, spre a i se întrupa prin execuție, prezența divină. A fost un miracol. Din păcate, doar 4.000 de oameni, cât a cuprins sala au fost martorii încremeniți ai „reînvierii” lui. Iar eu am fost unul dintre toți. Mă înfior și acum. Și pot spune cu mână pe inimă, că în zeci de ani de prezentă în săli de concert, de aici, din lume și de aiurea, nu mi s-a mai întâmplat până acum să fi fost nu doar
Sub vraja lui Verdi by Doina Moga () [Corola-journal/Journalistic/83430_a_84755]
-
odată, ar fi fost 53 în câteva luni!), e în același timp (și tocmai prin aceasta își înalță textul deasupra documentului!) un poet care știe să extragă perenul din efemer, să fixeze frumusețea momentelor și a dulcineelor care l-au înfiorat. Aleg un exemplu dintre cele mai elocvente, unde nervul narativ însuflețește o pagină inubliabilă. Brabantil, aluzie transparentă la "berbant", se găsește de astă dată într-o sală de concert. Ochii lui - într-o mereu de neliniștită căutare - descoperă deodată o
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
anumite teme, antologatorul ajunge să își impună propria sa proiecție despre autorul în discuție, dincolo de realitatea propriu-zisă a universului liric al acestuia. Moartea unui poet încă tânăr produce multă emoție printre cei care l-au cunoscut și admirat. Răsfoindu-i înfiorați manuscrisele rămase, ei au tentația să caute în primul rând urmele morții, semnele premonitorii, ascunse în paginile niciodată făcute publice sau deduse printre rânduri. Sensibilizat de destinul tragic al prietenului său, Costel Stancu este mereu atent la poemele în care
Poeme din anticamera morții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8655_a_9980]
-
care o am încă în amintire așa de vie ca și când aș fi văzut-o ieri! Când ani de zile mai târziu am vizitat izvorul Dunării în Pădurea Neagră, la Donaueschingen, mi-am amintit imediat de imaginea Deltei și m-am înfiorat. Nu mică mi-a fost mirarea, dar și încântarea, să aflu iarăși, ceva mai târziu...., că de fapt nu se știe exact unde este și care este izvorul Dunării. Și iată că asociația cu procesul de devenire a compozițiilor se
Violeta Dinescu si Cheia viselor. Portret aniversar by Bianca Tiplea Temes () [Corola-journal/Journalistic/83595_a_84920]
-
au trecut, sunetul său seducător păstrând aceeași rezonanță asemănătoare unui clopot de bronz pus în vibrație de cupola domului. Credem că epitetele sunt sărace pentru o asemenea interpretare în care elementul dramatic a stat în prim plan: frazele se derulau înfiorate de subtili crescendi, de varietate timbrală, de numeroasele tușe coloristice care dinamizau evoluția sonoră. Amanda Forsyth, nume de mare notorietate în branșa atât de rară a violoncelului a fost partenerul ideal, iar prestația pe suprafețele sale pur solistice a încântat
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
gălbuiuri, maronuri, nisipiuri, alb-albastru bizar și roșul violent al costumului lui Mefisto din "noaptea valpurgică". Cranii și desfrîu carnal, în același timp. Frică și extaz. Voluptate și carnaval al corpurilor dedate plăcerii. Ceva ce mi-a scăpat și care mă înfioară acum: expresia fricii. În mai toate fotografiile Mihaelei Marin, de grup sau individuale, pe chipuri, în ochi, în mîinile ridicate, în gesturi suspendate, în măști, în machiaj și sub el, în încovoierea trupurilor, în spasmele lor sau în rictusul guriilor
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
dincolo de lumea știută. Ca succesiune de forme dinamice, ca nivele diferite de energie sonoră, muzica ne proiectează în realitățile de dincolo de ordinea știută. Ea solicită în noi cele mai ascunse și mai intense trăiri umane. Dar tot ea ne trimite înfiorați spre structura armonioasă a universului, perceptibilă doar in stările de extaz, de comuniune și comunicare înfiorată cu cosmicul și ilimitatul. Da, musica humana e doar o treaptă spre infinitul cosmic și musica mundana. De aceea metafizica muzicală semnifică atât de
DE LA CUV?NT LA SUNET ?I DE LA SUNET LA CUV?NT ?N ROMANUL NOP?I ?I NELINI?TI DE MIHAIL DIACONESCU by Elena Agapia Rot?rescu () [Corola-journal/Journalistic/84201_a_85526]
-
proiectează în realitățile de dincolo de ordinea știută. Ea solicită în noi cele mai ascunse și mai intense trăiri umane. Dar tot ea ne trimite înfiorați spre structura armonioasă a universului, perceptibilă doar in stările de extaz, de comuniune și comunicare înfiorată cu cosmicul și ilimitatul. Da, musica humana e doar o treaptă spre infinitul cosmic și musica mundana. De aceea metafizica muzicală semnifică atât de tulburător ordinea estetică și teleolologică a universului ca structură dinamică și armonioasă ”.(<footnote Idem, pag.126-127
DE LA CUV?NT LA SUNET ?I DE LA SUNET LA CUV?NT ?N ROMANUL NOP?I ?I NELINI?TI DE MIHAIL DIACONESCU by Elena Agapia Rot?rescu () [Corola-journal/Journalistic/84201_a_85526]
-
comunismului, teroarea legionară. Ele vin ca noi mărturii despre evenimentele tragice pe plan european și național al acelui moment. Mai este însă ceva și am spus-o, fără să exemplific, încă de la început: reacțiile și reflecțiile, emoțiile personale, confesiile care înfiorează pagina. Pentru Gala Galaction, care, deși îl admira, Carol al II-lea "a fost cupid, a strâns comori ca Harpagon, a târât după el o lume de favoriți și de sclavi...", Corneliu Zelea Codreanu era "Căpitanul" de carnaval, "un actor
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
de ceasuri rele prin orașul care se destramă și obosește: "Rătăceam împreună pe străzi timide și vechi/ Unde culorile s-au pierdut cu amintirile/ Prin toate înoptările./ O casă era risipită,/ Un om arunca imagina timpului pierdut./ Pe noi ne înfiorau culorile și sunetul căzut.// Rătăceam împreună pe străzi nenumite,/ Prin timpul de totdeauna./ Culorile și înoptările nu erau oprite/ De nici o rugă./ Prea sus, cerul așeza crengi înflorite./ și visul pentru nimeni nu rătăcea pe drum./ Peste toate era oboseală
Desen discret by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6904_a_8229]
-
aceea unde m-am născut, care urmează să se transforme în Casa F.N. Cercetăm împreună fotografii vechi. Apoi, brusc, mă anunță că în câmpie nu mai găsești căruțe cu roți de lemn. Toate căruțele au acum roți de cauciuc. Mă înfior ca de o mare și ireparabilă pierdere. Când eram adolescent, dormeam, vara, afară, pe un pat înjghebat dintr-un fund de sanie îndesat cu lucernă cosită peste care întindea mama o cergă și un cearșaf. Așezat sub salcâmii de sub leasa
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6920_a_8245]
-
hoituri de șobolani pederaști pasivi/ Sau cu muște sadice, violate în fragedă copilărie -/ Dar nici nebunii nu-l credeau mereu și îi ziceau/ Mai las-o, Popescule./ Dar ce e mai curios e că îl credeau burghezi distinși și se/ Înfiorau citin-du-l și fiicele lor, domnișoarele cu pension,/ ziceau/ Oh! și se prăpădeau cu firea și criticii îl lăudau./ Mai ales Lucian boz" (pp. 142-143). Cine a citit volumașul lui Bogza va râde suplimentar. Absolut toate mărcile lirismului său programatic-șocant sunt
Un burghez incomod by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8094_a_9419]
-
de contabil sîrguincios le umbrește substanța, molipsindu-le cu morbul sterilității cărturărești. Le închizi cu aerul că ai vizitat un mausoleu impunător și venerabil, a cărui atmosferă, deși te-a înfrigurat pe alocuri, din păcate nu a izbutit să te înfioare. A doua oară nu le vei mai deschide. Cartea lui George Steiner e la polul opus: impresia cu care rămîi este că autorul își simte atît de pregnant ideile încît literalmente suferă pentru ele. Iar asta o simți din tonul
Pe urmele Antigonei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8111_a_9436]
-
întâlnit toate acestea! G. Benn, înainte de toate, te bombardează cu niște cuvinte atât de mari, încât ai impresia că nu mai puțin decît coloanele Parthenonului ți-au căzut în cap. Te simți străfulgerat dela antecedenți neolitici până la bomba termonucleară, ești înfiorat de toate atavismele și sălbăticiunile acoperite cât și de strălucirea celor mai sublime fenomene apolinice. G. Benn e un vechiu expresionist. Cunoaștem, înțelegem, apreciăm, iertăm ariditățile, asprimile, disonanțele epocii respective, admirăm artistul G. Benn. Azi nu mai merge. Asta, firește
I. Negoițescu și Wolf Aichelburg în arhivele Securității by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2857_a_4182]
-
în mod simbolic toate personajele, iar noi suntem martori la întâlnirea sufletelor, suntem atrași într-un capitol care, parcă, ar face parte din scrierile profeților, plin de duh sfânt, în care se adună toți eroii cărții, vii sau morți. Ne înfiorăm când atingem și nu atingem, în același timp, ceremonialul religios care oferă sufletelor o posibilitate de exprimare, care dă lumii rugăciunea de acceptare a destinului și iertare. Fiecare personaj aduce câte un dar care exprimă în felul său nenorocirea, iar
Cartea Șoaptelor – un strigăt al suferinței by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/4214_a_5539]
-
O crimă oribilă a înfiorat România. Este povestea unui tată care - după ce și-a omorât copilul - s-a spânzurat. Totul din cauza unui virus de pe internet. Brăileanul s-a spânzurat de grinda din sufragerie folosind două frânghii. Părintele își ținea copilul în brațe strangulându-l cu
Și-a ucis fiul și apoi s-a spânzurat din cauza unui virus de pe internet () [Corola-journal/Journalistic/42185_a_43510]
-
mă așez pe ele. Dorm un somn bolnav și chinuit. Secvențele de veghe și cele de inconștiență alternează halucinant. Din când în când, cineva mă pășește în drum spre toaletă. În stații, ușa vagonului se deschide și aerul rece mă înfioară. Cobor înfrigurat în gara aproape pustie. Îl salut pe controlorul ce stă aninat de ușa unui vagon. Încerc să descriu un gest elegant cu pioletul și înclin ușor capul a recunoștință. Drumul până acasă e parcă mai lung decât oricând
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cu întunericul spăimos adunat din unghere, ca niște duhuri la pândă, desluși pe laviță trupul nemișcat al bătrânei, cu mâinile împreunate pe piept. Camera-ntreagă, sufocată de mirosuri grele ca de etuvă, părea cavou deschis din care fața bătrânei o înfiora cu prezența ca o amenințare, gonind-o cât mai repede de-acolo Ochi ei încordați se obișnuiră cu întunericul. Ușorul gâlgâit ca de copil adiind din pieptul bătrânei îi dădu Cerboaicei încredințarea că bătrâna nu se prefăcea. Era o biată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]