186 matches
-
fu să le deschidă și să iasă așa, goală, în aerul dimineții, să desfacă larg brațele și să se lase cuprinsă de razele, încă firave, ale Soarelui din început de zi. Simțea pornirea, dulceagă ca un alint, să mângâie mușcatelel înfoiate, roșii, să muște voluptos din carnea sângerie a ghețișoarei, întinsă covor la picioarele ei. Moleșită se prăbuși în fotoliul din dormitor. Așteptă să-i treacă această nemaiîncercată până atunci stare de înflorire. Să se închidă la loc porii care, adineauri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
rubinii petalele clone Vară toridă din asfaltul fierbinte tocul înfundat se smulge în alb-negru pigmentat; modă retro Ud ciuciulete se scutură soarele-n zori de zi - ploaia de astă noapte pe frunze-n stropi aurii Pe ramul golaș cioroi croncănind înfoiat - pisica neagră cu pași de odaliscă îi dă din nou târcoale Printre frunze aurii vrăbii gureșe la scalda-n băltoacă - sar stropii fără spor pe penele tot cenușii Căutând printre ramuri în tomberonul cu brazi omul străzii - de pe gard pisica
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
Stănică, în schimb, era roșu la față, fără sa fie propriu-zis gras, de o sănătate agresivă, contrastând cu părul lui mare și negru, foarte creț și cu mustața în chip de muscă. Un guler tare și înalt ținea o cravată înfoiată ca o lavalieră. Venise îmbrăcat într-un costum de soie-écrue deschis și Felix fusese izbit, de la început, de lărgimea hainei și de ridicola dimensiune a canotierei de paie, care abia îi cuprindea părul. Stănică vorbea sonor, rotund, cu gest artistic
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
recomandă pe fată în chipul acesta: - Asta e Georgeta, fată faină! Într-adevăr, Georgeta merita toate elogiile. Era plină la trup și la față până la marginea de unde ar fi devenit obeză, fără să pară totuși. Părul negru era creț și înfoiat ca al unei napolitane. Două mari gropițe în obraz păreau artificiale. Ceea ce uimea și colabora în chip armonios cu plasticitatea trupească era o finețe de marmură a incarnatului. Nici un por nu se zărea pe netezimea obrazului sau a buzelor. Mâinile
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de Palladio exilat în altă climă. - Nu pot să sufăr, continuă Ioanide și mai îndîrjit, odăile lui nemăsurate, fumurii, încărcate cu mobile de bric-a-brac. Ce-nseamnă casetoanele alea spoite, pereții zugrăviți în imitație de stil pompeian, draperiile roșii de la ferești înfoiate și legate la brâu cu cordoane, ca pe vremea prințesei Matilda? Ș-apoi o să ne arate iarăși pendulul și o să ne spună să-i ascultăm apele (Gaittany tăcu, căci știa că asta era cea mai mare plăcere a lui Ioanide
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ochii pe cer, care era foarte senin și sclipea bătut de stele. Exact a doua zi, Suflețel năvăli în biroul populat al lui Gaittany. . - A murit, a murit! țipă el din mijlocul încăperii, trecîndu-și amândouă palmele în furculiță prin pârul înfoiat și albit prematur. . - Nu mai spune! exclamă Gaittany. Bietul Conțescu! De altfel era de așteptat. . - Nu Conțescu, nu Conțescu! continuă a striga convulsiv Suflețel, spre uimirea tuturor. A murit Gonzalv Ionescu. Atac de cord. După o tăcere prelungită de surpriză
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ciobănașul cu țundra cafenie vine din Muscel, iar cel cu țundra mai scurtă din Prahova. Alături e țăranul monumental, în costum de o mare linie clasică, din Dolj, și gorjanul cu pieptar de podoabă neastâmpărată și cu cămașa lungă și înfoiată. Ândreaptă-ți ochii la costumul de uimitoare efecte, obținute prin simplitate, al hațeganului, sau spre bucovineanca ceea baroc încărcată de coloare, de bani, de flori. Dobrogeanul te atrage mai puțin, fiindcă ține să ilustreze influențe tătărești destul de sumbre. Din cealaltă parte
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
s-au deschis și s-a ridicat falnic un brad fosforescent" 318. În mentalitatea populară românească, bradul are o triplă semnificație, fiind arbore cosmic, arbore ceresc și arbore al vieții: "Sus în vârful muntelui / crește bradu´ brazilor, / de mare și înfoiat / tot ceru´ l-a îmbrădat, / soarele în cetini, / luna între ramuri / mii și mii de stele, / între rămurele" 319. Bradul este nelipsit de la ceremoniile și riturile de trecere ale poporului român; ca "arbore de naștere" reprezintă "înfrățirea simbolică între noul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
care reface drumul inițiatic, al scării de ceară, din perspectiva umanului însetat de cunoaștere atât bradul, cât și scara sunt simboluri ale "stâlpului cosmic" care pune hotar existențial lumilor posibile: "Sus în vârfu` muntelui, / Crește bradu` brazilor / De mare și înfoiat / Tot ceru l-a îmbrădat: / Soarele în cetini, / Luna între ramuri, / Mii și mii de stele / Între rămurele!"131 Soarele cu trei raze exprimă desăvârșirea teluricului, din perspectivă cosmică, numărul trei simbolizând împreunarea dintre Cer și Pământ: "Sculați, boieri, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cinste, în bine"; "la cîțiva pași de Podul Mogoșoaiei, într-o uliță singuratică, în umbra unei bătrîne grădini"; "fără lăbărțări, razne și prisosuri"; "soitar obraznic [...], băiat deștept [...], băiat bun"; "giolar, rișcar, slujnicar"; "frumusețe răsăriteană [...], albă și mată"; "cu fața aprinsă [...], înfoiată și înzorzonată"; "floare neagră de tropice, plină de otravă și de miere"; "Eva, străina, dușmana neîmpăcată și veșnică, împrăștietoare de ispită și de moarte..." PROBA TIMPULUI Aprecierea lui Ibrăileanu conform căreia Eminescu ar fi apărut ca un meteor din alte
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
împiedică. Praf, nori de praf cărămiziu și lipicios. Zgomotul este suportabil, muncitorii agățați de betoniere muncesc fără chef, iar copiii de țigani se joacă, supravegheați de bunicile lor așezate pe taburete de-a lungul pereților, cu fuste mari plisate și înfoiate. Scenă pitorească? Nu, o flagrantă etapă de investiții imobiliare la București în 2007, când, peste tot, cresc prețurile pentru metrul pătrat construibil, pentru chirii sau vânzări. Dincolo de Calea Moșilor, o clădire înaltă, ferchezuită, o bancă strălucind în soare. Bucureștiul, activ
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
se reverse lung peste câmpie razele aurii ale asfințitului... Zeitatea de lângă mine îmi amintise de mâinile mamei, de aceea mă îndrăgostisem de ea și m-am uitat să i le văd... Stăteau, în așteptare, întinse peste genunchii acoperiți de rochia înfoiată. I-am luat una într-ale mele și i-am sărutat-o. Ea mi-a răspuns în aceeași clipă și printr-o strângere mi-a prins-o pe-a mea și ne-am trezit iar față în față îmbrățișați ca
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
cu aripioare De curcubău - în haine de argint Din floare-n floare fîlfîiesc și-și moaie Gurițele-umede și roșii în potirul Mirositor și plin de miere-al florilor. Tufe de roze sunt dumbrăvi umbroase Și verzi-întunecoase, presărate Cu sori dulci înfoiați, mirositori - E-o florărie de giganți. Într-un loc Crăpată-i bolta de granit, de cauți Prin streșina de codru până sus, Unde în ceruri lin plutește luna. Ea-i o regină tânără și blondă În mantia-i albastră constelată
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sus, Unde în ceruri lin plutește luna. Ea-i o regină tânără și blondă În mantia-i albastră constelată, Cu mînile unite pe-al ei piept De neauă... Trece luminând cu ochii Albaștri, mari, prin straturi înflorite De nori, ce înfoiate îi oferă Roze de purpur, crinii de argint; Din când în când cu mîna-i argintoasă Ea rupe cîte-o floare și-o aruncă Jos pe pământ ca pe-o gândire de-aur; Colo un nor se-nnalță, sfânt și sur, Se-ncheagă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de flori pe straturi par a fi stele topite Fluturi ard, sclipesc în soare, orbind ochii ce îi vede, Ca idei scăldate-n aur și-n colori de curcubău; Pe grădinile-nflorite, peste mândrele dumbrave Norii mișcă sus în ceruri înfoiatele lor nave - Rostre de jeratec ș-aur, vele lungi de curcubău. A-mpăratului de soare bolți albastre și cu stele Se ridică-n caturi nalte tot castele pe castele, Cu ferești de aur d-Ofir, cu oglinzi de diamant, Cu scosuri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Și noi minuni uimiții ochi văzură. Un pictor a-nflorit plafondul, murii, Cu basme mândre, cu frumoase hurii Și din cățui de-argint, copăr miroase Cu fum albastru formele picturii. {EminescuOpIV 215} Iar pe-un divan, ascuns între perdele Albastre, înfoiate și cu stele, Ședea regina basmelor măiastră - Lumină lumea gândurilor mele. Ea înșira mărgăritare-n poale Și pe-un covor persan, frumos și moale, Ea-ntinde surâzând ca-n vis și leneș A ei picioare de zăpadă - goale. Ochii adânci
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
paralizanți, zarganul cu ciocul și spinarea verde, fosforescentă; bogăția mării le arătau cambule, calcani și limbi de mare cu nasturii gustoși și pălămida roz-vineție, rechinii promițători și răpitori cu pielea întunecoasă și aspră; ultima a apărut regina, robustă cu aripile înfoiate încingând lanțuri brune, roșcat-verzui pe spate; fâlfâindu-le, se deconspira arătându-și dorsala albăstruie-roză și burta gălbuie. Au tresărit recunoscând-o fără tăgadă, și-au rămas uimiți de frumusețea ei nefirească. Animalele prezente din folclor: corbi, scorpii, cai, vulpi și
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
stație, din Mătăsari am trecut pe lângă o curte unde un câine hămesit, pândea tăcut să mă sperie; îl știam! Era prietenul meu! Clădirea căminului mă aștepta nemișcată ca un monstru diluvian cu mai multe capete, cu intrări-ieșiri și două aripi înfoiate. Edy nu avea de gând să se supere însă mă aștepta nerăbdător să-mi spună: - Tot o să te prind eu odată, Giulia! În gândul meu am prezis ziua exact... poimarți, dar l-am lăsat să spere că asta o putea
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
vreo problemă, să-și fi pierdut portofelul, să-1 fi părăsit nevasta sau inspirația, cine știe? Pur și simplu nu suportam ideea să văd pe cineva nefericit în veselia generală. Dar cum m-a văzut înaintînd spre el, hotărâtă, cu rochia înfoiată și farfuria în care măslinele se legănau periculos, omul s-a tras înapoi, a-ntins palmele în față, cu degetele rășchirate și mi-a strigat de la distanță: "Doamnă, vă rog să nu vă dați osteneala cu mine! Sânt un om
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Vorbea frumos franțuzește, dar îi tremura paharul în mână când vorbea cu mine. Oricât m-am străduit, n-am reușit să-1 aduc printre ceilalți. Când l-am luat de braț, s-a apucat strâns de banchetă. L-am lăsat acolo înfoiat ca un arici, retras în cotlonul lui de umbră. Vreo două ore, până am plecat, m-am tot uitat la el din când în cînd: era tot acolo, golind pahar după pahar, cu ochii-n pământ (cînd nu arunca vreo
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
la sediu. Îi dau vreo două nenorocitului care borăște. — Ia de-aici frățâne. — Mersi, zice pițigăilă În locul lui. — Chef cu colegii? Întreb eu. — Da, Viață Standard. Ah, Viață Standard. Citadela de pizde disponibile din Edinburgh. Nu te califici ca mascul Înfoiat băștinaș În orașul ăsta decât dacă ai futut cel puțin două pipițe din categoria Viață Standard Înainte de a Împlini un sfert de secol. Reține bine, pizdele expuse aici nu arată deloc impresionant, probabil sunt pizde-manager. Lasă aiurelile cu modelele la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
a început să coboare încet, cu o mână pe balustradă. Am înghețat. Era Lulu. Urcam totuși mai departe, cu ochii pe masca feței sale - gura de un roșu fluorescent, ochii năclăiți de tuș și restul feței ca varul, părul fabulos, înfoiat, răsucin-du-se în volute de liță. Sânii rotunzi, de o mărime grotescă, dar mâinile musculoase, cu palme pătrate și tari. "O, Victo-raș!" mi-a zis, înainte să fi ajuns pe aceeași treaptă, rânjind cu buzele până la urechi, 144 "What's a
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
emblematică În acest text), aflat chiar În spatele cavalerului: În fața lui (a cavalerului de pe fundul scrumierii de Limoges, care, este inutil să mai amintesc, poartă o splendidă perucă pudrată de epocă) se găsește desigur o tânără damicelă cu rochia de tul Înfoiată precum conopida primăvara, strângând un mijlocel extrem de sottile, ce se bombează grațios sub sânii sănătoși, apăsând asupra corsetului gata să-l spargă (se vede aceasta după șnurul ce-i Închide partea din față, Întins la maximum că mă Întreb dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sunt de un roșu catifelat, foarte odihnitor pentru ochi, apoi În interior se deschid către oranj, către un galben-alb pigmentat de linii și punctișoare negre, Într-o simetrie perfectă, precum coada unui păun; de fapt, ea, floarea, cum stă acum Înfoiată, strigând prin cele patru guri, este o pasăre rară ce cântă doar o singură dată; mă ridic de la masa de scris și mă apropii de ea s-o mângâi pe corpul ei gingaș; oare ea știe că eu știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ziarul mă enerva: dar pe vremea aceea mă enervau atât de multe lucruri.) Acum, brațele ochelarilor îi împinseseră părul, încă des și ușor încărunțit, de o parte și de alta a feței, de parcă ar fi căpătat o pereche de aripi înfoiate și observasem că avea jacheta încheiată aiurea. I-am zâmbit din nou, resimțind ecoul familiar al unui sentiment pe care, pe moment, l-am considerat a fi un fel de afecțiune dulceagă. Acum îmi dau seama ce era de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]