192 matches
-
la sediu. Îi dau vreo două nenorocitului care borăște. — Ia de-aici frățâne. — Mersi, zice pițigăilă În locul lui. — Chef cu colegii? Întreb eu. — Da, Viață Standard. Ah, Viață Standard. Citadela de pizde disponibile din Edinburgh. Nu te califici ca mascul Înfoiat băștinaș În orașul ăsta decât dacă ai futut cel puțin două pipițe din categoria Viață Standard Înainte de a Împlini un sfert de secol. Reține bine, pizdele expuse aici nu arată deloc impresionant, probabil sunt pizde-manager. Lasă aiurelile cu modelele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
am străduit din răsputeri să împodobesc casa și un brad frumos, să cumpăr puzderie de cadouri bine gândite (între care - cel mai greu de procurat - o mașinuță de pompieri din 1905, un doboș cu 26 de foi și-un cremeș înfoiat). Apoi am avut îndrăzneala și răbdarea să pregătesc în trei rânduri (primul - experimental, al doilea pe bune și al treilea ca bis), vreme de multe ore, ce n-aș fi visat niciodată: trei terine de pui cu nuci, alune, caise
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
fiecare, de sticlă pentru geamuri. Știa omul de ce aveam nevoie chiar mai bine ca noi. După ce i-am spus că avem și doi copii de vârsta școlii a scotocit într-un raft mai înalt și mi-a întins două caiete înfoiate ca niște verze și două creioane, spunându-mi că oricum nimeni din sat nu le cumpără. Pe drum, căci ne-a condus chiar el cu atelajul lui o teleagă la care era înhămat un căluț costeliv ne-a spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
se reverse lung peste câmpie razele aurii ale asfințitului... Zeitatea de lângă mine îmi amintise de mâinile mamei, de aceea mă îndrăgostisem de ea și m-am uitat să i le văd... Stăteau, în așteptare, întinse peste genunchii acoperiți de rochia înfoiată. I-am luat una într-ale mele și i-am sărutat-o. Ea mi-a răspuns în aceeași clipă și printr-o strângere mi-a prins-o pe-a mea și ne-am trezit iar față în față îmbrățișați ca
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și cu un nas lung, care privea spre cer. Cucoana Adela avea o pisică roșă, Floricica; cuconul Vasile, un copoi mare, Osman; și când Osman lua la goană lătrând pe Floricica, care fugea de-și scotea ochii, scuipând, cu coada înfoiată cât un măturoi - dumnealor se luau la ceartă: cucoana ridica țipând ascuțit mânile și nasul cătră cer, boierul înjura gros cu nasul întors amenințător spre pământ. Pe urmă se împăcau și dădeau vecinilor lămuriri: Ce să facem? dacă n-avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
văzând-o năcăjită și desculță, s-a oprit cu milă în fața ei ș-a întrebat-o dacă n-ar vrea mai bine altă slujbă boierească mai ușoară, mai ferită de ploi și vânturi, în care obicei este a purta fustă înfoiată și ciuboțele galbene. Găinărița cea desculță n-a știut să găsească vorbe de mulțămire, numai s-a făcut roșie și și-a plecat ochii spre degetele picioarelor; iar boierul, râzând ușurel, a apucat-o de gușă ș-a lovit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
și și-a plecat ochii spre degetele picioarelor; iar boierul, râzând ușurel, a apucat-o de gușă ș-a lovit-o încetinel cu palma peste obraji... Când s-a arătat prin odăile de dindos, Cristina, fata pândarului, cu fusta ei înfoiată și cu ciuboțele galbene, a băgat-o numaidecât în samă Alexa, vechilul cel bărbos al lui Canta. Și dintrodată a părut a o vedea pentru întăia oară și cucoana Aglaie. Ș-a făcut un fel de sfat furtunos între cucoană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tafta mulate pe curburile trupului ei tânăr - extraordinar, nu-i așa? un trup care trebuie să trăiască și să se distreze, nu-i așa? - și foșnetul periei ce reușise, ca de atâtea ori, să-i electrizeze părul cu nuanțe arămii înfoiat acum peste umerii subțiri și peste gâtul înalt care se înfrumuseța cu perlele, mărgelele, cordeluțele, lanțurile de aur și de argint de care atârnau scarabei falși și minusculi, medalioane goale, cioburi cioplite din cornalină, cruciulițe dintr-un timp îndepărtat, de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
altfel de chinuri“, îi spunea Rodica Dumitrescu dintre pături. „Cel puțin știi că trăiește undeva, indiferent ce ar face, dar trăiește.“ În convalescență după o boală scurtă, Rodica Dumitrescu stătea între perne, rezemată de tăblia patului, slăbită, cu părul negru înfoiat, cu brațele pufoase ieșind din cămașa albăstriu vaporoasă întinse în fața sa pe pături. Lumina crepusculară inunda încăperea prin ferestrele înalte larg deschise și pictura abstractă atârnată deasupra patului strălucea. Andrei Vlădescu ședea pe un taburet, rezemat de perete și fumând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
să aline frământarea cuiva, dar numai cât era liniște în el. Ea se uita la perdelele subțiri umflate de răbufnirile vântului cald. Își rotea privirile prin încăpere de parcă ar fi urmărit o umbră. Își clătina capul și părul negru și înfoiat îi sălta pe umerii înveliți în aerul albăstrui. Lumina amurgului îi cădea pe față și părea transparentă și strălucitoare. A întins mâna spre măsuța de alături, a ridicat un șirag de mărgele pe care le-a trecut dintr-o palmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în final la supremul grad al revoltei. În același timp începu să se plimbe cu pași mari de la un capăt la celălalt al salonului, cu cüpp-ul lui greu - albastru-levant, din cea mai scumpă catifea și căptușit cu pacea de samur - înfoiat ca o mantie imperială în urma lui. ― Nu mă interesează motivele. După mine, acestea nici nu sunt motive. Cunoști familia mea. O familie care a fost și va rămâne aici, în țara asta. O familie care a făcut și va mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Pacientul dormea. Sammler, vorbind În șoaptă, cu grijă, se prezentă. — Unchiul dânsului - a, da, a zis că s-ar putea să veniți, spuse asistenta. Nu o făcu să sune ca și cum fusese o prevestire plăcută. Sub boneta apretată părul vopsit ieșea Înfoiat. La fel și chipul ei, Între două vârste, era cărnos, sănătos, autoritar. Ochii aveau o expresie de suveranitate. Pacienții aveau să fie aduși pe calea pe care trebuiau să meargă: recuperare sau moarte. S-a culcat de tot sau doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
despărțitor. Sentimentul adânc Înrădăcinat al domnului Sammler (o prejudecată, dacă vreți s-o numiți așa) era că femeile cu picioare foarte subțiri nu puteau fi soții iubitoare sau amante Înfocate. Mai ales dacă pe lângă asemenea picioare mai aveau și coafuri Înfoiate. Hilda fusese o persoană plăcută, veselă, prietenoasă, capabilă de emoții puternice, uneori chiar nonșalantă. Dar strict corectă. Adeseori doctorul o Îmbrățișa demonstrativ și spunea: „Cea mai bună soție din lume. O! Te iubesc, Hil!“. O cuprindea pe după mijloc și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de rigide despre putere? El Însuși era o persoană dependentă. Hilda fusese mult mai puternică decât el. În umbletul legănat de mafiot se găseau aere de dezînfrânare În afara legii. Însă micuța Hilda cu picioarele ei ca niște bețe, cu părul Înfoiat, tivurile impecabile și rafinamentele Încântătoare era adevăratul criminal. Își Înfipsese ghearele În Elya. Și nimeni nu-l ajutase niciodată pe Elya. Cine era acolo să-l ajute? Era genul de individ de la care venea ajutorul. Nu exista nici o Înțelegere să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
vreun martor la scenă, înspăimântat fiind de cataleptica pauză a convivului, care după hohote stranii și lovituri peste șoldurile grăsulii, aplicate cu violență, se oprise din respirație, cam peste două minute, ca să râdă năprasnic, devenind mai stacojiu decât un curcan înfoiat. Cât pe ce să moară de râs prin sufocare, iar eu puteam să fiu considerat ca fiind făptașul, se cutremura Mircea de teamă. Din grădina memoriei, peripeția și detaliile ei i se estompaseră, aproape la fel de mult pe cât se spălăcesc culorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de hârtie. Am făcut greșeala să așez punga sub masă, nu mi-am dat seama ce fac. Italia o trage spre ea. Rețin punga: — Nu-i nimic. — Arată-mi. Și rochița cu volane de tafta iese la iveală udă și înfoiată. — E fetiță? Dau din cap cu privirea aplecată spre pâlnia pe care am făcut-o cu mâinile sprijinite de masă. Mă impresionează vederea acelui material candid între noi. Cu mai puțin de o oră în urmă eu și mama ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Cineva și-a întors privirea spre noi, o privire fără interes care s-a întors imediat spre ecranul televizorului. O femeie a ieșit din bucătărie ștergându-și mâinile de șorț. Avea o față de țărancă, aureolată de un păr gri și înfoiat. — Putem să mâncăm ceva? — Chelnerul a plecat. — Niște salam, puțină brânză... — Vreți și o supă de legume? — Mulțumesc, am spus, mirat de neașteptata amabilitate a femeii. — V-o încălzesc. — Dar de dormit? Putem dormi aici? Femeia a privit-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și deschide ușa dormitorului. Dar arată minunat. Iar mica pată de cerneală de pe tiv a dispărut complet ! E ca nou ! — Da. Răsuflu ușurată. Păi... asta-i treaba mea, nu ? O urmez în dormitor, unde o femeie subțire cu păr blond înfoiat, jeanși albi și centură cu lanț de aur în talie îmi trage un scaun în mijlocul camerei. — Bună ! Ridică privirea, cu țigara în mână și îmi dau seama că are spre șaizeci de ani. Samantha ! Am auzit atâtea despre tine ! Are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
până răgușise. Noroc că nu avusese pistolul la el, că cine știe ce s-ar mai fi întâmplat. Îl descărca în ea, mai mult ca sigur. Așa impertinență, oricât te-ar chinui amorul și setea neostoită de pițiroanca ei (și ce margaretă, înfoiată, nesătulă și nestropită desfăcea profesoara!) nu se poate admite. El, tată?! Să recunoască copilul ei?! El, care crescuse ca vai de capul lui, tocmai pentru că nu fusese recunoscut de propriul tată?! El, care se dăruise cu toate ale lui, viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
fu să le deschidă și să iasă așa, goală, în aerul dimineții, să desfacă larg brațele și să se lase cuprinsă de razele, încă firave, ale Soarelui din început de zi. Simțea pornirea, dulceagă ca un alint, să mângâie mușcatelel înfoiate, roșii, să muște voluptos din carnea sângerie a ghețișoarei, întinsă covor la picioarele ei. Moleșită se prăbuși în fotoliul din dormitor. Așteptă să-i treacă această nemaiîncercată până atunci stare de înflorire. Să se închidă la loc porii care, adineauri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
zgâlțâind tabla capotei, peticită cu chit, ca o hartă a globului, cu continentele și țările epocii fiecăreia, unde era tușa mai groasă, semnifica drumul greoi al evoluției, întinsul neregulat, căutarea tulbure a identității, iar undeva, un loc mânjit, un pește înfoiat și-n care întâmplător, da, cu totul întâmplător, rugina săpase un punct în tabla capotei, ochiul peștelui, calcan zâmbi ea în care va trebui să fie, dacă nu e, îl ia mama dracului, Satelitu. Nu se mai oprea, nu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în viermușorul ei neliniștit, în electricitatea ei arzândă, nenumărați fiori, ce-altfel, în veci nu ne-ar atinge. nimic, fără durere, nu rodește și nu trece de pragul vieții, de flama ei vie, așa că las să doară acest vânt sudic înfoiat ca un păun, fiece ochi al durerii să nimerească în mine, orice semn al ieșirii din lăuntricul scrum. umbra îngropată și-a îngropat umbra sub mărul în floare, așteptase alta de pe vremea zăpezii, dar prea grea i s-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
O vedeam cum se pierde în brațele lui, cum căuta să i se lipească discret de trup cu fiecare pas prin care se roteau ca într-un dans de împerechere, adulmecându-i mirosul în timp ce și sprijinea fruntea de pieptul lui înfoiat. Acel băiat reușea fără niciun efort să o facă să viseze și gelozia pe care n-o puteam controla mă durea cu fiecare secundă care trecea. Dintr-o dată am simțit că nu mai pot respira, așa că am urcat treptele scărilor
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
perle, Martina îmi evita ochii, explicându-mi cu o voce ascuțită și neconvingătoare pericolul de a pierde duetele de dragoste din primul act. Nici nu mi-a băgat în seamă costumul de seară - haina la două rânduri, paionul cu aripi înfoiate, brâul roz care îmi luase ochii, ghetrele lăcuite - ața încât am dedus că mă potriveam decorului. Am dat peste o procesiune magnifică de lumini verzi, suspendate, apoi am zbughit-o din taxiul galben. Ca într-o curte de școală de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
trecea prin mijlocul satului. De aceea intra în grădină numai însoțită de bunica, pe care îi plăcea s-o privească cum scormonea pământul cu o lopățică cu doi dinți laterali de fier și scotea rădăcinoasele cu fețele schimonosite, cu părul înfoiat și zburlit. Astăzi stătea la soare în micuța ei grădină din curte și bunica ei nu mai era cu ea, ca s-o apere de prezența acelor creaturi necunoscute, ieșite din pământ printre răsaduri. Urmărea de o vreme o apariție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]