620 matches
-
și bunăstarea mamei. Nu participă la gâlceavă în momentele tensionate, stă deoparte și privește ironic, parcă așteptând ca privirea lui să-i facă pe ceilalți conștienți de ridicolul sau reprobabilul a ceea ce fac. Spre final, într-o scenă în afara apartamentului (înghesuit și claustrofob, despre care s-a vorbit mult în alte locuri), departe de clanul extins pe care îl prezidează, dar în prezența soției (Laura) - cea care are, oricum, prilejul să-l cunoască în profunzime, cu bune și cu rele - Lary
Ierarhie și reprezentarea adulterului în Sieranevada () [Corola-website/Science/296158_a_297487]
-
largă audiență. Acestea au apărut în secolul al XVII-lea, iar în secolul al XIX-lea cele mai respectate, precum The Times în Marea Britanie, exercitau o influență puternică asupra clasei mijlocii educate care forma opinia publică. În locul paginilor cu texte înghesuite, acestea aveau titluri mari, articole surte și multe ilustrații. Conțineau cazuri de senzație, întâmplări șocante, campanii și expuneri- dezvăluiri ale defectelor morale, în special în rândul celor bogați și puternici- pentru a-și păstra audiența. În Marea Britanie, primii magnați ai
Magnații mass-mediei () [Corola-website/Science/325041_a_326370]
-
un spital și o primărie activă. Era legat spre vest prin șosele spre Acra și Jaffa,iar spre sud cu izvoarele termale Hamey Tverya și cu gară Tzemah. Cu toate acestea localitatea era considerată destul de îndepărtată și izolată, cu clădiri înghesuite, din bazalt, sau din tencuiala și noroi. Evreii din așa numita „colectivitate veche”, religioasă (Haishuv Hayashan) care se întreținea din pomană (Haluká) trimisă din Diaspora, crea o imagine de sărăcie și mizerie. Autoritățile otomane au implementat până la începutul secolului al
Tiberias () [Corola-website/Science/311769_a_313098]
-
o prima poziție. Ofensiva era din ce in ce mai dificilă de efectuat. Pentru un asalt de succes, infanteria trebuia să facă o breșă sau să deschisă rețeaua se sârmă ghimpată pentru a-i asigura trecerea, atunci când armele inamice erau neutralizate, sau când soldații, înghesuiți, nu aveau timpul necesar să-și părăsească adăpostul. Artileria a fost cea care efectua pregătirea atacului. Progresele fortificațiilor au suspus adăposturile la proba obuzelor ușoare.Tirul artileriei de campanie nu era adaptat pentru distrugerea rețelei de sârmă sau a tranșeelor
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
să plece spre casă „"am realizat că acesta a fost un episod pe care nu-l voi mai trăi niciodată în această viață. Era sfârșitul visului. Întoarcerea la « datorie și abnegație » nu a fost ușoară. Totul părea mic, plictisitor, ponosit, înghesuit, neinteresant; viața plată, perspectivele cenușii. Unica bucurie reală a fost să-mi revăd copii, dar după o petrecere îndelungată chiar și propriii copii pot părea puțin străini."” În conformitate cu uzanțele caselor regale și într-o încercare de a asigura o implicare
Regina Maria a României () [Corola-website/Science/302772_a_304101]
-
interpretare atât convingătoare, deoarece ea a o menține la nivelul solului" și că "ea rămâne plauzibilă chiar și atunci când acțiunea scrâșnește în jurul ei". El l-a lăudat, de asemenea, pe Murphy pentru "abilitatea de a-și ajusta personajul în ciuda cadrului înghesuit" și a menționat că McAdams și Murphy sunt "foarte eficienți împreună". "Zbor de noapte" a fost lăudat de criticii mai multor publicații, inclusiv "The Washington Post", "Rolling Stone", "Entertainment Weekly", "Los Angeles Times", "The New York Times" și "Chicago Sun-Times". Filmul a adus
Zbor de noapte (film) () [Corola-website/Science/326797_a_328126]
-
de Atacama este o regiune în care „de secole” n-a căzut nici o picătură de ploaie, sau că în localitatea Cerro Santa Lucia există o stradă cu numele... Bucarest. Întrun port din Bolivia fotografiază tristul spectacol al unor vapoare ruginite, înghesuite unele în altele, pentru că „moartea e legată de viață” și „aspectele urâte fac și ele parte din viață”. Tot în Bolivia, în localitatea Iquique se vorbește limba aymara (știați?). Cu toate cafenelele ce-și expun pe trotuar măsuțele, în stil
Editura Destine Literare by Livia Nemțeanu-Chiriacescu () [Corola-journal/Journalistic/95_a_381]
-
60° și avea o grosime de 60 mm. Vehiculul era fiabil, ieftin și avea o siluetă joasă. Din cauza suprastructurii complet închise, Hetzer cântărea cu 5 tone mai mult decât Marder III. avea însă și multe dezavantaje, precum spațiul interior foarte înghesuit, o rază de mișcare limitată a tunului din cauza montării în partea dreaptă a vehiculului și vizibilitate foarte redusă pentru echipaj. Când toate obloanele erau închise, echipajul nu putea în practică să vadă nimic în partea dreaptă. Tunul de 7,5
Jagdpanzer 38(t) () [Corola-website/Science/319760_a_321089]
-
zi Koroku trimise un mesager la cetatea Okazaki. Primiră permisiunea de trecere dar, fiind deja târziu când porniră, ajunseră la Okazaki aproape de miezul nopții. De-a lungul drumurilor care duceau spre casă se înșirau castele principale și vasale, cu palisade înghesuite strâns. Mai existau și puncte de control strategice, pe unde grupurile de oameni înarmați nu puteau trece. Călătoria pe drum ar fi durat multe zile, așa că se hotărâră să ia o corabie pe Râul Yahagi, pornind apoi de la Ohama către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
care se produceau printre oamenii de rând, așa că, de cum se instalară, începură să se comporte într-un stil trufaș și aristocratic, plângându-se servitorilor lui Nobunaga: Mâncarea asta n-are nici un gust. — Așternutul e prea aspru. Știu că templul ăsta înghesuit e doar o locuință temporară, dar se reflectă prost asupra demnității shogunului. Și continuau: Am dori să vedem un progres în tratamentul aplicat shogunului. Pentru moment, ați putea să alegeți un loc pitoresc pentru noul palat al shogunului și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
-i începeți construcția. Nobunaga, auzindu-le pretențiile, îi considera pe acei oameni vrednici de milă. Convocându-i imediat pe însoțitorii lui Yoshiaki, le spuse: — Am auzit că doriți să construiesc un palat pentru shogun, fiindcă actuala lui reședință e prea înghesuită. — Într-adevăr! replică purtătorul de cuvânt. Locuința lui actuală e mult prea incomodă. Ca reședință a shogunului, îi lipsesc până și serviciile de bază. — Ei, ei, răspunse cu oarecare dispreț Nobunaga. Nu vi se pare că gândiți cam încet, domnilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
cu fir verde pal și o manta albă cu broderie argintie. Noroc că era scund, cam de un metru și jumătate, și mai ușor decât media, astfel că oamenii care-l purtau nu făceau eforturi și nici el nu stătea înghesuit. Curând, de dincolo de poarta palisadei se auziră pași. Câțiva soldați din castel fugiseră înapoi în josul pantei. — Poți intra, solule! aunțată ei. În momentul când Kanbei auzi acest strigăt sever, poarta palisadei se deschise în fața lui. I se păru că vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
sub Seniorul Nobuo. Înțeleg. Mi-am folosit toată ingeniozitatea spre binele lui dar, în chip regretabil, se pare că întotdeauna sunt întâmpinat cu refuzuri. Rosti apăsat aceste cuvinte din urmă, iar cei patru oameni începusă să se simtă teribil de înghesuiți. Hideyoshi continuă să-și expună cele mai lăuntrice sentimente, manifestându-și cât putea de limpede nemulțumirea față de Nobuo. — Am luat o hotărâre, spuse el. Îmi pare rău că voi patru ați pierdut atâția ani servindu-l pe acest om. Ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
aruncați În WC. Ne-am făcut câte o bocceluță cu lucruri, eu mi-am luat fotografiile care-mi erau dragi, am Împachetat un balot cu așternut și cu ele am ajuns la gară. Am urcat În acele vagoane pentru vite, Înghesuiți ca sardelele. Nu-mi aduc aminte cât am călătorit, Însă am ajuns la Atachi ziua. Vagoanele au fost deschise și noi, toți proscrișii, Înfricoșați, Înfrigurați, neștiind ce destin ne așteaptă, am fost Întâmpinați de jandarmi Înarmați care ne zoreau cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
prin zăpadă... Evreii erau cazați Într-o fostă școală, unde dormeau pe jos, se Înveleau cu tot felul de zdrențe care au rămas din lucrurile aduse, goi sub acele zdrențe. Într-o foarte mică Încăpere dormeam 7 persoane, pe jos, Înghesuiți unii În alții ca sardelele - eu, fiind copil, dormeam deasupra mamei. Noaptea mama, Împreună cu Jigun Smil, desculț, În zăpadă, În frig, reușeau să fugă pentru a aduce hrană pentru ceilalți, care nu se puteau deplasa. Astfel am supraviețuit Într-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mult. Era pregătit deja un tren cu vagoane de vite și ne-au băgat În vagoanele acelea... Țin minte, Între 45 și 50 de persoane Într-un vagon de vite... Deci, vă Închipuiți, fiecare avea bagajele lui și eram foarte Înghesuiți: oamenii În vârstă și bolnavii au stat pe boccelele lor, noi, tinerii, am stat În picioare - n-aveam nici măcar unde să ne așezăm. Pentru ca să ne facem nevoile era o căldare, iar apă nu ne-au dat deloc - o singură dată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ne-au pus să lucrăm acolo. Și Într-o zi ne-au spus să pregătim rucsacul și alimente pe câteva zile și ne-au dus la fabrica de cărămizi. Iar de aici ne-au băgat În niște vagoane de marfă, Înghesuiți, fără apă, fără nimic... Trei zile n-am avut nimic, până am ajuns la Košice, de unde ne-au preluat nemții. Ne-au dat apă... Ăsta e singurul lucru pe care l-au făcut: ne-au dat voie să ieșim din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Atunci ne-au Închis În niște barăci și patru zile am stat nemâncați - vă Închipuiți ce-a fost acolo, o nenorocire! Mii de oameni Înghesuiți Într-un mare hambar, În care trebuia să stai ca niște sardele Într-o cutie, Înghesuiți și noaptea... Mai ales, când voia să iasă unul sau altul, nu-ți dădeau voie, făceau unul pe altul, se călcau, urlete... A fost de groază! Iar când ne-au dat drumul de acolo, s-a primit o veste, un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
am mai mâncat patru zile. La Komarom ungurii ne-au dat un salam pe care noi, flămânzi, l-am mâncat imediat, apă nu ne-au dat... Ne-a prins o sete, că mulți au murit din cauza acestui dezechilibru și stăteam Înghesuiți și nu puteam să ne mișcăm... Dacă cineva, noaptea, voia să se dea jos, trebuia ca toată lumea să Îi facă loc. Treaba mare o făceai În curte: era o groapă mare unde... - Se putea ieși noaptea din baracă? - Da, În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și cozondraci. Procedeul enumerării ne duce cu gândul la interminabilele liste ale lui Rabelais, de o diversitate monotonă, dar și la veritabilul carnaval al obiectelor din poezia lui Dimov, de care am amintit deja. În acest bric-à-brac al obiectelor mărunte, înghesuite unele peste altele ca într-un paradis colorat al cotidianului, articole vestimentare, indicatoare de sens giratoriu, zaharicale, mobile, robinete, mape cu plicuri, lozuri necâștigătoare își prelungesc existența în spațiul purei gratuități estetice. Iată niște versuri care par scrise de Leonid
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
-i bun în primele două și să elimine zgura". O prefăcută observație estetică aflăm în documentul menționat, unde Prima biruință a lui Ion Jipa "este lucrarea grăbită a unui om de talent. Foarte puternică, cu înclinații naturaliste, are un final înghesuit. Refăcută, în parte, va fi o bucată bună. E vorba de sabotajul la o fabrică de lăzi de muniții în ajunul lui 23 August". Nici M. Eminescu nu scapă de ochiul vigilent al partidului care emite " Hotărîrea Biroului Politic al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
patru oameni în mașină. Barul la care mergeau era în centru, aproape de bursă, un subsol decorat ca o grotă, cu bănci și mese de lemn masiv. Grupul lor era destul de mare, 16 persoane, dar încăpură cu toții la o singură masă, înghesuiți, însă veseli. Se comandară beri, vinuri, platouri cu șuncă, salam și brânză, măsline negre, salate. Orele treceau și atmosfera de gașcă și alcoolul îi alungară gândurile lui Andreas. Înainte de a deschide o a treia sticlă de bere, se scuză și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
stăteam strânse pe pat, zăcând claie peste grămadă. Parcă stăteam de cart. Toate femeile familiei aveau să stea cu mine până când mă suna James. Mi se părea că eram o plută plină cu supraviețuitorii strânși de pe un vas eșuat. Eram înghesuite unele într-altele, n-aveam nici un strop de confort, dar nimeni n-a schițat gestul de a le abandona pe celelalte. —Așa, a zis mama. Haideți să jucăm un joc! —Bine, am răspuns toate la unison. Cu excepția lui Kate, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fost o mare onoare: în condiții normale, ni se dădea voie să intrăm în camera asta doar de Crăciun. În restul anului, toate activitățile recreative de familie - uitatul la televizor, consumul de ciocolată, ciondănitul - aveau loc în garajul recondiționat și înghesuit, cunoscut sub numele pretențios de „camera TV“. Dar când patul meu a fost instalat în camera aceea, n-a existat nici un alt loc în care să se poată muta restul mobilierului - canapele și fotolii cu ciucuri. Locul arăta ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
stomacul de nervi. Cu cât mă apropiam de Hudson, cu atât mai sumbru devenea peisajul, din ce în ce mai populat de depozite și pescăruși. Partea asta a orașului era o cu totul altă lume decât Fifth Avenue. Clădirile erau mai mici și mai înghesuite, ghemuindu-se pe trotuar de parcă le era frică să nu fie lovite. Era mai rece aici și aerul era altfel, mai rarefiat. Cu cât mergeam mai spre vest, cu atât îmi creștea neliniștea; era imposibil să fie o biserică aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]