489 matches
-
clasică a unui bodyguard gata să dea afară scandalagiii, cu brațele Încrucișate peste pieptul uriaș. Se părea că nu mai avea nimic de adăugat. Jeff, hotărât să profite de faptul că spuza fierbinte se afla lângă turta lui, spuse cu Înflăcărare: — Așa e! Să votăm și să ne descotorosim de propunerea aceasta neocapitalistă! Mai că mă așteptam să adauge „Următoarea oprire, Bastilia!“, dar a fost domn și s-a abținut. Fiind o feministă radicală și, de aceea, obișnuită cu strategia ședintelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de simulare apăreau și în funcție de personalitatea celui căruia i se cerea să scrie ori să vorbească. Erau oameni care, pentru a rămâne sinceri față de valoarea cuvântului rostit, construiau fraza centrată pe ceva peren, durabil. Mesajul patriotic avea, de cele mai multe ori, înflăcărarea dată de nevoia de a se raporta la ceva care va trece de perioada care se dorea cântată. La o sărbătoare din ianuarie, doctorul în economie Ilie Dodea - un activist care strălucea prin forța minții imprevizibile - a dat citire unui
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
neputinței?! Să fie coborârea în eșec o formă de salvare printr-un eroism negativ, întors?! Spune Cioran: „De când mă știu, am îmbrățișat doar cauze pierdute Ă menite a fi pierdute, vreau să spun. Ce tainică complicitate cu eșecul în toate înflăcărările mele! E firesc să fi suportat tragedia țării meleș...ț” (I, 181). De reținut, oricum, că atunci când vorbește despre eșec, despre propria atractivitate către eșec, Cioran invocă destinul țării sale. Un destin numit tragedie. În fine, pusă pe seama eredității, conștiința
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
imaginația trebuie să readucă În multiplicitatea reală a subiecților o imagine-comună-a-lumii. Lăsată, dimpotrivă, să asculte de un telos care Îi e propriu, la Humboldt, ea nu poate, firesc, să determine o Înțelegere rațională, ci - eventual - o consonanță (afectiv) productivă, acea Înflăcărare a imaginației prin imaginație care lasă lumea mea diferită, așa cum este ea În mod real, de a semenului meu; care, cu alte cuvinte, nu suprimă alteritatea, diferența - ci, dimpotrivă, o cultivă. Adevăratele mele Întâlniri cu un altul nu sunt, așadar
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
nu se Întâmplă, de fapt, Întotdeauna așa? Diferența e tocmai că În comerțul nostru cotidian tu Îl decupezi pe celălalt, Îl obiectifici, operezi o tăietură În el, așa cum ți-ai lua o felie dintr-o bucată de brânză; pe câtă vreme În Înflăcărarea imaginației prin imaginație luminozitatea comunicării invadează restul celor două euri, molipsește pentru o vreme Întregul ființelor.ț Energeia vs. ergon Privit sub raportul esenței, limbajul - va scrie 1, spre sfârșitul vieții sale, un Humboldt devenit de-acum lingvist - nu este
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ceva, să ți se Întâmple ceva care să te scoată de acolo. Asta nu mai e o teorie științifică, ci pur și simplu o impresie, așa, aproape experiențială și personală. Vlad Roman: Undeva În text vorbeați de armonizarea momentană, de „Înflăcărarea imaginației prin imaginație”, și de acele Întâlniri: modul În care descoperi cu cineva liniștea excursiilor, cu altcineva dansul... Cornel Vâlcu: Asta vine Întru câtva și de la Poenar, care tot avea teorii pe care nu le Înțelegeam niciodată, și doi ani
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
cu vorbele lui Horea, stăm Împreună pe marginea tabloului. Eu văd un lucru prin tabloul respectiv, el vede alt lucru și totuși stăm pentru un moment Împreună, prin tabloul acela, către două lumi diferite, pentru că noi suntem diferiți. Aceasta este Înflăcărarea imaginației prin imaginație, scoțând imaginația kantiană din subordonarea ei față de o constituire similară - fiindcă la Kant și la toți cei care-l urmează oarecum orbește, imaginația trebuie să ne aducă pe toți să constituim la fel. Prin imaginația adevărată, sugerează
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
obiect vibrăm cu toții față de acel obiect, dar știm că, de fapt, Îl vedem altfel. Roman Vlad: Dar ați spus că ele țin de armonizarea momentană de a face lucrurile să fie similare. Cornel Vâlcu: Ideea ar fi, după părerea mea: Înflăcărare a imaginației care lasă lumea mea diferită, așa cum este ea la modul real, de a ta - care, cu alte cuvinte nu suprimă alteritatea, diferența, ci, dimpotrivă, o cultivă. Nu suntem Împreună nici ca euri, nici ca lumi, dar suntem Împreună
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
plăcere din perspectiva întregii producții a lui Valla și nu pornind doar de la o treime a cărții. 2. Temperament, ardoare și caracter. înțelegi prost tonul cutărui sau cutărui text al lui Valla dacă, uitându-i biografia, îi neglijezi caracterul, temperamentul, înflăcărarea. Când unii istorici văd în tonul unora din afirmațiile sale o dovadă a ironiei sale, a persiflării, a abilității sale de a disimula, ei uită un lucru: puținul care se știe despre viața lui Valla revelează un personaj coleric, un
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
excluderea anumitor cărți din canonul iudaic, așezarea în care se „va închide” canonul iudaic la jumătatea secolului al II-lea d.Hr. Printre figurile proeminente de la Iavneh se numără și rabbi Akiba ben Iosef, atât datorită înțelepciunii sale, cât și înflăcărării cu care a susținut cauza iudaică, în timpul revoltei conduse de Bar-Kohba din 132, în care a jucat un rol deosebit de important. În urma acestei revolte iudaice, împăratul Adrian a interzis studiile iudaice, interdicție cu care rabbi Akiba nu a fost de
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
de noi înșine, pe cât suntem de ceilalți." La Rochefoucauld, Maxime și reflecții, Editura Minerva, București, 1972, p. 38, trad. de Aurel Tita. 58 "Nu lăudăm de obicei decât ca să fim lăudați.", idem 14, p. 41. 59 "Niciodată nu dorim cu înflăcărare ceea ce nu dorim decât din rațiune", idem 14, p. 112. 60 Jean de La Fontaine, Fabule, Leul și șoricelul, trad. de Aurel Tita, București, Editura pentru Literatură Universală, 1969, p. 103. "Adesea ai nevoie chiar de mai mici ca tine". 61
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
mașina soțului meu. La sfârșitul spectacolului a fost obligat să părăsească sala cu graba pe care o manifestă uneori prinții în ieșirile lor. Dar, cu toată graba de a o urma pe prințesa de România, mi-a sărutat mâna cu înflăcărare. Apoi a strâns mâna doamnei care era în stânga mea și a ieșit. Am dormit puțin, un somn agitat la gândul că va trebui să mă trezesc în zorii zilei. În salonul soacrei mele, transformat pentru mine în dormitor, o pendulă
by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
textul a fost scris în jurul anului 1955, n. n.) există o literatură academică bogată care interpretează principiile, aplicațiile și evoluția criticii neoclasice nu doar cu simțul de dreptate al istoricului imparțial, ci îmbrățișând cu entuziasm principalele doctrine neoclasice și combătând cu înflăcărare polemică crezul romantic."271 Având în vedere aspectele generale prezentate mai sus, vom lua în considerație câteva din textele mai importante ale lui T. S. Eliot, pornind de la Tradiția și talentul personal, articol compus din trei părți care, după cum sugerează
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
tonului, multitudinea atacurilor și îndrăzneala acestora sunt poate și rodul entuziasmului de tinerețe al autorului care, în 1923, când scria acest articol, avea 34 de ani. Mai târziu, însuși Eliot va recunoaște că a dat dovadă de "multă convingere și înflăcărare" în susținerea ideilor. Tot într-o tonalitate ironică se deschide și partea a patra și ultima a textului, prin care se subliniază, încă o dată, diferențele între "cei atât de siguri că au fost chemați și aleși" adepți ai criticii impresioniste
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
se prefacă a ține piept, pentru scurt timp, avansurilor celuilalt. În Anti-Justine de Restif de la Bretonne, e cazul tinerei Conquette Ingénue, fiica naratorului, care, făcându-și socotelile, vrea să se căsătorească virgină. Acceptă totuși să fie linsă. "O lingeam cu înflăcărare, pândind clipa când avea să dea drumul licorii virginale, ca să mă arunc pe ea și s-o pătrund. Slobozi încă de la a șasea limbă, de nici nu-mi venea a crede. Dar, îndată, zvârcolirile ei mă încredințară. Atunci, părăsind pizdulicea
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
toate rămășițele de Lumină sînt și ele eliberate.” Mani spuse: „Acest foc va ține o mie patru sute șaizeci și opt de ani.” El spuse: „Dacă această lucrare se va Încheia și Îndrăzneața căpetenie, Spiritul Întunericului, va vedea eliberarea Luminii și Înflăcărarea Îngerilor la capitularea războinicilor și a gărzilor #Întunericului##, și dacă ea va vedea În jurul ei cîmpul de luptă și războinicii care-o acuză, se va retrage Într-un mormînt pregătit pentru ea, iar mormîntul acesta va fi astupat cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
adus până la ei". Când ajunge seara într-un cătun, este surprins să vadă că "toată lumea se înghesuia să mă invite acasă la el, și cel pe care l-am ales părea atât de fericit încât prima dată am luat această înflăcărare drept aviditate"312. Gazda sa se simte jignită când Saint-Preux vrea să-i ofere bani a doua zi pentru cheltuiala sa. "Dragostea adevărată de ospitalitatea, în general destul de potolită, eu o luasem drept aviditate din cauza înflăcărării ei"313. În Haut-Valais
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
dată am luat această înflăcărare drept aviditate"312. Gazda sa se simte jignită când Saint-Preux vrea să-i ofere bani a doua zi pentru cheltuiala sa. "Dragostea adevărată de ospitalitatea, în general destul de potolită, eu o luasem drept aviditate din cauza înflăcărării ei"313. În Haut-Valais, banii sunt foarte rari, produsele din belșug. "dacă într-o zi vor avea mai mulți bani vor fi cu siguranță mai săraci". Și la capătul opus, oamenii din Bas-Valais "îi jecmăneau destul de bine pe trecători"314
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
a naturii și societatea instituționalizată. Primele fundamente sociale (cu proprietatea bărbatului asupra femeii) nu sunt capabile să prezerve patima cumplită care "în furia ei pare să distrugă specia umana pe care ar trebui să o conserve", "turbare dezlănțuită și brutală", "înflăcărare avântată [...] funestă pentru oameni"334. Levitul din Efraim marchează ruptura istorică, catastrofa și consecințele ei, războiul, care rupe definitiv, s-ar părea (ca și tânăra fată care a rupt definitiv cu vârsta de aur a copilăriei sale zburdalnice) cu simplitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ipostazei acordice potențează vigoarea dansului evocat. Interesant de remarcat este opțiunea acumulării masive a unui nivel dinamic considerabil, apelându-se în exclusivitate la spațiul restrâns a patru măsuri (măsurile 38 - 41), aspect care, în plan conceptual, reflectă atitudinea pasională și înflăcărarea nestăpânită ce caracterizează temperamentul spaniol. Pe de altă parte, imaginea sonoră contrară a diminuării dinamice solicită o atentă și abilă strategie în modalitatea de gradare a acesteia, o reală problematică interpretativă reprezentând-o astfel dimensiunea extrem de extinsă (mai mult de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
pretutindeni, printr-o imagine de o frumusețe rară, plină de cântec, flori pastelate și soare arzător ce își oglindește razele în imensitatea apei. Iar, peste toate minunile acestui tablou feeric, auzul ne este atras de rezonanțele tamburinelor ce acompaniază cu înflăcărare celebra tarantella, cântecul tradițional al napolitanilor. Conceput într-o structură formală mai extinsă - introducere, A, B, C, introducere, A, B, coda - preludiul debutează cu alternarea celor două motive tematice ale secțiunii introductive, metaforă sonoră a unor ecouri îndepărtate ale clopotelor
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
ca regulă generală, un ascet învestit cu o misiune purificatoare, adică opusul unui om al păcii. Violența are un loc important în teologia imaginii, iar adversarii scot iute sabia. De unde latura de "reglare de conturi" și de "crimă pasională" a înflăcărărilor iconoclaste. Prin intermediul inamicului său intim, fanaticul se flagelează și ispășește. E un om slab. Simte erezia, dar în el însuși. Toți acei Savonarola și toți sadomasochiștii vechii proscripții iudeo-creștine scandează brutal: "Libidoul n-o să mă biruie". Vocea, Vederea. Sensul și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
invizibilului", ci idolul (sau icoana). Doar aceasta din urmă ține de o teologie, pentru care estetica, încă de la început, poartă, este doliu. Secularizarea imaginilor n-ar fi început așadar în secolul al XIX-lea, ci într-al XV-lea. Multe înflăcărări ale lui Malraux și lamentouri ale lui Benjamin să provină dintr-o eroare de cronologie? O mai fină periodizare a timpului imaginilor ar fi evitat, poate, o frumoasă sinucidere germană, un frumos delir francez. Să nu regretăm nimic: frumusețea secolului
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
un teanc de pagini. Discernerea nu se face decât prin întârziere sau reconstrucție, iar judecata critică doar prin refuzul stimulului-răspuns. Doar autoritatea carismatică se folosește de flash-uri și extazieri emotive. Dacă supunerea și fanatismul se potrivesc bine cu imediatul, înflăcărările și freamătul transmisiunii în direct sunt incompatibile cu această deliberare colectivă decalată, prin intrmediul propozițiilor scrise, după un regulament comun și într-o incintă izolată, prin care un trib poate deveni o Cetate. Iar o democrație poate rezista demagogiei. Libertatea
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
răbdare ceea ce se întâmplă; acea virtute, care, în aceste timpuri, migrează de la măgar la noi oamenii. Măgarul suntem noi. Atunci când Michel Eyquem de Mon-taigne (1533-1592) invocă „adevărata măsură”, elogiază mă-garul vorbind despre modul de a conversa al omului: „În-căpățânarea și înflăcărarea într-o opinie este dovada cea mai sigură a prostiei. Există oare ceva mai sigur, mai disprețuit, mai iritabil, mai contemplativ, mai grav, mai serios decât măgarul?”. 3. Măgarul, exemplu pentru preot în căutarea obstinată a adevărului. Aici atingem pragul
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]