227 matches
-
cumva prin răsturnare pătrunzi într-alt fantastic, mai dens, mai cețos, sau mai luminos, dar ascuns ca o minciună în spatele pâclei. "A plecat pe mări s-o uite/ Dar sub lună, dar sub stea.../ Răsărea la loc pădurea,/ Iar corabia-nfrunzea". Arta egipteană, greacă, babiloniană este arta bazată pe serii de personaje, repetate la infinit, aceleași, altele, multiplicate. În tendința spre necreat, se întreabă Blaga în Trilogia Culturii, când au început să apară unicitățile? Ce anume le-a determinat apariția? "Rembrandt
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de misterele tainicului destin. Toate acestea surprind o ruptură, o suspendare mnemoclastică a realității. Dinaintea lui e Grădina zeilor. Se apropie s-o vadă. Cornalina are aici roade, și-i împrejmuită cu ramuri de viță înfrunzite, plăcute vederii. Lapislazuli a înfrunzit, Și are roade, nespus de plăcute vederii 1195. Paradisul babilonian cu pădurea cedrilor poae fi distrus de puterile malefice ale esoterismului. Magicienii Humbaba și Omul-scorpie din Epopeea lui Ghilgameș veghează tainele minunatei Păduri a Cedrilor și Muntelui Mașu pe care
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
era o fată de Împărat ce rămâne grea din Sfântul Duh . Tatăl ei n-a crezut-o și a chemat toți domnii cei mari, dându-le fiecăruia câte o bucată de lemn de pădureț uscat În gură; la care va Înfrunzi, acela i-a făcut copilul. Numai la un unchiaș a slobozit lemnul frunze și floare. Grâul, nelipsit din alimentația ceremonială, marchează În legende simbolul lui Hristos. Pe urmă a fugit Maica Domnului cu copilul până ce a ajuns la un om
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
floarea câmpului până a venit timpul la aiști doi tineri care stau în fața dumneavoastră cu genunchile plecate, cu fețe rușinate și se roagă la dumneavoastră să le dați iertăciune așa cum Dumenezeu a binecuvântat pe cei doisprezece patriarhi de le-a înfrunzit cununiile de pe capetele lor, precum a binecuvântat Dumenezeu pe Adam de-o înfrunzit toiagul uscat de 99 de ani, iar dumneavoastră cinstiți părinți să-i iertați și să-i binecuvântați! Părinții spun: “Dumnezeu să-i ierte și să-i binecuvânteze
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
s-a îngemănat neoliticul cu Antichitatea, am ajuns la sfârșitul procesului de fuziune. Din melanjul genetic perpetuu produs vreme îndelungată, s-au desprins, din rândul popoarelor indo europene, traco ilirii care s-au așezat în Balcani. Din această ramură a înfrunzit și înflorit neamul geto dacilor care și-au întins stăpânirea în întreg spațiul românesc și chiar, în anumite momente istorice, peste hotarele lui. Este punctul în care putem discuta de modelarea definitivă a întregului ansamblu genetic rezultat din cele trei
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
monoice, care nu-și pot salva specia protejând doar femela, fiecare individ fiind deopotrivă „femeie“ și „bărbat“. Socul de pildă, plantă aleasă anume de mine pentru un experiment paralel, nu pentru că poporul Îi spune lemnul dracului, ci pentru că, spre deosebire de alții, Înfrunzește Înaintea Înfloririi. Mai doriți dovezi ale inteligenței Naturii? Întoarceți fila, fie ea cu ghilimele, adică radiofonică. „Sâmbătă cu prieteni“, 27 aprilie 2002, ora 17,40 17. „Invenții“ Am vrut să fie așa, adică difuzarea unui material despre o idee: „Aparat
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Alții luau cu ei pe unul sau altul dintre frații mei. Tot mai singur pe zi ce trecea, mă uitam cu jind spre dealurile golașe din jur, unde aș fi vrut să mă Împământenesc. Dar zilele treceau; venea vremea să Înfrunzesc, și-l auzeam acum pe inginer spunând că m’ar da și de pomană, deși Încă spera că de pe scoarța mea va putea să-i plătească pe cei care mă chinuiseră trei ani. Însă, laolaltă cu câțiva frați ai mei
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
și gemând, își reproșa că se apucase de o treabă de bărbat. Cine m-a pus să mă urc în copac! își spunea cu necaz. Trebuia să-l las în plata Domnului, cum nu s-a uscat atâția ani, mai înfrunzea el și anul ăsta. Cine m-a pus! Timpul trecea și umezeala pământului îi pătrundea în oase. Vecina o auzi gemând tocmai când trecea pe stradă. Bătrâna fu dusă imediat la spital. Peste o lună ieși cu piciorul întreg, vindecat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
se ridică de pe scaun, șotâng șotâng, ieși în fața casei. Privi cu nesaț cerul senin, albastru oțelit, își roti privirea, trase aer în piept și porni încet spre măr. Îl privi de sus în jos de parcă îl vedea pentru întâia oară: înfrunzise peste tot, o mireasmă proaspătă și caldă răspândea în jurul lui. Era ca o aureolă luminoasă nevăzută, dar așteptată. Copacul fremăta din toate frunzele la adierea vântului de primăvară. Neliniștea lui adâncă îi aminti de nesiguranța ei de altădată, de umbra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
și la poartă, ca să se împrourească* sosirea primăverii. înspre ziua de Sf. Gheorghe, se pune în stîlpii porții răchită în brazde, ca să prindă bucatele ca răchita. Se crede că nu e bine a coase afară pînă ce răchita n-a înfrunzit. Răsădire Să nu răsădești nimic cînd e lună nouă, că fac viermi la rădăcină și se usucă. Răspîntie Să nu fii la mijlocul nopții pe drum, mai ales la răspîntii să nu stai, că te întîlnești cu Ucigă-l toaca ori
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
avut aceleași jucării și Vinicius n-a dat niciodată dovadă că ar fi mai breaz decât Julius. Iar acum... Julius suferea cumplit. Într-o frumoasă zi de primăvară, când natura s-a trezit din somn, pomii din curtea primitoare au înfrunzit, iar păsărelele ciripeau, Julius Zimberlan a avut marea revelație: "Păi, până să se fâțâie Remus B. Papadopol cu automobilul său, am fost foarte mulțumit cu vechea sa mașină. Care-și făcea conștiincios datoria, cu care m-am obișnuit și pe
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
grup foarte restrâns de discipoli. Această „inflație de ezoterism” avea să ducă la stabilirea anumitor criterii de evaluare a tradiției și, implicit, la crearea unui canon aplicabil scrierilor creștine. . „Învățați de la smochin parabola: când mlădița lui se face fragedă și înfrunzește, știți că vara este aproape. Tot așa și voi, când le veți vedea pe acestea împlinindu‑se, să știți că Fiul Omului este lângă uși (ƒ((βΗ ƒΦϑ4< ƒΒℜ 2βΔ∀4Η)”. . La Mt. 24,15 este folosit neutrul ♥ΦϑΗ
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
amprenta pe ele. Mie îmi convenea de minune, poziția lor. Nu aveam nevoie de scară ca să mă urc după nuci, sau să mă ascund, când mă jucam cu Maria lui Iliuță și cu Aurel Grigoraș, vecinii mei. Când nucul era înfrunzit, mă pierdeam printre ramurile și frunzele lui late și mari. Prietenilor mei nici prin cap nu le trecea, să mă caute în nuc. Când m-au descoperit, nu le venea să creadă ochilor. Ce ascunzătură bună aveam! Când nucile se
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și întrebat-o: Unde te duci, pajură, Atât de-mpăjurată, Așa de-nfocată, De foc încinsă, De foc cuprinsă? Mă duc codrii să-i pârlesc Câmpii ca să-i veștejesc, Văile ca să le sec Și pietrele să le crăp. Lasă codrii să-nfrunzească Câmpurile să-nflorească Văile să înverzească Pietrele să se mărească; Da te du la omul meu, Mie dat Cătră mine-ndreptat Și cu foc în îmbracă Și cu foc îl înfoaie Și-n foc îl încinge Și-n foc îl strânge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu o tunică de muselină albă foarte decoltată, cu brațele și umerii goi, nici șal, nici eșarfă, nici un fel de voal: toate făceau din ea o ciudată apariție într-o cameră de han, la amiază. Ținea în mână o rămurică înfrunzită pe care o rotea fără încetare între degete. Rostul rămuricii era să pună în evidență o mână foarte frumoasă, dar desăvârșea ciudățenia costumului ei. După trecerea unei ore, eram fermecată, iar seara, în timpul felului inteligent în care o bucura debitul
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ambivalență, deci o posibilitate de alegere a plantei, Încă din faza formării mugurelui, a uneia dintre cele două direcții de diferențiere: asimilația, hrănirea plantei adică, respectiv Înmulțirea. Și, adesea, iar pentru a justifica acest adverb amintesc numai că Înainte de a Înfrunzi orice pom se Îmbracă efectiv În flori, adesea deci, planta alege a doua cale: Înmulțirea. Această opțiune e o necesitate poate mai stringentă, căci ea iese din cadrul interesului individului vegetal, hrănirea și supraviețuirea individuală adică, și intră În cadrul unui interes
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
în poarta mănăstirii. Acum bătea nebunește, iar Zogru o vedea de departe, ca pe o siluetă mică și agitată, izbind cu pumnii poarta mănăstirii, țipând și trăgând din când în când de șnurul gros al tălăngii. De jur-împrejurul lacului se ridicau înfrunziți copacii, iar printre coroanele lor se vedea cerul cețos al dimineții. Pe mal, la piciorul podului, între doi stejari tineri, stătea Talpă. Era încremenit, cu buzele albite și ochii holbați. Se ținea în șeaua calului, fără să-și simtă picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
fi foarte periculos pentru neinițiați. Acum eram aproape eu însumi. Copacul era în dreapta eșichierului politic. Am întins sceptrul către el. Lucram cu lumină și cu iubire, pe care mi le dăruise Moș Crăciun în fapt de seară. Minune: copacul a înfrunzit, apoi a înflorit, apoi a făcut fructe, bogăție de fructe, cu care am îndestulat masa de Crăciun (a fost contribuția mea), de-au mîncat mesenii și s-au veselit frumos. Eram mîndru de copacul meu. De atunci îl țin sub
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
vezi filmul muzical/ să căutăm localul unde se bea apa aceea roșie/ eu am să-mi las niște pălărie pe ochi și niște ceață pe umeri/ Tu ai să porți un ponchi inutil peste rochia ta de argilă/ ea stătea înfrunzea avea o pasăre pe umeri creștea acolo nu se putea clinti”. Volumul Partea cealaltă (1980) denotă o oarecare oboseală, vădită prin repetiții și clișeizarea vechilor tehnici: „FIINȚA CU DOUĂ ARIPI/ CEARA GUMA VOPSEAUA/ Ca vestitoare a comuniunilor extatice ea are
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
provizii de duioșie. Sebastian Crăciun a cules 51 de buchete de păreri, pe care le-a pus parțial în unde, transmițându-le ascultătorilor fideli ai canalului România Cultural și care, la un moment dat, ca niște proverbe, pot înmuguri și înfrunzi spectaculos: pe de o parte lumea le înțelege și uneori pot înlocui foarte bine multe predici; pe de altă parte ne dau speranța că măcar frunzele de dud, cu stăruință, se vor transforma cândva în mătase.
Undele diasporei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8501_a_9826]
-
aduce și o dragoste mare de literatură și de cărți. În privința aceasta pot să vă spun cu toată bucuria că previziunile sunt unanime: de la PR-ul editurilor la experții bancari, cu toții sunt de acord că de-a lungul anului va înfrunzi vița de vie peste case, plasmele, interzise ori distruse de penele dese de electricitate, vor dispărea de pe fața pământului, iar oamenii, îngroziți de viața aspră, vor deschide una câte una, toate cărțile uitate pe rafturile bibliotecii, căutând tihna vizitiului de
Puterea cititorului by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7657_a_8982]
-
contempla, prin transparența ființei auctoriale, spectacolul universal bizuit pe ideea de corrispondencia: „Pentru mine eu sunt demult invizibil/ o corabie de nuiele de una singură prin întuneric/ o pelerină albă de ploaie un rîu de scrum/ un ceas de mînă înfrunzind lîngă o cană cu apă.// privirile tale mă aproximează și mă străbat/ și dincolo cad la pămînt ca un păr despletit: (O corabie de nuiele). Caricatura însăși (în cheia unui Tristan Tzara) devine gravă, o, am zice, caricatură elegiacă: „Eram
Între două stări-limită by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13489_a_14814]
-
indicația vechimii"; Nicolae Balotă se întrerupe din spornicul tors, făgăduindu-și, cam abrupt, o altă formulă de jurnal"; �detectiv de ascunzișuri sufletești și... trupești, care nu întîmplător a trecut printre modelele sale pe Marcel Proust"; �aceasta face ca aforismul să înfrunzească spontan în scrisul său sub forma unor definiții plastice și a formulelor deopotrivă incisive și decisive"; G. Călinescu a introdus maniera dansantă în scris, Perpessicius - lavaliera, iar continuatorii lor - giumbușlucurile". Concomitent cu acest "impresionism" vinovat în ochii unora tocmai prin
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
vadă Goală cum un pui de mierlă-n cuib. De când te știu ard Precum rugul implicat, Zac de boală ne-nțeleasă, Nu vom putea să ne învingem visul, Vom rămâne rădăcini adânci. Ani vor trece peste ani, Târziu chipurile noastre vor înfrunzi Ca doi plopi tineri la răscruce, Moartea înfruntând. Silaba mea Mă voi desprinde cum un fir Din pletele pădurii, Lacrima va deveni Rouă știută doar de îngeri. Numai tu, iubito, vei pricepe Că n-am plecat decât vremelnic, Sufletu-mi
Poezie by Petre Got () [Corola-journal/Imaginative/8306_a_9631]
-
și deasupra și jos și în părți și în centru și în miezul cercului și în marginea cercului poemul bea și mănîncă viața pentru ca viața să poată încremeni în cuvinte intraductibile poemul bea și mănîncă moartea pentru ca moartea să poată înfrunzi în cuvinte intraductibile și nicolae tzone cu picioarele pe umerii lui nicolae tzone cu picioarele pe umerii lui nicolae tzone cu picioarele pe umerii lui nicolae tzone este o entitate intraductibilă unul cățărat peste altul unul mergînd deodată cu altul
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/11515_a_12840]