225 matches
-
de comandă în războiul pe care îl duce țara împotriva țigărilor și în care ce ai fi tu, Ron, colonel? - Un biet soldat pedestraș, Oprah. De unde venea toată modestia asta superbă, se întrebă Nick. Goode era unul dintre cei mai înfumurați și mai infatuați ticăloși din întregul guvern federal. Oprah surâse. Un murmur cald și moale străbătu publicul din studio. Un om cu atâta putere și uită-te la el, ce nepretențios e! Se întoarse spre Puștiul Canceros. - Robin Williger este
Christopher Buckley - Fumatul strict permis () [Corola-journal/Journalistic/7744_a_9069]
-
don Quijote în armură de pașoptist", considerîndu-l a fi avut "obnubilări ideologice tîrzii" și "un pașoptism tîrziu și ridicol", că el ar fi fost, chipurile, un "halterofil de categorie grea" etc. - constituie nu numai o inepție insolentă, ci și o înfumurată pretenție neghioabă de a crede că măreția unui uriaș ar putea fi înțeleasă de un biet pitic vindicativ.
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
al XIX-lea era aceea de duelgii. "Boierii cei mai tineri - își amintește Ion Creangă -, crescuți de mici în străinătate numai cu franțuzească și nemțească," erau numiți de boierii "ișlicari" astfel: "bonjuriști, duelgii, pantalonari, oameni smintiți la minte și ciocoi înfumurați, lepădați de lege, stricători de limbă și de obiceiuri" (Ioan Roată și Vodă-Cuza, 1882). Cuvîntul duelgiu s-a născut printr-un mariaj ciudat între un franțuzism (duel) și un sufix turcesc (-giu). Nu era o combinație chiar neuzuală, fiind vorba
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
stadion, dacă ai prieteni. Prețul imobilelor scade amețitor, e suficient să apeși cu degetul mic un senzor și-ți va aparține ce n-ai visat. se negociază pe nimica toată acțiuni - adevărate lingouri de aur - mâine, când va izbucni normalitatea. înfumuratul automobil de o sută de perechi de cai putere care-ți rânjea din vitrine inabordabile, snobându-te, ți se propune acum, leșinat, în cele mai convenabile condiții. Lunar, vei scoate din buzunar câte 28 de euro, timp de cincizeci de ani
Pe aripile crizei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7194_a_8519]
-
Gh. Barit, și el călător prin Germania, observă critic că germanii "prea șunt procopsiți peste măsură", ceea ce era tot o apreciere despre infatuarea lor. Și, evident, Barit a prizat rău necunoașterea totală a unui jurist despre țările române, despre care, înfumurat, credea că se află în Italia, ca în principatele românești s-ar vorbi slavona iar în Transilvania, germană. Dl D-tru Hîncu citează, apoi, un fel de manual de geografie al unui blăjean Ioan Rus, din 1842 (Icoana pamentului), care a
Un studiu imagologic by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18165_a_19490]
-
la cele evreiești și creștine. În acest excurs istorico-ideologic-cultural, orașul elvețian părea să devină un loc al predestinării: „În 1916, Zürichul se afla undeva la jumătatea drumului; ordonat, dar tolerant; ospitalier, dar nu din cale-afară de indulgent; culturalizat, dar nu înfumurat; un centru universitar renumit pentru bibliotecile sale; casa lui Carl Jung; căminul temporar al lui Albert Einstein; un oraș în care străinii suspecți erau ținuți discret sub supraveghere; un adăpost pentru exilații fără de casă, dar nu un azil. Vremea: plăcută
Când dadaiștii joacă șah (3) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5721_a_7046]
-
nu s-au prins de mine. Deși Amor belșug mi-a fost să-ncline, n-am vrut să mă ocup de el adeseori. La fel, cu lăcrămații n-am dat zor Chiar prinse-n patru versuri sau terține. Acum însă, înfumuratul pedepsit e, De parcă-l mână torțe-șerpi, Erinii, Din deal în vale, din uscat spre mare. Aud cum genii hohotesc, cumplite, Dar mă despart de cugetul luminii Jar de sonete, de amor ardoare. Cântec coptic Mergi! Și-n seamă ia ce-
Johann Wolfgang Goethe - Arte poetice by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7463_a_8788]
-
Krecinski regizorul Felix Alexa se lasă pentru prima oară pînă la capăt pe mîna aventurii teatrului. Un sprijin major i l-a oferit piesa în sine a lui Suhovo-Kobîlin pe care o citește sub lupa descifrării mecanismului nebuniei: nebunia impostorului, înfumuratului, mincinosului, disperatului, prostului, îndrăgostitului, cartoforului, naivului. O construcție aiuritoare se ridică pe nisipuri mișcătoare. Pînă și abilul său arhitect, Krecinski, este amețit de creația sa și uită că baza este un balon de săpun. Jucător de cărți, courreur, om de
Krecinski se însoară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17006_a_18331]
-
dialogului nostru amintindu-vă că, în urmă cu patruzeci de ani, ați scris un eseu - Moartea lui Mercuțio. Îi atribuiați acestui personaj shakespearian rolul de ,,simbol al criticii, al jertfei ei în lumea mentalităților literare mari și mici, modeste și înfumurate, totdeauna neîmpăcate, lacome". Tot mai credeți că imaginea lui Mercuțio - victimă sigură a conflictului dintre Montaguii și Capuleții unei literaturi - se potrivește statutului de critic literar? - Cred în continuare că Mercuțio este un simbol bun pentru criticul literar. Un simbol
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
cititorii în ziua în care va apărea un tânăr inteligent și talentat care va lua din nou în mână oglinda lui Stendhal și o va purta deasupra lumii de azi. Până atunci vom citi, în continuare, eseuri romanești și confesiuni înfumurate, fragmentate, politizate și îmbârligate... - Apoi, ați făcut - în ultima vreme - câteva referiri la o carte mai nouă a lui Tzvetan Todorov - Literatura în pericol, în care sunt denunțate cele trei cauze ce au subminat rolul literaturii în societatea franceză: solipsismul
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
de complicitatea vanitosului Wells, care nu putuse rezista tentației de a salva viața unui om prin simpla putere a imaginației sale. Nici călătoriile temporale ale domnului Murray nu sunt tocmai reale (știu, și eu am fost debusolat!), deși, în capitala înfumurată a Imperiului, aproape nimeni nu concepe că deplasă rile în anul 2000 ar putea fi o imposibilitate. Dar oare chiar tot ce se întâmplă aici este rodul unui truc, fie el unul extrem de credibil? Până la un punct da, ca și cum Palma
Pe urmele timpului by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5529_a_6854]
-
de succes, într-un manuscris. „Pe vremea aceea eram cu desăvârșire altul... un tânăr care, la 23 de ani, studiase «științele și artele» la Florența și Veneția și se socotea priceput la astronomie, matematică, la fizică și pictură... Desigur, un înfumurat.... știa că era mai mintos și mai plin de harul plăsmuirii decât toată lumea. Pe scurt, un tânăr obișnuit”. Ca să scape cu viață, prizonierul susține că a studiat și medicina, fiind îndeajuns de norocos să-și tămăduiască bolnavii. Datorită faimei ajunge
Noi traduceri din Orhan Pamuk by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4102_a_5427]
-
anume că ele sunt opera unui autodidact, care nu urmase, la Facultatea de Teologie de la Cernăuți, cursuri de etnografie: "Doamne sfinte, de ce nu ne dai mai mulți de aceștia, să-ți oferim în schimb, cu voie bună toți nătângii, toți înfumurații, toate secăturile noastre oficiale, atâția tăuni răi făcători și fără nici un ideal. (...) Mai bine, Doamne, dă-ne ca aceștia ca Marian, nu prea geniali, nu prea iluștri, nu prea grozavi, dar cu dor, cu inimă și cu sfințenie pentru specialitate
Un secol de posteritate by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/9614_a_10939]
-
motivele pe care le întâlnim întrețesute în textura povestirilor ce narează viața sfintei. Astfel, Gabriel Mihăilescu identifică patru tipare narative preexistente, consacrate de alte serii de texte (dedicate altor sfinți) și circulând în literatura creștină anterioară: desfrânata pocăită, miracolul, monahul înfumurat și întâlnirea. Acestea se combină, pe un fond ideatic și moral creștin, într-un „scenariu" care - cum cu îndreptățire observă autorul -repetă, de fapt, cu o altă recuzită, specifică epocii patristice târzii, scenariul sacru al sacrifiului cristic. Capitolul al III
Monografia unei legende hagiografice by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6079_a_7404]
-
contemporan cu supraviețuitorii comunismului și avînd posibilitatea să le cunoști rănile profunde, să vorbești totuși cu suficiență despre demagogia anticomunistă. A scrie fără ezitare: ŤCeea ce face din anticomunismul și comunismul românești fenomene esențial identice este demagogiať, înseamnă a depăși înfumurat orice limită a minimei decențe". Iar pentru Claudiu Komartin "judecata etică reprezintă doar Ťo dovadă de obtuzitateť și reflexul unor amintiri dureroase la care nu pot renunța o mînă de nostalgici. A face un strop de curățenie în ograda literaturii
Un spirit independent by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10618_a_11943]
-
le făcea să-l iubească și le părăsea, nepăsându-i de suferința fetelor. Mai mult, Își pierdea timpul cu jocul de cărți, cu fumatul trabucului și cu băutura, Încet Îcet Își făcu un nume prost. Pâun era un tânăr tare Înfumurat. Era cel mai fudul și mai Îngânfat dintre toți tinerii. Tatăl său, Împăratul, era acum foarte bătrân și simțea, pe zi ce trece că puterile Îl părăsesc tot mai mult. Vroia să-l urce pe Păun pe scaunul Împărăției, dar
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
și un soi de tristețe, fizică și metafizică, și poezie, și o retorică interesantă la nivelul frazei, devin mai plauzibile și mai umane anumite întîmplări, precum și rațiunea unor gesturi. Deși este vorba despre un nefericit Zmeu al Zmeilor și un înfumurat Făt Frumos, despre curtea lui Alb Împărat și a Împărătesei lui, despre pretendenți, fel de fel, la mîna domnițelor - din care doar una nu este supusă - despre vrăji și vrăjitoare, Ileana Cosînzeana, totul pare să se petreacă și azi. Într-
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
picioare care s-ar putea să alunece, cu spatele care mă doare, merit toate astea. Conducea prostește ca să mă impresioneze. Mă dorea, știi, și la început mi s-a părut un tip drăguț, apoi m-a plictisit, era atît de înfumurat și sigur pe el. Cînd ne-a forțat să coborîm, mi-am dorit să moară, așa că a continuat să conducă prostește și a fost zdrobit. Nu-i de mirare că vrei să mă închizi într-un spital. Sînt vrăjitoare. își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Pentru mine, care nu ajunsesem încă să mă adaptez la cea în care trăiam, la ce bun o altă lume? Deja simțeam că aceasta de acum nu era făcută pentru mine, ci pentru o mână de nerușinați, mitocani, cerșetori înnăscuți, înfumurați, prostănaci, lacomi, pentru oameni creați pe măsura ei, capabili să implore și să-i flateze pe mai marii pământului și ai cerurilor, ca acest câine hămesit care, în fața măcelăriei, se dă de ceasul morții să i se arunce un capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ca să mai scrie un capitol la cartea lui demascatoare dedicată marelui mogul de presă Sorin Lumânărescu și „băieților isteți” cu care lucra frățește cot la cot, în spiritul iubirii de adevăr și de arginți, însă risca să pară un ins înfumurat sau lipsit de gentilețe față de o doamnă atât de inimoasă și nu se cădea. Așa că, deși ideea de a se expune în fața camerelor de luat vederi într-o emisiune care i se păruse destul de cenușie nu-i surâdea în mod
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
cismar - mai bine zis cârpaci de proastă calitate, analfabet,bâlbâit, pe deasupra cartofor instruit pe maidanele unui sătuc pierdut pe harta țării - În timp ce femeia, nevasta lui - o murdară analfabetă, damă de consumație, redusă mintal, vânzătoare de semințe pe unde se nimerea...!! Înfumurați, Îmbătați cu apă clocită, văzându-se puternici, stăpâni ai unei țări ce o considerau propietatea lor, au Început să sfideze Constituția țării, guvernând după buna lor plăcere. În acest scop, zilnic emiteau Decrete Prezidențiale cu putere de lege, unele mai
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sugerează ideea că așa-zisa disidență a comunistului Paul Goma a fost temeinic regizată de Securitate, cum avea să declare, după aproape 30 de ani, generalul securist Pleșiță. Așadar, nu există niciun dubiu că Paul Goma, un tip prea fricos, Înfumurat și mincinos, a fost instruit și dirijat de Securitate (al cărei agent informator era Încă din anii ’60 ai veacului trecut) ca să-i facă servicii și În străinătate. Și este atât de fricos Paul Goma că se teme Îngrozitor (la
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
când descrisese felul în care scăpase de cadavre, păruse un artist care se mândrește cu opera lui. Din când în când, când ajungea la un pasaj dificil, schimba brusc direcția discuției, devenind de o aroganță de maniac, în același timp înfumurată și înfricoșată, și afirma „N-o să fii niciodată în stare s-o dovedești. De-acum probabil că n-a mai rămas nici o urmă din ei”. Iar dezinfectantul de toaletă Harpic s-a dovedit încă o dată util, dând o tușă suplimentară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
-ți închipui că sunt o fille Elisa ca a lui Goncourt, de o speță mai subțire. Sunt o burgheză luxoasă, care visează să se mărite. Ei bine, am vrut să mă mărit. Am cunoscut un tânăr ofițer, cam anost, cam înfumurat, cum sunt mulți, dar care atunci îmi plăcea. Mi s-a părut chiar că-l iubesc. L-am invitat acasă. Mama l-a primit entuziasmată, au început mesele până noaptea târziu. Logodnicul meu - așa se numea oficial - îmi dădea să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
prea mult orgoliu atenție numai pregătirii tehnice. Nu-și cercetase sufletul, nu-și pusese probleme, fusese un animal ambițios. Viața avea aspecte multiple și era stăpânită de legi interioare, sub apăsarea cărora orice om își avea iertarea lui. Fusese un înfumurat egoist, mulțumit că are o stare, necunoscând nici o mizerie, purtîndu-se cu lumea rece. Desigur, Titi era un băiat mediocru, dar avea și el un suflet. Îl umilise prin pretențiile lui savante și-l jignise în amorul propriu, purtîndu-se indiscret în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]