7,523 matches
-
pe brațe, cum rănile lui, la războaie, prin mâinile mele trec și fac alte răni sub prea bătutele cuie și, Doamne, nu-i nimeni între Răsărit și Apus decât singură axa de răstignire a Nordului pe care-o duc, părinte, înflorind, pentru mâinile și tălpile tale, până sub tine
Archange by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/11999_a_13324]
-
moaște și vom plînge pentru poeții care trec și vin cu patru lacrimi și un strop de sînge fără să ne dăm seama că-i tîrziu și nu avem de-acum nici o scăpare - un solz albastru crește-n fiecare și înflorește zilnic un sicriu.
Poezie by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Imaginative/12045_a_13370]
-
sau minuscul-deocheată... părăsită, abandonată curiozităților mele hapsîne de bărbat singur acum... Mereu mă temeam să nu pleci de tot... Și era o bucurie acută, dureroasă, o fericire înăbușitoare, cînd înțelegeam că o să revii, măcar pentru a-ți lua o bluză înflorindu-ți buricul abrupt, o fustă colorată vesel cu papagali la poale, o pereche de blugi strîmți-mănușă, o șosetă albă, deraiată la franj, cu călcîiul puțin murdar, un fleac de atîrnat la gît , un glonț, o lamă de ras, o punguliță
Mereu mă temeam să nu pleci... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12153_a_13478]
-
-i de cetățuie în mijlocul unui ocol de bătătură. Miroase a floare și a zăcători", spune cineva, trecând, și sufletului, dornic de tine, i s-a părut că aude cântecul glasului tău de bucurie și că o să apară, de undeva din jurul înflorit, și surâsul tău. Dar nu ești nicăieri în tot împrejurul meu. Numai păreri, numai păreri de tine ajung până la mine, dar tu, aievea, nicicând, iubire. "Iubirea ne-ntâlnită niciodată..." Smalțul pâlniei albastre a cerului se sparge lângă urechea toartei, și luna
Două proze by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/12337_a_13662]
-
nimic nu am mai simțit. "mi-am supt degetul", "am făcut pe mine". apoi am devenit mai bună inumană o umbră. *** Ah, măcelarii mei din cap, textualiști sută la sută, "vreau să beau un vin de măcelari" prusacii meseriilor ce înfloresc la picioarele domnișoarelor încălțate cu botine din satin roz, antimetafizicienii tuturor timpurilor, evrei ce se plimbă cu fața în pămînt mîngîi cuțitul cu care se face meserie; "marfă". o circumcizie ca un curcubeu pe un cer asiatic. peretele din stînga
Întîmplări derizorii de sfîrșit by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/12279_a_13604]
-
încîntă critica! și poezia, dar mai rar. * Scămoșilă stă în tufe de flori ceasuri întregi și atacă puii de găină. Are o privire criminală și un miorlăit ancestral. Doina îl piaptănă și îi dă dulceață cu trandafiri. * În curînd vor înflori crinii. Nu știu de ce, pe crini îi suspectez de onanism. Am impresia că în tristețe intră și o doză foarte mare de incultură.( După cum vezi, am trecut la panseuri - citesc moraliștii francezi.) * Mă gîndesc mereu cînd și cum o să veniți
Sînt plantă sau animal by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12397_a_13722]
-
PRIMĂVARA ÎN GRĂDINĂ Când primăvara sosește Grădina mamei înflorește Cu multe flori viu colorate. Ți-e drag să le privești pe toate. Mai vin și păsărelele Care-mi încântă zilele Cu glasul lor fermecător. E ceva încântător! Anton Mihaela
Primăvară în grădină. In: Alabala by Anton Mihaela () [Corola-journal/Imaginative/573_a_706]
-
vom fi unul mormîntul viu al celuilalt, atît de frumoasă pe cît îmi mai pot imagina cerul în care alerga după îngeri în brațele mele frînte ca niște lujeri de crini, bucuros că se întîmplă totul într-o clipă așa cum înfloresc pe cer fulgerele iar printre ele aleargă îngerii să o salveze încă o dată, trist că apoi vine veșnicia din care numai frumusețea ei mai revine ca o suferință pe care n-o mai pot obloji cu nimic, om ca toți
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
frenetic" Să-și ațintească ochii verzi, fascinanți, înfundați în orbite" Să facă doi-trei pași și eu să admir elasticitatea ființei ei teribile, mlădierea ei feroce, de animal tînăr pleacat după pradă, după nuci, după mere" fesele perfect rotunde, pîntecul plat înflorind amenințător într-o corolă largă de buric adînc, absorbant" O unghie atinsă mă electriza" Doamne, șopteam, adu-o la mine în casă, ține-o în camera mea năruită-ntre cărți rătăcite, aruncate de-a valma, primește-o, Doamne, n-o
Să poți scrie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12754_a_14079]
-
ziduri adevărate, văruite, curate, mirositoare ,lucind de albeață în lumină... să-mi adăpostească sufletul, mințile, inima... să locuiesc într-o odaie simplă, sfîntă, tămăduitoare de boli... Și , scrib umil, răbdător, voi începe să copii sîrguincios, ceasuri întregi, uitîndu-mi de moarte, înflorind rîndurile cu crini... Poate așa voi ajunge , dincolo de tencuială, la cărămida roșie a camerei, o voi străbate, voi păși ușor în aerul pur, în încăperea mai mare... proaspătă, infinită... voi adormi în culorile unui curcubeu zemuind de îngeri geloși, mă
Rugăciune Laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12774_a_14099]
-
foarte profund în adîncimea ultimă scurt pe doi butoiul cu vin întîi se bea pe nerăsuflate apoi se umple cu dinamită și poezie după care iarăși se bea tot pe de-a-ntregul tot pe nerăsuflate scurt pe doi sămînța ta înflorind în pîntecul de femeie iubită cu nemăsurată furie fotografiată fiind această misterioasă înflorire miime de secundă cu miime de secundă scurt pe doi mă ung cu sare și mă ung cu miere pe urmă mă las mîncat de gîndaci de
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
primăverii, mai puternică decăt mersul nenorocit al istoriei: "Zi magnifică. Un cer lichid, de un intens albastru, așa cum Lisabona nu-l mai are după venirea primăverii, un soare fierbinte, un văzduh proaspăt, încă ascetic, fără esențe vegetale prea tari; au înflorit primii arbuști în parcul Eduard VII. |ncepe primăvara. Sub o formă sau alta, viața triumfă întotdeauna, reintegrează. Milioanele de morți care putrezesc în Rusia, zecile de milioane care vor însămănța întreaga Europă în anii care vin " poate nu sănt decăt
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
Octavian Doclin Pîrga Poetul - pîrga cuvintelor început de rod o nouă naștere ultima - coroana de slavă a poemei altoiul trunchiului de pămînt al poemului în putrezire naștere din naștere putrezirea înviată de neputrezire lemn din ceruri înflorit din lemn de pămînt - pe fruntea poetului săpată forma literei T mereu adîncindu-se în palma mîinii lui drepte ivită rana încet deschizîndu-se întîiul rod - deodată cu pîrga Mîna de țărînă Trăiește pe domeniu fără lumină și apă cum Trandafirul de
Poezie by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/13085_a_14410]
-
întrucâtva de celebra imagine a „evreului rătăcitor” (așa cum l-a văzut de pildă Gustave Doré, în 1856). Parcă am avea și noi un „intelectual rătăcitor”, blestemat să-și împlinească menirea doar departe de propriile rădăcini. În timp ce în alte țări cultura înflorea, România, „țară de trecere între răsărit și sud-estul Europei”, era mereu „pustiită”. F. J. A. Schneidawind, citat de Klaus Heitmann în Imaginea românilor în spațiul lingvistic german, scria în 1832 în Reisebildern aus Serbien, der Moldau und Wallachei: „Fizionomia acestei
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
Ani în șir am crezut că Lisa era cea mai frumoasă femeie din lume. Au trebuit să treacă alți ani ca să accept că, în realitate, frumusețea ei era destul de banală, deseori chiar dezagreabilă din cauza unui rictus de voracitate ce-i înflorea subit pe buzele cărnoase și lejer întoarse. Cei mai mulți dintre bărbații care au cunoscut-o și au iubit-o nu-și aminteau nimic altceva decât pielea ei incandescentă, frenezia ei devoratoare și râsul ei umed și voluptuos. Ea însăși, la răstimpuri
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
idei sau stări de spirit (“Pe unde umbli domnule contrabas / cu gâtul sucit / după păsări de noapte?”; “Scurtcircuit în fosa orchestrei./ Mâinile se lovesc provocând accidente / pentru că cineva ține ascunsă / o dansatoare în trompetă”; “La o parte! / Florăresei i-a înflorit capul / și nu mai vede pe nimeni, / La o parte! / Altfel s-ar putea să treacă prin voi / și să vă-mbolnăvească de dragoste”.). Oscilația, apoi osmoza mai organică între “semnele chinezești” ale prestidigitației imagistice, adesea îndrăznețe, și formele mai
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
Scuturi de liliac înflorit Cetățile în sărbătoare (ale mălinului) Norii poleiți Cu răsuflarea Lui Dumnezeu Și armura lui descheiată În dreptul inimii, O odihnă verde Pândită de secetă, Ochii larg deschiși Ai Fiarei. Alb, auriu, Întinderi netede, Ape, Zăpada, Un măr înflorit Peste noapte, O piatră stăruitoare Precum un nor veșnic În temelia unei case, Lucruri strălucitoare Asemeni sufletului tău. Blândețea călugărului În fața Apocalipsei Din care sângeră psalmi. Rugăciuni, Semnul credinței. Ca niște crăpături de ger În lemn - Teama, Mirosul ei De
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]
-
de a cizela forma până la picioarele metrice perfecte. Ineditul formulei dar și profunzimea meditațiilor se cuprind perfect în simplitatea calmă, matură și frumos alcătuită estetic: " Și ce o se se-ntâmple cu mine, o, Doamne, când totul / din jur va-nflori în această lumină a mea, de șaizeci de ani, cu gânduri tot copilăroase? Un tunet stârnește în peștera morții oricare înflorire. Poemul... De ce? Ca și / astfel să știm cum frigul devine durată? Și-n timp ce pământul se zbuciumă-n
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
au abandonat cu tot cu filozofia mea de doi bani. Și chiar așa, sufletul nu are preț, dar nu e frumos poate să insist pe ideea asta în lumea în care lumea își caută sensul. În grădina casei Böll din Langenbroich a înflorit măceșul și chiar a lăsat cîteva petale roz pe iarba tunsă nemțește. Eu scriu ceva în limba română, poate chiar aceste cuvinte, și vorbesc cu gazdele mele în engleză despre cît de ciudată e țara mea. Tot ce am fost
POEZIE by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/14279_a_15604]
-
și din alte piese camerale, mai ales faimoasele quartete. M-a izbit îndeosebi finalul quartetului op. 130: plin de veselie, o veselie care nu seamănă cu cea obișnuită a oamenilor, un râs aprig, sacadat, care se împletește cu zâmbetul tandru înflorit din atâtea suferințe învinse. Mirel era în elementul lui, privirile galeșe ale Oritei, din care picurau stropi de admirație lichefiată, îl stimulau. Se înfierbânta tot mai mult la propriile evocări. De la Beethoven trecu la Brahms, apoi la simfoniile lui Mahler
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
făcută mă încărca cu o răspundere uriașă și în adîncul sufletului meu, se ivise o stare de incertitudine pe care nu o puteam învinge, devenită mai puternică decît însăși acceptarea planului meu. Simțeam că propunerea mea trezise o stare care înflorise și dezvoltase, depășind deodată temerara mea îndrăzneală. Eram într-o încurcătură pe care nu o prevăzusem. Lovinescu acceptase planul pe care i-l prezentasem. Nu mai puteam da înapoi. În ziua următoare, am părăsit Bucureștiul, grăbind să ajung în casa
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
un colț al odăii. Când intram în această odaie, unde ne chema deseori, aveam impresia că intram într-o grotă, în vizuina unei sălbăticiuni formidabile, a unui vrăjitor cu puteri magice. Uneori, vara, duminica după-amiază, pe biroul plin de farfurioare, înflorea un pepene mare cu miezul dulce, zemos, alteori cești cu ceai și felioare de prăjituri pregătite de Gabi Defour dădeau de lucru mâinilor noastre. Eram cu Dinu, Dr. Nini Radian și Sandu Lăzărescu cu soțiile lor. Dr. Voiculescu ne citise
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
de duminică din casa doctorului. Era o înserare de vară a anului 1958 când Dinu și cu mine împreună cu V. Voiculescu am fost invitați la masă la soții Radian. L-am însoțit apoi pe Doctor până acasă. Am traversat Calea Victoriei, înflorită de o lume în veșminte ușoare de vară și am coborât bulevardul de-a lungul Cișmigiului, aglomerat și vesel. Doctorul avea un zâmbet care-i destindea și lumina obrazul. Era obosit și mersul său devenise șovăitor, poticnit. Ne mărturisea cu
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
amintesc e că semăna cu o biserică, una de cretă, cum sunt bisericile de cretă din dobrogea. Era ca o capelă mică, dulce, cu o cupolă invoaltă. Cînd zic dulce, mă refer la zahăr ars. Era o capelă care a înflorit peste noapte, a irizat peste lumea noastră, pămîntească. Arc cu arc s-a țesut bolta - și ea a fost unicul meu cer, unicul cer de care îmi aduc aminte. De atîta amar de vreme, de treizeci și nouă de ani
Mihail Gălățanu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/10635_a_11960]
-
datorată în bună măsură aprecierii lovinesciene - a constituit un prim-pas în cunoașterea de către iubitorii de literatură a lui Dan Faur. Acum, după peste 70 de ani de la acest moment, România literară găzduiește un întreg Capitol (primul) din Partea I Când înfloresc rapițele a romanului, capitol în care Conu Nicu, antecesor cu 2-3 generații al lui Beiu, cel din Munci și socoteli, istorisește cum a reușit să rotunjească într-un singur trup moșia de la Grozăvești. Simion FAUR Când înfloresc rapițele Conu Nicu
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]