7,890 matches
-
că sunt creștini) nu o dată, nici de două ori, ci de multe ori, fiind sfâșiați de fiare și având în jurul trupului arsuri, semne și răni, nu numai că nu s au numit pe ei înșiși martiri, ci nu ne-au îngăduit nici nouă să ne adresăm lor cu acest nume, ci, dacă vreodată cineva dintre noi îi numea astfel prin scris sau prin cuvânt, ei ne mustrau cu asprime. Căci ei dădeau cu bucurie numele de martir lui Hristos, credinciosului și
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
creștinilor, atunci când erau porniți împotriva lor, ca să-i nimicească. Iar ca să nu lipsească vreo pildă încurajatoare și ca să trezească simpla privire a câtorva martori credincioși, ca să provoace în inimi curaj și întărire în credință și dispreț față de moarte, Dumnezeu a îngăduit ca, la vremea potrivită, un număr restrâns de creștini să sufere moartea de dragul credinței”. (Origen, Contra lui Celsus, cartea a III-a, cap. VIII, în PSB, vol. 9, p. 173) „Rămâi cu bine și amintește-Ți de credința mea; iar
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
fost decapitat. Cine este însă fericit de către toți? Cine e invidiat? Cine e proclamat? Cine e încununat? Cine e lăudat? Cine e elogiat? Cine e admirat? Cine mustră până azi? Oare unul nu strigă în fiecare biserică: Nu-Ți este îngăduit să o ai pe femeia lui Filip, fratele tău (Mt. 14, 4), iar celălalt e înfierat și după moarte pentru adulter, fărădelege și îndrăzneală? Observă după cele spuse cât de mare e puterea celui legat și cât de mare e
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
mult conștiința, încât a crezut că a înviat din morți și făcea minuni -, și acum și în tot timpul și toată lumea după aceea atât prin el însuși, cât și prin alții. Căci oricine citește această Evanghelie spune: Nu Ți este îngăduit să o ai pe femeia lui Filip, fratele tău, și chiar fără Evanghelii, în adunări, tovărășii, case, în piețe, peste tot, chiar și dacă ai merge în Țara perșilor, în India, în cea a maurilor și în oricare pământ îl
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
a îndreptat prin cele ce a spus, prin cele ce a pătimit, prin cele pe care le vestește și acum și care sunt aceleași cu cele pe care le vestea pe când era viu? Să nu spui deci: De ce s-a îngăduit să moară? Căci ceea ce s-a făcut nu era moarte, ci cunună, nu un sfârșit, ci începutul unei vieți mai bune. Învață să iubești înțelepciunea și nu numai nu te va vătăma nimic din unele ca acestea, dar vei și
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
adresată CSAT de retragere a trupelor românești din Irak, echivalează cu un atentat împotriva politicii externe și de alianțe a țării. Ceea ce n-a îndrăznit din opoziție PSD-ul, pentru a nu-și pierde credibilitatea în cancelariile lumii, și-au îngăduit Tăriceanu și susținătorii lui, printr-un soi de puci anunțat. Nu s-a pomenit nicăieri pînă acum ca premierul unei țări să ceară o asemenea schimbare de macaz, fără să-și acompanieze propunerea cu o lovitură de stat împotriva președintelui
Cuvîntul României și cuvîntul lui Tăriceanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10482_a_11807]
-
deviația. Veterani ai revoluției, colecționari de decorații, se dovedeau a fi fost spioni încă din copilărie. în așteptarea descoperirii, trădarea plana între ordinea posibilităților și aceea a probabilităților. Cei ce vegheau n-aveau somn. Celor de sub ei, nu li se-ngăduia să doarmă. Insomniaci, zăreau, la picioarele patului, comploturi, conspirații. Asta pe când grămezi de gură-cască rupeau cu delicii din coltucul de pâine, fără să-l denunțe pe brutar. Cu toate că acesta putea otrăvi pâinea cetățeanului, precum medicul prescrie medicamente contraindicate, inginerul sabota
Cui de trecut îți vorbește... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10485_a_11810]
-
cu N. Steinhardt, figura providențială a vocației și existenței sale. în numeroase pagini, amintirea lui N. Steinhardt se dovedește vibrantă: "Am dobîndit ceea ce nu dețineam, dăruind ceea ce nu aveam, întocmai ca în poemul lui Henri Michaux (...). N. Steinhardt m-a îngăduit, dar m-a și ademenit. M-a ademenit în vederea propriei mele regăsiri. întîlnirea noastră mi-a garantat de la bun început că pot conta pe o însoțire de durată care în cele din urmă a devenit și ucenicie și ascultare și
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
bunăoară, cu un om care, fără a cunoaște măcar alfabetul sanskrit, critică o operă de indianistică. Este atît de obositor să-i înveți pe oameni alfabetul! Dacă măcar ai avea siguranța că sunt elevi silitori... ș...ț Dacă mi se îngăduie și mie un sfat, acesta ar fi: mai multă generozitate cu asemenea oameni. Nu e nimic mai trist decît să-ți cunoști Ťdușmaniiť. Nimic mai tragic decît spectacolul unor vieți ratate. Oamenii aceștia au și ei dreptul la ură, nu
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10505_a_11830]
-
și Gigi Becali ar avea ceva de zis despre Don Quijote dacă ar fi întrebat. Știți și dumneavoastră, la fel de bine ca mine, ce autoritate drastică are celebritatea. Impune gusturi. Intimidează dubiile și dă sentințe care devin, ulterior, "mituri". Cine și-ar îngădui, azi, să treacă neglijent prin fața "Giocondei" la Luvru? Eu am stat, cândva, la pândă pe Acropole. Vroiam să văd dacă se găsește vreun turist care să spună cu voce tare că nu-i place Parthenonul, că-l dezamăgește. Ei bine
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
limbii române era așa de intensă încât nimic altceva NU se mai putea vedea împrejurul istoriei”. Înainte de a cita cea din urmă judecată de valoare, prin care Dumitru Ioncică își încheie capitolul Cine este Carlo Troya? -, vă rog să-mi îngăduiți, stimați cititori, a transcrie două afirmații categorice, aparținând unor istorici de peste Ocean, care au cercetat marile situri arheologice, muzeele de istorie și marile biblioteci de pe Terra. 1. Dr. Daniel Ruzo (arheolog peruan): ,,Carpații se află într-o regiune a lumii
CARLO TROYA a scris istoria europeană REALĂ ! [Corola-blog/BlogPost/94300_a_95592]
-
dete ochii să văd lumina zilei, Și inima-mi umplut-au cu farmecele milei, În vuietul de vânturi auzit-am al lui mers Și-n glas purtat de cântec simții duiosu-i viers, Și tot pe lângă-acestea cerșesc înc-un adaos: Să-ngăduie intrarea-mi în vecinicul repaos! S-a trezit oare acest popor ? acest neam căruia i-au fost dedicate atâtea pagini de către toți gânditorii născuți din el, din miezul lui, purtând în fiecare celulă a corpului lor fizic genomul originar din
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94351_a_95643]
-
de încă două ori)... O fi logic, dar oare putem noi admite că pisicile noastre să fie strivite sub ochii noștri de niște rinoceri cu un corn sau cu două, fie ei asiatici sau africani?... Nu, nu, așa ceva nu putem îngădui!“ Imediat după această poziție tranșantă exprimată de Băcan (,,Nu, nu, așa ceva nu putem îngădui!“), textul lui Eugen Ionescu are, în finalul primul act, tânguirea lui Berenger: N-ar fi trebuit să mă cert cu Jean! N-ar fi trebuit să
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
noastre să fie strivite sub ochii noștri de niște rinoceri cu un corn sau cu două, fie ei asiatici sau africani?... Nu, nu, așa ceva nu putem îngădui!“ Imediat după această poziție tranșantă exprimată de Băcan (,,Nu, nu, așa ceva nu putem îngădui!“), textul lui Eugen Ionescu are, în finalul primul act, tânguirea lui Berenger: N-ar fi trebuit să mă cert cu Jean! N-ar fi trebuit să-mi ies din fire!“, încheiată cu o frază absurdă prin faptul că nu are
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
nici măcar cu o unghie Cînd prada e prea multă Cînd prada e prea multă sau cînd prada e prea puțină cînd luna bate pieziș printre crengile desenate pe cer cînd ochiul lui Dumnezeu clipește ca și cum tot universul ar mai fi îngăduit încă o mie de ani cînd din carnea mea roșie se desprind bucăți de tencuială inexplicabile în condițiile în care nimeni nu m-a imaginat o catedrală cînd tu nu vii deși nu ne-am mai recunoaște în trupurile acestea
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/4094_a_5419]
-
meseria lor este moartea acum au mâinile roșii acum cămășile lor sunt roșii coboară versantul pe fiecare umăr au câte un miel alb o armată cu nenumărate picioare roșii istorie... cuie cuțite - religie de ce tocmai celor inocenți nu li se îngăduie să-l vadă pe Mire? prea multă moarte, prea multă și cei fără de chip sunt sătui de meseria asta
Sacrificiul by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/6990_a_8315]
-
o nație ca a noastră. Ține-i pe români legați prizonieri cu ore și ore de plictiseală, cu luni și ani de adulare și rușine, și din când în când, în acel șuvoi gri de efort istovitor și plictiseală imbecilizantă, îngăduie-le câte-o mică trufanda - îngăduie-le o scurtă vacanță, un amor trupesc, grăbit și speriat, ori carne de Crăciun, ori un film străin, dar văzut tot la Cinema I. C. Frimu ori la altă păducherniță de pe 6 Martie, ori o
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
-i pe români legați prizonieri cu ore și ore de plictiseală, cu luni și ani de adulare și rușine, și din când în când, în acel șuvoi gri de efort istovitor și plictiseală imbecilizantă, îngăduie-le câte-o mică trufanda - îngăduie-le o scurtă vacanță, un amor trupesc, grăbit și speriat, ori carne de Crăciun, ori un film străin, dar văzut tot la Cinema I. C. Frimu ori la altă păducherniță de pe 6 Martie, ori o primă la salariu. Și viața românilor
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
părul Prelins în cîrlionții dezmățați; Nu îți cunoaște-aievea adevărul Nici minte a o mie de-nvățați! Ci tu îmi ceri să-ți înțeleg orbește, Fără-ntrebări și gesturi de prisos, Oh, locul mirosind dumnezeiește A taină putrezind suav în sos? Îngăduie-mi un timp, măi dă-mi din mierea Ce-o tăinuește-n scorburi moi muierea...
Cînd fluturii dau iama peste trupul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8092_a_9417]
-
aur, inele și brățări, ș-un lanț greu de care nu se despărțea niciodată și l-au acoperit cu bănet, aveau de unde, a rămas avere babană după el. Asculta de un principiu vinetu dinamo: toate ca toate, orice porcărie e îngăduită, dar să nu facă moarte de om! Culmea ironiei, cât a trăit a reușit să respecte porunca asta, dar după ce a trecut pe lumea cealaltă, nu. S-a întâmplat așa: un neica nimeni, un prăpădit se strecurase în cavoul lui
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
-mi? Mi-am lepădat mantia de mîndrie Pe jos, s-o calci cu tălpile mărunte, Sufletul meu vrea chinuri moi să-nfrunte Și-ascunse în ungherul de chilie Unde te joci cu mine-n pielea goală, Nesăbuită, chiar sub crucifix, Îngăduiți de-un Crist firav și trist Ce știe că sărutul nu-i greșeală, Ci ne îmbie-n biblii, prin cuvinte, La dragoste să luăm mereu aminte...
Cum să te fac să-mi înțelegi iubirea? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8419_a_9744]
-
se purtau în continuare tratative pentru a i se satisface doleanțele. Ursula era de părere că fuseseră îndemnați unii să se supună straniului experiment, nu ca să capete faimă peste veacuri, ci să se umple de ridicol: nimănui nu-i era îngăduit să aspire la o condiție nemeritată. Ea însăși își permisese să interpreteze legile lumii, bănuite, dar nescrise, să întoarcă vremelnic spatele Domnului, iar, acum, venea plata și pentru ea. În această situație, câștigător părea a fi doar Stănchescu. El nu
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
subiect vînătoarea, "toate impresiunile ce ea produce asupra imaginațiunii și asupra simțimintelor omenești atît prin împărtășirea omului la înseși acțiunile ei, cît și prin descrieri literare, prin imitațiuni armonice sau prin reprezentări plastice ale scenelor de vînătoare". Ceea ce mi-aș îngădui să adaog, cu privire la descrierile literare, este că actul cinegetic în sine, la practicanții lui autentici, se îmbrățișează strîns cu literatura, că este concomitent faptă și poem, că emoțiile vînătorului sînt, în esență, emoții epice... Am spus "practicanții autentici" pentru a
Epistolă către Odobescu (IV) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8031_a_9356]
-
iluzie pe măsură ce se desfășoară ș...ț Da, cea mai rea, cea mai primejdioasă dintre erezii, deoarece introduce în spirite gândul pervers că istoria însăși nu e altceva decât un mit, o minciună. Minciună sacră sau profană. O astfel de idee îngăduie cele mai mari crime!” (p. 299 și urm.) Dar memoria este capricioasă, cu cât se întinde mai mult în trecut cu atât martorii devin mai blazați („evocăm fantome”), uneori ilizibilă, alteori deformând prin însăși natura ei, cum spune la un
Fantomele memoriei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13155_a_14480]
-
alt poem. Prin urmare, nu ar fi cu nimic mai îndreptățit să fie ales din serie unul în detrimentul altuia, ca mai reprezentativ. Poezia lui Mircea Ivănescu este, în principiu, neantologabilă. Pare că logica internă a actului de creație nu ar îngădui selecția. Teoretic, nu se poate, dar practic, trebuie și se poate. Timp de trei decenii, de la debutul său în 1968 cu volumul versuri (așa își va scrie consecvent titlurile, fără inițială majusculă) și până în 1996, când propune prima selecție, tot
Un maestru al prozaicului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13164_a_14489]