1,038 matches
-
început o adevărată muncă de cercetare pe internet, unde, din păcate, a găsit multe informații greșite, dar pe care le-a luat de bune. S-a panicat și mai tare. Oamenii din jurul său se uitau la ea ciudat, cu privirea înfricoșată, „vai de mine”, „ne pare rău”, „asta e cumplit să ai copil anormal”, acestea erau cele mai des replici pe care mama le auzea. Între ea și restul lumii s-a creat un zid. Până într-o zi când a
Cum a scăpat de boala care te bagă la închisoare by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/67422_a_68747]
-
pe chip emoții cu un realism fără precedent. Este cel mai expresiv avatar controlabil realizat vreodată, afirmă designerii acestuia. El funcționează pe baza unui set de emoții fundamentale, vocea lui Zoe având șase opțiuni de bază: fericită, tristă, tandră, furioasă, înfricoșată și neutră. Ajustând setările, se poate obține un număr aproape infinit de combinații emoționale. Zoe este rezultatul unei colaborări între experții de la Laboratorul de Cercetare fondat de Toshiba în cadrul Universității Cambridge și specialiștii din cadrul departamentului de inginerie din cadrul universității. Chipul
Zoe, cel mai expresiv avatar controlabil realizat vreodată by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/64727_a_66052]
-
Îl purifică, îl deposedează, îl golește de sinele meschin, făcându-l părtaș la înfrângerea forțelor răului, ale orgoliului și egoismului, ale aroganței și duplicității. La Corfu, de exemplu, din înălțimile muntelui, spectacolul din jur, perceput într- atmosferă „încărcată de o înfricoșată splendoare biblică”, simbolizează o „dramă a văzduhurilor, a zonelor înalte, eternul conflict dintre suflet și spirit” (p. 20). La Hydra, impresia se fixează în câteva simboluri ale ofrandei, ale generozității și veșniciei: „Hydra este o stâncă ce se ridică din
Grecia lui Henry Miller by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4991_a_6316]
-
De cine? Îl cunosc prea bine. Admirabilul și nocivul, de fricos ce era, iepure șchiop. Poetul se jucase cu Moartea. I se permite s-o facă, dar cu moarta. Editorial stă liniștit În bibliotecă, nu cum stătuse în versiune proprie, înfricoșat. Cititorul fusese bâlbâit; în carte e fericit. Ascultase o iarnă întreagă discursuri despre merele putrede. Versul acesta a dispărut. Discursurile aveau alte teme. Tatăl nostru a devenit Rugăciune laică. Poetul intra în paradis cu hainele lui rupte. Acum hainele sunt noi
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4551_a_5876]
-
plecat în concediu la părinți la Berdiansk. (...) Berdianskul a fost bombardat pentru prima dată pe 5 octombrie. Au căzut bombe și peste spital, și peste minunata clădire a vechii sinagogi. Pe străzi - cadavre de oameni, - iar „vârfurile” - șefii orașului - părăseau înfricoșați orașul. Anna ar fi vrut să plece cu părinții și cu sora mamei la Melitopol. Tatăl era în cărucior de invalizi. Când s-a apropriat de podul de cale ferată a zărit un câmp nemărginit acoperit de militari împrăștiați, care
Anna by Ludmila Stern () [Corola-journal/Journalistic/5761_a_7086]
-
limbi și vândut în peste un milion de exemplare, pentru care autoarea este distinsă în același an cu cel mai important premiu pentru literatură germană Deutscher Buchpreis. Vara anului 1945. O gară mică, undeva în estul Germaniei, asaltată de populația înfricoșată care visează să prindă un tren spre vest. Helene și fiul său sunt fugari, dar micul Peter nici nu-și imaginează că, de fapt, coșmarul abia începe: mama lui îl abandonează pe o bancă din gară. Sfâșiată de durerea despărțirii
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
în fabrici pe brânci, până nu mai puteau nici munci, nici bea, nici mânca, iar într-o bună zi, încetau să mai respire. Ea îi văzuse fața evadatului, își ridicase capul și ea îl privise în ochi, în ochii lui înfricoșați, în ochii lui negri. Erau ochii Marthei, cei pe care îi vedea Helene acum. Ochii înfricoșați ai Marthei. Helene o vedea pe Martha într-un vagon de animale, vedea cum picioarele ei goale alunecau peste excremente, cum căuta sprijin, auzea
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
o bună zi, încetau să mai respire. Ea îi văzuse fața evadatului, își ridicase capul și ea îl privise în ochi, în ochii lui înfricoșați, în ochii lui negri. Erau ochii Marthei, cei pe care îi vedea Helene acum. Ochii înfricoșați ai Marthei. Helene o vedea pe Martha într-un vagon de animale, vedea cum picioarele ei goale alunecau peste excremente, cum căuta sprijin, auzea gemetele celor înghesuiți, oftatul omului, tremurul lui, frunzele de stejar și strănutul. Se auzi o împușcătură
Femeia din amiază by Julia Franck () [Corola-journal/Journalistic/5774_a_7099]
-
ori detestate - începînd cu tovarășul său de drumeție, biet om rămas fără nume, victimă desemnată a ironiilor și a sarcasmelor scriitorului. Se înșiră apoi o lungă serie de călugări leneși ori sălbăticiți, de călugărițe bătrîne și țîfnoase, de țărani stupizi, înfricoșați ori alcoolici agresivi, de hangii neospitalieri, de tineri sclifosiți ca Monsieur Georges: lumea lui Hogaș se compune din ființe degenerate și subumane. Singurele care găsesc, în ochii prozatorului, oarecare îngăduință sunt femeile frumoase, pe care el le agresează erotic, cu
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
a pădurilor, își trimise pînă la mine întăile luciri fantastice și mișcătoare ale razelor sale argintii, piezișe și răci”. „Și, de peste firea întreagă, până la hotarele auzului, într-o clipă se ridică, pe mii de note discordante și totuși armonice, simfonia înfricoșată a frămîntării și a zbuciumului universal!... Puterile adîncului se treziseră de pretutindeni și, sub ocrotirea oarbă a nopții, își dezlănțuiră asupra pămîntului îngrozit furia lor prăpăditoare... Uraganele umplură jghiaburile largi ale munților și, ca niște imense puhoaie vijelioase, se rostogoleau
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
pe temeliile lor de cremene eternă... Sclipirile neîntrerupte și orbitoare de lumină frîntă ale fulgerelor spintecau, pe linii fantastice și nemărginit de lungi, întunecimile fioroase ale nopții înalte... Fierbeau văzduhurile și cerurile clocoteau sub descărcările zguduitoare ale tunetelor, și pămîntul înfricoșat se cutremura nemernic, pană în cele mai din adînc ale temeliilor sale, sub ropotul de trăsnete care cădeau asurzitoare prin întuneric... Și sub zvîrcolirea fără de margini a frămîntării, și sub urgia întregului zbucium al făpturii, zăgazurile cerului se rupseră, jghiaburile
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
Prima ține de procesul reeducării din 1956, cînd Nicolski, ștergîndu- se pe mîini de fenomenul Pitești, înscenează un tribunal menit a dovedi „juridic“ că întregul experiment pornise dintr-o intrigă a legionarilor lui Horia Sima. Cheia procesului stătea în docilitatea înfricoșată a deținuților trecuți pe la Pitești, procurorii mizînd pe lipsa de reacție a unor ființe terorizate prin tortură, care fuseseră la rîndul lor torționari. Dar aschimodia de Calciu se ridică în picioare și spune adevărul, dînd peste cap procesul și primind
Lemurul tandru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5870_a_7195]
-
Livius Ciocarlie Regăsesc la Versilov plăcerea de a formula o părere simplă în termeni absurzi: „...dacă ar avea tot atâtea calități câte defecte, ar fi un sfânt!” Zi înfricoșată. De unul singur, la farmacie și la bancă. Lasă că, deși prevăzut cu instrumentul aferent, nu prea auzeam ce mi se spunea. Dar ce răspunsuri la întrebări! Am plecat din ambele „locații” simțind cum vine în urma mea un oftat: „Bietul
insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3458_a_4783]
-
să stârnească în același timp curiozitatea: „În orice furtună se ascunde un diavol. Într-una trecătoare, de vară, dar și cele care se lasă greu pe pământ, zile de-a rândul. El se ascunde de Dumnezeu. Cu cât e mai înfricoșat, cu atât mai aprig răscolește aerul și țărâna. Apoi, când furtuna chelălăie afară, oamenii știu că Dumnezeu l-a găsit pe diavol. În iulie 1924, tata s-a ivit dintr-o astfel de furtună și niciodată nu i-a contrazis
Puterea poveștilor by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3538_a_4863]
-
vin alb și roșu în paharul de votcă. Pas de mai înțelege ceva. Toată lumea coabita cu toată lumea în virtutea speranței comune că „așa, nu poa’să mai meargă mult!” Sigur, la nivel macro, era o pseudosolidarizare, o grupare instinctuală, de turmă înfricoșată, bovarizând mirajul eliberării. Dar la nișă, în cluburile intelectuale, lumea constituia întradevă r un țesut etic compact. Erau case, anturaje, grupări spirituale cu caracter conspirativ, legi de catacombari și obediențe cvasimasonice. Bunul simț mă face să-mi cenzurez și astăzi
Convorbiri cu Dan C. Mihăilescu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3739_a_5064]
-
de ceva vreme pe drum, eram lihnit de foame. Sorbeam din rachiul tare și aveam impresia că-mi iese pe ochi, pe nas pe gură. Moriț stătea retras, urmărind-o pe domna Maria Tănase cu un aer Întrebător și, parcă, Înfricoșat că s-ar putea să nu-i placă ceva. — Moriț ai pregătit o mâncare regească, i-a spus și cârciumarul s-a luminat la față. Ia banii și lasă-te de prostii! Din partea casei nu hrănești un vagon Întreg. Dacă
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
mama îngrozită că-n casă sunt trei copii mici, nu-i interesa, ei „apărau țara de teroriști”, trebuiau musai să tragă, și tocmai din sufrageria noastră.... Așa încât tata îi luase pe tustrei țâncii și coborâse cu ei în beci; copiii înfricoșați s-au așezat, tremurând, pe un sac de cartofi. Era o încăpere fără geam, singura din casă în care nu putea pătrunde nici măcar din greșeală, un glonț rătăcit... Căci, din nefericire, la Brașov au pătruns multe asemenea gloanțe „rătăcite” omorând
Un Crăciun neobișnuit... by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2952_a_4277]
-
care nu este a mea. Dar nopțile sunt mai nemiloase, căci gândurile mi se întorc toate înspre tine și te visez și te simt cu toată viața mea. Visez mereu că o râpă se desface între noi și mă deștept înfricoșat strigându-te... (Scrisoarea din 24 ianuarie 1955). La o scrisoare în care Pia îl îmbărbătează rugându-l să nu se lase doborît, Mihai răspunde dezlegând oarecum enigma despărțirii lor: Îmi vorbești de țară și de lupta mea pentru țară dar
Exilul lui Mihai Fărcășanu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Memoirs/15519_a_16844]
-
potentat al orașului, prin dragostea, binecuvântările și vindecările pe care le revarsă cu o simplă atingere, asupra tuturor celor care se înghesuie în jurul Lui. El este recunoscut însă fără putință de tăgadă, nu numai de mulțimea de oameni umili și înfricoșați aflați în fața Catedralei din Sevilla , ci și de Marele Inchizitor prezent acolo, care Îl arestează pe Mântuitor și Îl duce în beciurile Inchiziției. Aici se va desfășura, între cei doi, un tumultuos și cutremurător dialog, în care întunericul desfășurat în
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
monostihului isihast și a repetării numelui hristic în mod continuu de către pustnici, discursul incriminatoriu al Marelui Inchizitor invocă pretutindeni numele de întuneric al prințului acestei lumi, pe care, în mod paradoxal, îl identifică prin trăsături de măsluire a identității luminii: înfricoșatul și preaiscusitul duh, strălucitul duh, puternicul și iscusitul duh, inteligență nepieritoare și desăvârșită. Puterea profetică, harul clarviziunii dobândit de isihaști prin lungă și aspră asceză, este și el atribuit de către Marele Inchizitor duhului nimicniciei și al neființei care, încă din
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
încât greu de practicat, homosexualii nu erau prieteni, ci vânător sau vânat. Nu-i de mirare că împotriva prieteniei a scris și Proust. „...acum poezia mea culege în mers nebunia și întunericul și chiar trupul sau, mai ales, trupul meu înfricoșat de moarte.” O înțeleg foarte bine deși fiecare cuvânt - poezie, nebunie, întuneric, trup, trup înfricoșat de moarte - mi-e străin. „...îmi plac orga, sunetele tari, muzica metalică, ostentația, plictiseala, carnea, negrul, întunericul, focul. Și Unul. Sunt primitivă până în pânzele albe
însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3228_a_4553]
-
mirare că împotriva prieteniei a scris și Proust. „...acum poezia mea culege în mers nebunia și întunericul și chiar trupul sau, mai ales, trupul meu înfricoșat de moarte.” O înțeleg foarte bine deși fiecare cuvânt - poezie, nebunie, întuneric, trup, trup înfricoșat de moarte - mi-e străin. „...îmi plac orga, sunetele tari, muzica metalică, ostentația, plictiseala, carnea, negrul, întunericul, focul. Și Unul. Sunt primitivă până în pânzele albe.” „Versuri” puternice, multe, și în jurnal. L.R. îi împărțea pe oameni (sau numai pe scriitori
însemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3228_a_4553]
-
Tot în 1890, autorul își termina drama "Năpasta" în vreme ce nuvelele tragice de amploare sunt imaginate și definitiv compuse între 1889 și 1898. Altfel spus, deceniul care urmează apariției povestirii "O făclie de Paște" ne apare ca o rezervație a ficțiunilor înfricoșate, urmărind la scenă deschisă jocul spasmodic al groazei, adeseori cu înfățișări nevrotice. Nebunia inocentului Ion și coșmarurile vinovatului Dragomir, dar, mai ales, urmărirea lentă, cu încetinitorul, a spaimelor lui Leiba Zibal sau a obsesivelor temeri care-l conduc pe celălalt
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
pe ambasadorul britanic la București declarând la televiziune că România îi pare o junglă unde hălăduiesc inclusiv crocodili... Or fi trâmbițat taragotiștii din Apocalipsă și nu i-am auzit ? Așa stând lucrurile, este absolut normal ca domnul prim-ministru Tăriceanu, înfricoșat probabil de sumbra priveliște zoologică, să declare la emisiunea ,100%" de la Realitatea Tv, e drept că având un fel de tremollo gângurit în glas: - Mi se pare normal să majorăm salariile și pensiile ținând cont de rata inflației... Și iarăși
Războiul celor două roze portocalii... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11151_a_12476]
-
dar în ce țară, te-ai hotărât în sfârșit? Aia din primul sărut sau din prima oară? Unii te observă cu expresia de analiză sau poate de perplexitate, compătimire.. cu ce te poate ajuta asta? N-au importanță ochii iepurelui înfricoșat, îmbibați de sânge, învinețiți din rumegare excesivă, pupilele dilatate din aburii promazinei, capul o mină gata să explodeze, în împrejurimi tot este un solitar, omul de pe stradă sau femeie de moravuri ușoare dispuși să te asculte fiindcă peste linia de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]