256 matches
-
cu mult peste închipuirea unui simplu muritor, că așa o sfială îl cuprinse că-și duse ambele mâini la ochi și îi scoase din orbite și tot pe furiș îi ascunse la spate. în timpul acesta copilul îl mustra și mai înflăcărat, ai fi zis că e însuși părintele lui și, ca orice părinte preocupat cu mustrarea odraslei, nimic din cele întâmplate n-a văzut și inima copilului era atât de veștedă și de uscată că așa o frică de moarte îl
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
dealu’ Miresei. M-am rugat iar, am mai citit și Ectenia duplicată, am tras și o vozglașenie și, de-acum, hotărârea era luată. Mi se arătase calea, profesore, nu știu dacă înțelegi. Nu știam ce să înțeleg. Îl priveam cum, înflăcărat, cu privirea dusă, de parcă mai vedea și acum lumina aceea de care amintise, rememora neobișnuita întâmplare. — Chiar a doua zi m-am dus la protoierie, apoi mai sus, la părintele vicar, am luat-o ierarhic, până la Prea-sfințitul, și până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și momente În care te-ai prefăcut doar că Îți produc plăcere ? O, Doamne. Te rog, nu mă Întreba asta. — Știi, chiar... nu-mi amintesc ! mă fofilez. Adevărul e că ar cam trebui să plec... — Emma, spune-mi ! zice, brusc Înflăcărat. Încep o nouă relație. Și mi se pare cât se poate de normal să... Învăț din greșelile trecutului. Îi privesc chipul strălucitor și, brusc, mă cuprinde un sentiment apăsător de vină. Are dreptate. Ar trebui să fiu sinceră. Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
singură dorință: să-l găsească mort la întoarcere. Cam atunci o cunoscuse pe Lucrezia, pe fiicele și, mai ales, pe fiul acesteia. Napoleon tocmai revenise în Corsica. Dorea să se pună în serviciul lui Pasquale Paoli. Avea idei naționaliste, vorbea înflăcărat despre independența Corsicii, despre libertatea popoarelor. Golul produs în cadrele armatei prin exodul ofițerilor aristocrați îi lăsase liber drumul către cele mai înalte grade militare. Numai că Paoli, bătrânul Babbo, nu îl agrea. Vedea în el doar „doi Marius și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
fără angajamente, fără eternități. Doar efemerități delicioase. De aceea îndur cu atâta stoicism obositoarele mele turnee. Ele îmi oferă, de fiecare dată, acest fel de a iubi. Ei bine, ceea ce am trăit în acea unică noapte cu acel boier, curat, înflăcărat și incredibil de generos (cred că a cheltuit cu mine o parte bunicică de avere), mă îndoiesc că voi mai trăi vreodată. Da, draga mea Catherine! Recunosc și nu mi-e rușine să mărturisesc. Mi-am pierdut sandalele, cum spunem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
că așa ceva nu mai era posibil, și, În sfârșit, Într-o ultimă străfulgerare de luciditate, Îi trecu prin minte și ideea că, dacă, cu toate acestea, chiar ar muri, asta ar Însemna că, În mod paradoxal, ar fi Învins moartea. Înflăcărat de o irezistibilă dorință de sacrificiu, era pe punctul de a-l implora pe dumnezeu să-i ia viața, dar n-a mai avut timp să-și cuvintele pună cuvintele Într-o ordine. Anestezia l-a scutit de supremul sacrilegiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Ioana îl strigă deodată glasul lui Anton nebunul: ― Domnule Nică!... Stai, nu fugi! Anton se cuibărise, de cum a dat iarna, la baba Ioana, care-l ocăra și-l răbda. Învățătorul își continuă calea. Din urmă însă Anton se apropia, desculț, înflăcărat. ― De ce fugi, domnule Nică? C-ai fost la boierul cel bătrîn? Să nu-ți fie rușine și nici rău să nu-ți pară, că s-a apropiat ziua judecății și a socotelilor, iar cine a stat cu mîinile-n sân are să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să mă credeți. Acu se adeverește de-a binelea! Primarul amuțise; trecu la cârciumă să se încălzească cu un păhărel, iar peste câteva minute o șterse acasă, nevrând să fie de față când oamenii vorbesc prea multe prostii. Petre Petre, înflăcărat, amintea lui Luca Talabă cât au alergat prin București pentru moșia cucoanei, și încheie: ― Bine că nu ne-am încurcat! ― Ei, stai, băiete, că nu s-a isprăvit! Dacă s-ar împărți moșiile cum merge gura oamenilor, ehei, bine ar
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
la nivel popular, mulți creștini folosesc astăzi cuvântul „înviere” în sens foarte vag și îi atribuie cuvântului un înțeles pe care nu-l avea în primul secol. Deseori, e folosit astăzi pur și simplu ca un fel de a vorbi înflăcărat despre „mersul în cer când mori”. Multe cărți despre înviere sfârșesc prin a vorbi mai degrabă doar despre viitorul glorios care ne așteaptă imediat după mormânt, decât despre viitorul ultim și despre învierea însăși. Pe deasupra, am observat că multe omilii
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
viață. Așa că am pornit-o spre Central Park și-am accelerat cît am putut, am Început să urcăm un deal, cînd, bine-nțeles, am rămas În pană exact cum spusese polițistul, Cred că tînărul băuse cam prea mult, era cam Înflăcărat și cam necontrolat, În orice caz, cînd am văzut o trăsură pe deal, În fața noastră, a strigat: „Ia priviți cum Îi depășesc“, și nu știu ce-a făcut la mașină și, tocmai cînd ajunsesem În dreptul ei și-ncercam să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a terminat! Asta t-t-trebuie să știe me-meserie! Spunea fratele meu. Nu m-aș mi-mira, continua el grav și hotărît, dacă i-ar da șa-șaptezeci și cinci sau chi-chiar o sută de dolari pe săptamînă! Să fii sigur! Striga el Înflăcărat. Și ne Întorceam iarăși privirile fascinate spre oamenii aceștia minunați și romantici, a căror viață era atît de deosebit de a noastră și care mi se părea atît de bine cunoscută și de apropiată. În cele din urmă cînd soarele se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de luciditate afirmă: „Nihilismul: lipsește sfârșitul; lipsește răspunsul la întrebarea «de ce?»; ce înseamnă nihilismul? - că valorile supreme se depreciază” (VIII, II, 12). În fața atmosferei nihiliste catolicii sunt personal tulburați și sunt îndemnați să reacționeze. Nihilismul preocupă creștinismul - neobosit căutător și înflăcărat profet al sensului - toc-mai pentru că este prăbușirea spre non-sens. Însă, creștinismul nu poate numai să se preocupe, dar este chemat să contribuie, din punctul său de vedere, la indicarea ieșirii de siguranță din labirintul nihilist: și astfel de ieșiri există
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
se simt jenate cînd un student jenat le desenează. — Da, la fel. El se opri și-i prinse brațul. — Marjory, îmi dai voie să te desenz? Goală, adică? Ea se holbă la el. — N-o să mă simt jenat, spuse el înflăcărat. Modelele profesionale sînt bune ca să-ți faci mîna, dar ies ca niște actrițe de film. Am nevoie de cineva frumos, dar nu monden. — Duncan... Eu nu sînt frumoasă. — O, da, ești. Dac-o să te pictez, o să-ți arăt că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
De la toți de rând. 436 {EminescuOpVI 437} No. 30 Cum ziceai că mă iubești Nu gândeam să mă urăști Ș-atît să mă depărtezi Cât nu vei nici să mă vezi. Mă mir cum te-ai îndurat De-al meu dor înflăcărat, Așa rău de te-ai scârbit Ș-atît te-ai deosebit. Dragostea ce-mi arătai Și nădejdea ce mi-o dai În veci n-aș fi socotit Să fiu așa oropsit. Ah, cerule nalt și sfânt, Tinde-ți mila pe pământ
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Poate În filme. În nici un caz În lumea reală. Nici chiar În Upper East Side! Ți-ai pierdut slujba - ai ajuns pe străzi. Te Îmbolnăvești, nu ai asigurare medicală - mori ca un câine sau te Îngropi În datorii, continuă el Înflăcărat. Ai parte de ceva compasiune doar dacă ești răpit În Orientul Mijlociu și-ți taie ăia capul! — Ai dreptate, dar măcar unul la un milion are șansa de-a da lovitura, se trezi Kitty susținând contrariul. — Da, cam asta e momeala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
vreau să spun. — OK, Zelda, te-ai distrat destul. Acum dă-mi informațiile despre zbor. În timp ce se Încarcă fișierul În computerul ei, Wakefield Îi ascultă respirația. Își imaginează aerul coborîndu-i În jos pe gît, Încercuindu-i sînii, umplîndu-i inima cea Înflăcărat catolică, bulucindu-se către pîntecul plat, coborînd În pîlnie către pubis. Aude vocea asistentei ei celei roșcate, care vorbește la un alt telefon. „Crossroads Travel. Cu ce va pot fi de folos?“ și se simte confortabil Învăluit de un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și momente În care te-ai prefăcut doar că Îți produc plăcere ? O, Doamne. Te rog, nu mă Întreba asta. — Știi, chiar... nu-mi amintesc ! mă fofilez. Adevărul e că ar cam trebui să plec... — Emma, spune-mi ! zice, brusc Înflăcărat. Încep o nouă relație. Și mi se pare cît se poate de normal să... Învăț din greșelile trecutului. Îi privesc chipul strălucitor și, brusc, mă cuprinde un sentiment apăsător de vină. Are dreptate. Ar trebui să fiu sinceră. Ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și totuși țara mai este pe hartă, a intrat în NATO și acum gâfâie să fie primită în Europa. Vă dați seama ce magnifică țară aveți? Popa Băncilă îl privea năuc. Acela, înalt, se aplecase asupra lui și-i perora înflăcărat. Părintele îi putea vedea în toată frumusețea lor cele două cornițe sidefii, ițite printre pletele bogate, lățoase. - Dar nu spre a continua discuția v-am căutat, se veseli acela. Un alt coleg este analist financiar. Eu sunt un simplu curier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mai facă toate astea, când va veni momentul ca viitorimea care se uită acum la voi, așa cum ne uităm noi acum la televizor, s-o ceară? Martirii și eroii cine o să-i preaslăvească?!“ Coborâ mîinile, frecându-și-le. Amorțise. Continuă înflăcărat: „Tovarășul Nisip cunoaște cel mai bine. Are un mare martir al democrației chiar la el în familie. L-a adus personal de la securitate și l-a îngropat creștinește în țărâna sfântă, strămoșească. Răpostul părinte Macovei, vărul Prea Sfântului Valerian care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
a făcut predarea etapei. Asta aș vrea să faci tu, Burtăncurene, să înțeleagă poporul care citește romanul la capitolul despre revoluție cum și de ce s-a murit atunci. Idealurile singure, adică numai ele, din proprie inițiativă, nu împușcă oameni.“ Perora înflăcărat, ca și cum în fața ochilor i se desfășurau, iar și iar, marile scene din spectacolul revoluției în direct transmis de Televiziunea Română, dublate de cele întâmplate la Județeană, din păcate nepreluate de vreo televiziune. „Băgăm totuși și puțin fantastic la prelucrare! Ca să înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
te-ai referit. * * * —Bănuiesc, a spus el zece minute mai târziu, că totul e menit să fie puțin ironic. Hugo era conștient că nevoia care i se umfla disperată în pantaloni nu avea absolut nimic ironic. Nimeni, nici măcar cel mai înflăcărat postmodernist, nu avea erecții ironice. Hugo a încercat să nu se mai uite la sânii lui Alice, a încercat să nu-i mai lase gura apă și să-și liniștească mâinile care-i tremurau. Doar cu câteva zile înainte aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
lucrurile: principiul moral enunțat de Kant era Înălțător, dar inaplicabil, obiect de studiu pentru filozofi de care nu mai asculta nimeni, așa cum, cît de cît, se mai Întîmpla cîndva. Kant era mort! Nietzsche era mort! Dumnezeu era mort! după cum decretase, Înflăcărat, ultimul. Iar Thomas era bolnav. Avea să scape. Uneori Îi revenea o nesățioasă poftă de viață, chiar dacă nu la fel ca altădată; o oarecare cumpătare se făcea simțită. Încăleca iarăși pe motocicletă, fără Ingrid, dar nici nu sălta În șaua
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Otilia e o fată rară. Însă, dă-mi voie să adaug: ești sigur că o vei iubi mereu? Felix făcu un gest de mică indignare. O va iubi, zicea el mutește, in veci. - Știu, știu, urmă Pascalopol, acum o iubești înflăcărat, ca orice tânăr, însă poate să fie la mijloc un fenomen de tinerețe, de exuberanță. Și ești iarăși sigur că Otilia te va iubi totdeauna? Nu mă exprim bine. De iubit, te va iubi mereu, căci e o fată excelentă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Îi spuse că voia să ajungă un doctor mare, om de știință, că universitatea avea să-i fie un mijloc de a putea lucra. Voia să descopere ceva, să dezlege o enigmă științifică, să contribuie la progresul medicinei. Îi vorbi înflăcărat de datoria generației lui de a face o muncă constructivă, de tristețea în care se află când vede că numele românesc nu răsună nicăieri în cultura universală. Era capabil de sforțări supraomenești. Georgeta îi ținea mâna pe umăr, încîntată că
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Plină cu viței și miei Ca să-mi iau rachiu pe ei... ...Horla! Rachiu care-mi face patu' Drept în sân la Împăratu' Unde dregu-ți-aș și facu'... ...Horla! Cânta has-Satan de-i pocneau fălcile. Dacă tot știa să cânte atât de înflăcărat, cânta. Prin podurile cerești, hăt-departe, sus, la Sala de Spectacole a Universului, scârțâiau ușa de la intrarea în clădire grupuri din ce în ce mai subțiate de invitați întîrziați, desfășurîndu-se din fularele albe de mătase, cu capete prelungi și transparente ca
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]