597 matches
-
imensă cu un bar în centru, podeaua era din lemn lăcuit, pe pereți atârnau fotografii și picturi ale unor irlandezi faimoși, un foc dezlănțuit într-o cușcă de fier. Dar în noaptea asta decorul nu se mai vedea dincolo de corpurile înghesuite. Pub-ul era mai strâmt decât pantalonii lui Sylvester Stallone. Tom era în centrul unui grup mare, adunat în jurul unei mese. I-am auzit vocea de cum am intrat. Ca de fiecare dată când se afla în compania compatrioților, accentul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
în lumină, hrănindu-se din întuneric. Când se apropia lumina, spiritele impure începeau să se neliniștească. Deodată se aprinseseră lumini mici. În razele lor se puteau vedea spiritele celor posedați, care încercau să se ascundă cum puteau. Erau atât de înghesuite unele în altele, încât puteau fi luate drept tufișuri sau scorburi de copaci. Dar și mai neliniștite deveneau când încercau să se lipească, precum ciupercile, pe gura tânărului și a lui Feifel, sub unghii și chiar în întunericul pantalonilor. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de fața lui fericită care, cu atâta bucurie, te invita s-o privești; îmi era jenă că nimeni, absolut nimeni nu-i dădea atenție. Săltându-mă în vârful picioarelor, trăgându-mi burta și strecurându-mă într-o coastă printre măsuțele înghesuite una în alta, mă gândeam fără să vreau (dintr-o nevoie, prezentă de câtva timp, de a-mi demonstra mie însumi propria ignorantă) și nu găseam răspuns la întrebarea: ce-i aceea muzică? În celălalt capăt al sălii înghesuiala nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
văd ca niște piersici strivite. O grapă atârnând în spatele tramvaiului brăzdează zăpada, ridicând în urma ei un vârtej alb. Îmi imaginez cum în vagonul trosnind de ger, în vagonul în care miroase a stofă udă, oamenii șed și stau în picioare înghesuiți unul în altul, învăluindu-și vecinii în aburul respirației matinale, urât mirositoare. În fața mea merge un bătrân cu un baston. Se oprește des, se sprijină cu pieptul în baston, după care tușește răgușit și îndelung. Când se oprește și tușește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
îi spuse el bătrânului, ajută-mă să urc până acolo sus! Calistrat se conformă supus. Îl luă de mână și împreună ajunseră deasupra intrării peșterii. Stâncile de acolo arătau de parcă cineva se jucase prăvălindu-le dinspre vârf. Bolovani imenși stăteau înghesuiți unul peste altul printre steiurile de rocă calcaroasă stabilă. Ceea ce văzuse de jos, se confirma. Dacă așeza încărcăturile de dinamită în locurile potrivite, reușea să prăvălească grămada aceea de pietre peste intrare. Își făcu un plan unde să pună explozivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
care ședeau Strickland și cu Nichols un pian mecanic răspândea la nesfârșit și foarte tare muzică de dans. De jur împrejurul încăperii oamenii ședeau pe la mese, aici vreo cinci-șase marinari zgomotoși în beția lor, dincolo un grup de soldați, iar la mijloc, înghesuite laolaltă, dansau câteva perechi. Marinarii bărboși cu fețele arse de soare și cu mâini mari și pline de bătături își strângeau tare la piept partenerele. Femeile n-aveau pe ele decât combinezoanele. Din când în când, o pereche de marinari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cealaltă parte a porticului, urmat de Dante. Magazia era ticsită de mărfuri până la rafturile cele mai Înalte, din stejar masiv, care se Întindeau prin toată Încăperea. Urmându-l pe paznic, Dante pătrunse În acel labirint, Începând să urce peste pachetele Înghesuite din ce În ce mai mult spre interiorul edificiului. Temnița Minotaurului nu trebuie să fi fost prea diferită de iadul acela sufocant, se gândi el la un moment dat, Încercând să Își șteargă sudoarea. În cele din urmă, omul Îi arătă o grămadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu admirație. Așadar, Arrigo era și el Îndeajuns de deprins cu știința astrelor Încât să posede acea lucrare de mare preț. Și, mai mult, era În stare să o adnoteze, așa cum mărturiseau numeroasele observații Înscrise pe margini, cu o grafie Înghesuită și nervoasă, foarte diferită de aceea minusculă, carolingiană, a copistului anonim care transcrisese textul. Neobișnuit de asemănătoare cu a lui Însuși, observă el citind, ici și colo, câte o observație. Autorul acelor note avea ceva care, Într-un mod cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
orice carte. Patronul Uzinei nu are nici nume, nici chip, este un grup, cum se spune, iar cei ce vor să fie malițioși adaugă: un consorțiu. Rânduri de locuințe au apărut acolo unde altădată era pământ însămânțat. Străzi micuțe și înghesuite, identice una cu alta. Case închiriate pentru o nimica toată, sau pentru un preț mare - liniștea, supunerea, pacea socială - unor muncitori care nu speraseră la atât, și cărora li se părea caraghios ca acum să se ușureze într-un closet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
avea o sută cinci ani. Cel de-al doilea prenume al său era Marie. Încă un detaliu. Și aici mă opresc. Când spun „mă opresc“, știu că asta ar trebui să fac. La ce folosește tot ce scriu, aceste rânduri înghesuite ca gâștele iarna, toate aceste cuvinte pe care le țes fără să le văd? Zilele trec, și eu mă îndrept spre masa mea. Nu pot spune că asta-mi place, dar nu pot spune nici că-mi displace. Ieri, Berthe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
din altă epocă. Intercalez portrete. Sap fără să-mi murdăresc mâinile. Mergeam pe costișă de câteva ore bune în acea duminică faimoasă. Puțin mai jos, era orășelul, adunat la un loc, casă lângă casă și, ceva mai în spate, masa înghesuită a clădirilor Uzinei, cu furnalele sale de cărămidă ce păreau că străpung cerul ca pe-un ochi pe care ar fi vrut să-l spargă. Un peisaj al fumului și muncii, un fel de cochilie plină cu melci care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
dacă sari În mașină, te ducem Într-un locșor ferit și-ți dăm un gât de Bourbon. Amory a chibzuit. - Nu-i o idee rea. - Urcă! Jill, fă-i loc și Amory Îți va zâmbi dulce. Amory se așeză, cam Înghesuit, pe bancheta din spate, lângă o blondă epatantă, rujată cu purpuriu. - Hello, Doug Fairbanks, a susurat ea insolentă. Te plimbi ca să faci mișcare sau ca să agăți pe cineva? - Număram valurile, i-a răspuns serios Amory. Mă Înnebunesc după statistici. - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
magazinul ăsta imens, fără familie, fără prieteni, fără iubiți care să ne țină de urât, și până la urmă am mers să bem o cafea Împreună. — Vreau să văd un film, spuse Akemi Yokota În timp ce stăteam În cafeneaua aceea atât de Înghesuită Încât aproape că Îl atingeai cu cotul pe cel ce ședea la masa alăturată. Dar nu un road-show, adăugă ea. Purta un taior violet și fuma țigări subțiri și lungi, din acelea din care fumează animatoarele din baruri, strângându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Toate Articolele Autorului SIMFONIE SENZORIALĂ *Lumini strecurate prin pălăriuța - ros de nu-mă-uita. *Îmbrățișând un stejar. Oricum mai tandru decât iubitul. În preajma arborilor datoriile par suportabile. Uitată pe-o bancă pălăria de frunze - soare indecis. Vechea agenda doldora de haiku. Gânduri înghesuite. Arareori vei află un om care să te treacă puntea. Pe ritmuri clasice își ascute cuțitul de-o piatră. *Toamnă - simfonia senzorială cotropește ființă. *Câți oameni trec prin viața ta fără să lase vreo urmă? *Un matisor căzut pe aleea
MICRO STIHURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361404_a_362733]
-
a lui Saul, pe care nu i se citesc sentimentele sau gândurile, doar încordarea maximă. Tot ce e în jur se vede că prin pâcla, în schimb gemete, vaiete, țipete, scrâșnete, bufnituri se aud clar, răsunând într-o lume strâmta, înghesuita pe ecranul îngust, aproape pătrat, ceea ce accentuează senzația de claustrare, de strangulare. Un băiat supraviețuiește prin minune gazării, doar ca să fie ucis cu mâinile goale de un nazist. Martor al acestei scene, Saul recunoaște în copil propriul său fiu. Poate
SON OF SAUL) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362837_a_364166]
-
rafturile altor raioane, ca orice obiect, cum ar fi lectura, care nu se mai prea trece. Găsești răbdarea pe rafturi, alături de piper, de enibahar, de scorțișoară, de cuișoare, de busuioc, de ghimbir, de boia de ardei sau de alte mirodenii, înghesuită și ambalată în pungulițe demodate. Ai zice că ori aprovizionarea cu așa ceva se făcuse încă de pe vremea ailaltă, ori că marfa pur și simplu, e trecută de termen și în acest caz nu se mai merită să o cumperi. Tot
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
în vedere binele, dreptatea și echitatea, valori scumpe umanismului ... Îmi amintesc, da, mergeam pe drum... Fusese ultimul drum făcut în țara mea ... Era seara unui anotimp care-și dezbrăcase frumusețea, arătându-și goliciunea stranie... Strada avea trotuarele înguste, mașinile parcate înghesuit, nereglementar, îngustând și mai mult aspectul străzii, arborii desfrunziți, cu crengile ciunge, trunchiurile răsucite, totul dând impresia de boală, de sfârșit de viață... Și fulgii albi cădeau din cer ca o compensație a urâtului din preajmă... Ningea în acea lună
URA – SENTIMENTUL VIEŢII NEÎMPLINITE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 576 din 29 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366759_a_368088]
-
chiar pe fruntea bietului om îngrijorat că va pierde o cursă în acea zi. După ce făcea să fâlfâie puținele șuvițe ce încercau în zadar să-i acopere fruntea pleșuvă de timpuriu, trecea vesel printre capetele a câtorva bărbați ce stăteau înghesuiți, în picioare, blocând accesul spre ușa din față a mașinii, ridica firele răzlețe ale femeilor de pe scaunele țintuite pe partea stângă a mașinii și provoca mai apoi o zbatere ușoară a câtorva pungi de plastic atârnate de un fel de
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 208 din 27 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367148_a_368477]
-
țările baltice, are capitala Tallin, moneda euro și o bunăstare care se vede atât în magazine, cât și în aspectul clădirilor. Tallinul vechi are un iz de oraș medieval timpuriu, cu turnuri și ziduri de apărare, cu case îngrijite, dar înghesuite, cu un etaj sau două, cu acoperișuri roșii și țuguiate. Letonia, pe de altă parte, are monedă proprie -lats- și un nivel de trai ceva mai scăzut, lucru convenabil pentru vizitatori, pentru că toate prețurile sunt mai mici. Riga veche are
O SAGA SUEDEZĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349185_a_350514]
-
împreună cu tata, și ne-a ajuns din urmă un tractor care avea un soi de cabină. Om bun, șoferul a oprit și noi am urcat în cabină. Acolo mai erau vreo patru femei cu coșuri de afine, așa că stăteam cam înghesuiți. La urcare, tata și-a închis ușa cabinei peste degetele de la mână. S-a lovit rău de tot, îi dădeau lacrimile. Când tractorul începu să gonească la vale, noi cei din cabină am început să săltăm până în tavan. Am făcut
DISTRACŢIE PE ROŢI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349284_a_350613]
-
era aplicată ,,broasca“ prin care deținuții după ce se întorceau de la lucru, erau obligați să țopăie în poziția ,,pe vin“, cu mâinile pe șolduri, fiecare ținând în spate un alt deținut. În lagărul de la Valea Neagră condamnații erau obligați să stea înghesuiți câte doi, o noapte întreagă într-o cutie fără acoperiș, etc 13. O altă metodă folosită împotriva deținuților a fost munca forțată. Condițiile de muncă din lagărele și coloniile comuniste au fost dintre cele mai dure. Deținuții erau puși să
TEMNIŢELE ŞI ÎNCHISORILE COMUNISTE DIN ROMÂNIA – CÂTEVA REFERINŢE DESPRE NUMĂRUL LOR, ACTIVITATEA, VOLUMUL DE ÎNCARCERARE, CAPACITATEA ŞI DISPUNEREA LOR GEOGRAFICĂ... PARTEA I de STELIAN GOMBOŞ în edi [Corola-blog/BlogPost/344377_a_345706]
-
născuseră și trăiseră, ceea ce pentru ei însemna pierderea cea mai dureroasa. Că aveau sau nu ce mânca ori îmbrăca, libertatea era la mare preț. Nu aveau nici obișnuința de a folosi și întreține, în condiții de igienă, noua locuință. Dormeau înghesuiți, câte patru-cinci în cameră, pe mobilier vechi, adunat cu dexteritate de la cei ce-și abandonau bunurile îndelung folosite. Iarna, ardea focul în permanență la aragazul cu două ochiuri primit de pomană de la niște foști vecini de casă. Erau gata să
CAP. I / 2 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361917_a_363246]
-
în vreo meserie. Luat de val, a muncit cu ziua pe unde s-a nimerit, a adunat ceva bani și a plecat cu un grup de prieteni în Italia. La periferia Romei, în cocioabe încropite din te miri ce, stăteau înghesuiți câte șapte-opt, de nu aveau loc să se lungească noaptea. Până li s-a demolat maghernița și au fost alungați de acolo. După două luni, fără să obțină un loc de muncă, el a reușit să plece în Spania, împreună cu
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361968_a_363297]
-
slujirea Căreia ar trebui să fie. Academia Română, ca și toate celelalte forumuri ale culturii, trebuie să fie Imn de lumină, de laudă, de apărare și de recunoștință națională, nicidecum instituții cameleonice ale calomniei Neamului. Și culmea paradoxului, majoritatea covârșitoare a „înghesuiților”, care ne denigrează permanent Neamul sunt străini de sânge, dar sunt plătiți românește cu vârf și îndesat... Gheorghe Constantin NISTOROIU 16 ianuarie 2015 Putna-Brusturi Referință Bibliografică: Gheorghe Constantin NISTOROIU - LACRIMILE LUCEAFĂRULUI / Gheorghe Constantin Nistoroiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
LACRIMILE LUCEAFĂRULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366038_a_367367]
-
de-acasă. Uite, mi-am spus descoperind schimbarea, câtă nevoie avem de imagine fizică, în haine civile, a Poetului! Nu te mira și nu mă judeca greșit; am citit „ Doina” în prelungirea apropierii de-o jumătate de oră din mașina înghesuită, și m-am simțit mai calificat în a înțelege, de dinlăuntrul materiei, firul subțire și albastru al demersurilor poetice pe care le înaintezi. Așadar, după litoral, te-am „avut” oaspete de onoare la Pietroșița, unde, împreună cu poetul Nicu Iancu-Vale, aducătorul
FUGIND SAU ACASĂ, CÂNDVA, LA MIRCEA HORIA SIMIONESCU de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365982_a_367311]