347 matches
-
în prelungiri...”/ “Miracolul nașterii”. Așteaptă fiecare primăvară din viața ei cu aceeași nerăbdare și curiozitate, considerând-o un nou început: “zdreanța de gheață/ atârnată de cer/ anunță retragerea”, “dumbrava spânzurată/ în coastă de deal/ ordonă înverzirea”, “visez pământul/ pe stânci îngenuncheate/ de îmbrățișarea florilor”/ “Spring”. Crede că “primăvara/ vine din pământ/ când/ ghiocelul/ adună/ raze de lumină/ și sună din clopoțel/ trezirea...”/ “Cred”. Există, totuși, o taină pe care ne-o împărtășește: “nu pot/ trăi/ iubi/ muri/ fără ea/ fără mama
CAFEA CU ZÂMBET DE REBELĂ DE ANA MARIA GÎBU de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341162_a_342491]
-
și sarea lacrimii, purtând îngândurarea și durerea neamului atât de amăgit, atât de împins spre înstrăinarea de el însuși, care nu-și mai cunoaște adevărata identitate, adevărata patrie și limbă. Ieșind din cumințenia aparentă a verbului v-ați adresat Basarabiei îngenuncheate, în versuri ce adună-n ele energia durută, strânsă de veacuri, având ceva din forța și mânia ,,Doinei” eminesciene. Ați ridicat steagul și l-ați bătut în cuie de martir pe trupul dumneavoastră, dând marele semn de chemare străjerilor de
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342915_a_344244]
-
și sarea lacrimii, purtând îngândurarea și durerea neamului atât de amăgit, atât de împins spre înstrăinarea de el însuși, care nu-și mai cunoaște adevărata identitate, adevărata patrie și limbă. Ieșind din cumințenia aparentă a verbului v-ați adresat Basarabiei îngenuncheate, în versuri ce adună-n ele energia durută, strânsă de veacuri, având ceva din forța și mânia ,,Doinei” eminesciene. Ați ridicat steagul și l-ați bătut în cuie de martir pe trupul dumneavoastră, dând marele semn de chemare străjerilor de
INTERVIU CU GRIGORE VIERU – SIMPLU CA IARBA, SIMPLU CA PÂINEA, SIMPLU CA BIBLIA de LILI BOBU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342916_a_344245]
-
Acasa > Poezie > Credinta > RONDEL CREDINȚEI Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1733 din 29 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Sădit-am gând lângă icoană sfântă, Lacrimă-vie în cuvântul de iertare, Îngenuncheat-am de păcat înfrântă, Când m-am întors la Tine pentru îndurare... Astă-ntomnare-a vieții mă-nspăimântă, Plecat-au ani în zbor ca frunzele-n vâltoare, Sădit-am gând lângă icoană sfântă, Lacrimă-vie în cuvântul de iertare. Atingerea-Ți mi-e taină
RONDEL CREDINŢEI de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1733 din 29 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343437_a_344766]
-
cunoașterii, aflat la răstimpurile înmuguririi. Fie că asociem ideii de „poezie“ un mod simplu, dar spectaculos de exprimare, fie că atribuim poeziei „uneltirea“ împletirii razelor de lumină cu omniprezentele siaje întunecate ale firii umane, fie că recunoaștem prin poezie ruga îngenuncheata a inimii tânjind după îndumnezeire, trebuie să credem cu putere în harul vindecător al acesteia și în forță titanica a poetului, dornic nu să schimbe lumea, ci să resusciteze speranța într-o lume mai bună. Cu o evidență influență neoromantica
METAMORFOZE DE NICOLETA IMBREA (BACĂU) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 741 din 10 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343474_a_344803]
-
doi e-o lume și totuși nu-s străină De palmele flămânde care mă învelesc. Ca florile din glastre, iubirea ta m-alină, M-avântă și mă ține să nu mă prăbușesc. Te înfășori pe mine ca iedera pe ramuri, Îngenuncheat, pleci fruntea la pieptul meu, duios, Luceferii ne-alintă, zâmbindu-ne la geamuri, Iar focul ne-ncălzește în cânt armonios. Se scurg prin mine clipe, de fericire pură, Ca fulgii de zăpadă, dansează, albe-n zbor. Iubirea noastră-i vie
ÎNTRE NOI DOI... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1708 din 04 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377456_a_378785]
-
lumină. Printre zorele, vrăjiți de bucuria celor ce locuiau acolo, ochi lacomi de viață furau clipe de magie. La acesată adresă, ca și cum nimeni n-ar fi locuit vreodată, liniștea provoacă durere. Vândută ca orice marfă, a devenit un mormânt profanat. Îngenuncheat, ultimul fir de iederă își caută rădăcina. Toamna vântură steagurile morții peste umbrele celor ce încearcă să găsească casa cu verandă. Referință Bibliografică: Casa cu veranda îndoliată / Angelina Nădejde : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1752, Anul V, 18 octombrie
CASA CU VERANDA ÎNDOLIATĂ de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1752 din 18 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377590_a_378919]
-
nr. 2147 din 16 noiembrie 2016. Se-aud în zare, pașii de furtună Și frunzele se pierd în depărtări, Haotici nori pe boltă se adună Formând o turmă gri de arătări. Și pâcla deasă acoperă pământul, Doar candela, lumină răspândește, Îngenuncheată, îmi trimit cuvântul Spre Cel fără sfârșit ce mă iubește. Încerc să scap de-nșelătoare gânduri Și mintea să o stăpânesc o clipă, Numai așa, voi fi în zbor spre ceruri Când albă îmi va fi a mea aripă. Atunci
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
pun un ham pe răzvrătita ... Citește mai mult Se-aud în zare, pașii de furtunăși frunzele se pierd în depărtări,Haotici nori pe boltă se adunăFormând o turmă gri de arătări. Și pâcla deasă acoperă pământul,Doar candela, lumină răspândește,Îngenuncheată, îmi trimit cuvântulSpre Cel fără sfârșit ce mă iubește.Încerc să scap de-nșelătoare gânduriși mintea să o stăpânesc o clipă,Numai așa, voi fi în zbor spre ceruriCând albă îmi va fi a mea aripă.Atunci m-așez cu
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
pasul rece și cu ecou grăbit, M-am amăgit prostește cu visul de-mplinire A unui dor nebun, dar care a-mbătrânit. Când m-ai privit absent, fără să ai dorință Și-apoi, ai dezertat în gândul cel ascuns, Am plâns îngenuncheată, defuncta năzuință Simțind pustiul rece că-n suflet a pătruns. Cu ochi cuprinși de lacrimi și zâmbetul bolnav, Am rătăcit o vreme printre copaci stingheri, Atunci un nuc bătrân cu trunchi un pic chilav M-a îndrumat să plec, să
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
pândă, sorocul de-ntâlnireștiindu-ți pasul rece și cu ecou grăbit,M-am amăgit prostește cu visul de-mplinireA unui dor nebun, dar care a-mbătrânit. Când m-ai privit absent, fără să ai dorințăși-apoi, ai dezertat în gândul cel ascuns,Am plâns îngenuncheată, defuncta năzuințăSimțind pustiul rece că-n suflet a pătruns.Cu ochi cuprinși de lacrimi și zâmbetul bolnav,Am rătăcit o vreme printre copaci stingheri,Atunci un nuc bătrân cu trunchi un pic chilavM-a îndrumat să plec, să uit tot
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
cadouri scumpe, nici urări De sănătate sau urări de bine, Nu vreau vreun tort să suflu-n lumânări, Vreau doar o viață-ntreagă lângă tine. Te-nșeli iubito, dacă crezi că vreau Ca azi să port însemnele regale, Prefer umil, îngenuncheat să stau, Supus icoanei existenței tale. Și nu îmi pasă de ce alții zic, Nu-i treaba mea la cine ei se-nchină, Eu sunt un orb ce ființa mi-o dedic, Iubirii dătătoare de lumină. De ziua mea? Ce vreau
DE ZIUA MEA? de DANIEL DOBRICĂ în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379087_a_380416]
-
nu se opri decât în fața palatului său, unde îl aștepta Coral. - Știam că ai să faci asta, murmură bătrâna. - Bun! Acum să-mi spui care din cei trei tineri este cel căutat de noi! - Nu știu, recunoscu bătrâna privind flăcăii îngenuncheați în fața tronului. Toți trei s-au născut în marea stăpânită de Triton, toți trei sunt perechea unui geamăn, toți trei au ucis și au fost pedepsiți. Asta înseamnă că Triton s-a gândit că vei încerca să îl găsești pe
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
Acasa > Poezie > Credinta > ÎNGENUNCHEAT....... Autor: Constantin Ursu Publicat în: Ediția nr. 2000 din 22 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Îngenuncheat.... Înlăcrimat,vin eu la Tine, Îndurate Împătimitu-mi suflet, astăzi să -l tămăduiești Tu, cel ce lumea, ai spălat-o de păcate Știind că
ÎNGENUNCHEAT....... de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382008_a_383337]
-
Acasa > Poezie > Credinta > ÎNGENUNCHEAT....... Autor: Constantin Ursu Publicat în: Ediția nr. 2000 din 22 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Îngenuncheat.... Înlăcrimat,vin eu la Tine, Îndurate Împătimitu-mi suflet, astăzi să -l tămăduiești Tu, cel ce lumea, ai spălat-o de păcate Știind că leac,numai la Tine aflu, pentru toate Căci doctor sufletului meu, Tu Doamne,ești. Învrednicește-mi
ÎNGENUNCHEAT....... de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382008_a_383337]
-
Sfinte Și te mărturisesc ca Unul Dumnezeu Adevărat! Rostește către mine, sfintele-Ți cuvinte Ce-a auzit al meu strămoș, cu mult timp înainte: "Ridică-te, credința ta, te-a vindecat!" Scrisă cu voia Domnului de Costel Ursu Referință Bibliografică: Îngenuncheat....... / Constantin Ursu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2000, Anul VI, 22 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Constantin Ursu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ÎNGENUNCHEAT....... de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382008_a_383337]
-
Pe la smarald Licorn tăcut Coboară scut Peste virginul Prinț din tei E tot amurg Walkirii curg Spre câmpuri pline De eroi Sub cornul dalb Nebun hidalg Scutură pomi: Cad dulcinei Licorn din lună Arme sună: Iubiri - război Suie în mit Îngenuncheați Frați cruciați: Ați fost aleși Paznici la Graal Arhangheli grei Sunteți tustrei Chemați la cer: E-ospăț de zei Licorn de pază Ia în vază Pe cei ce-ajung Prin răstigniri La Sfântul Duh PLÂNGÂNDU-L PE IISUS Plângându-L
POEME PENTRU UN NOU AN de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380564_a_381893]
-
bucur pentru ceea ce sunt - / suflet prins în pânza de păianjen a / Vieții/ cuibărit într-un trup de carne arzându-și / Iubirea,/mă bucur pentru ceea ce sunt -/ umbră îmbrățișată de toate/ Femeile Lumii,/simțind arsura nisipului fierbinte sub tălpi... * voi sosi îngenuncheat /la poarta sufletului tău,/cerșindu-ți o noapte de / Dragoste, /o singură noapte,/departe de / Lumea aceasta dezlănțuită, / rece, distantă...”(mă bucur pentru ceea ce suntem...) Pentru poeții romantici iubirea este un mijloc de transcedere din zona profană, ancorând într-o
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
joc de durere și de omenire; îl vezi setos de răzbunare, orbit de suvenirea trecutului, gata de a împlânta ucigătoarea unealtă în pieptul vrăjmașului; dar ascultați... o rugăminte, o vorbă, un cuvânt dulce răsună din gura inamicului cel umilit și îngenuncheat; aceasta ajunge; brațul românului se oprește, inima-i se moaie, fruntea-i se descrețește, el iartă!! Și pe cine oare iartă? Pe vreun cavaler, care să-i țină seamă de acest act de înaltă generozitate? Nu! Românul iartă pe acel
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
topor și o beșchie ...Căzură mai întâi lemnele mici. Apoi , unul câte unul, parii groși... În curtea casei de pe valea Siretului, focul cuptorului mistuia tot mai mult ceea ce mai rămăsese din minunatul război de țesut de altă dată. Lângă el, îngenuncheată, o femeie bătrână lăcrima frângându-și mâinile. Se stingea o viață... Referință Bibliografică: MARIANA BENDOU - MARELE PREMIU la Concursul International MEMORIA SLOVELOR / Ion Nălbitoru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2073, Anul VI, 03 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
MARELE PREMIU LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379417_a_380746]
-
noapte! Am adormit,gândindu-mă la Domnul, La El,a zilei mulțumire,vreau s-ajungă! Trimis-a îngeri buni,să îmi vegheze somnul , Că-i Tată iubitor,pentru tot omul, Lumină fiitoare,în suflet să pătrundă! Și Te-am rugat,îngenuncheat,cu mulțumire, Chipul Tău blând,să văd ,de mă trezesc sau nu! Că-n cer,sau pe pământ ,dacă rămân cu Tine, Eu știu,că peste tot îmi va fi bine, Căci peste toate Doamne,stăpânitor,ești TU! Să-ți
CONSTANTIN URSU [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
noapte! Am adormit,gândindu-mă la Domnul,La El,a zilei mulțumire,vreau s-ajungă!Trimis-a îngeri buni,să îmi vegheze somnul ,Că-i Tată iubitor,pentru tot omul,Lumină fiitoare,în suflet să pătrundă!Și Te-am rugat,îngenuncheat,cu mulțumire,Chipul Tău blând,să văd ,de mă trezesc sau nu!Că-n cer,sau pe pământ ,dacă rămân cu Tine,Eu știu,că peste tot îmi va fi bine,Căci peste toate Doamne,stăpânitor,ești TU!Să-ți
CONSTANTIN URSU [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
adâncimile tale ,chiar cu riscul de a rămânea rece , gol ,neant stelar ,nimic să nu mămai mângâie ,nimic să nu mă mai doară nimic să nu mai poată lua chip de floare...doar imense goluri care se cască și așteaptă îngenuncheate să fie umplute de lumină (de tine ?) și unde nimic nu mai pulsează din Big-Bang-ul primordial ;a rămas doar amintirea unei explozii de lumină și de culoare care a fost...sau...doar ar fi putut să fie... Doamne îndură-te
LUMINĂ PURĂ de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374512_a_375841]
-
evaluează, vând, ne vând, se vând, donează, ne donează, clonează, cumpără, ne cumpără, se cumpără influențe, teritorii, țări, guverne, sisteme de alianțe în România lor... Eu, România. Astăzi, de ziua mea. Ce zi tristă, copilul meu... 1 Decembrie 2010 „Sunt îngenuncheată, rănită, cu lacrimi șiroind pe obrazi. Hainele -mi sunt zdrențuite, rănile-mi sunt pline de puroi, fața-mi cândva frumoasă e brăzdată de dureri, sufletul îmi plânge, carnea mi-e sfâșiată. Peste zdrențe mi-au pus steaguri. Steaguri multe. Să
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
zi în suflet duc regrete. De-ar fi s-o revăd doar pentru o clipă, I-aș spune că soarta m-a îngenuncheat. Aș implora-o să-mi ia sub aripă, Sufletul de greutăți împovărat. Dar în zadar mă rog îngenuncheată. Maica nu-mi știe lacrimi și suspine. De-a mamei pierdere îndurerată, Memoria îi port cum se cuvine. Cuprinsă de dor Cuprinsă de dorul ce nu-l pot înfrânge, Cu gândul mă duc pe pajiștea-nverzită. Că de singurătate sumbră
POEZII DE COAUTOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373530_a_374859]