619 matches
-
bătrâni - oamenii lui Wellington, gătiți în foi de aur scorojit făcând loc regaliștilor înalți și tăcuți, cu înscrisuri înflorate și abia lizibile pe fiecare spate bătut de vremi. După un timp, cărțile dispărură cu totul, fiind înlocuite de manuscrise in-folio îngălbenite, legate cu panglici de mătase putrede. — Scout, unde mama dracului suntem? — Să nu atingi nimic, fu tot ce-mi supuse ea din față. Dâra de hârtie ne conduse la un tumul. Un tumul uriaș, ascuns în semiobscuritatea din străfundul arhivei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din partea de jos a lui „T“ și mergem spre rotundul lui „a“. Crezi că te descurci? M-am uitat din nou la hârtie. — Sigur, am spus. Aerul din tunel mirosea ca paginile unui roman de Charles Dickens de anticariat; hârtie îngălbenită, tipăritură veche și grăsime de pe degete, genul de miros presat, conservat. Lanterna mea proiecta un cerc alb de lumină pe fundul rucsacului lui Scout în timp ce acesta înainta poticnit prin tunel, umplând aproape complet spațiul. Am îndreptat lanterna spre pereții tunelului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și șifonată, gheața din minte mi se subție puțin. Haide, Eric. Stăpânește-te. Oricum, ce-o să faci? N-o să te uiți? Am tras din nou cartea spre mine și am deschis-o cu băgare de seamă. Paginile erau uscate și îngălbenite, murdare pe margine și emanau un miros de fum de țigară și unsoare organică, de pe degete. Am sărit peste o introducere lungă și prolixă și am găsit cuprinsul. Autorul, acest Victor Helstrom, își împărțise peștii insoliți pe categorii. Peștii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ca o țigancă. Fusta, numai eu știu cît de roșie era, se lasă umflată de vînt. În spate, zăplazul căzut al bunicii Leonora. Aveți și altele? Mă omor după fotografii alb-negru. Mai am, prin mansardă, o cutie burdușită cu instantanee îngălbenite (albastrul de Voroneț, somptuosul albastru de Voroneț rezistă de 450 de ani; clișeele din anii 70 nu), dar n-am chef să le dezgrop. De cînd trupul meu se cam cheamă plecare, mi-e din ce în ce mai greu să mă confrunt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Tom Turpin, Billie Holiday, Charlie Parker, Jay-Jay Johnson, Miles Davis. Și, în timp ce asculta discul care impunea un mimetism rasial feroce, Alimentară, în picioare, cânta transfigurată, evident în traducere proprie, cu voce guturală și clapetând o trompetă imaginară: Sunt o frunză îngălbenită, Uitată pe arborele cunoașterii, O piatră de pavaj Tăiată din granit negru; Iubitul meu, Ascunde-mă toată în tine Păstrează-mă, Altminteri, nu mă voi putea întoarce în cer. Vărui casa cu așteptare, obloji geamurile cu obloanele grele ale despărțirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de parai, meniu complet! Mama a căzut din brațele Mioarei, pentru că tânăra decanta în pahare gradate un cocktail din abnegația (strânsă în sticluțe etanșate) pentru Mama, pastile de dragoste roșie, de iubire albastră, de renunțări și eșecuri cărămizii, de dor îngălbenit, pe care le zdrobi cu un pisălog de usturoi. Și-i bău conținutul. Mioara 1 și Mama 2 se întâlniră în mulțime, întâmplător. La fel și Mama 1 cu Mioara 2, fără să-și dea seama de schimbare. Tavanul cerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pierde foarte repede cumpătul, face greu față presiunii, adaugă. Parcă l-am auzit spunînd că o să întîrzie puțin, își amintește Dendé, părea că ține cu tot dinadinsul să vadă pe viu cum cade Cortina de Fier, ca în volumul Scrisori îngălbenite, care se vindea la sfîrșitul anilor ’70 numai pe sub mînă în toate librăriile. Vizionare plăcută, zice Gulie, doar nu poți să i iei omului plăcerea. Dacă era după el, dugheana asta ar fi fost goală și la ora asta, pustietate
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
îți lasă impresia că o beau în loc de apă. Fumul îngrozitor, lipsa gurilor de ventilație, chelnerițele cu fuste scurte care se plimbau printre mese adunînd paharele goale, preluînd comenzi, suportînd ciupiturile bețivanilor care nu-și puteau stăpîni instinctele, rîsetele necontrolate. Danturi îngălbenite, fețe țepoase, scăfîrlii care nu înțelegeau niciodată că ora închiderii trebuia respectată. Numai barmanii știau cît le dădeau de furcă pramatiile alea, chemau milițienii să-i zvîrle cu forța în stradă, înjurături, bastoane pe spinare, dar degeaba, uitau cu toții repede
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
le așeza -cu viteză mărită, totuși, semn că făcea des această operație În stânga meșterului, „la Îndămânî”, așa cum ar spune Ghiorghi a’ Dască’lui. Acesta lucra mecanic, lăsând impresia că singura sa preocupare era aceea de a plimba țigara din colțul Îngălbenit, În celălalt, acolo unde staționa o secundă, când, de fapt, omul era mereu emoționat, ca orice artist matur, și avea și atenția distribuită În cel puțin patru-cinci direcții simultan. Supraveghea densitatea jumalțului (pe care o regla cu ajutorul unei căni cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Bianca, strângându-l de mână și coborând prima din tramvaiul cu care veniseră. Din stație, clădirea veche a spitalului se ivea, cu acoperișul ei de țiglă maronie și cu zidurile cenușii, cazone, din mijlocul unor tei și castani cu frunze îngălbenite, pe partea cealaltă a străzii. Eu nu mă pricep la poezie, se scuză Victor, simțind nevoia să spună și el ceva. Nichi e cel mai mare poet! repetă cu obstinație și convingere Bianca, pe un ton vesel și dezinvolt. Traversară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
destul de distins, de fost funcționar în vreun minister interbelic sau ceva asemănător. Să ne scuzi, că la noi e un pic cam deranj, glăsui bătrânul, conducându-i printr-un mic coridor, unde se vedeau înșiruite pe lângă pereți teancuri de ziare îngălbenite și cărți, tablouri și o serie de obiecte de uz casnic. Tata s-a hotărât să dea jos din pod niște cărți vechi de școală și să le aranjeze în biblioteca din camera mea, îl lămuri Felicia cu un glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
voastră de golani și de bandiți!... Lasă, c-o să te-nvățăm noi cum e cu democrația! O să-ți dăm noi democrație, să te saturi!... îi șuieră iar la ureche securistul cel dur, arătându-și într-un rânjet de satisfacție dinții îngălbeniți de tutun și îmbrâncindu-l pe ușă afară, unde dădu nas în nas cu Paulică Dobrescu, care tocmai voia să intre. Ce-ai pățit, mă?!... Cine te-a caftit în halul ăsta? mai apucă acesta să se mire. În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
da, în profunzimile sale secrete sufletul meu păstrează credința în Unul, Marele și Iertătorul Dumnezeu... Dacă-i așa, atunci este bine, dar trebuie să rechemi interiorul să iasă la suprafață ca să putem comunica. Teodora deschide o biblie veche cu foi îngălbenite, adusă de pe polița din iatac. Uite, cred că trebuie început cu psalmul 49 al oamenilor care sunt departe de Dumnezeu și vor să se pocăiască, să se întoarcă la El. Citește fără să te grăbești încercând să pătrunzi înțelesul adânc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
tsukimi, tot la fel de absurd este să fii japonez și să nu alergi, din octombrie până în noiembrie, după frunzele colorate ale toamnei (momiji). Atunci, se produce un adevărat exod, pe întreg teritoriul Japoniei, spre acele Mecca tradiționale ale frunzișurilor înroșite sau îngălbenite, din regiunea Tohoku sau de la Nikko, unde peisajele montane îți răpesc într-adevăr respirația. La prognoza meteo, știrile despre "fronturile frunzelor colorate" le-au luat locul celor despre florile de cireș, iar la Tokyo, în gara Asakusa, de unde pleacă trenurile
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
putea fi deschis pentru mine. Și-mi aduc aminte că m-am gândit, confuz și uimit: Acum voi mai moșteni ceva. Așadar, tata m-a lăsat să văd cu ochii mei ce se afla acolo, înăuntru. Erau teancuri de hârtie îngălbenită și plicuri groase, unele din ele sigilate. Se mai afla acolo o mapă subțire de piele de un maroniu închis. Și un desen pe care-l făcusem în copilăria mea îndepărtată. îl reprezenta pe bunicul, cum credeam eu că arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
tăcut și gânditor. Acum, Bart, trebuie să plec, fetele mă așteaptă și nu le place să întârzii. Se sperie ușor, pot să creadă că le abandonez... Da, încă mai au frica aceasta!... Mamă, mă doare! Vântul smulgea din copaci frunzele îngălbenite înainte de vreme. Timpul trecea alene, ca un râu de șes pe sub sălcii pletoase. Arm lucra in grădina cu flori, care erau pasiunea sa din fragedă copilărie. Anii aceia nevinovați și atât de plini de gingășie și farmec îi rămăseseră adânc
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
posesorul ei și că, la judecata de apoi, cînd avea să fie chemat să spună ce făcuse în viață, în loc să-și arate cărțile proprii, lui Ion Papuc i-ar fi venit mai ușor să indice etajele compacte, înțesate cu tomuri îngălbenite și cu incunabule prăfuite, ale căror cotoare, impregnate de patina uzurii, își priveau spectatorii cu un aer rece de cadavru livresc. Cînd am ajuns s-o văd - o piesă de mobilier întinsă pe trei pereți înalți de 4 metri, pe
În mijlocul cărților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7967_a_9292]
-
trebuie să-ți spui. De ce îmi scria el într-o zi: "Veți reveni lângă râu (la Corcova 3) și sălciile vor fi crescut foarte mari, și nu veți fi încă prea bătrână. Atunci veți simți pe inimă greutatea atâtor frunze îngălbenite..." Era o scrisoare în care-mi vorbea de tine: "veți iubi acest nou miraj al vostru înșivă..." N-am mai citit-o de ani de zile - o știu pe dinafară. Nu citisem niciodată maximele lui La Rochefoucauld. Mi-a dat
Martha Bibescu în corespondență by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7973_a_9298]
-
Celan. Mărturiile lui Petre Solomon confirmă propensiunea poetului pentru paronomase (atât de celebre în creația sa de limbă germană) și în limba română, ceea ce atestă o desăvârșită stăpânire a lexicului. "O agendă a anului I947...adăpostește în paginile ei acum îngălbenite câteva însemnări laconice, grupate sub titlul " Cărticica de seară a lui Paul Celan" . În această Cărticică poetul nota "jucării" precum: "Mi-e somn. -Somn, sau nisetru?", "Bună dimineața. - Nu trebuia."; " În primăvara asta vom face niște excursii care vor rămâne
Paul Celan în actualitate by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7583_a_8908]
-
drept temă chiar interferențele dintre cele două arte. Eram pentru prima oară în Occident, suspinam admirând curățenia drumului și perfectele marcaje (căci nu mai văzusem așa ceva), casele de cărămidă roșie cu geamuri albe, cerul foarte albastru, mestecenii și ulmii ușor îngălbeniți, gazonul ca un creștet de școlar. Leuven avea pe atunci peste 30.000 de studenți, încât zidurile medievale și arhitectura baroc și gotic nu mai păreau deloc vechi. Locuiam la Irish Institute, o fostă mănăstire renovată (grinzile, pereții albi, clopotul
Întâlnire cu Oskar Pastior by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7279_a_8604]
-
au făcut legea cu pistolul. În acest ultim film, Eastwood șarjează cu toate efectele care l-au consacrat configurând portretul unui dur incasabil care ascunde însă o inimă de aur, inima Americii în pieptul unui colonist îndepărtat dintr-o fotografie îngălbenită.
Gran Torino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7370_a_8695]
-
prin frunzele copacilor, de exemplu. Totodată, orice plimbare sau deplasare prin oraș, cu cel mic, poate fi un prilej pentru a întipări în mintea minorului un aspect care amintește de natură, cum ar fi admirarea pentru câteva secunde a frunzelor îngălbenite sau zborul unui fluture frumos colorat. Mai mult, copilul poate fi încurajat să identifice chiar el astfel de momente sau să propună idei care pot fi puse împreună cu părinții în practică, ceea ce îi va conferi celui mic "bucuria descoperirii și
Părinți de succes: Trucuri pentru prelungirea vacanței în natură by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/74942_a_76267]
-
alegeam ca titlu al cărții lui: "teatrul trebuie să treacă prin lacrimi". Intrasem, așadar, într-un veritabil Institut al Melancoliei. Ne îndreptăm spre sala de documentare, unde, așezat la o masă, un domn în vârstă consultă câteva tăieturi de ziar îngălbenite; bărbatul se ridică, se fac prezentările: e marele istoric al teatrului maghiar, a cărui operă colosală (care îmi este arătată) se oprește în 1948. "Dar de ce?", îl întreb eu, mirat și nedumerit. Pentru că atunci au venit la putere comuniștii, așa că
La Budapesta, printre fantome by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7229_a_8554]
-
Claudiu Komartin atinge o virtuozitate greu de bănuit în poza crâncenă pe care, în urmă cu patru ani, încă o etala, cumva convenabil: Dacă tu nu mai ești, ce mai rămâne între mine și moarte ?/ Paiele împrăștiate de furtună, iarba îngălbenită,/ un câine bătrân și surd care latră în noapte ?// La noi, lumea se încaieră pentru orice fleac./ Pațanii înjură și dușmănesc, omorurile se țin lanț,/ însă pe lumea cealaltă, discută încrezători Boris și Vitea,/ asemenea silnicii sunt mai rare./ Cel
Poezie și deziderat by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7262_a_8587]
-
singură farmacie unde farmacistul prepară personal leacurile. O, acesta e un loc remarcabil, învăluit în aureola misterului medical! Ca dovadă că aici într-adevăr se prepară manual medicamentele, patronul farmaciei a expus în vitrină un maldăr de rețete vechi și îngălbenite. În mare, farmacia arată ca bîrlogul unui alchimist din Evul Mediu. Ți-e și frică să intri! Nu seamănă nici pe departe cu o drogherie obișnuită, în care poți să mănînci, să-ți cumperi un ceas de buzunar sau un
Ilf și Petrov - Un oraș mic by Ana-Maria Brezuleanu () [Corola-journal/Journalistic/6219_a_7544]