917 matches
-
sînt precum notele unui xilofon pe care autoarea le izbește fără încetare pentru a obține, în final, melodia dorită. Nici un moment de relaxare, nici o platformă de tras sufletul nu întrerupe acest funambulism stilistic. Mereu în formă, niciodată melancolică, depresivă, sau îngîndurată, Nicoleta Sălcudeanu își face de fiecare dată apariția pe scena literaturii cu aplombul machist al unei vedete de cabaret care știe cum să își pună la picioare întreaga suflare din sală. Modelele sale ? cel puțin la nivelul manierei de a
Funambulism critic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10696_a_12021]
-
Cel de al optulea volum ne va oferi răspunsul... Mai degrabă spectator decât erou al anilor ce se înșiruie, diaristul face, în fine, un vis, în una din ultimele zile ale lui 1996: Spre dimineață visat pe frate-meu, cețos, îngândurat, mă sfătuia să intru în partid. în care? Nici o speranță dacă nu mă înrolez. Pe urmă s-a așezat la pian și a cântat un menuet de Mozart." E soarta lucrurilor frumoase să se încheie cu muzică.
Diaristul prin vârste by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10999_a_12324]
-
anonimat poate suntem vinovați și noi, nu ne rămân decât câteva cărți revelatoare despre regie și teatru: „Energiile spectacolului", „Spectacole imaginare", „Confesiuni", „El, vizionarul, Aurelia Manea" și un spectacol. Trilogia Aureliu Manea, după singurele texte scrise de regizor: „Penelopa rămâne îngândurată", „Repetiția de teatru", „Zâna de la răsărit", montat de Gábor Tompa la Teatrul Național Cluj, anul trecut. Ne mai rămân, însă, și câteva întrebări retorice: De ce este unic? De ce este inimitabil? De ce este original? Dumnezeu să-i odihnească sufletul în pace
Aureliu Manea a murit by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/41909_a_43234]
-
am aflat, băiatule, dar când ai învățat? Am avut noroc cu vecină și colega mea. Ea mi-a arătat fiecare lecție pe care ați predat-o. Doina îl felicită pe băiat, nu credea că sunt prea mulți copii ca el. Îngândurată, îl rugă totuși; aș vrea, totuși să-mi promiți că vei veni la școală de acum înainte. Așa se termină prima zi de școală a băiatului. În cancelarie, Doina îi povesti unei colege despre băiat. Doina, aici, la această familie
NECAJITUL NUVELA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384762_a_386091]
-
de sticlă striată și neagră în vârf. Nobilul meu tată, gândi Ștefan cu ironie amară. Nu își cunoștea tatăl și nu știa că nu îl cunoaște, iar stolnicul, văzându-l că e dus cu capul în nori, porni amărât și îngândurat, mic și subțire și drept ca un sfredel și țanțoș, iar lui Ștefan îi păru că el umblă aidoma unui fus pe care l-ai așezat cu vârful pe masă și i-ai dat vânt să se rotească sfârâind... Ai
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
simt floare înflorită. Îmi las gândul s-adulmece închipuita-poveste, emoția mă cuprinde, chiar de n-am nicio veste, florile iubirii au doar, parfum nu conjugă timpul, dar cuget la cum se scurge-n clepsidră nisipul. Timpu-a adâncit ridul de pe fruntea-ngândurată și totuși, mai cred într-o poveste... ca niciodată, sper ca pașii destinului să poarte iubirea vieții, ... Citește mai mult Ochii răniți de-ntunericul destrămat în pustiu,deslușesc o cărare de vise, zdrobite timpuriu,umerii-mpovărați își scutură umbrele rămaseși
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
trec prin toate, doar era întâia oară! Un actor își dresa visul, avea unul fantomatic Și-nvățase bine rolul despre lupul singuratic. Doi pescari de vreme bună se-ntreceau într-un oftat: Doamne-am zis, există-n toate un destin îngândurat! Mai departe-am mers prin zodii, le-am găsit lângă un foc, Descântau de zor armura din misterul unui joc. Am ajuns la miezul nopții, am venit dinspre aval; Un străjer, la poarta mare, purta fracul roșu-pal. Mi-a întins
PRIZONIERA DE LUMINĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349234_a_350563]
-
pânză... Iar Bal-zac, la rându-i, trăia fără îndoială o bucurie imensă și misterioasă, plăsmuind personaje celebre și întâmplări, ca să le dăruiască posterității normale, spre eliberarea de sine și revelația celei din urmă. Copilul bătrân și frustrat, medicul neliniștit și îngândurat, omul neîncrezător, adesea deprimat, își află în cele din urmă o nouă și crucială menire, aceea de a crea. În minusculul atelier din subsol... încărcat de igrasie și praf, se lasă purtat în universul propriilor plăsmuiri, se joacă, se bucură
Agenda2005-33-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284082_a_285411]
-
va scăpa din robie atunci când ea va aduna atâta aur, încât să ajungă până acolo unde el se află zălog. Ileana s-a hotărât să toarcă zi și noapte, pentru ca din lucrul ei să cumpere aur. Și cum torcea ea îngândurată, firul a alunecat pe marginea foișorului cetății, și ce să vezi? După ce cocoșii vesteau miezul nopții, firele de lână se transformau în fire de aur, de aceea Ileana torcea numai după cumpăna nopții... Și n-a trecut mult timp, până când
Agenda2005-12-05-b () [Corola-journal/Journalistic/283497_a_284826]
-
le mai ia în seamă: cerbi, mistreți, iepuri, antilope fine și atente la orice mișcare. Erau luate în seamă doar anumite cazuri mai ieșite din comun: girafele, hipopotamii, rinocerii, zebrele. Acestea parcă le simțeai tânjind după starea lor naturală. Stăteau îngândurate și triste, cu capul în pământ, suferind de căldură și de nemișcare. Și asta după ce toate tentativele de evadare le-au eșuat. Emoții mari aveai când treceai pe lângă niște amenajări ample de stânci, văi, peșteri artificiale, făcute pentru lei și
ÎN VIZITĂ LA GRĂDINA ZOOLOGICA DIN BEIJING de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384596_a_385925]
-
din ceruri, cum florile răsar, Și cum albina zboară, culegând nectar. Tu ești pentru mine, astrul pământean, Iar eu pentru tine, steaua de la geam. Voi însoți cu dragoste divină Visurile tale din nopți cu lună plină, Iar dimineața, trezindu-te îngândurat, Vei crede că și visul tău a fost adevărat”. Ciudat, dar cu această poezie legăturile noastre s-au rupt... Nu am mai primit de-atunci nicio veste de la ea. Nici un răspuns la poezie, nici altceva... Au trecut douăzeci de ani
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382393_a_383722]
-
Acasă > Versuri > Omagiu > LUI ADRIAN PĂUNESCU - ÎN MEMORIAM Autor: Lorena Georgiana Crăia Publicat în: Ediția nr. 2028 din 20 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Privesc îngândurata masă goală, Mă tulbură că ești în neființă, Simt inima că suferă de-o boală De renunțare, fără de dorință. E neagră călimara, poate știi, De gândurile care ma ucid; Întoarce-te, te rog, printre cei vii, Revino-n peisajul translucid
LUI ADRIAN PĂUNESCU – IN MEMORIAM de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382556_a_383885]
-
recitalurile-ncendiare, Spunându-mi că și ei, totuși, iubesc Cum le puneai speranțe-n buzunare. Cred că sunt blestemata fără vină Că m-am născut în anul de final Al flacării, ce n-o să mai revină În spațiul nostru artificial. Privesc îngândurata masă goală, Mă tulbură că n-ai să poți să fii Pentru copiii mei un zid de școală; Întoarce-te, te rog, printre cei vii! 20 iulie 2016, Constantă Sursă foto: Lui Adrian Păunescu - în memoriam / Lorena Georgiana Crăia : Confluente
LUI ADRIAN PĂUNESCU – IN MEMORIAM de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382556_a_383885]
-
de aici, nu? - Ha, ha! Nu cred. Cine știe din ce țară este investitorul! a răspuns Dan zâmbind și făcându-i cu ochiul Silviei. Este doamnă? Numai un străin putea să facă treabă bună... - Nu neapărat! l-a întrerupt Silvia îngândurată, privind aleea elegantă ce urca pe o pantă betonată, la aproape 45 de grade, pe latura din spate a împrejmuirii. Fac și unii români treabă destul de bună, dar nu prea sunt motivați. - Să întrebăm pe cineva. Să plecăm lămuriți, a
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383791_a_385120]
-
curge în rărunchi. Caut mereu și nu renunț deloc chiar dacă nu mai cred că se mai poate ca-n curtea fericirii să mai joc și să mă bucur iar, pe săturate. Rossignianta-mi dragă nu mai este și Sancho a plecat îngândurat, lăsându-mă în trista mea poveste în care parcă încă n-am intrat. Din ce în ce e totul mai neclar și totuși reușesc să văd departe, atâta timp cât al iubirii far mai arde cu oglinzile nesparte. Prin viața viscolită de
PE SCURTUL DRUM CA UN CAIS de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383955_a_385284]
-
nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Mă doare azi surâsul tău Ce-i trist și plin de-amărăciune Privesc agale cum zăpezi Din primăvară vor să mi te fure. În podul palmei tâmpla-ți caldă O adâncești îngândurat Privirea ți-e pierdută, fadă, Pe unde ești? Când ai plecat? Unde-i lucirea ce furase Un colț de-albastru de pe cer , Și unde-i zâmbetul pe care Îl adoram , copil stingher? Zăpezi te ning și-n gând și-n
LACRIMĂ ÎN IARNĂ de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1855 din 29 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383983_a_385312]
-
și cu mine! Dar mi se pare mie sau ție ți-ai desenat lacrimi ce-ți picură din ochi, de ce ? Mă simt singură, mami! Cristina era în clasa a doua. — O elevă minunată, spunea învățătoarea Cristinei. Uneori pare tristă și îngândurată fiica ta, dar are talent deosebit la desen. Am înțeles că îi dați ore la pian, poate ar fi bine să-i încurajați și talentul la desen. Ecaterina, bona Cristinei, o recomandă pe nepoata sa, Carmen, să îi predea ore
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383994_a_385323]
-
la gândurile sale, calul se ridică în două picioare și necheză de răsună valea în ecouri. - Și dacă zona este într-adevăr bântuită de duhurile necurate? Inscripția să fie oare un avertisment din partea celor care au trăit aici momente înfricoșătoare? Îngândurat și speriat, coborî de acolo și prinse calul de căpăstru. Acesta nu pricepea ce se întâmplase cu Pătru. Puțin mai la vale, animalul se cutremură de teama față de o putere nevăzută. Se agită nervos gata să-și ia stăpânul târâș
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
-i făcu cu mâna colegei sale rămasă pe trotuar s-o urmărească cu privirea ca și data trecută, numai că acum se simțea mai puternică decât atunci. Nu exista niciun pericol să se prăbușească din nou pe trotuar. Era doar îngândurată și tristă. Chiar îi venea să plângă de supărare. Nimic nu-i ieșea așa cum își dorea. Nu se simțea ca fiind o fată norocoasă. Nici de bucuria unei călduri sufletești din partea familiei nu avea parte. Cei trei membri ai familiei
ROMAN , CAP. OPT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384074_a_385403]
-
Lui moarte... (Giovanni Papini - „Viața lui Iisus”) Introducere În fața Ierusalimului, în acea duminică de aprilie a anului 33 de la Nașterea Sa, Dumnezeu - Fiul, Domnul Iisus Hristos întrupat într-un om încă tânăr, în vârstă de numai 33 de ani, privea îngândurat locul unde va gusta de bunăvoie, până la capăt, urmările și consecințele neascultării adamice. Mireasa lui dragă, Ierusalimul, îi va fi încăpere de tortură, loc al umilinței, mormânt. Ultimul act din istoria așteptării mesianice va fi unul sângeros, cumplit, mirosind a
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI ŞI REFERINŢE DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI NOSTRU IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383441_a_384770]
-
simt floare înflorită. Îmi las gândul s-adulmece închipuita-poveste, emoția mă cuprinde, chiar de n-am nicio veste, florile iubirii au doar, parfum nu conjugă timpul, dar cuget la cum se scurge-n clepsidră nisipul. Timpu-a adâncit ridul de pe fruntea-ngândurată și totuși, mai cred într-o poveste... ca niciodată, sper ca pașii destinului să poarte iubirea vieții, iar zâmbetul să se cuibărească prin ridul frunții. 17 Aprilie 2017 Referință Bibliografică: POVESTEA VIEȚII / Maria Ileana Tănase : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
POVESTEA VIEŢII de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382964_a_384293]
-
-l aduci la ușa mea!...spuse Alexandru și îndreptându-se către ea izbeste cu furie cu pumnul în masă, farfuria cade, se sparge...ea se apleacă să strângă cioburile cu lacrimile înodate-n barbă, el... pleacă furibund către birt. Magdalena rămâne îngândurată făcându-și retrospectiva vieții. Născută undeva într-un sat din Moldova, a avut noua frați, sărăcia a dus-o către o familie de doctori care i-au oferit posibilitatea unui trai mai ușor în schimbul muncii ei în casă printre care
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
diminuări graduale, progresive, a temeiului spiritual, cum bine observă cuvioasa Teodora. Despiritualizarea determină, inevitabil, retragerea harului, apoi pierderea Centrului, apoi rătăcirea, apoi idolatria, ori demența. Din fericire, lumea lui Iulian Chivu nu a lunecat până aici. Dar, discret, fratern, admonestator, îngândurat, Autorul, arhi-personajul, își privește ipochimenii și-i întreabă, parcă, aidoma cuvioasei Teodora: “ - Că ridicați profesia la rang de religie e minunat și e o metaforă inspirată, dar dacă veți reduce religia numai la asta, ce faceți atunci cu Iisus Hristos
PROZA LUI IULIAN CHIVU SAU VIAŢA CA SUPRAVIEŢUIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383004_a_384333]
-
tremurând...Suflete se înnodau,Dinăuntru-mi fumegând,În fire de plumb zburdau.Mă lăsa să îi alunecși îmi număra ... III. TRANDAFIRI SĂLBATICI II, de Lorena Georgiana Craia , publicat în Ediția nr. 2326 din 14 mai 2017. "De ce ești trist și-ngândurat Și stai așa, în neputință, Când gingășie ai săpat Pe paturi reci și suferință?" S-a aruncat în trandafiri, Pe umeri îi creșteau petale Și singure, ca pentru miri, În camerele lor regale, Se deschideau sărace buze, Prea umede de
LORENA GEORGIANA CRAIA [Corola-blog/BlogPost/385222_a_386551]
-
care nu au actualizat aceste Norme, pe lângă faptul că sunt menținuți pe post, au mai fost și răsplătiți, peste 10 ani, pe lângă salariu, și cu stimulente de până la 3 salarii, în condițiile neîndeplinirii sarcinilor de serviciu? Ministrul tace mâlc, pleacă îngândurat întrebându-se: 1. Chiar așa !, cum de a fost posibil acest lucru, din anul 2004 și până în 2015, inclusiv, timp de 12 ani, pe mandatul a 13 miniștrii de finanțe ? 2. Nu cumva conduc un „Minister mare, cu minți odihnite
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92814_a_94106]