542 matches
-
să convocăm de urgență o sesiune internațională despre hermeneutica păcatului mă ridicai spre tine cuprins de genele lungi ale somnolenței eram cântecul necunoscut strălucirea intensă care nu trece departe în larg se răsturna o barcă plină cu îndrăgostiți și țipătul înfiorat al femeilor umplea cerul cu mirese deflorate în piramida zilei fiecare ceas de vrajă se înfășura în valuri de pânză albă precum odinioară mumiile din acești coconi luminiscenți am scris cu răbdare un kaddish pentru tine în granulația înspăimântătoare a
Poezie by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/15243_a_16568]
-
la capăt se poate întîmpla ca la sfîrșit să te-ntîlnești cu tine tu, cel adulmecat de-a lungul scrierii răpit de prezența instantanee a Creatorului adulmecînd cititorul pe care n-ai cum să-l ignori decît scriind pînă mori. Prefigurare înfiorate sînt trăirile celui pornit să-și caute părinții rătăcitori și ei la fel de-nfiorați și sfîșiați de-a morții-apucătură cum se rupe jertfit cuvîntul rostit de-o inocent străină gură și-i mai aproape de-abisul cuceritor cel ce-și amintește
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
cel adulmecat de-a lungul scrierii răpit de prezența instantanee a Creatorului adulmecînd cititorul pe care n-ai cum să-l ignori decît scriind pînă mori. Prefigurare înfiorate sînt trăirile celui pornit să-și caute părinții rătăcitori și ei la fel de-nfiorați și sfîșiați de-a morții-apucătură cum se rupe jertfit cuvîntul rostit de-o inocent străină gură și-i mai aproape de-abisul cuceritor cel ce-și amintește-n amănunt trecutul netrucat cutremurător și-i mai aproape de-ncercarea morții cel ce-
Poemul și scrisoarea by Gheorghe Simion () [Corola-journal/Journalistic/10650_a_11975]
-
esențiale a unei lumi părăsite de divinitate: un neam întreg înalță "străină rugăciune" "spre Dumnezeul rece-al morții". E fiorul unei profunde pătimiri sau cumplite ispășiri. Speranța există, totuși. Transcendența nu e goală. Eliberarea Ardealului e echivalată cu mântuirea. Codrul înfiorat, pătruns de "amarul cântării" (în poemul Dimineața) ar putea fi martorul izbăvirii: "Deschideți larg poarta, cărunților brazi,/ Să vie-mpăratul măririi,/ Să mângâie jalea nestinsului dor,/ Să-mpace durerile firii?" Un nou Mesia este așteptat, ca în Clăcașii, să fie
Octavian Goga - 125 - Mesianism național by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10663_a_11988]
-
e primăvară în cuvinte!”. E gata oricând să răspundă solicitărilor circumstanței sau CLIPEI, cu o replică uneori efemera (martori infideli ai clipei), alteori, menită să sfideze timpul cu o desăvârșire intransigenta (,,Din supunere oarbă, sfințească-mi-se Clipă!”). Câtă emoție înfiorata fulgera interogațiile care primesc și răspuns din nevoia de aflare a cunoașterii!,,Poet? Nicidecum! Sunt testamentul dintâi al iubirii. Prima silaba din ultimul șopot? Nu știu! Moarte, acordează clavirul tăcerii din mine și, ajutămă, Doamne, să trec!” Rostirea harică dar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Vartic îl reprezintă în opinia noastră elogiul adresat lui Caragiale sub raportul ,fiorului religios", care ar fi absent la Eminescu și Creangă: Iată că, în trinomul Eminescu-Creangă-Caragiale, ultimul este cel ce revelă, de fapt, fiorul religios cel mai profund și înfiorat. Căci, prin intermediul lui Lefter ori Anghelache, Caragiale ne dezvăluie un transcendent capricios, ce se joacă, amuzat, cu omul, strivindu-l, numai pentru a înscena o ingenioasă comedie metafizică". Dar în acest caz nu stăm în fața doar a unei demonii, a
Caragiale între oglinzi paralele (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10863_a_12188]
-
Și imnul de slavă este Întregit, ev după ev, de alte genii de pe cele două țărmuri ale sale, precum Schiller, Heine, Petöfi, Jozseéf Attila, Eminescu, Hristo Botev... până la actualul George Filip*. Și aceștia, și alții și mulți alții fac un Înfiorat popas Între Munții Pădurea Neagră și Pontul Euxin, celebrând Dunărea care, departe de a despărți popoare, ea le unește, le dă mâna, zidind Între ele o punte pe care vremurile, războaiele sau catastrofele nau izbutit s-o surpe. Iar sub
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
dintre protagoniștii romanului: îi apropie, în mod fundamental, spiritul vital și generos, pasiunea pentru bufnițe, dotate cu vederea „în beznă, dincolo de forme și contururi”, plus nevoia irepresibilă de transformare a propriei experiențe în ficțiune. Însemnărilor lui Emil, descoperite de copilul înfiorat, îi răspunde în final - ca încheiere a ciclului inițierii - caietul lui Lucian, intitulat, cum altfel, Toate bufnițele... Decalajul de vârstă și de experiență dintre cei doi e depășit, astfel, prin topirea - uneori până la zaharisire, ce-i drept - a realului în
Proză 3D by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3988_a_5313]
-
o posibilă pistă: într-un număr din „Amfiteatru” (1980), la rubrica dedicată cenaclurilor din țară, există, sub semnătura unui anume Ioan Pop, două poeme, Patrie de Nord și Poem de toamnă, ritmate și rimate corect (dar nu mai mult), ușor înfiorate naționalist, dar în tot cazul suficient de întunecate în fiorul lor cât să justifice un „test de paternitate” literară. Îl reproduc pe cel dintâi: „Umbli-n tăcerea mea de miazănoapte/ și-o umpli cu un relief ce-l știu,/ urcând
Din noaptea timpului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3088_a_4413]
-
de dincolo de nori. La unul dintre aceste bazare, stînd sub firma „Duhan autentic. Delicatese caucaziene tradiționale”, Ippolit Matveevici a făcut cunoștință cu soția procurorului local, Elena Stanislavovna Bour. Procurorul era bătrîn, însă soția lui, după asigurările grefierului, era ...Toată - tinerețe înfiorată, Prospețime jubilantă, Și atît de diafană, Încît s-o săruți te-ndeamnă. Grefierul n-o nimerise cu poezioara lui. Elena Stanislavovna, cea care „s-o săruți te-ndeamnă”, purta pe cap o farfurioară neagră de catifea cu o rozetă de
ILF ȘI PETROV Douăsprezece scaune (ediție necenzurată) () [Corola-journal/Journalistic/4078_a_5403]
-
rând prin cutremurătorul poem Curettage, scris în 1921 (îl citez, fiind și bine tradus: „Acun- aceeași poză zace/ Cum l-a primit/ Și coapsele i le desface/ Inel călit/ Capul curgând, fără durată/ Cum ar striga: Dă-mi, dă-mi, înfiorată / Adânc te-aș bea / Trupul puternic, slab narcotic/ Și puțin fu,/ Convulsioneaz-acum erotic:/ Doar tu, doar tu/ Pereții cad, scaune, masă,/ De sânge, de țesut sunt pline, / În îmbulzeala-arzând setoasă/ Imensă scufundarea vine”. Nu-i de mirare că asemenea fragmente
Poeme și aforisme de Gottfried Benn by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4195_a_5520]
-
Ceas așteptat pe apă cărei tiberiade în lumina de misterii dat mi-a fost și-mi este să pescuiesc semnele și taină? tăișul de văzduh înfiorat spinteca un pește albăstriu coboară inserări târzii în întâmpinarea cinei ceasul așteaptă frângerea pâinii
Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/10880_a_12205]
-
grupate aici sunt stimulate fie de pretexte plastice (prilejuite de Francesco Primaticcio, Matisse, Breugel sau George Dima), fie de arhicunoscute efigii mitologice sau poetice, ca în Tăinuind-o pe Dafne, Ganimede, Raiul minotaurului sau Pânza lui Ulise. Este prilejul unui înfiorat dialog între ere: „Timpul nou/ de cel vechi/ pentru tine îl dezleg,/ încercând/ să acopăr sfâșierea/ cu plinul/ unui ochi/ ce se-ntoarce/ contemplându-te-ntreg” (Pânza lui Ulise). Fugă într-un ev minor, ciclul ce dă și titlul volumului
Fugă într-un ev minor by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Imaginative/13570_a_14895]
-
minor, ciclul ce dă și titlul volumului, este pigmentat de accente thanatice, pe care le descoperim în Psalmul de penumbră („Încă mă închipui cu flori pe frunte/ crescute ca o înștiințare pentru cei de deasupra”) sau în Subterană, unde așteptarea înfiorată a primăverii, cu puterea ei regenerantă, depășește limitele ontologice impuse făpturii muritoare: „În curând cerul va pluti sub pământ:/ toate câte foșnesc/ vor trece prin mine,/ după pâclele iernii gheara mea le așteaptă/ ca un tandru culcuș”. Furia elementelor biciuiește
Fugă într-un ev minor by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Imaginative/13570_a_14895]
-
trecurăm prin pământ ș^ape Păn^ ajunsăm la văzduhul rar, Ne-înălțarăm apoi păn^aproape Colo, de-unde zodiile răsar, Trecând printre nește locuri puste Noao vămi și noao punți înguste. Aici, și în alte locuri din Țiganiada, ne aflăm, înfiorați, în fața unui poet "cât toate zilele"! Regretul după ne-participarea lui la viața literară vie, la cea din prima jumătate a secolului XIX când atâtea s-au făcut pentru limba și literatura română, încerc să-l alin cu un distih
Darul postum al Poetului by Ilie Constantin () [Corola-journal/Memoirs/14009_a_15334]
-
Nepăsătoare, împietrită, La geamul casei ducând norii! În loc de flori,...am pus cucută! Am alungat lumina caldă A unui răsărit albastru! N-am vrut să știu de Drumul Crucii, Nu am dorit să-ți fiu tovarăș! Acum, aștept să vii, Preablânde! Înfiorat-am tras zăvorul! Am așternut lumină-n casă; Doar să sosești, să-mi stâmperi dorul! Te chem să vii să-mi bați la ușă, Un cerșetor, desculț, flămând, Cu trupul frânt, zdrobit pe cruce; Căci știu că-n Tine-i
TE AŞTEPT de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385231_a_386560]
-
ai crezut că sentimentele ți-au intrat în vacanță, căci cel sortit te soarbe din ochi cu a să cutezanța. Iubirea din noi nu-i construită din vise deșarte, bătăile fierbinți ale inimii,chiar știu să se poarte, sărutările noastre, înfiorate și dulci, nu-s departe, în nopțile reci cu luna plină,dragostea la doi se împarte. Nu știu dacă ne vom mai revedea vreodată, să lăsăm la mâna destinului,tot el să ne aleagă, dacă ne -e dat să fim
DESPRE IUBIRE... de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382500_a_383829]
-
Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Deschide-ți inima, iubite, Așa cum cerul se deschide, Ca soarele să ne zâmbească, Cu razele-i fierbinți și-avide De-a săruta, rebele, marea Ce spumegă, înfiorată. Cum mângâie cu grijă țărmul, Așa m-alinți câteodată, Sau mă dezmierzi cu vorbe blânde, Cu șoapte tandre de amor. Nu am crezut c-al nostru soare Mai poate fi umbrit de nor. Deschide-ți inima-nspre mine, Nu îmi da
DESCHIDE-ȚI INIMA!... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384011_a_385340]
-
copila, deh! Asta nu contase pentru Renée! Descoperise reperele destinului. E drept, calea devenirii sale nu fusese deloc netedă și nici în linie dreaptă, dar se descurcase, căci Ad augusta per angusta! Ajunsă în acest punct al rememorării, Mira tresări înfiorată. Telefonul își anunțase imixtiunea în gândurile ei prin câteva trepidații. Și, când începu soneria, Mira era complet scoasă din meditația sa; vocea apelantului necunoscut o aduse cu totul în banal. Era invitată să participe, peste opt zile, la o întrunire
CAPITOLUL 13 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384080_a_385409]
-
în zarea albă de năframă,/ martie cel drag zâmbind / muguri, crengilor destramă./ primăvara așteptată / ne învăluie-n iubire - / dorul de tine se-arată / când la trup și a ta fire !/ lasă timpul să străbată / pe calea pământului, / nu mai fi înfiorată / sub teama sărutului. / sărutul, și-e legământ / printr-o bobiță de boare, / dimineața-i apărut / spre amiază, el dispare ! Referință Bibliografică: Scrisoare primăverii / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1160, Anul IV, 05 martie 2014. Drepturi de
SCRISOARE PRIMĂVERII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383453_a_384782]
-
au creat Irakul și Siria.'' ''Știu, în mod artificial, înaintea Primului Război Mondial!'' Tinerii imortalizează măreția naturii, fac și eu același lucru...Valea Oltului, mereu altă, cănd verde sau aurie , cănd cenușie sau argintie, în funcție de anotimp. Iar liniștea Văii, cănd profundă, cănd înfiorata de vânt , aduce cu ea o stare de echilibru și înaltă vibrație. Și un parfum inconfundabil ! Acela al Oltului, al stâncilor abrupte , un parfum al platourilor împădurite, al ierbii înrourate, al izvoarelor ce se adună și coboară în fluviu, dăruindu
ROUA ȘI ROAA de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383493_a_384822]
-
Nepăsătoare, împietrită, La geamul casei ducând norii! În loc de flori,...am pus cucută! Am alungat lumina caldă A unui răsărit albastru! N-am vrut să știu de Drumul Crucii, Nu am dorit să-ți fiu tovarăș! Acum, aștept să vii, Preablânde! Înfiorat-am tras zăvorul! Am așternut lumină-n casă; Doar să sosești, să-mi stâmperi dorul! Te chem să vii să-mi bați la ușă, Un cerșetor, desculț, flămând, Cu ... Citește mai mult Străine, mi-ai bătut la poartă,Umil, cu
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
-nvinge!’’. Ucenicul Theo Răpan nu avea cum să nu se adreseze direct marelui maestru italian al sonetului, răsădit în românește de Gheorghe Asachi. În Sonetul CXXXVI, îl imploră astfel: ,,Messer Petrarca, îți sărut cerneala,/ Poet român, fac Ție plecăciune!/ Ating înfiorat plăpânde strune:/ Inima mea iubirii-i e vasala!// Orbirea-n trup ferice mă răpune,/ Fanatic pas, îmi lepăd șovăiala,/ Silabele îmi tulbură sfiala:/ Prea Bunule, Te rog, vreau iertăciune!// De-ajuns îmi e a ochilor dogoare,/ Frânt ca o pâine
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
în stare să se măsoare cu bogăția mea? Eu, stimată doamnă Rodica Subțirelu, vestesc cu emoție cuvintele mele, abia ieșite din furtuna purificatoare a sufletului. Uneori, aștept până târziu, în noapte, cuvântul *ce exprimă adevărul*. Visez, că, dacă aceste cuvinte înfiorate vor avea noroc, frumusețea le va captura cu genele ei și le va duce în grădina poeziei, cea cu magnolii timide curtate în taină de fluturi superbi. ( va urma )
„ DORESC O ROMÂNIE CU O CULTURĂ COMPETITIVĂ ÎN LUME ” [Corola-blog/BlogPost/93534_a_94826]
-
Mică, uimindu-l, doina lui preferată: „De-am avea Vodă de treabă”. Odată - cea mai fericită zi din viața ei - Radu Stoenescu a rugat-o să-l pună lipitori, căci citise mult; aplecată deasupra spatelui alb, vânjos al bărbatului, vedea înfiorată cum lipitorile sug sângele boierului. Altădată se rugase, ca boierul să cadă o zi-două la pat, să-i poată îngriji, să-i stea la cap și să-i răcorească cu batiste de olandă fierbințelile frunții. însă spre bucuria și nemulțumirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]