229 matches
-
șoaptă: - Ce ai făcut Bulgăraș? Ce ne facem? Dacă anul acesta copiii nu vor mai primi daruri va dispărea magia Crăciunului. Înțelegi? Uitând că pisicuța este plină de culori, a strâns-o la pieptul său cu multă dragoste. Vazînd- o îngândurată Bella i- a spus: - Nu îți fie teamă! Dacă vom lucra această scurtă perioadă în trei ture, vom reuși să oferim copiilor Crăciunul mult așteptat. Privind- o pe micuța elf, bătrânica a întrebat- o: - Bine, bine, dar păpuși de unde luăm
OVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (2) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372558_a_373887]
-
scară la capătul căreia nu ai alceva de făcut decât de schimbat un bec; sau de văruit un perete; sau de cules cireșe. ... XXXI. SATUL MEU NATAL, de Ionel Cadăr, publicat în Ediția nr. 1493 din 01 februarie 2015. Privind îngândurat prin geamul casei mele, ochii mi s-au oprit imaginar asupra unui copac semeț, printre ale cărui crengi, se ascundea o panglică albastră de cer. Și, oprind șirul gândurilor mele, am admirat rădăcinile groase, ce se zăreau la suprafața solului
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376108_a_377437]
-
mele, imaginea satului meu natal. Întotdeauna simt o emoție aparte când trebuie să merg în satul meu, în locul nașterii mele, pentru că nicăieri viața nu e mai frumoasă ca acasă, în culoarea aceea simplă a zorilor de la ... Citește mai mult Privind îngândurat prin geamul casei mele, ochii mi s-au oprit imaginar asupra unui copac semeț, printre ale cărui crengi, se ascundea o panglică albastră de cer. Și, oprind șirul gândurilor mele, am admirat rădăcinile groase, ce se zăreau la suprafața solului
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376108_a_377437]
-
un fel de provocare a Abaților. Radoslav avea senzația că el va fi ultimul conducător al Abației, deși era încă departe de elucidarea misterului. Dar însăși esența Armaghedonului era ascunsă în originea clonelor! Iar el nu deslușea nimic deocamdată. Era îngîndurat și mohorât. Abatele păstra încă în palma dreaptă amintirea asprimii îndoielnice a scoarței zarzărului pe care îl mângâiase la plecare. Intră în sala de prelegeri și îi văzu pe novici privindu-i cu un amestec de teamă și respect, despre
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Este un mare lirism în ele? N. Manolescu crede că nu („Lipsit de mari mijloace lirice”). Cânticele n-au, este adevărat, metafizică și, în afara iubirii, nu îmbrățișează nici o altă mare temă lirică. N-au o concepție asupra lumii, nu privesc îngândurate dincolo de orizonturile vieții și nu impun un mare concept liric. Atâta lipsă de interes pentru mituri în poezie poate da de bănuit. Însă poezia poate trăi și în afara acestor sfere, într-o bufonerie fină. Este ceea ce face Miron Radu Paraschivescu
PARASCHIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
Iată și castelul de demult rămas Ne așteaptă lumea de la Colectivă Câtă bucurie le răsună-n glas Și bătrâni și tineri veseli de-opotrivă. Trag căruțe-n curte - caii-s deshămați Lăutarii cântă hora-n bătătură doar bătrânii-n zâmbet par Îngândurați Spre trecutul negru amintirea-i fură. (Ă). Ce hambare pline cum n-am pomenit Ce nutrețuri bune - ce belșug de grâne Vitele hrănite stau În grajd podit Parcă vezi priveliști din povești bătrâne. Iar cel președinte a zâmbit șiret — Cum
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
în cancelarie. La fel să facă și cu Velail și cu Soliteraj. Pe Govar, dacă îl vede, să încerce să-l trimită acasă. A dat din cap amuzat și a plecat în grabă strigând pe unul, Mihai. M-am întors îngândurat la fereastră. Copacii goi păreau niște mâini scheletice ce ieșeau din pământ, vrând să mă prindă, să mă atragă în pământul din care se nășteau ele. Cerul senin, lipsit de orice tentă de culoare, orice nor, orice culoare în afară de acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ele. Își scrâșnește cu o strâmbătură dinții: — E cea mai josnică formă a degradării umane. Să fii om liber și să n-ai alt scop în viață decât să-ți găsești un stăpân care să te cumpere. Călărețul îl cercetează îngândurat cu privirea. Încearcă să schimbe discuția: — Ce-or fi adus și copiii? Instructorul cată mirat spre el. Pusio clatină din cap. — ăsta nu-i spectacol pentru ei, să vadă sânge curgând. — Așa e obiceiul, răspunde sec Rufus. Îi stă pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a mâinii îi dezvelește creștetul. Tiberius îl recunoște imediat. Quinctius Caecilius Metellus. Senator. Nu s-a ridicat niciodată până acum la demnitatea de consul și pare să aibă puține șanse să o facă de acum încolo. Îl cercetează, mușcându-și îngândurat buzele. Metellii sunt o familie din ramura plebee a Caeciliilor. Au găsit alături de Pompeius un refugiu, iar alături de Brutus și Cassius, un partid, o cauză, dar - mai ales - dorința de răzbunare. Și uite-l acum pe fiul celui mort printre
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Samuraiul se simțea atât de singur și de părăsit, încât aproape că-i venea să plângă. În liniște, ca să nu-l trezească pe Nishi, se îmbrăcă și se furișă afară pe coridor. Aruncă o privire în camera însoțitorilor. Yozō stătea îngândurat pe marginea patului, iar alături de el, Ichisuke și Daisuke dormeau duși mai departe. Nu dormi? îl întrebă samuraiul în șoaptă. Eu... am visat valea noastră. La vremea asta trebuie să fi început tăiatul lemnelor de foc. Așa e. De la plecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
domnișoara Bibi. Apreciez răspunsurile dumneavoastră sincere În legătură cu acest subiect delicat. Și acum nu o să vă mai rețin. —Nici o problemă. Dacă mai ai și alte Întrebări, nu te sfii. Bennie se lăsă din nou pe spate și Închise ochii. Walter privea Îngândurat pe geam. Se gândea: În ultimele cinci generații din familia lui, engleza fusese parte din munca fiecărui membru al familiei. Și cel puțin câte o persoană din fiecare generație dinaintea lui murise ca o consecință a acestui fapt. Engleza era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe la orele 9) se auzea cântând în curte, probabil mătura asfaltul, ca în ajun, cânta cu patos, melodia se încâlcea, n-are a face, totul erau cuvintele dar nu se prea înțelegeau, în timp ce domnul Pavel, aflat la baie, se bărbierea, îngândurat de vremurile ce vin. - Ce vremuri să mai vină, domnule Pavel? N-ajung astea care sunt? - Niciodată nu se știe, vorbi frecându-și mâinile ca după un îngheț. - Adevărat. Intrăm într-o lume despre care nu știm nimic. - Am și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Multe în acea vreme, fremătătoare, cu deslușiri înălțătoare. Nu credeam însă în subconștientul meu, chiar beat fiind. Nu am avut niciodată relații duplicitare cu ego, nu mi-a transmis niciodată ceva atât de minunat, care să mă facă să rămân îngândurat pe buza sufletului meu. Am ocolit metafizica, înfricoșat de nonșalanța cu care aș fi putut hălădui printre adevăruri ultime, pe pajiștile cunoașterii. Mi-a plăcut și am crezut doar în ceea ce am văzut cu ochii larg deschiși. Tainele de dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cinci, privisem de nenumărate ori orașul cum se deschidea spre dealul Patriarhiei, spre Antim, spre podul Izvor și spre tot labirintul acela de străduțe urcând spre stadion sau spre Mihai Vodă. Până la tramvai mai aveam două-trei halte. Dacă eram mai îngândurat, mai făceam una suplimentară la „Caru cu bere“. Ocoleam, de obicei, localul. De cele mai multe ori, la ceasul acela din înserat, când mă porneam spre casă, mă întâlneam acolo cu cineva de la Teatru sau de la Cinematografie și mă lăsam uitat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
într-a doua și voiau să corespondăm, să ne împrietenim și poate să ne cunoaștem, când vor trece în vară prin România spre o tabără internațională de la Sofia, pe muntele Vitoșa. Matvei mă asculta visător. Din când în când ofta, îngândurat: „Mare este Uniunea“. „Stai să vezi“, i-am spus. „M-am simțit jignit și le-am răspuns (îmi dicta mătușa la care stăteam) că eu nu sunt fetiță, nu învăț în clasa a doua, ci într-a șasea.“ „Da, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
perspectivă. Privesc uneori spre cealaltă bancă, de peste alee, unde am stat pentru ultima dată alături de tatăl meu. Îmi pare uneori că-l mai zăresc în ușorul tremur al aerului, cum stă cu mâinile încrucișate, cu picioarele ușor desfăcute, întinse, privind îngândurat spre mine. Uneori parcă zăresc și conturul de abur al acelui orb, cu toiagul lui pe genunchi, cântând din muzicuță în timp ce veverița de demult încă stă uimită în coadă în fața lui și-l ascultă. Dintre multe alte imagini ale tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ofereau doar pentru că ei miroseau a mare, aveau brațe vânjoase și plecau în zori, cu prima rază ce răza, neștiuți, cu feriți pași înrourați. — Kerim? Mai trăiește? Parcă ziceai că avea suta p-atunci... Popa clătină din cap. Oftă, bătând îngândurat cu furculița în sticla de „Cabinet“ goală. — A murit. Taina tainelor. Chiar în săptămâna în care eram eu cu minunea din grădină. Mi-a cerut să-l spovedesc. Simțea că-l cheamă subsolul. — Se botezase? Nu, dar spunea că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aceeași aură de vis: culorile erau vii și totuși umbrite de vechime, obiectele emanau amintiri necunoscute mie, în tot spațiul pâlpâia nevăzut elanul locatarei, libertatea ei lăuntrică. Pe un colț de oglindă era prinsă poza fiului ei, Serge Ioan, zâmbind îngândurat dintr-un ev adolescent. — Faceți-vă comode, odihniți-vă și la ora opt veniți sus, la mine, să mâncăm, a spus ea, trezindu-mă din vraja ambianței. A plecat cu pași ușori, lăsându-ne singure. Prietena mea, mai practică decât
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
fiecare bolnav pe care-l în grijeam pre zența lui Iisus.“ Când a sfârșit, toată sala s-a ridicat în picioare și a cântat „Hristos a înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând“. A fost extraordinar. — Într-adevăr, se îngândură Ioana. — Care sunt prozatorii și poeții tăi preferați? am reve nit la întrebări. — Anatole France, Maupassant, Dostoievski, Proust, Saint-Exupéry, Leopardi, Pușkin, René Char, Minulescu, Musset, Shelley, Laforgue, Mallarmé. — Compozitorii favoriți? am luat-o mai iute. — Ravel, Debussy, Schubert, Wagner, se
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
aceeași aură de vis: culorile erau vii și totuși umbrite de vechime, obiectele emanau amintiri necunoscute mie, în tot spațiul pâlpâia nevăzut elanul locatarei, libertatea ei lăuntrică. Pe un colț de oglindă era prinsă poza fiului ei, Serge Ioan, zâmbind îngândurat dintr-un ev adolescent. — Faceți-vă comode, odihniți-vă și la ora opt veniți sus, la mine, să mâncăm, a spus ea, trezindu-mă din vraja ambianței. A plecat cu pași ușori, lăsându-ne singure. Prietena mea, mai practică decât
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
fiecare bolnav pe care-l în grijeam pre zența lui Iisus.“ Când a sfârșit, toată sala s-a ridicat în picioare și a cântat „Hristos a înviat din morți, cu moartea pre moarte călcând“. A fost extraordinar. — Într-adevăr, se îngândură Ioana. — Care sunt prozatorii și poeții tăi preferați? am reve nit la întrebări. — Anatole France, Maupassant, Dostoievski, Proust, Saint-Exupéry, Leopardi, Pușkin, René Char, Minulescu, Musset, Shelley, Laforgue, Mallarmé. — Compozitorii favoriți? am luat-o mai iute. — Ravel, Debussy, Schubert, Wagner, se
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
-i dăduse foc. Printre cei care priveau flăcările cu oarecare ușurare și mulțumire se număra și Mihai Enin, băiatul fără poreclă. Stătea culcat Într-o rână, pe iarba măruntă, călcată În copite de oi, capre, vaci și porci și privea Îngândurat la Încălțările Baronului. Enin mirosise lutul roșiatic de pe bocancii uriași cu pielea scorojită și-și dăduse seama, după izul de pământ reavăn amestecat cu rugină de fierătanii, că Baronu călcase Într-o surpătură de la Valea Morii, loc În care un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de aici. De fapt, nici măcar nu a fost a lor, și-au însușit-o cu forța de la cineva prea naiv ca să-și dea seama că nici măcar cu autoritățile nu trebuie să mergi pe o relație bazată pe încredere, remarcă extrem de îngândurat preaonorabilul Poha. - Tu ce crezi? se întoarse el compunându-și o mină încurajatoare către tânărul care își freca nervos mâinile. Oh... mâinile... îți trădează nervozitatea... învață să te controlezi, îi aruncă. - Desigur, preaonorabile. Ce cred eu? Credeam că ați citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
cântec, de Iulică. Așa e, băi, scoate și tu din straiță o fiolă de vin și păstrează una! concluzionează decent Vali Buletin. Și bericile scoate-le, neapărat! Păi, cum, să amestecăm noi băuturica? Vin și cu bere, după tărie? se îngândurează Iulian. Dacă nu-ți priește, n-ai decât să te-abții! revine Cezărel, înfipt. Nu ți-a impus și nu-ți impune nimeni, ca să consumi cot la cot cu noi. Auzi, uite cum decurge treaba! Scurt și cuprinzător: Nu ne
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
drepte, cum mă știți... Acu vedeți și dumneavoastră norocul meu! Miron Iuga deveni grav și mohorât auzind jelania arendașului, spre deosebire de Grigore, care avea pe față numai batjocură. Bătrânul compătimea pe Buruiană c-a suferit atâta pagubă, totuși mai mult îl îngîndura faptul în sine. Dacă țăranii au ajuns să fure în grup o cantitate așa de considerabilă, chiar să nu fi fost cât spune arendașul, e semn rău. Când fură unul, treacă-meargă; îl prinzi sau nu-l prinzi, n-are importanță
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]