5,368 matches
-
unie-agiunge flama pe iea. Ultima transhumanță de toamnă am făcut-o cu Unchiu Culiță, pe Dealu Nădăștiei. Dormeam în cojoace, înveliți în pelerine largi. La început de decembrie, a plouat o noapte întreagă. Spre dimineață s-a înseninat și-a înghețat. Ne-am adunat lângă foc, să ne încălzim. Beam cafea, fumam, povesteam. Din cojocul unchiului, topite de dogoare, picături de apă se prelingeau pe jos. - Cum drac, băă, cogiocu tău nu-i ud? - Nu-i ud, că dorm cu grijă
„- Când era lumea lume pe ăștia ca tine îi luam de milă, să nu moară de foame...” Un cioban îi spune ministrului Daea povestea lânii by https://republica.ro/z-cand-era-lumea-lume-pe-astia-ca-tine-ii-luam-de-mila-sa-nu-moara-de-foame-un-cioban-ii-spune-unui-ministru [Corola-blog/BlogPost/338923_a_340252]
-
când moare. De ce ne amintim de toate-aceste, Când în eternitate iar dispare Clipa, ce o trăim sau ni se pare, Iar fericirea, cine s-o conteste ? De ce să așteptăm zăpezi promise, Fiorul cel pierdut, ce nu mai e Și să-nghețăm în tot aceleași vise, Când am putea ajunge la orice ? Speranțele sunt vii, nu sunt ucise, Dar iarna nu mai vine. Știi de ce ? FULG DE NEA Să-ți simt suflarea blândă peste păr Și mângâierea pe obrazul ud, Căderea lin
12 SONETE DE IARNA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/leonte_petre_1452534062.html [Corola-blog/BlogPost/340326_a_341655]
-
le-ascunsesem în poeme, Dar le citeai pe buzele tăcute, Care-ar fi vrut și gura să-ți sărute Și ochii mari, o vreme și-nc-o vreme. Deși capitulăm, învinși de iarnă, De oastea ei, condusă tot de gerul Ce va-ngheța și aeru-n povarnă, Numai pe noi nu poate, efemerul, Căci noi avem ceva ce îl întoarnă: Iubirea caldă, luminând tot cerul. EXOD Se face iarna demiurg și pune Aripi de ger pe umerii de îngeri, În gene un ocean întreg
12 SONETE DE IARNA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/leonte_petre_1452534062.html [Corola-blog/BlogPost/340326_a_341655]
-
balustradă. Strângea atât de tare balustrada între degete, încât ele i se albiseră la capăt. Te doare la glonț? îmi venea să-l întreb strigând, dar expresia dușmănoasă a feței crispate, pe care numai rareori i-o văzusem așa, îmi îngheța cuvintele pe buze. În pofida aerului rece, fruntea îi transpirase, iar picăturile de sudoare prinseseră să i se scurgă pe linia cutelor spre tâmple. Cu vreun an în urmă, îmi aminteam, mă privise aproape la fel, făcusem o trăsnaie iar el
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 by http://confluente.ro/Bun_venit_moise_dan_florita_seracin_1342882857.html [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
peștele care sărută gurița unui bebeluș, sau cioara care strange gunoiul aruncat de oameni..... Copacul credeți că nu simte durerea când dai cu toporul în el, când îi rupi crengile și i le bagi pe foc Apa nu știe să înghețe când frigul o strânge în cleștele gerului ? Tot ea însă știe că în primăvară iarăși va curge din munți, peste văi și câmpii până spre marea ce o așteaptă spre a se mai naște încă o dată urcând până la norii din
TEORIA SUPRESTRUCTURILOR (MODIFICATA) de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/anghel_zamfir_dan_1446884880.html [Corola-blog/BlogPost/382282_a_383611]
-
decenii de la dispariție! Următorul weekend am participat la un miting în Central Park, alături de peste o jumătate de milion de oameni. Era un miting dedicat memoriei celui dispărut, un miting pentru pace, pentru armonie și înțelegere. Având în ochi lacrimi înghețate din cauza frigului de-afara cântam cu toții: „Imagine there's no countries/ It isn't hard to do/ Nothing to kill or die for/ And no religon too/ Imagine all the people/ Living life în peace.../”. Mică-i lumea Doamne, chiar
ŢARA CONTROVERSELOR de GEORGE ROCA în ediţia nr. 40 din 09 februarie 2011 by http://confluente.ro/Sub_crucea_sudului_2_tara_controverselor.html [Corola-blog/BlogPost/342527_a_343856]
-
se-așează pe-a mea față Parcă devin o mască de tragi-comedie, Zâmbesc și plâng, m-agăț de-un fir de ață Și-aș vrea să urc la tine, dar ora e pustie. Te chem cu un cuvânt ce-a înghețat prematur, Hai, vino la răscruce, să vezi că am dat vamă Citește mai mult Prin necuvinte-ți spun că-mi este toamnăAm frunza ruginie și sufletul brumat,Dorințele-năluci, aripile-și destramăLe risipește vântul ce suflă-n scăpătat.Și număr tremurând cocori
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
clipă fără noimă se-așează pe-a mea fațăParcă devin o mască de tragi-comedie,Zâmbesc și plâng, m-agăț de-un fir de ațăși-aș vrea să urc la tine, dar ora e pustie.Te chem cu un cuvânt ce-a înghețat prematur,Hai, vino la răscruce, să vezi că am dat vamă... VI. CUVINTE-LUMINĂ, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2314 din 02 mai 2017. Am ajuns să pândesc cuvântul stând ascunsă după singurătatea stăpână pe nopțile de smoală, țin
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
Rodica Constantinescu , publicat în Ediția nr. 2201 din 09 ianuarie 2017. O, Doamne Sfânt, îmi este tot mai greu Să pribegesc prin țări cu drumuri neștiute, Nu mai doresc să fiu un biet român plebeu, Lovit peste dorințe ce-au înghețat tăcute. Am obosit să număr doar stelele ce-apun, Apoi să caut soare prin ceața suferinței, Parcă doresc pe mine, frustrarea să-mi răzbun, Muncind ca sclav ce poartă un jug al umilinței. Și lupt cu clipa neagră, cu trecerea
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
jelește. Iar pruncii noștri cresc printre dureri și spini Citește mai mult O, Doamne Sfânt, îmi este tot mai greuSă pribegesc prin țări cu drumuri neștiute,Nu mai doresc să fiu un biet român plebeu,Lovit peste dorințe ce-au înghețat tăcute.Am obosit să număr doar stelele ce-apun,Apoi să caut soare prin ceața suferinței,Parcă doresc pe mine, frustrarea să-mi răzbun,Muncind ca sclav ce poartă un jug al umilinței.Și lupt cu clipa neagră, cu trecerea
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
-mă să spun“nu” fariseului din mine și să-mi port în tăcere crucea, fără teama că nu voi ajunge la Tine. Acum, este momentul... să privesc spre raza ce coboară din Empireu, simt biciuirea ispitei ce vrea să-mi înghețe zborul spre Dumnezeu și devin vultur pleșuv, îmi fac cuib în durerea trezirii ... Citește mai mult Acum, sunt prietenă cu mine șipalmele s-au împreunat în rugăciunea nerostită de mult timp,am aflat ce înseamnă inima frântă de dureresimțind până-n
RODICA CONSTANTINESCU by http://confluente.ro/articole/rodica_constantinescu/canal [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
toamna, așa încât, când reuși să își termine casa, iarna bătea deja la ușă. Bujor, însă, nerăbdător să pornească în aventură cu casa lui plutitoare, nu luă în seamă semnele că vremea începuse să se răcească și că lacul avea să înghețe în curând și părăsi malul, fericit că frumoasa lui căsuță din lemn plutea cu repeziciune purtată de vânt. Pluti așa vreme de trei zile în care ceața se lăsă peste lac din ce în ce mai groasă, împiedicându-i vederea, iar frigul așternu pe
BUJOR ŞI PRINŢESA FĂRĂ INIMĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1494991658.html [Corola-blog/BlogPost/375814_a_377143]
-
palatului de lângă lac. Și iată că în fața lui apăru o prințesă atât de frumoasă că bietul flăcău își uită pe loc numele și de ce se oprise acolo. - Intră, îl invită cu o voce ca de înger prințesa, cred că ești înghețat! Bujor se lăsă luat de mână și păși în urma ei ca vrăjit. Lumina și căldura îl cuprinseră din toate părțile, iar mireasma mâncării proaspăt așezate pe masă îl ameți cu totul, dacă mai era ceva de amețit la el după
BUJOR ŞI PRINŢESA FĂRĂ INIMĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1494991658.html [Corola-blog/BlogPost/375814_a_377143]
-
o sală cu pereții roșii, în care o aștepta un uriaș cu un ochi în frunte. - Unde mi-e cina? Strigă uriașul. Dacă nu ai să mă hrănești până mâine, am să îți mănânc ție ochii! Bujor simți că îi îngheață spinarea de groază. - Vei primi de îndată cina, răspunse prințesa cu același glas blând cu care îl întâmpinase pe Bujor, tocmai o pregăteam pentru tine. - Ar fi bine să fie așa, bombăni uriașul, altfel știi ce te așteaptă! Din încăperea
BUJOR ŞI PRINŢESA FĂRĂ INIMĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1494991658.html [Corola-blog/BlogPost/375814_a_377143]
-
NOSTRU SE-NTRERUPEA BRUSC Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 258 din 15 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Jocul nostru se-ntrerupea brusc În zilele ploioase ca o Veveriță când ieșeam să-mi usc labele. Iar tu strigai: Makao! Înghețase-n baltă pipirigul Eu aveam o teamă de scaieți Tu fugeai să nu te prindă frigul Să întâmpini alte dimineți Nu iubito, munții nu-s de vină Dacă tu nu mai citești jurnalul Trage storul, fă lumină Clovnul a fugit
JOCUL NOSTRU SE-NTRERUPEA BRUSC de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Jocul_nostru_se_ntrerupea_brusc.html [Corola-blog/BlogPost/364598_a_365927]
-
70-80, cum erau pe atunci iernile. Ningea mereu cu fluturi albi, prinși în vârtejuri amețitoare, din înălțimea cerului ca de sticlă, zile întregi. Se așternea peste tot zăpadă albă, pufoasă, caldă parcă. Zăpadă cu care, ori de câte ori te jucai, nu-ți înghețau nici mâinile, nici frigul nu te cuprindea. Au fost ierni minunate, când, la florăria casei noastre scunde, cu ferestre mici, de la ger - care nu era niciodată atât de aspru, decât la Bobotează - se strângeau țurțuri ce ajungeau și de un
NINGE... E ALB, E IARNĂ, DUMNEZEU E MILOSTIV CU NOI! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/gheorghe_stroia_1453122779.html [Corola-blog/BlogPost/380509_a_381838]
-
Un glas. Salvator. LUCRURI IMPORTANTE Corinteni 15:55 Sigur, teroarea ta va-nvinge, pentru o clipa. Mă va-ngrozi și mă va împietri chiar, pentru o zi. Dar în tot restul zilelor, minutelor, secundelor, urletul tău, ce face sângele să înghețe, este înecat de zgomotul vântului, al valurilor mării, al copiilor ce se joacă șotron, al lingurilor, furculițelor și paharelor ciocnite, de ropoteala balamucului de zi cu zi, de acest stacatto al lucrurilor așa zis minore. Înfoiala ta, fațada îngrozitoare, urletele
INSULA CUVINTELOR DE ACASĂ (1) SĂBIILE DUHULUI (STIHURI) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/daniel_ionita_1479633128.html [Corola-blog/BlogPost/385339_a_386668]
-
și-un câine. De-i cauți, toți bolesc. Și doar el e de vină! Tânjește și leac la suferință nu găsește. Nici rostul nu-și află de-o vreme bună. Privind la-ntinderea de ape, neliniște câinoasă pe dată-l îngheață... Pentru nimic nu poate să uite întâmplarea! Din ea i se trage neputința! Devreme-n zori se scufundase ca și-n alte dăți senin și cu nădejdea în coșul ce va umple cu fructele de mare, pe care să le
UN COPIL SUSPINĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1466918709.html [Corola-blog/BlogPost/368547_a_369876]
-
L-am numit aici pe Valeriu , doară, Chiar dacă-n Canada scrie cu folos! Aparține Vrancei, un loc luminos, Iar în suflet poartă a lui țară !... Revenid la mine, tare mai scriu greu ! Început-am dis-de-dimineață ! Pixul care scrie iată că-ngheață Și, oricum ar fi, n-aș mai scrie eu! Virgil Ursu Munceleanu! Referință Bibliografică: NU POT SCRIE LA... COMANDĂ! / Virgil Ursu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1710, Anul V, 06 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Virgil Ursu
NU POT SCRIE LA... COMANDĂ! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 by http://confluente.ro/virgil_ursu_1441558109.html [Corola-blog/BlogPost/381889_a_383218]
-
11] Și mergeau pe un câmp de zăpadă sufletul tremura și plângea trebuie acum să topești întinderea de zăpadă cu răsuflarea ta [12] Doamnă, gheața e până-n adâncul pământului cu cât o topesc cu atât coborâm în timp ce deasupra noastră aburii îngheață din nou în curând în centrul pământului o să fim [13] Stinge acest foc cu picioarele porunci când ajunseră în adâncul pământului dansând își turna cenușă în păr și cânta în lumina vântului [14] Sufletul adormi greu istovit în timp ce Doamna cânta
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 by http://confluente.ro/stefan_dumitrescu_1457672031.html [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
Acasa > Versuri > Iubire > AMĂNUNT NECUNOSCUT Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2183 din 22 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Și totuși, mai primim câte o veste de la prieteni înghețați la poli. Zăpada s-a topit, azi, ger nu este. Putem să înotăm printre atoli. Secrete evadate din trecut, Ies la iveală-n foșnetul amiezii. Și totuși te iubesc ca pe-un recrut, Ce la plecare, își sărută...iezii. Minute
AMĂNUNT NECUNOSCUT de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 by http://confluente.ro/marioara_nedea_1482426639.html [Corola-blog/BlogPost/377100_a_378429]
-
să crească, se grăbesc să-și încheie studiile, se grăbesc, și-și folosesc coatele să se cațere cât mai sus pe piramida socială, care este lipsită de șuvoiul energetic al unei piramide obișnuite, dimpotrivă, este înconjurată de un vifor care îngheață cele mai multe inimi. Apa mării este balsam catifelat, reconfortant. Soarele ne îmbrîtisează din înalt. Întoarcem spre el chipuri încă albe, livide. El va împrumuta pielii o părere din aurul sau, care se prelinge spre noi cu fiecare rază binecuvântata. Dacă la
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/la-mare/ [Corola-blog/BlogPost/93970_a_95262]
-
și tristețea piere. Luminile clipesc pe rând și-n taină renăscută, În ochișori nevinovați, nedumerirea-i mută; Revarsă bradul din vecini durere șipotindă, Să fie darul de Crăciun doar viscolul din tindă? Privește spre conac, tăcut, și-o lacrimă-i îngheață, Căldura sfântă de Ajun i-o sparge-n flori de gheață. Înfometat, așa cum e, frustrarea îl doboară, Căci în conacul din vecini miroase-a scorțișoară. Lumini și umbre-i curg pe chip și noaptea e târzie, Pe buze ninse de
E LACRIMĂ ȘI ZÂMBET de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 by http://confluente.ro/georgeta_musca_oana_1450693404.html [Corola-blog/BlogPost/377770_a_379099]
-
frântă, Nu mai vreau nimic să-ți cer, Voi păstra mereu în colțu-mi Visul tău cel efemer. El trezit așa deodată A vorbit fără să știe, Invitând Colțul de Lună Pe o plajă mai pustie. Luată pe neașteptate De tot înghețase Luna Și dorit-a să rămână Mută pentru totdeauna. Iar Pământul fericit Că-nchisese gura Lunii A-ngropat adânc sub el Taina lor de frica lumii. Un Pământ și-un Colț de Lună Au ascuns într-o batistă O poveste
UN PĂMÂNT ȘI-UN COLȚ DE LUNA- BUNĂ DIMINEAȚA PĂMÂNT- COLȚ DE LUNA, ASCULTĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 by http://confluente.ro/angela_mihai_1465412083.html [Corola-blog/BlogPost/385263_a_386592]
-
Sunt surprins că-s anotimpuri cu viețile schimbătoare După cum le fac cu ochiul petele negre din soare. Uneori uită să vină când le dictează sorocul, Alteori greșesc, din grabă, unde să-și găsească locul. Fulguiește și-n răstimpuri mă-nfioară, mă îngheață Gândul slut că viața noastră ține de un fir de ață. CETELE DACE! Străjuiesc piscuri de munte cetele cetății dace Ca să-și apere pământul de puterile vorace. Sărăciți de bogății, munți-ncep să se prăvale, Stânci lovite de stihii au
POEME NEWYORKEZE (4) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 by http://confluente.ro/Virgil_ciuca_poeme_newyorke_virgil_ciuca_1391691697.html [Corola-blog/BlogPost/360174_a_361503]