380 matches
-
întâmplase ceva foarte rău. Wakui Kyutaro nu era un samurai postat în îngrăditura Kyogoku; era unul dintre servitorii tatălui său. — Onoratul dumneavoastră tată, Seniorul Hisamasa, tocmai a comis seppuku. Mi-am croit drum încoace printre inamici, ca să vă aduc acestea. Îngenuncheat, Kyutaro scoase moțul lui Hisamasa și kimonoul de mătase în care era învelit și le puse în mâna lui Nobunaga. — Ce! A căzut și prima îngrăditură? — Chiar înaintea zorilor, un grup de soldați a pornit pe cărarea secretă din Kyogoku
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cerului pe care-l așteptau. Fuwa intră în castel, se duse la camera unde-l aștepta Nagamasa și îngenunche în fața lui. Oamenii dinăuntru îl fixau pe Fuwa cu priviri ostile; aveau părul în neorânduială și răni pe mâini și capete. Îngenuncheat, Fuwa vorbi cu atâta blândețe încât s-ar fi putut îndoi că era general. — Am cinstea de a fi trimisul Seniorului Nobunaga. — Salutările formale nu sunt necesare pe câmpul de luptă. Să trecem la obiect, răspunse îngâmfat Nagamasa. — Seniorul Nobunaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
luase aceeași decizie. Speranța imposibilă a lui Nobunaga era aceea de a câștiga bătălia și a o recupera pe Oichi nevătămată. — Te rog, nu-ți face griji cu formalitățile, spuse Mikawa, oferindu-i vasul cu ceai din fața vetrei, unde stătea îngenuncheat. Șezând cu picioarele încrucișate, în stil războinic, Hideyoshi luă fără distincție ceaiul și îl bău din trei înghițituri. — Ah, ce bun a fost. Nici nu știam că ceaiul poate fi atât de gustos. Și nu încerc să te flatez. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
ați putut auzi cum au vorbit muncitorii, așa că de ce n-ați fi generos cu ei de data asta? Aproape părea să-l roage în numele mulțimii. Hideyoshi se ridică în picioare. Îi dădu un ordin lui Kanbei și celor doi funcționari îngenuncheați în fața lui. Aproape imediat, câțiva infanteriști se apropiară, cărând pe umeri niște saci grei ce păreau a fi plini cu bani - un munte de saci împletiți din paie, cu bani. Privindu-i pe muncitori, care oscilau între temeri și regrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
față. Nicolae Florescu precizează, în prefața la aceste pamflete: Problema pe care o ridică aceste texte polemice rămîne astfel aceea de a stabili pînă la urmă stadiul pe care îl poate atinge "compromisul" omului de cultură supus vremii, a conștiinței îngenuncheate timpului fără ca, prin asemenea dezertări nu doar ideatice dar și artistice, să fie alterată substanța ființei naționale, căci scriitorul, ca entitate spirituală, este, sau ar trebui să fie, o componentă fundamentală a acesteia, expresia ei majoră". Pamfil Șeicaru, nici în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, și dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede!” Am nevoie de un sfânt, Doamne Îmi e crucificata privirea În patru puncte cardinale Și nu găsesc Golgota. Merg îngenuncheat, Cu capul în pământ; Cum să văd altceva decât lutul Din care am ieșit? Am nevoie de un sfânt Să mă ridice Până la piroanele Care mi-au țintuit păcatul Și iertarea. Dacă mai ești acolo, Pune un oștean Să-mi
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lică Pavel () [Corola-journal/Imaginative/87_a_79]
-
o floare atât de minunată, Crescută și udată cu multe lacrimi și iubire, Niciodatăă. Floarea aceasta nu se va ofili Niciodatăă. Talentul tău nu va pieri, Dar odatăă. Am să plâng, când Dumnezeu ne va despărți, Și am să strig îngenuncheată: „Doamne, nu mă pedepsi!” IUBIRE ȘI DURERE De ce strigați când lumea mea e dărâmată? În miez de noapte, Un ciudat vis se aratăă Văd cum lumea încearcă să mă nimicească, Mă trântesc la pământ, Mă scuipă între ochii, Îmi fură
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
salată de crudități, nu tu copane de pui, nu tu felii de friptură de curcan. —Trăim într-o epocă ostilă carbohidraților, a remarcat mai târziu Jacqui. El chiar nu știe pe ce lume trăiește? Șifonată, dar, în momentul acesta, aproape îngenuncheată, n-aveam nici un chef când, în ziua următoare, barmanul cel drăguț m-a sunat la birou și a spus: — Am o idee grozavă pentru întâlnirea noastră. Am ascultat fără să spun nimic. —Fac parte dintr-un proiect în care construim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fermecat cum sunt, de fantezia iberică... Dar - oroare - pânza se ridică, și dincolo de ea, miraculoasă lucrare a unui Arcimboldo al speluncilor, apare o altă capelă, pe de-a-ntregul aidoma celei În care mă aflu, și acolo, În fața altui altar, stă Îngenuncheată Cecilia, alături de ea - o sudoare de gheață Îmi perlează fruntea, părul mi se ridică măciucă pe cap - pe cine văd arătându-și batjocoritor cicatricea? Pe Celălalt, pe adevăratul Joseph Balsamo, pe care cineva l-a eliberat din celula din San
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
întreg teritoriul celor două provincii românești, de unde au fost ridicați și deportați către gulagurile sovietice mai mult de jumătate din populația acestora, la loc de frunte aflându-se intelectualii, cei care ar mai fi putut ține trează în sufletul celor îngenuncheați, flacăra românismului. Din gulagurile siberiene puțini s-au mai întors pe locurile de pe care au fost ridicați, majoritatea au rămas să-și doarmă somnul de veci printre zăpezile și ghețurile siberiene. Astfel, Prutul cel molcom și lin curgător i-a
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
prelat de origine vietnameză. În schimb, remarcam prezența cardinalului la recepțiile oferite de țări europene importante precum Germania Occidentală, Italia și Spania. Mă amuzam privindu-l când cucoane simandicoase se repezeau să se pună, reverențioase, în fața lui cu piciorul drept îngenuncheat, ca să sărute inelul sacerdotal de pe mâna întinsă către ele. Din profil, observai că are nasul coroiat semi-stürmerian și o privire sclipitoare parcă vrând să spună: Hai să fim serioși, fetelor! Ce vă ploconiți așa în fața mea ați uitat cine sunt
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
le vântur foile de catalog, ca pe-un dosar de Securitate. Ieșeau primii din sală, spășiți, îngrijorați de ce încercaseră. Eu nu plecam nicăieri. Aveam micul meu univers, pulsând în ritmul isteț al gândurilor. Toți studenții mei figurau acolo, pălmuiți și îngenuncheați. Îi studiam fugind, înghesuindu-se să scape din sală ca balerinele după o scenă de grup. Numai coate și fundulețe dansând spre ieșire. Le iubeam slăbiciunile, părintește, sever, cuviincios. La sfârșitul-sfârșitului, când ultimul poponeț foșnea din mătăsuri și tútú-ul alb-orbitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și frăția de sânge care Îi lega, acum, pentru totdeauna. Cu ei, pentru prima oară, Moldova biruise. Iar aceasta era prima veste care Îl tulburase și-i spusese că e Începutul unei bătălii din care Moldova nu va mai ieși Îngenuncheată. Se opri În fața liniei impecabile a călăreților În alb și se Întoarse, ca spre a cere un ajutor, spre omul care aștepta În capătul liniei, cu privirile lipite de chipul voievodului. Făcu un semn de chemare, iar căpitanul Oană se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
luptă În nord, alături de polonezi, Încercând și În acest an să anihileze Ordinul Teutonilor. Mahomed luptă În est și În nord, avansând spre Anatolia și Trebizond, la Marea Neagră, și spre Serbia și Moreea, În Balcani. De altfel, Serbia este aproape Îngenuncheată. Nu multă vreme va trece până când vom avea război la hotarele noastre. Și la ale voastre. - Signor capitano, spuse Gianluca Fontanelli, vă asigur că Veneția nu este amenințată, În acest moment, decât de primejdiile bogăției, ale voluptății și, uneori, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de grație. Cred că lucrul de care ne temeam tocmai se Întâmplă. Gândirea lui Ștefan și protecția Apărătorilor au creat o linie de apărare a Europei mult mai puternică decât ne-am fi așteptat. - Hoarda a fost de două ori Îngenuncheată, completă Al Treilea Cuceritor. Întâi prin Înfrângerea de la Lipnic și apoi prin evenimentele de la Suceava, din septembrie anul trecut. Marele han Ahmed, Înnebunit de curajul lui Ștefan de a-i Întemnița pe fiul și pe fratele său, a trimis solia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
zdrobit În câmpiile Asiei și cu Întreaga armată otomană disponibilă pentru un atac pe două fronturi, asupra cetății Trieste și asupra Moldovei. Poate că Încep eu să Înnebunesc tot primind știri din Întreaga Europă, dar am senzația că, odată Moldova Îngenuncheată, turcii pot pătrunde lesne, prin Ungaria, spre munții Alpi. În acest caz, Veneția ar fi prinsă Între două armate de uscat, cărora nu le poate face față. La capitolul care nu ține de istorie (dar nu se știe niciodată...), trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
de la miazăzi. În ținuturile Vrancei și În jurul Focșanilor, satele Începuseră să ardă. Focurile urcau, zi după zi, spre Vaslui. Curierii domnești Întorși la Cetatea de Scaun povesteau despre țăranii și răzeșii care Își aprindeau casele și apoi rămâneau, muți și Îngenuncheați, privind cum tot ce agonisiseră dispărea În flăcări. Despre plânsul copiilor, despre ochii stinși ai femeilor care porneau În bejenie spre nord, știind că bărbații lor și feciorii care au trecut de șaisprezece ani nu puteau decât să le Însoțească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
fel. Mahomed zâmbi. Nu se aștepta la mai mult. Regreta că omul din fața lui nu era musulman și nu lupta pentru gloria imperiului. Apoi părăsi Încăperea, În care rămaseră cei doi frați de sânge. Amir nu făcuse nici o mișcare, rămânând Îngenuncheat. Aștepta decizia lui Anda. - Ridică-te, Amir! spuse Ștefănel, cu o voce care nu trăda nici furia, nici blândețea. Cunosc la fel de bine ca tine legile Yassa. Ele nu spun că trebuie să fii ucis. N-ai greșit cu bună știință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
din om În om, ca un ecou. Cuceritorii din primul rând al largului cerc Îngenuncheară și Își lipiră frunțile de caldarâmul rece al pieței. Le urmară cei din rândurile următoare. În jurul Marelui Maestru nu se mai afla decât o mulțime Îngenuncheată. Din spaimă, sau doar din reflex, Îngenuncheară și oameni care nu aparțineau Ordinului Cuceritorilor. Îngenuncheară negustori, ieniceri, iscoade, spioni, cerșetori. La capătul pieței mai rămăseseră doar războinicii lui Midhat, călări, dar și aceștia descălecară și căzură În genunchi. Dincolo de acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
primele semne ale toamnei, veți păși cu voioșie În Istanbul. Întreaga sală se zgudui de hohote de râs. După Încordarea de până atunci, cuvintele domnitorului descătușaseră parcă adunarea și le aduseseră o rază de speranță celor care vedeau deja Moldova Îngenuncheată. De la bun Început Ștefan nu respectase eticheta, ceea ce era o binevenită blasfemie. Relația cu Imperiul Otoman nu mai avea nici un conținut, ceea ce Însemna și că putea fi infinit de relaxată. Oricum rezultatul era același. - Consider aceste cuvinte ca o jignire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
fusese a căpitanului Oană, care oprise invazia tătară la Ștefănești și hărțuise armata lui Eminek până lângă Cetatea Albă. Dar căpitanul Oană nu mai era nicăieri. Erau doar ei, patru sute de Apărători, cu mâinile tremurânde de oboseală și cu sufletul Îngenuncheat. Așteptau un ordin, orice ordin, ca să-l ducă la Îndeplinire și apoi să doarmă. Sau să moară. Nu mai conta. Conta doar sfârșitul. Această tragedie trebuia să aibă un sfârșit. Nu mai puteau Îndura povara. Nimeni nu făcuse mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
care se țineau de mână și se lăsă În jos, Îndoindu-și genunchii. Copiii erau slabi, se vedea că suferiseră de foame, abia se țineau pe picioare. Ștefan Îi luă pe amândoi de umeri și Îi sărută. Rămase apoi așa, Îngenuncheat, cu copiii lângă el, privind spre porțile Cetății de Scaun. Se ridică și merse Încet printre ceilalți copii, printre oșteni, femei, bătrâni. Am simțit că mă Îneacă lacrimile, deși văzusem destule războaie până atunci. Oamenii se strânseră În jurul său și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
sa decât că mai există o Plevnă ce trebuie luată... Plevna internă a reacțiunei. Ei, Plevna reacțiunei e țara întreagă. Plevna pe care vrea s-o ia Herșcu Goldner împreună cu Giani, Cariagdi, Carada, C. A. Rosetti este acest popor românesc îngenuncheat și esploatat de gunoaiele pământului întreg. În contra acestei Plevne vă organizați, punând șef al statului major pe complicele lui Warszawsky, această Plevnă o săpați, nimicindu-i toate tradițiile, batjocorindu-i religia, corumpîndu-i spiritul, încurajînd malonestitatea și canaileria de caracter; și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Warszawsky, această Plevnă o săpați, nimicindu-i toate tradițiile, batjocorindu-i religia, corumpîndu-i spiritul, încurajînd malonestitatea și canaileria de caracter; și, când vedem apatia în care a căzut țara, fatalismul ce-l domină pe acest popor nobil, dar adânc, adânc îngenuncheat, teamă ne e că ora acestei glorioase și străvechi Plevne a sunat și că cenușa lui Matei Basarab, care a blestemat neam de neamul vostru până într-a șaptea spiță, va dormi sub țărâna cucerită, în pământ străin. "Ca românii
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
astăzi. Una din gravele imputări ce i s-a făcut regimului răsturnat la 11 fevruarie 1866 a fost aceea a delapidării averii publice, a împilării contribuabililor. "De la Vlădică pîn' la opincă" - se striga în sânul adunărilor - "țara e sărăcită, contribuabilul îngenuncheat". Cu toate acestea - în scurtul period de abia patrusprezece ani - bugetele statului s-au sporit peste îndoit, anuitățile datoriilor publice - de la 4 - 5 milioane cât erau înainte - s-au urcat la aproape cincizeci de milioane. Dar o contrazicere și mai
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]