1,615 matches
-
la un poet hindus, a cărui filozofie reflectă prin excelență echilibrul uman-divin. Amintim deschiderea către eternul neînțeles al marilor creații, evocată de Eminescu în acea bijuterie prozodică Dintre sute de catarge: Nențeles rămâne gândul Ce-ți străbate cânturile, Zboară veșnic îngânându-l Valurile, vânturile. În poezia Peste vârfuri, ideea poetică a eliberării în inefabil pleacă de la o concretitudine a naturii, lunecarea lunii pe cer, se interiorizează apoi cu ajutorul sunetului de corn, deci al muzicii, care, prin natura sa are mers infinit-indefinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
puse laptele la încălzit. Când să dizolve în el o lingură de ciocolată, Alioșa i se atârnase deja de picior, în torcând spre el o privire cârpită și albastră pe la colțuri. O voia pe maică-sa. Dominique intră în bucătărie îngânând un cântecel fără noimă, atârnă săcoteiul cu mălai în cuiul de după ușă și-și șterse palmele de șorț, în timp ce Ivan își hrănea deja conștiin cios fiul, cu biscuiți muiați în lapte. Iar îi dai ciocolată? zâmbi ea, mângâind creștetul copilului
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
frânt a trăit. A respirat, fără hrană, scuturat de febră, cu buzele arse, cu sânge gâlgâind din toate ungherele cărnii, încă șaptesprezece zile de vis negru ca smoala, până când, încet, încet, și-a recăpătat auzul. Simțurile. Puterea de a-și îngâna numele. Frica de moarte. Dorința de moarte. Vanitatea de a-și pipăi chipul, căutând să cuprindă, cu mintea, dezastrul. Singura scăpată întreagă, de la cot la degete, mâna stângă fâlfâie fără noimă în aer, până la obrazul neras al lui Musa. Pentru că
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pofteasc? ?? se pun? Nunul mare, mândrul soare, ?i pe nun?, mândră lun?". (C?lin -file din poveste) Faptul c? lacul devine centru al armoniei reg?site a lumii, o demonstreaz???i prezen?a sugestiilor muzicale: „ ?? s?rim În luntrea mic?, Îngâna?i de glas de ape "; „ S? plutim cuprin?i de farmec Sub lumina blândei luneVântu-n trestii s? fo? neasc?, Unduioasa ap? sune! " (Lacul) Armonia cântecului (exprimat? nu numai la nivelul expresiei poetice, a sugestiilor fonetice ob?inute prin alternarea
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
prin repetarea cuvântului „de" ?i prin rimă deschis?, ci ?i la nivelul imaginilor artistice) este o dimensiune fundamental? a crea?iei poetului. În opera să, toate apele au virtu?i muzicale: „apele plâng clar izvorând În fântâne" (Sară pe deal), „Îngâna-ne-vor c-un cânt / Singuratece izvoare" (Dorin? a), „murmurul cel dulce / Din izvorul fermecat" {F?t-Frumos din tei), „al m?rii aspru cânt" (Meii om un singur dor), „izvorul prins de vraj? ????rea sunând din valuri" etc, des
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
frumuse?ea magic? a acestui „Eden" al poeziei eminesciene, unde „pe-um?rul Dochiei mandre cânt? pas?rea m?iastr?" (Memento Mori). Lacul, ca stare de suflet, ca mod de a fi În acest univers „orfic", are propriul s?u „glas" („Îngâna?i de glas de ape") ale c?rui ecouri „ating" Ins??i „r???cină fiin?ei noastre"; prin muzic?, sufletul omenesc resimte armonia pierdut? a lumii: „Cel ce cânt? se dezmiard?? ? i pe el ?i pe ceilal?i" (Manuscrise). Oglind
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
din poveste) Totul st? În aceast? lume feeric? sub semnul „vrajei", al realit??îi transfigurate În poveste: undă lacului e „fermecat?" („Trandafiri arunc? ro?îi / Peste undă fermecat?"), lacul e „vr?jit" de mult de cuvântul sfintei Miercuri, glasul apei „Îngân?" cântece vr?jite. Sub lumina soarelui, lacul pare s? se trezeasc? din aceast? stare de lini?te, „tres?rînd", „leg?nându-se" În scântei de lumin?: „ Tres? rînd scânteie lacul ?i se leag??? sub soare ". (Fream?ț de codru) Apar?inând
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
oglind? a realit??îi" (lacul, izvorul, luna), ci ?i prin simbolul teiului În jurul c?ruia universul I?i organizeaz? semnifică?iile dup? alte legi; ritmurile vegeta?iei („flori de tei deasupra noastr? / Or s? cad? rânduri-rânduri"), parfumurile difuze, muzica apelor („Îngâna-ne vor c-un cânt / Singuratece izvoare"), starea de vis („vom visa un vis ferice") comunic? o altfel de lini?te ?i armonie a universului („Adormind de armonia / Codrului ??țuț de gânduri") reintegrarea, prin vis, prin somn, În primordialitatea naturii
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
dură): Ia ascultă! Ce model ai să ai? Ai? FANE: N-am să-mi iau model. GETA (furioasă): Minți! FANE (întristat): Te-am mințit eu vreodată?! GETA (plînge): Oho! BUNICA (cu mîinile în șolduri amplifică): Ohoho! Hoho! Hoho! FANE (o îngînă): Ohoho...(sec) N-am model. O să fac totul din mintea mea! BUNICA (Getei): Poftim! Ai auzit? Ai auzit ce-i umblă dumnealui prin minte? (cu lehamite) Mintea lui...ce să spun... GETA: Măi Fănică! (tristă) Ai tu fantezii dintr-astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
A plecat și maică-sa, cu Renaultul 16, model Îmbunătățit, așa că și-a turnat o vodcă mică și a dat drumul la casetofon. — Ah, cât Îmi place Ricchi e Poveri. Nimic nu se compară... Nici nu cântă ca ăștia, a Îngânat el binedispus. Trebuie să apară Ionela... Pe Ionela pusese ochii În iarnă, de Ziua Unirii, când fusese cu ai lui la Casa de Cultură, sarcină de partid În cadrul „Cântării României“, și asistase la tot circul, cu balerini Îmbrăcați În costume
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
departe de meniuri. Petrecerea a fost frumoasă.Muzică,dans.S-au făcut și fotografii la masă festivă.Nu le-am vazut niciodată.Developarea a fost ratată. Important a fost faptul că am trăit clipa revederii. „Pricep,iubită domnișoară Ce te îngână,când înveți: Azotul are mustăcioară, Iar oxigenul epoleți”. (V.Bogrea) „Un filosof veritabil nu înceteaza să se mire”. (Sun Tzu) Enigmele biocampului Profesorul C.G.Jung a fost preocupat de explicarea “coincidențelor” în viața oamenilor,de predicțiunile împlinite,de sincronicitate și
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Nu mai țin minte. Hotărât lucru, ceva e în neregulă aici. Habar n-are pe ce lume trăiește, bietul băiat. Dar cum naiba o fi trecut de vizita medicală de la comisariatul militar? însă chiar în secunda când mă decid să îngân o for mulă de condoleanțe, mă grațiază cu un surâs de carnasieră sătulă: — Așa începe Străinul lui Camus. Dau din cap, mimând familiarizarea cu existențialismul francez, pe când el - sunt convins și-n sfânta zi de azi - se gândește c-a
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
din buzunar o cutiuță și i-am întins-o spunându-i: Vrei să te logodești cu mine? Cum să mă logodesc cu tine? Uite așa, soție am, dar logodnică vreau să-mi fii tu! "Logodnică de-a pururi, mireasă niciodată", îngână ea emoționată. Îi zării lacrimi răsărite în ochi, am deschis cutiuța, i-am luat mâna stângă, cea pe care nu mă mai săturam cândva s-o mângâi și s-o sărut și i-am pus, pe deget, inelul cu ametist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
însă că nu e deajuns chiar dacă e impresionantă: "Obosit, plin de durere/ La un colț de stradă mută,/ Răzimat de-a lui putere/ Plânsul lacrima-și sărută.// Sieși strânge mâna-n mână/ Cu căldura care pleacă/ Și în gând încet îngână/ Spune-i, doamne, să mai tacă!// Că ajunge cu cerșitul./ Piatra e mai mare-n apă/ Când ajunge infinitul/ Din adâncuri să o scoată.// Obosit, la cap de punte/ Răzimat de mersul vieții,/ Vrea pe toate să le uite/ Până
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8829_a_10154]
-
țarc ce i-a apărut inițial a constitui o binevenită "penitență": "cu Heidegger nu puteai naviga în speranța că vei ajunge la un liman propriu. Ori rămîneai sclav pe plantația lui (adică unul dintre miile de cercetători onorabili care îl îngînă și încearcă să explice ceea ce pesemne că uneori Heidegger însuși nu a înțeles), ori treceai pe acolo ca să-ți iei binecuvîntarea înainte de a pleca în lume cu gîndul de a te pierde sau de a te găsi". Ajunși în acest
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
marilor idealuri ale umanității... Cetățean al patriei sale socialiste, purtător al ideilor înaintate ale timpului său, scriitorul este părtaș activ la marea luptă pentru triumful deplin al ideologiei clasei muncitoare". Iar Mihai Beniuc, președinte al Uniunii Scriitorilor pînă-n 1964, îl îngînă cu servilism: "în însemnările sale într-un loc, Leonardo da Vinci spune să nu-l citească cine nu este matematician. Eu aș zice că cine vrea să scrie de pe poziția realist socialistă, trebuie să se apropie tot mai mult de
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
povestit. Cu alte cuvinte, jargonul lui Heidegger este atît de concentrat în asonanțele și aliterațiile familiilor de cuvinte pe care le folosește încît singura cale de a-l explica este să-i repeți întocmai expresiile. Nu-l analizezi, ci îl îngîni. Nu-l comentezi făcînd uz de propriile tale cuvinte, ci îl psalmodiezi repetîndu-i papagalicește vorbele și dînd drumul la o flașnetă mecanică al cărei sunet exegetic se deapănă de la sine potrivit unei scheme dinainte știute. În schimb, a încerca să
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
față de el. Într-un interviu publicat în aceeași revistă, Adrian Alui Gheorghe, înscriindu-se pe linia trasată de Florin Iaru, își afirmă disprețul față de critica literară: "iar în ceea ce privește critica...?! Aceasta nu poate să ne spună niciodată nimic ș...ț, critica îngână literatura, e ca un adjuvant, e Ťun digestivť"... Era o vreme când lui Adrian Alui Gheorghe critica i se părea un fel de nectar al zeilor, nu un "digestiv". Pe atunci se purta atent cu criticii literari, trimițându-le cărți
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9898_a_11223]
-
fără pereche, descurcăreț, înțelepciunea pământului, dansator de-i sfârâie călcâiele, viteaz. - Foarte viteaz, repetă Pantelis Prevelakis. Ascultând toată discuția, Zorbas, mustăcea încântat, aruncă tuturor o privire triumfătoare, se ridică și intră în casă. Când se-ntoarse cu buzuki, începu să îngâne un cântec: Fost-am șmecher cu vână de aristocrat iar acu devenii dascăl ca înțeleptul Socrat... Voiam să fie Heracle când întâi te văzui ca Hydrei din Lerna capul să-ți retez. Cum termină și se-nclină, urmară un ropot
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
cercurile selecte pe care le frecventează. în repetate rînduri, autorul Stelei fără nume se plînge de lipsa banilor, în termeni fără echivoc. Aidoma lui Balzac, tot timpul citit și adnotat, a cărui biografie îi va fi făcut plăcere s-o îngîne, tremură la ideea apariției creditorilor: "Cel puțin două zile am putut să nu mă gîndesc la nimic, să uit că nu am bani, să uit de chirii, proprietar, etc. Dar iată-mă întors și mă întreb cum voi ieși din
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
prin îngroșarea mahalalelor urbane și prin strămutarea vetrelor folclorice din Moldova în Bărăgan și din }ara Hațegului tocmai pe malurile Dunării. Dacă se auzea, în lungile ore de odihnă de pe la cozi, vreun cîntec moldovenesc în inima Călărașiului sau vreunul pescăresc îngînat pe volutele largi ale doinei din ținutul Pădurenilor, nu era nimic de mirare. Milenarele și lentele trasee ale transhumanței erau reiterate acum sub presiunea unor urgente nevoi ale oțelului. Cea de-a treia consecință a fost una artistică, în cel
Mic dicționar socio-artistic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9435_a_10760]
-
forestier, a faunei, a florei. în acest mediu al naturii au loc întâlnirile cu muzica, cu muzicienii profesioniști, iar aceasta în spațiile cu totul neconvenționale ale unui luminiș de pădure, momentele de popas în care menuetele cvartelelor de Haydn sunt îngânate de cântul păsărilor ce planează dintr-un arbore în altul. Am aflat, spre exemplu, că încă la sfârșit de secol XV, François I - cel care l-a găzduit pe Leonardo la castelul de la Amboise - a fost primul monarh luminat care
Sezon estival la Paris by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9479_a_10804]
-
și închină des păharul,/ Dară însă nici un sunet nu întunecă cleștarul/ Liniștei desăvârșite. Baiadere mișcă fese/ Străvezie, rod ciolane străvezie pre subt mese/ Străvezii zăvozi; țâganii pă vioară trage-arcușul,/ Dară parcă-ar trage vată preste strunele ca plușul.../ Vrajă e,-ngână Manoli./ Nu, prietine, nu-i vrajă./ Ce-i Puterea decât ceață, ce-i Mărirea decât coajă/ Unui frupt ce niciodată miezul nu-i va bănui,/ Căci e miezul lumii estii globul dulcii poesii./ Ei sunt sfera cea uscată ce ne-ncungiură
O epopee orientală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9584_a_10909]
-
mort de-a ghinilea! Ești proastă! Pușchea pe limba ta cât ...! Ești nebun șî gata! Dacî trăiești el, murim noi! Ci-ai făcut, Vasâli? Ne-ai ninorocit! Doamni, ci ni facim, ai grijî din noi! Gata cu văicăreala! Ziua se Îngâna cu noaptea care părea a nu dori să părăsească lacul cel mare de la Solești. Era duminică dimineața și cei patru colegi pescari, pescari pătimași, aruncaseră În două rânduri nada, lansetele erau frumos aliniate, toate echipamentele ordonate și pescarii moțăiau pe
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
e bine așa? Foarte bine și mă bazez pe experiența dumitale! Haideți să ne culcăm că am trecut prin emoțiile cele mai mari! CÎ ghini zâci, neta! Hai Victori cî mâni ti duci la Vaslui! Pe șesul Pușcașilor, noaptea se Îngâna cu ziua iar prin iarba Înaltă și Înrourată cântau cârsteii cu chemări de iubire. Șușmeaua Puscașului Îl Întâmpină cu teuca plină și cu un șuvoi de argint topit ce curgea pe șipotul vechi și ruginit. Ajunse prea dimineață În centrul
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]