561 matches
-
atunci când e-un pospai de hrană... * În vara din urmă se nimerise prin locurile rudarilor un drumeț rătăcitor, ieșit ca din poveste. Lăsat dinspre Ardeal, trecuse harnic Parângul cu sete de-a cunoaște noi ținuturi. Ducea cu sine o traistă înflorată, din care tot scotea o plată pentru hrană. Căzut la ei de Sf. Ilie, se bucurase tare în poienița din cătunul rudarilor, ce făcuseră în juru-i roată. Primii aflaseră chemare dinspre venetic puradeii, mai mici, mai mari. Îl priveau cu
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
sfatul bine intenționat al oamenilor ... Încăpățânarea și inima rea i-au adus pieirea. În mintea mea de copil, o asemuiam pe baba Dochia cu tușa Sia. Tușa Sia era înaltă, slabă, cu fața uscățivă, brăzdată de riduri,cu ie albă înflorată, cu batic negru pe cap și cu fustă neagră, asemănătoare cu portul bătrânelor grecoaice de azi. Avea nume de prințesă-Anastasia, și ochiul treaz de soacră, căreia nu-i scăpa nimic din ceea ce ar fi putut critica. Veșnic pusă pe harță
Editura BabelE(TRADIŢII LA ROMÂNI) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383454_a_384783]
-
-mi cât să-ți dau pe ei! Că cerceii din ureche Ei în lume n-au pereche! Tu pereche n-o să ai O guriță dacă-mi dai! Că gurița de la tine E ca mierea de albine! Pentru-a ta basma-nflorată Aș da dragostea mea toată! Și mi-aș da și inima Mândro, pentru dumneata! Inima, bat-o norocu’! Că nu-și mai găsește locu’! Că mă-ndeamnă dragostea Să viu lângă dumneata! Spune-mi, mândro dragă, Cât să mai aștept
NELU HUŢU. PEREGRIN PRIN LETEA VECHE A BACĂULUI DE-ODINIOARĂ… de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382917_a_384246]
-
mine: -Gata, mă! Du-te și te joacă! Mama îți face trăistuța! Am zburat. Mai mult pluteam. Am alergat la băieți, dar nu le-am spus. Seara, când am intrat în casă, am văzut în mâinile mamei o traistă frumoasă, înflorată și cu ciucuri. Mama a zâmbit șăgalnic, spunându-mi : -Na, mă, viteazule! S-o umpli cu bolindeți! Și m-a sărutat pe ochi. De bucurie, am sărutat-o și eu pe obraji. A doua zi, m-am înființat la băieți
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
a sărutat pe ochi. De bucurie, am sărutat-o și eu pe obraji. A doua zi, m-am înființat la băieți, țanțoș, cu echipamentul din dotare. Băieții au rămas cu gura căscată, când au văzut traista cu ciucuri și bățul înflorat. Erau mai frumoase decât ale lor. Se uitau cu invidie. Petriță m-a întrebat, prefăcându-se mirat : -De ce ai venit cu astea, mă? Vrei să te duci cu ele după bolindeți? -Lasă-l, mă, să se ducă! a spus Ilie
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
început cu o melodie veselă pe care o mai auzisem de foarte multe ori, dar nu-i știam numele. Câteva femei au început să danseze între ele. În afară de tanti Mae, erau toate îmbrăcate cu rochii subțiri de vară cu modele înflorate. Vedeai florile cum se mișcă de-a lungul ringului, un model de trandafiri cu câte o gardenie și o violetă cu floarea-soarelui. Încăperea era destul de plină. Oamenii continuau să vină tot timpul și se așezau pe lângă pereții subțiri și pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
bucuram că nu trebuia să îl întâlnesc nici pe el, nici pe mama ei. Ea era la colțul unde hotărâsem că o să ne vedem. Arăta foarte bine. Avea părul legat la spate cu o panglică verde și purta o rochie înflorată și sandale. Rujul pe care îl folosea îi făcea noaptea buzele de un purpuriu închis. Era o seară caldă și erau mulți oameni la plimbare pe stradă. Unii din bărbații care treceau pe la colțul unde era ea se întorceau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
și prietenii lui. Își scosese pălăria, așa că i-am văzut scăfârlia pe care nu avea nici un fir de păr. Soția lui, Carla, a venit să ne salute. Era o femeie tânără, surdă și mută, cu obrajii ca bujorii. Rochia ei înflorată ascundea o graviditate avansată. Carla ne-a invitat cu brațul în aer la o masă sub un copac mare. A dispărut ca să apară imediat cu pizza ciclista ce mirosea a rozmarin și a mare. Eram înfometați și am mâncat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
explicat Franco, ci pentru a gusta din minunile tradiționale din Castellana, căci signor Fumo era și un adevărat gurmet. - E o mare sărbătoare azi, a spus signor Fumo. Începând de azi, fetele și femeile se plimbă pe străzi cu rochii înflorate - este ziua păsărilor -, începând de azi păsările încep să se împerecheze și să-și facă cuiburi. Spunea astea surâzând către tânăra lui soție, ca și cum el însuși ar fi fost una din acele păsări. Vinul mirosea a miere de pădure și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
o țigară și acum privea fumul albăstrui ce se ridica calm în aerul după-amiezii fierbinți. În clipa aceea, grădina de vară se umplu de zarvă. O ceată de țigani năvălise înăuntru: șase bărbați și patru femei cu fustele largi și înflorate, înconjurați de puradei ce alergau printre picioarele celor mari. Vorbeau tare și țipau unii la alții făcând o gălăgie de nedescris. Cei zece lipiseră trei mese una de alta și luaseră loc pe scaune. Copiii se fugăreau printre mese, alergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la vale, într-un luminiș printre copaci se ridicau câteva corturi din doc, învelite cu folie ca să le protejeze de ploaie. Adăpostit de bolovani așezați în cerc, un foc de vreascuri ardea vesel, păzit de două femei îmbrăcate cu fuste înflorate. Cu mânecile suflecate până mai sus de coate, una din ele mesteca într-un ceaun mare și afumat, așezat pe pirostrii deasupra focului. Mirosul plăcut al tocanei ce clocotea înăuntru, ajungea până la ei. Lângă mal, un grup de bărbați erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
impusă și prelucrarea pieilor, atât a mieilor, cât și a oilor și caprelor. Multă vreme îmbrăcămintea bărbătească țărănească era făcută în casă, de femei, dar prelucrarea pieilor, de la dubit și pânăă la confecționat cojoace, cojocele, bundițe, pieptare, căciuli, chimire, unele înflorate, era făcută de meșteri specializați. După dubit, pieile erau uscate și curățate pânăă deveneau moi și de culoare albă. Cojocarul era croitor, el croia materialul și-l cosea cu mâna, dar folosea și mașina. Obiectele de îmbrăcăminte ieșite din mâna
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
femeia de o muncă grea și migăloasă, făcut în tot timpul anului. Într-adevăr, îmbrăcămintea confecționată în casă presupune desfășurarea unor activități care solicită o mare cantitate de muncă și timp. De regulă, se uită că înainte de a fi cămașă înflorată, ie, a fost un fir de in, cultivat în grădină, smulsă cu tot cu rădăcină, făcut mănunchiuri, pusă la uscat, bătut (sămânța era folosită și pentru a obține ulei prin prăjire și presare), pusă la „murat” în „Tochile”, în bălți, în Dunavăț
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
făceau în casă, dar mai mult se cumpărau de la târg. În casă se țeseau sumane, lăicere, covoare, velințe, țoluri cadril cu model în pătrate etc. în ce privește portul național, Aristița Știrbu (Driță) ne spune că, pentru femei, era alcătuit din cămașă înflorată, pui-flori, care se coseau în cruci, catrințe în loc de fuste care aveau câmpul negru și cu dungi paralele în față; culorile cele mai folosite erau galbenul, roșu și verdele. Catrințele se purtau cu colțul părții de deasupra ridicat. Pe dedesubt se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
se coseau tot pui sau se punea horbotă croșetat de femei sau cumpărată; pe deasupra purtau mintene din pănură, cojoace, cataveici, acestea din urmă erau îmblănite și pe margine aveau garnitură de blană, de regulă, de vulpe. Femeile mai purtau sumănici înflorate și cu diverse garnituri. În picioare purtau opinci, ghete sau ciuboțele. Aceste din urmă se cumpărau de la târg. Se mai purtau și polci bătute cu mărgele.și Floarea Călin (75 de ani în 1960) ne spune că îmbrăcămintea femeilor era
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
un factor de risc, cel mai bine e să le reduci la tăcere. În plus, mama n‑ar vrea ca ei doi să meargă nesupravegheați în camera de domnișoară a Annei, pe care a aranjat‑o ea însăși. Cu perdele înflorate, care i se potrivesc Annei ca nuca‑n perete. Într‑o cameră de domnișoară nu trebuie să stea o femeie, ci numai o domnișoară, după cum sugerează și numele. De fapt, Anna e încă un copil. Hans vrea să se conformeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
chiar dacă eu nu-i vedeam decât ochii și gura. Mă atrăgeau ca un magnet puternic. La rugămintea ei, exprimată mai mult cu privirea și gestul decât prin cuvinte, am ajutat-o să se schimbe într-un capot ușor, de mătase înflorată, pe fond maro (!) și am trecut la bucătărie să prepar cafeaua, după gustul meu (!), tot la rugămintea ei. În acest timp, ea a făcut să se risipească liniștea din apartament prin câteva fragmente de melodii murmurate cu pricepere și chiar
DOAMNA ÎN MARO de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364570_a_365899]
-
fizionomiei sale un aspect de eleganță. Și el era un bărbat înalt și bine făcut. Era îmbrăcat în niște blugi albi, asortați cu o curea neagră, iar în picioare purta o pereche de pantofi maro și lăcuiți, o cămașă lungă, înflorată și bufantă, cu primii doi nasturi deschiși, care-i dezvelea gâtul lung, împodobit cu un lanț de aur și avea o fizionomie frumoasă. Pe fruntea sa înaltă se vedea o cută subțire. Era brunet cu ochi albaștri și avea tenul
CAPUL LUI DECEBAL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362787_a_364116]
-
ar zice, un bucovinean nu e deloc un taciturn: vorbește mult și sfătos, rostind într-una cuvinte de laudă. Își laudă ce-i al lui, dar adesea și lucrul bun văzut la altul. Nimeni nu-și laudă însă propria bundiță înflorată, din blană de dihor. Nici casele arătoase, ca niște bijuterii. Nici caii semeți de la înaltele faetoane. Fiecare bucovinean însă se simte bine când este lăudat de altul! Unul de la munte laudă și suspină după coșarele pline cu știuleti de porumb
TOAMNĂ LA VORONEŢ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364114_a_365443]
-
cu vitele priponite-n lanțuri, tânjesc după libertatea vitelor lăsate slobode prin poienile de la munte. Cuvintele de laudă ale bucovinenilor nu contenesc nici când se adună prin târguri, pe la Humor sau pe la Rădăuți. Laudă caii, vițeii, prosoapele și covoarele lor înflorate. Ciobanii își laudă câinii, orășenii se laudă adesea cu sălbăticiunile întâlnite prin păduri. Un bun tată nu va rezista ispitei să nu-și laude fata când află că ia note frumoase la liceul de la oraș. Uneori se mai întâmplă, prin
TOAMNĂ LA VORONEŢ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364114_a_365443]
-
turnate pe tipar, parcă artificiale. Dimpotrivă, florile de câmp au frumusețea nerepetabilului, iar frumusețea cea adevărată și deplină e frumusețea unică, la care a lucrat numai natura și mileniile. Snopul de in de altădată era un covor țărănesc înfășurat și înflorat, semnificând toată minunea de floră a câmpiei. Ceea ce putem spune și despre artista Anamaria Botezatu. Frumoasă, voioasă, veșmântată în mirabilul port popular din Moldova de sud, dăruită cu har sufletesc și glas cuceritor, artista e născută la Brașov, unde a
ANAMARIA BOTEZATU, DESTINUL SNOPULUI DE IN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368426_a_369755]
-
Flori oaspete în voie grădinile gătesc, Aruncă-n jur arome, mălinul coliliu. S-au risipit în taină învoalări de fată Viața germinează în case și pe-afară, Le e la toți stăpână, Jupâna Primăvară, Zâmbind își leagă-n voie, basmaua înflorată. *** Ciclul "Iarna" Volumul "Surori metrese timpului" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: Jupâna Iarnă, Domnița Primăvară / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1519, Anul V, 27 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate
JUPÂNA IARNĂ, DOMNIŢA PRIMĂVARĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367857_a_369186]
-
fi depozitată în vase smălțuite din lut ars, urmând ca alături de magiunul din struguri să constituie un dulce plin de savoare, în lungile zile din post, care să le dea forță și putere de muncă. Dintr-un castron din ceramică-nflorată, luăm miere cu cătrunițe galbene, dungate-n maroniu și turnăm peste plăcinta oprită pentru noi. Este un deliciu pe care aș dori să-l mai servesc dar, din păcate, a dsipărut odată cu bunicii noștri și azi, nimeni nu-și mai
MIERE DIN PEPENI VERZI de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367398_a_368727]
-
râuri de motive naționale, încinsă la mijloc de un chimir lat din piele groasă, țintuit în capse de arama, cu vestă neagră fără mâneci, confecționata din dimie țesuta în război, cu pălărioara ciobăneasca, cu boruri scurte, iar ea cu fota înflorata încinsă cu bețe, pește ia ce-și lasă ciupagul să se vadă de sub poalele foții cu barișul legat pe cap, chirofoși afar'din cale, discutând între ei așa de ușor ca se auzea dincolo de deal. -Hai, îmi zici? mă trezi
PETRU ŞI ROZA, POVESTIRE DE ION DOREL ENACHE-ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366883_a_368212]
-
ne zgârie auzul. După alte câteva clipe, în pragul casei eliberate de stihiile dezlănțuite ce-și făcuseră de cap cu casa și viața noastră, apăru bunica tăcută, gârbovită sub greutatea unei poveri stranii, cu fruntea perlată de sudoare, cu basmaua înflorată căzută mult pe spate, dezgolind indecent argintul tâmplelor sale ninse de ani și de ...altceva, ce-i adâncea și mai mult ridurile ce-i brăzdau chipul trist și extrem de obosit, acum. Niciodată nu o văzusem atât de marcată! Am înțeles
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]