945 matches
-
aromele și culorile Orientului apropiat, venind după niște visători la așezarea occidentală, de felul lui Dinicu Golescu, sunt pașoptiștii. Bolintineanu se ocupă de Orient în Florile Bosforului, amestec foarte caracteristic de frumusețe fragedă și mare precaritate a vieții, de locuri îngerești și oameni cruzi. Macedonele cuprind un Orient ceva mai cunoscut, și totuși străbătut de umbre și de iluzii. Care vin de departe și sunt, chiar cu prețul vieții, peste poate de înțeles. La Alecsandri, în Pastel-ul chinez, unde convenții
Orientalism by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5079_a_6404]
-
Grețe Tartler Despre sufletul îngeresc și alte definiții Ibn Șină (Avicenna), unul din filozofii fără de care Europa ar fi arătat altfel, a apărut în colecția „Bibliotecă medievală”, coordonată de Alexander Baumgarten, a Editurii Polirom, cu un volum trilingv: Cartea definițiilor, în arabă, latină (traducere de
Filozofia orientală în traduceri recente by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4495_a_5820]
-
pune (corpul) în mișcare după o alegere întemeiata pe un principiu rațional, adică intelectual, în act și în potenta. Ceea ce este in potenta este deosebirea specifică sufletului omenesc; ceea ce este in act e o deosebire sau o particularitate a sufletului îngeresc”. „Definiția îngerului: este o substanță simplă, înzestrata cu viața și limbaj, rațională, nemuritoare. El este un mijlocitor între Dătătorul de forme și corpurile pământești. Îngerul poate fi o inteligență, un suflet, un corp”. „Definiția ginnului: este un animal eteric, înzestrat
Filozofia orientală în traduceri recente by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4495_a_5820]
-
Noe, abătut de Dumnezeu asupra Rădăuților. Mulți păcătoși trebuie să trăiască în această cetate bucovineană, de s-a dezlănțuit asupra ei o astfel de urgie a cerului. Nu cumva tu, cea mai drept credincioasă fiică a cetății, ai primit vestea îngerească să te sui pe corabia salvatoare? Probabil că în loc să te oprești pe Ararat, vei ancora la Falcău. Și asta e o surpriză. Oarecum. Sunt revoltat și eu că „tonții” de la București ți-au cerut atâtea formalități. Trebuiau să priceapă că
Însemnări despre tânărul Nichifor Crainic by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4144_a_5469]
-
profunzime a sentimentului sau în forța pasiunii. Unele texte par azi parodice; ar fi confortant să știm că erau percepute astfel și atunci: "Ah ce frumuseață,/ Ce chip plăcut,/ în vis ieri noapte/ Eu am văzut:/ Chip de copilă,/ Ochi îngerești,/ Era blondină,/ Ca s-o iubești./.../ Așa ferice/ Nicicând eram,/ Ca pre blondina/ Când sărutam;/ însă un zgomot/ Iar m-a trezit/ Ș-a mea blondină/ M-a părăsit." Uneori întâlnim versuri care au rezistat mai bine eroziunii timpului: "Pasăre
60 de cântece românești by Constantin Eretescu () [Corola-journal/Memoirs/7712_a_9037]
-
care-n stăpânire tot îl ia; Și la perete, strâns ca-n iad, cel care Neputincios, n-a fost respins de ea. Drumeț răpus de-un șarpe la izvoare, Unde-nsetat n-a apucat să bea. Iat-o, respiră visu-i îngeresc. Eu răsuflarea-mi țin, să n-o trezesc. XV. Cel care-așa ceva nu mai pățise Își spuse: ”Musai să pricepi, mă tem, De ce își face mirele cruci și se Tot roagă să nu-l prindă vreun blestem. Mai bine
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]
-
în vreun posibil raport cu nesăbuințele maligne. Dacă ar fi să aștern evenimentul în ordinea poveștii înminunate, ar trebui să spun: „Se făcea că-ntr-o tîrzie după- amiază, auzul mi-a fost atins de aripile unui stol de apariții îngerești, patru copilași - mezinul numărînd doar trei ani, cel mai săltat nu mai mult de zece - soseau, netemători și totuși măsurați, să mă colinde. Precum îngerii muzicieni din Quattrocento, erau, mai toți, înzestrați cu instrumente: flûte traversière, flûte à bec, semn
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
Ion Buzași În 1913, la moartea poetului Credințelor, N. Iorga scria într-un portret-necrolog: „Sol tânăr al Ardealului, trăind pentru ideal, crainic tânăr al războiului celui mare pentru dreptul nostru întreg, prieten al cinstei, al muncii, al jertfei, suflet îngeresc de credință nefericită, de sfântă renunțare, înalță-te sus în sunetul victorios al strofelor tale în clipa când pământul primește biata țărână obosită și dureroasă a trupului tău martirizat.” (N. Iorga, Oameni cari au fost, vol. III, Buc., 2012, p.
Doi „soli ai Ardealului”: Șt. O. Iosif și Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3263_a_4588]
-
precum femeia uriașă din filmele lui Federico Fellini un monstru sexual, atrăgător și respingător deopotrivă. Dincolo de portretul grotesc se poate însă citi fascinația pervers-inocentă a copilului prin ochii căruia este văzută protagonista acestei confesiuni lirice: ,O, servitoare, dulce servitoare/ Din îngereasca mea copilărie,/ Îți miroseam cu lăcomie fusta/ Plină cu purici din copilărie// Și-ți căutam chiloții sub saltele/ Ca să le sorb cerescul lor parfum,/ Cu nara dilatată. Cu ochi umezi,/ Cu inima făcînd trans-tara bum!//Sutienul tău mototolit și acru
Îngerul cu față de demon by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11131_a_12456]
-
cozoroc lung, ochelari de soare tropicali... în mâna dreaptă, un aparat de luat vederi, ultimul tip. în stânga, un fel de pâlnie cu coadă, a cărei utilitate n-o înțelegeam; vreun aparat, poate, de înregistrare de la distanță... Cu flerul firii mele îngerești, oricât de infimă și de decăzută, văzui, ascunsă, înfășurată, făcută bine sul, vârâtă pe sub centironul lat al tunicii, aripa dreaptă, tot kaki, asemeni întregii uniforme, un fel de armă secretă. Asta era bună! Marele corespondent de presă...(șturlubaticul înger cu
Pe Obi, pe Irtîș... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10804_a_12129]
-
multe văzutele și nevăzutele într-o viață de om, Pierde-Țară nu-și amintește să fi întâlnit o spărgătoare de lemne într-o biserică. L-au dus pașii în multe asemenea lăcașuri, a suit în turla catedralei din Ulm, a ascultat îngerescul cor de copii al catedralei St Paul din Londra, a intrat în ciudata biserică de lemn din Honfleur: două corăbii răsturnate cu chila spre cer, s-a simțit strivit de masivitatea catedralei din Köln. Și a rămas înfiorat pentru tot
Însemnari by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/4167_a_5492]
-
sediul, mulțumindu-mă să-i fac bunului meu profesor mici mizerii la lecțiile de seminar și la comunicările Institutului său literar, - persoană juridică, mă rog, - unde eram, care va să zică ,membru" cotizant și-mi puteam face de cap. Magistrul avea o răbdare îngerească, dezarmantă. Infinit era și tactul lui E. Lovinescu, ale cărui cenacluri succesive, din strada Cîmpineanu și din bulevardul 6 martie, le-am frecventat, abuzînd, mai ales în prima mea tinerețe, de îngăduința sa (în societate, nu și în scris!). Nu
texte inedite by Șerban Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/10967_a_12292]
-
să faci parte, a uimit lumea încă de-acum 60 de ani! Monica, Te rog, explica-i lui Dragoș ce și cum a greșit la faza cu “nu e nevoie să fii (cu doi “i”) citit “enorm”,”. Trebuie o răbdare îngereasca în astfel de cazuri... Băieții cu filozofia, luați și voi aminte... Deci Alex Leo Șerban ni l-a parașutat în “Dilemă”, de unde a pornit strălucită carieră. Eh... Bine că nici acolo nu mai are acces. Codruț, ca de obicei, you
Intelectualul de stanga by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83011_a_84336]
-
Bârlad, în 1942. Aveam ochii înecați de lacrimi, 1942 era chiar anul înfiorător în care mă născusem, un an negru în tenebrele Europei, anul în care mă născusem moartă și fără vedere. Dar la Bârlad erau doi băieți de rasă îngerească, trași în poză, poate chiar de tatăl lor. Băiatul mai mare cu căciulă de blană pe cap îl ținea îmbrățișat pe fratele mai mic cu grație de dans și cu căldură îmbujorând obrajii. Era același gest pe care-l remarcasem
Frații serafimi by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/10018_a_11343]
-
târzii liliecii se scutură de somnul zilniciei despicând cu tăișuri de zbor dezlegat crângul adânc la nopții Nici o rană semnul incandescent întru neuitare crestat pe frunte să fie pedeapsa ascunselor treceri rana lăsată de aripa necruțătoare a vremelniciei? nici un drum îngeresc nu piere'n gol nici o rană nu-și găsește stingerea
Alexandru lungu by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/10194_a_11519]
-
el fiica-si nu i-ar da voie să vină acasă cu unul că el. I-am dat prompt unfriend și m-am dus să mă culc.)” Gata, asta a fost. Eu am apreciat și umorul relatării, dar și răbdarea îngereasca a Ralucăi, care, în mod evident, a vrut să vadă până unde poate ajunge gherțoiul și nu s-a enervat nici în momente în care cei mai mulți dintre noi am fi tăiat cablul de la internet, ca să fim siguri că am scăpat
“Bani nu aduce fericirea” by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18899_a_20224]
-
Prin vers cu-n susur blând, îmbrățișând-o. Să simți ninsoarea de iubire ca prin vis, Căci lacrimi o-mpleteau, imaculând-o. Să te oprești o clipă să privești Și să asculți tăcuta iarnă-n taină, În care fulguim în cânturi îngerești Împletite-n soli de primăvară. Dă-mi lacrima s-o înfășor în dulce zbor... Cu drum etern imaculat și de albastru. În care se unesc nemuritor, Iubirea și credința, purtând în piept extazul. Dă-mi iarna ta să o adun
NOSTALGIE DE IARNĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373684_a_375013]
-
Și întrebându-mă în pripă: Să fi avut cândva aripă? Iar de-am avut-o, când a fost?... De-mi are întrebarea rost, Înseamnă că demult, cândva, Strămoșul meu chiar le avea... Și înger tainic, pământesc, Îl văd, în cinul îngeresc, Zburând pe-acord de lerui-ler Între pământ și ‘naltul cer. * Îmi pipăi omoplatul uneori, Cu ochii ațintiți adânc în nori, Făcând de întrebări rispă: De ce, doar urmă de aripă? Și cum de noi, în timpul nostru, Pierdut-am zborului tot rostul
MUGURE DE-ARIPĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373741_a_375070]
-
de tină și de zgură Și te-am remodelat, așa cum ești. Mi-a luat un timp să te dezbar de pizmă, Cenușa ochilor să-ți limpezesc, Să te conving că-n tine nu-i o schismă, Între profan și chipul îngeresc. Și peste gânduri mi te-am uns regină Cu mirul dragostei - aprins și sfânt - Și te păzesc atent, ca o felină, Că astăzi pleci, că mâine nu mai sînt. Dacă mi-ai luat iubirea într-o doară, Mai bine spune
MAI BINE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384719_a_386048]
-
celor buni) L-A așezat pe Mihail în lupta cu cei din genuni... Pe Lucifer plin de mândrie (potrivnic angel și rebel...) L-a-nvins și aruncat din Ceruri, Viteazul Înger Mi-ca-el ! Și va veni din nou din Ceruri, cu Îngereasca Lui Oștire Ca să-l zdrobească pe Satana (și pe ai săi din răzvrătire...) Iar Gavriil a fost trimis de Cer să Binevestească Pe Preotul Zaharia, că Preoteasa o să nască, Sfânt și Mare Prooroc pe Ioan Botezătorul Ce-o să defrișeze Calea
SF. ARHANGHELI MIHAIL ȘI GAVRIIL de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1769 din 04 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384737_a_386066]
-
închiși, cu soarele pe pleoape. într-o nemișcare perfectă. O rotire usoară din încheieturile mâinilor, din când în când e de ajuns. Când deschid ochii am în față La Baie des Anges văzută dinspre mare, desfășurându-și întreagă linia dulce, îngerească, într-o parte tortul cu turnul de frișcă roz - Negresco - și în fundal, închizând perspectiva străzii Gambetta, muntele negru pe care noi îl numim în amintirea Brașovului, Tâmpa. Pe toată suprafața sclipitoare a mării nimeni, cât vedem cu ochii. Nici un
O proză de Bianca Balotă () [Corola-journal/Imaginative/13367_a_14692]
-
să zac / într-o pădure de mac, / și țigăncile să vie / cu bice de iasomie / și cu funii de petunii / ca la răsăritul lunii, / să mă cheme și blesteme / cu ocări de crizanteme / și să mă boscorodească / cu frunze de îngerească.” Proaspătă și delicioasă fantasmă erotică, viziunea fostelor (sau posibilelor) iubite venite la mormânt ne seduce. Poate fi vorba de un ritual de vrăjitorie, sugerează precizarea de ordin temporal : „ca la răsăritul lunii” - oră propice pentru astfel de ceremonii... Chemându-l
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
Un farmec blând tăcerea împresoară, În suflete se scaldă elegia Și-n haina serii curge fantezia, Doar liniștea din stele mai coboară. Să-ți fie clipa candelă cerească Iar visul să-l îmbraci în amintiri, Să porți pe brațe taina îngerească Și s-o ascunzi mereu în nemuriri. Căci inima putea-va să cunoască Doar timpul care arde în iubiri. Referință Bibliografică: Sonetul timpului / Alexandra Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2130, Anul VI, 30 octombrie 2016. Drepturi de Autor
SONETUL TIMPULUI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385236_a_386565]
-
Mi-i dor de primăverile-nflorite, De mielușeii ce zburdau pe dealuri, De iarba crudă, de pajiștile înverzite Și de zăpada, ce mai rămânea pe maluri. Mi-i dor de cozonacul mamei mele, De sărbătoare și mireasma paștelui, De cântecele îngerești ce se-nălțau la stele Și de biserica din sat, de învierea domnului. Citește mai mult Mi-i dorMi-i dor de satu-n care m-am născut,De școala veche și de bătrâna-nvățătoare,De-al meu abecedar, misterul unui
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
prag.Mi-i dor de primăverile-nflorite, De mielușeii ce zburdau pe dealuri,De iarba crudă, de pajiștile înverziteși de zăpada, ce mai rămânea pe maluri.Mi-i dor de cozonacul mamei mele,De sărbătoare și mireasma paștelui,De cântecele îngerești ce se-nălțau la steleși de biserica din sat, de învierea domnului.... XVIII. CÂND SE VOR APRINDE MACII, de Margareta Merlușcă, publicat în Ediția nr. 2275 din 24 martie 2017. Când se vor aprinde macii Înmuguresc iarăși copacii, În suflet
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]