811 matches
-
americani? se interesă Chisăliță, sperând că n-a înțeles bine unde vrea să bată Pârnaie. Ce, era afganistanez? Dar lunganul îi spulberă iluziile: - Hai, puneți mâna și trageți capota aia afară... Chisăliță înghiți în sec, privind cu ochii împăienjeniți. - Șefu’..., îngăimă. Pe-asta, când era bună, o împingeau vreo trei sute de cai... - Așa, și...? - Știi cum se zice, că atârnă ca mortu’... Cum ar veni, asta e mai grea decât atunci când era vie. Ar trebui o herghelie întreagă... - Cât face un
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
capăt al firului (foarte sud-americană și poate exagerată), o blocaseră în halul ăla, simțindu-se puțin vinovată că nu-și luase geanta și nu alergase într-un suflet la spital, cum ar fi făcut altădată într-o asemenea situație. Doamna, îngăimase menajera - fiind așa de, atât de, în chestiunile astea - alunecase la duș și deși ea auzise inițial căzătura și gemetele, până să vină salvarea și să spargă ușa de la baie n-au putut face nimic. Acum era la spital. Dacă
Andrés Barba: Buna intenție by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3767_a_5092]
-
cu glas tare: , Se poate trăi perfect fără să citești cărți din alea de care citești tu: filozofie, literatură..." Lucrul ăsta m-a luat prin surprindere. Nu-mi trecuse niciodată prin cap să mă întreb de ce citesc oamenii. ,Păi, am îngăimat, e atât de frumos..." Și altceva nu am mai știut să spun. Poate că acum a venit momentul să-i răspund vărului meu. Am să încerc ca, în fiecare săptămână, să dau câte un răspuns scurt acestei întrebări tulburătoare: la
Cum să bârfim despre cărți? by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/10713_a_12038]
-
la el. Hișam își simți inima bătând cu putere, își recăpătă suflul și salută zâmbind prietenos și politicos: - Bună dimineața! Nu-i răspunse nimeni la salut, toți așteptând mai departe cu o curiozitate sporită. Simți nevoia să se prezinte și îngăimă cu sufletul la gură: - Sunt Hișam Fakhri, noul rezident, domnule... - Așteaptă afară! îl întrerupse șeful secției, fără să-i dea nici o atenție, și-și continuă conversația cu ceilalți colegi. Hișam ieși și începu să se plimbe încolo și-ncoace pe
ALAA AL-ASWANI Aș fi vrut să fiu egiptean by Nicolae Dobrișan () [Corola-journal/Journalistic/4148_a_5473]
-
scăpă ceașca cu ceai și... șovăiala lui dură doar o singură clipă... Sări de pe scaun și, privind cu cel mai mare dispreț la bătrîn, urlă: - Cum ai spus? Cum de îndrăznești să-mi introduci în birou astfel de... - Hristo... copile!... îngăimă moș Petko. - Afară! țipă doctoral cu glasul tremurînd de mînie și, înșfăcînd de pe masă un pumn de bani, îi dădu grosolan paznicului, spunîndu-i oțărît printre dinți: Na, dă-i banii ăștia și s-o șteargă de aici, auzitu-m-ai
Malurile Dunării by Ștefan Ciobanu () [Corola-journal/Imaginative/10415_a_11740]
-
lui de copil, înțelege că plînge degeaba, că nimeni nu vine să-l ajute. Așa se face că intri în secții de maternitate în care e o liniște mormîntală, deși ești înconjurat de prunci. Nu plîng. Nu se mișcă. Nu îngaimă nici un sunet.” Ceea ce ați citit e un fragment dintr-un text mai lung, scris pentru revista Dilema de Ștefan Dărăbuș, directorul fundației Hope and Homes for Children România, despre care am mai vorbit. Puteți citi textul în întregime aici. Chiar
Bebeluşii abandonaţi nu plâng by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18683_a_20008]
-
flori albastre ,,de nu mă uită,, să fim doar unul când vine despărțirea tu,ochii mei iubind,eu ,șoaptă-n gură ta. și câte nu aș face să fie vrerea mea aș împleti albastrul cu pumnul de pământ ce-ți îngăimau toți pașii și ochi-mi amăgea că ești atât de-aproape ,dar ești departe-n timp. și m-aș tocmi cu beznă dintr-odată deși nu știu de-ar mai avea vreun rost, să-i dau la schimb din viața
M-AȘ INVOI, de LOREDANA NICOLETA VIȚELARU în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373699_a_375028]
-
de la casa aia, merge în două bastoane și are doar vreo cinci-șase găini. I-am dat eu acum o lună câteva coșuri de porumb, ca să aibă cu ce le hrăni. Nici pomeneală de porc. Mototolea rămase cu gura căscată și îngăimă moale: --Poate, vecinii ei... --Fii serios! N-are nimeni de vânzare porci pe la noi! Că noi...cu livezile, pășuni... Porumb, foarte puțin. Cumpărăm de la câmpie, de prin părțile voastre. Am auzit eu pe unul, acu’ două zile că vrea să
TUNARII-4-ULTIMUL FRAGMENT de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384614_a_385943]
-
vă mai rabdă pământul? Ați uitat să fiți oameni, mă? Urletul și fulgerele din ochii lui moș Ion spulberară zâmbetele de pe fețele celor trei, care amuțiră și înțepeniră, ca niște statui. Erau total anesteziați și lipsiți de voință. Doar Vasilică îngăimă speriat: --Ce te bagi în afacerile noas?.. --Bââăăă! Repetă urletul moș Ion. Nu mă face să-ți scap un dos de labă în afacerea...Doamne, iartă-mă, că m-am înpărtășit! Și copiii ăștia... --Am să te spun lu’ tata
TUNARII-4-ULTIMUL FRAGMENT de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384614_a_385943]
-
înțepat de o albină rătăcită de căldură. Înțepătura îl enervează. Durerea îl înnebunește. Animalul se repede brusc și își înfige cu forță coarnele răsucite și cu vârfuri ca sulițele, în coapsa bărbatului. Împăratul Claudius se mișcă spasmodic în tribună și îngăimă câteva vorbe cu dificultate, în colțul gurii prelingându-i-se salivă. Fata își aminti atunci de handicapul acestuia, despre care i-a povestit Alfredo. Cornelia observă că totul era diferit, comparativ cu corida spaniolă la care asistase recent. Nu existau
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382487_a_383816]
-
-i din partea mea pe toți din Secția noastră la IRISH PUB. Înțeles? -Unde? se holbă Antonel. Nu-i venea să creadă că vor asculta in corpore rock în seara aceea. -Ne, ne, ne! Nu pe Minculescu îl vom asculta! -Atunci? îngăimă timid Antonel. -Pe tine! Mergem la o băută la IRISH PUB, pe Edgar Quinet. -??? întrebă din priviri intimidatul... Referință Bibliografică: GRAFFITI (prima parte) / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2081, Anul VI, 11 septembrie 2016. Drepturi de Autor
GRAFFITI (PRIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382492_a_383821]
-
să n-o plesnesc! Plesnește-mă! O merit din plin! Dacă tu crezi că asta îți rezolvă problema, atunci... cu plăcere! îi răspunse Natalia și o luă total prin surprindere când îi trase o palmă zdravănă. Ce-a fost asta? îngăimă, dar în același timp fu adusă cu picioarele pe pământ. Nu îi va spune în ruptul capului. Și când te gândești că era cât pe-aci... Ce-ai cerut! Știu eu!?... Palme ai cerut, palme primești! Acest răspuns o răscoli
LUCIA (CAPITOLUL II) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382782_a_384111]
-
de chin sufocant, la sfârșitul programului n-am mai răbdat. I-am bătut în ușă și am intrat, fără să fiu invitată. „Tovarășul”, cu nasul în hârtii, m-a privit glacial și m-a întrebat...oficial: - Ce doriți? Fâstâcită, am îngăimat: - Am crezut că...mai avem probleme...de rezolvat. - Auzi, tovarășa? m-a repezit el cu o privire de gheață, dumneata să intri aici numai dacă vei fi chemată. Ești liberă! Referință Bibliografică: NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (roman) - Cap. 2 / Năstase Marin
CAP. 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383076_a_384405]
-
și-a făcut cruce mare, murmurând, probabil, un “iartă-i, Doamne, că nu știu ce fac!”. Bineînțeles că ostilitățile s-au oprit. “Domnul” Dode a găsit de cuviință “să dea raportul”: - Este o lecție de istorie, părinte, o lecție practică! Părintele a îngăimat, aproape sufocat: - Duceți băncile la loc și apucați-vă de învățat! Și-a mai făcut o dată cruce și a plecat. Nu am știut niciodată ce i-a făcut părintele Băluță lui Dode. Cred că nici domnul Arsu nu a aflat
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
Făcuseră o “înțelegere” de care uitaseră. - Parcă era vorba de un nebun, a încercat Aristide să scape din “capcană”. Scoatem banii numai dacă vine “nebunul cu fluturii.” Domnul Arsu s-a uitat la copii, apoi la părintele Băluță și a îngăimat: - Așa e, ne-am înțeles că vine un nebun cu fluturii și noi îi cumpărăm. Câți fluturi ai, domnule? - Păi, să-i numărăm! Ia vino, mă, cu borcanul aici! Răstoarnă-l pe masă! - Stați, stați! A sărit părintele Băluță. Câți
DOMNUL DODE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383077_a_384406]
-
i-am întors izbitura cu capul, deși domnului Arsu nu-i încetaseră privirile gorgonice. Vă închipuiți că atitudinea noastră l-a scos din obișnuita stare de calm. După câteva secunde a șuierat. - Ia veniți voi, mă, la tablă! Amândoi am îngăimat ca doi tâmpiți. - Cine, noi? - Da, voi! Toți din clasă au izbucnit în hohote de râs. Am ieșit la tablă pleoștiți și foarte smeriți, ca niște bieți școlari cuminți, care nu înțelegeau de ce sunt învinuiți. - Ia spuneți, mă, ce sunteți
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
După câteva minute a intrat și dumnealui în clasă, prefăcându-se că nu vede podeaua plină cu verziturile împrăștiate până la catedră și la tablă. Ne-a întrebat blând: - Ați învățat, copii, ce v-am spus azi dimineață? Câteva fete au îngăimat un „da!” anemic. Din partea băieților... liniște profundă, însoțită de priviri foarte mirate. Un fel de... trebuia să învățăm ceva? - Văd că nu ați reușit să învățați ce v-am dat. Sau, nu ați înțeles? - Daa! Am spus noi convingător, fără
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
mirajul colindelor, într-o zi, pe la vreo patru ani, când toți se așezaseră la masă, în tăcerea sorbiturilor și a înghițiturilor, așa, nitam-nisam, mă pomenii bâzâind : hâââ! Hâââ! Biata mama, îngrijorată, m-a întrebat : -Ce are băiatul meu? Bosumflat, am îngăimat : -Da’...eu...când merg cu sorcova? Sora mea a pufnit în râs. Însă mama, foarte serioasă mi-a spus : -Când ai să te faci mare! Mai bosumflat și țâfnos, iar am bâzâit : -Da...acum...nu sunt mare? Iar râsete. Am
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
foarte îngăduitor. Eu nu pricepeam. Derutat, i-am întrebat : -Nțai zis voi că trebuie să am traistă și băț? -Am zis! mârâi Ilie, uitându-se cu subînțeles la ceilalți. N-ai decât să te duci! -Cum să mă duc? Am îngăimat speriat. Nu mă luați cu voi? -Nu te luăm! a spus Petrică. Suntem prea mulți. Patru!... Patru!...Prea mulți. Am sărit enervat : -Păi, n-ați zis că, dacă am traistă și băț, mă luați? -Am zis! a spus Ilie. Dar
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Ilie lovi din plin : -Tu, acesta micu’, tu ești cu ghinionul! Zile întregi ai bâzâit, ne-ai bătut la cap să te luăm, ne-a fost milă de tine și uite ce ne-ai făcut! -Ce v-am făcut? am îngăimat eu speriat, convins că sunt nevinovat. -Ne porți ghinion! Asta ai făcut! Anul trecut am umplut trăistile și acum...Ia, hai! Marș acasă! Cuvintele lui Ilie îmi cădeau în urechi ca niște bolovani. Sunau ca niște pocnete care mă anesteziară
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
te omor! Iar am scâncit : dar să-mi lași... De data asta, namila îmi spuse : -Îți las, mă și un bolindete, dar du-te dracului acasă că iar mă faci să te urmăresc toată noaptea! Am și eu treabă! Am îngăimat ca tâmpitul : -Mulțumesc! Namila râse. Mă ușurase de puținii bolindeți, lăsându-mi doar unu, și se ridică, dispărând în întuneric. Am început iar să plâng cu disperare, deznădăjduit: -Păi așa...când mai umplu traista? Hâââ! Eram dezorientat. Casa era aproape
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
certat din cauza lui. În loc de răspuns, omul îl luă : -Bine, mă? Ce fel de om ești? Lași copilul toată noaptea pe drumuri și tu stai în casă liniștit? Tata tăcea, cu capul în jos, știindu-se vinovat. Ca să-l îmbuneze, a îngăimat: -Hai, Ioane, în casă! Bei un pahar de vin? Când am intrat în casă, am văzut fața plânsă a mamei. Îi spusese lui tata să plece după mine, iar el, disperat, nu știa unde să mă caute și a tot
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
că Teofilo urmărise până la sfârșit mișcările asasinului, Înainte ca ochii să Îi fie arși de lichidul clocotit. Își imagină spectacolul Înfiorător ce avea să apară, odată Îndepărtat stratul solidificat. — Mai negi că un vrăjitor Își face mendrele În cetatea noastră? Îngăimă Bargello În spatele lui. Mortul părea să Își strige acordul, cu gura deschisă În urletul de pe urmă. Lui Dante i se părea că se cufundă În delir. Până În acea clipă, Își concentrase toată atenția asupra trupului chinuit. Privirea Îi alergă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și tresări. — Dar s-a Întâmplat acum mai bine de o săptămână! De ce ai așteptat atât ca să Îmi aduci la cunoștință? Celălalt roși, stânjenit. — Controlul registrului se face numai din zece În zece zile... Omul meu nu-și putea Închipui... Îngăimă el. Poetul ridicase glasul fără să vrea. Se grăbi să Își coboare din nou tonul. Așadar, ceea ce Îi spusese infamul acela de Giannetto era adevărat, dacă și Bargello era sigur de prezența celor doi meșteri din Como. Dar era oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Ajamuk și aparține acestor domni. Copilotul, care se așezase pe bara de protecție a mașinii și se tot uita la hartă de parcă ar fi văzut-o pentru prima dată, își ridică privirea, mâhnit. — Păi, în cazul ăsta, harta este greșită, îngăimă în cele din urmă. Munții ăștia din față nu apar nicăieri și cam acum o oră ar fi trebuit să traversăm un teren cu dune; și nici pe astea nu le-am văzut. Mama lor de imbecili! Ce facem acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]