296 matches
-
bine aminte îi vorbise odată de credința lui în telepatie, zicea că el, dacă-și dorește ceva cu mare ardoare, poate înfrânge legile timpului și spațiului. Câte tâmpenii nu-i spunea ca s-o zăpăcească! Hai mai repede, doamnă! o-nghionti cineva din spate. Cerboaica, ridicând ochii jenată, se trezi în fața unei foste colege de liceu, fata unui agramat negustor de pește. Fără s-o recunoască, fata îi întindea o cană mare, cazonă, de ceai. Întoarse umărul și lăsă fața în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
și pe carosabil, pe pistele pentru bici clete, în parcuri și-n magazine. Că-n halucinanta aglomerație a gării din Amsterdam, cu mii de tălpi, trolere și rucsaci pe metrul pătrat, nimeni nu calcă pe nimeni pe bătă turi, nu înghiontește, nu agasează, nu împiedică, nu brus chează, nu cară saci de-o tonă și nu duhnește a sudoare. Că auto matele, afișajul, ca și ghișeele ori oamenii de ordine func ționează ireproșabil, precum într-un stup cu legi de sacro
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
descins în curtea unde un arhitect și-a aruncat de-a valma frânturi din capricioasele sale visuri nefinisate. Singure acoperișul scânteietor al moscheii și suplul ei minaret dau un aer de bună rânduială, de seninătate, agresivelor blocuri turn ce se-nghiontesc să-și facă loc. Soarele zilei târzii dăruiește priveliștii o lumină aurie, uimită. În orașul acesta trăiesc de când mă știu, iar serile, când se mai domolește vipia, stau aici la aer, îmi spuse ea. Am fost martora multor întorsături ale
Poeme de Morelle Smith by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7165_a_8490]
-
cuvînt, iar în timpul pauzei stătu agitat în cel mai liniștit colț al terenului de joacă. Cînd veni la rînd pentru a reintra în clasă, se așeză lîngă un evacuat pe nume Coulter, care-l împinse într-o parte. Thaw îl înghionti la rîndul lui. Couleter îi dădu un pumn. Thaw ripostă, la care Coulter îi zise printre dinți: — Ne vedem noi după ore. — Tre’ să mă duc direct acasă diseară, așa mi-a spus tata. — Bine. Ne vedem dimineaț’. în seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și Maica Domnului, morții pentru care trimiteau caloieni pe Argeș și pe Sabar, lume veche și inaccesibilă, nevăzută și tainică. Mama își amintea cum mergea, de la doi-trei ani, cu vaca la câmp, cum "nenea", unchiul Florea, le călărea și le-nghiontea pe surori când erau mici, chirăindu-le-n fiecare seară în paturile casei bă-trînești, cu perne umplute cu paie. Îi vedea parcă în fața ochilor pe "mămica și tătica", vedea peretele de icoane și poze îngălbenite, dar abia dacă mai știa
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
poziția și părea adâncit în contemplarea liniei orizontului. ― Ce-i? ― Au stabilit cumva dacă e copilul lui Stin? ― Ce vă pasă? Cele trei se priviră una pe cealaltă, îndemnîndu-se reciproc să vorbească. Începură să șușotească, iar una din ele o înghionti în coaste pe Urella. Fata chicoti. ― Noi ne gândeam... adică nu ne gândeam, ziceam doar așa... se codi fata. ― A spune fără să gândești e o mare prostie, fetiță, spuse scurt Maria. ― Ei bine, ne gândeam că poate mai multe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
săptămână și eu nu aveam voie să mă uit la ei decât de la fereastră sau din pragul ușii. Mama se temea de purici. Dar mie tare mi-ar fi plăcut să mă duc la copii; purtau haine colorate și se-nghionteau unul în altul. Dar așa ceva nu era cuviincios. Noi eram altfel decât ei, trebuia - cum ne învăța tata - să păstrăm distanța. Nu mergea să te consideri egal cu cei care nu aparțineau aceleiași pături sociale cu tine. Dar nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
dăduseră afară pentru că Finți nu dorise aplauze la scena aia nenorocită. Era una din lecțiile mele, pe care trebuia să o asimilez dacă voiam să fiu cineva în teatru. Astea, lecțiile de viață, trec mereu pe lângă noi, dar nu ne înghiontesc, nu ne trag de nas, trec pur și simplu și, dacă nu ai minte să le vezi și să le înțelegi, rămâi prost și te mai și lauzi. Regizorul este o persoană extrem de importantă în teatru. Este responsabil de creația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
în jurul meu nu-i decît o mare dezordine, parcă intrase dracu’ în toată cireada, țipau de mama focului luînd-o la goană care pe unde putea, spărseseră cîteva breșe în cordoanele forțelor de ordine, vaiete, scîncete, gemete, aveai impresia că se înghiontesc unii pe alții, că se înțeapă, că are loc un linșaj general. Atunci am început să strig și eu cît m-au ținut plămînii, unde fugiți nemernicilor? Acum e momentul, jos Tiranul, treziți-vă blegilor, dar ei nimic, se dispersau
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Le intraseră pe sub piele, doar pentru că crescuseră aici. —Ditamai râul, dacă reziști pe malul lui. Nimic nu se compară cu el, nu? Gura lui se strâmbă într-o parte, o expresie aproape batjocoritoare pe fața oricui altcuiva în afară de Daniel. Îl înghionti ușor. Știi, când eram mici? Eram convinsă că nu există căcat mai mare decât Kearney. El sări ca ars. Uitase - nu suporta s-o audă înjurând. Centrul continentului. Mormon Trail, Oregon Trail, Calea ferată transcontinentală, Autostrada interstatală 80? El dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să stăm aici și să fierbem. Dar iarăși or să se bată rachetele de croazieră cu niște jochei pe cămile. Eu unul nu trebuie decât să am grijă ca roțile să fie unse. De Ziua Veteranilor sunt deja acasă. Îl înghiontește pe Duane în umăr: Hai, bolovane. Înrolează-te și tu. Cunoaștere fără suferință nu se poate. Să se tragă în mine? Prefer să fiu violat sălbatic de niște evadați de la Hastings. Ei. A zis cineva că nu le poți avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de științe sociale a unei clase de liceu. Ce te împiedică să-l pui pe antipsihoticele astea și să vezi ce se întâmplă? Odată ce începi cu ele, e greu să te lași. —Greu pentru tine sau pentru el? Ea îl înghionti, ceea ce-i făcu plăcere. — Ce mă fac dacă dau rezultate? El se răsuci pe scaun cu fața spre ea. Nu înțelegea. Cum ar fi putut înțelege? Nici ea nu era sigură că înțelege. El clătină din cap. Dar avea ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
la asta acum, continuă să te miști. Majoritatea clientelei venise acolo să-și etaleze ultima achiziție Gaultier și nici nu se gândeau să transpire în ea, așa că ringul de dans, deși mic, nu era aglomerat. Nu a trebuit decât să înghiontesc cu coatele pe câțiva. Niște tipi plictisitori au încercat să danseze seducător în fața mea, dar i-am ignorat. Muzica era excelentă. Am făcut câteva opriri pe la bar, însă nu am vrut să vorbesc cu nimeni, doar să dansez până la epuizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cântarea: — „În mormânt, viață, pus-ai fost Tu, Doamne...” De pe partea cealaltă a mesei răspundeau cu versetul următor în grecește monahii de la mânăstirea Sfântului Ioan. Și tot așa. În fața tronului doamnei, Bălașa și Smărandița se jucau cu lumânările aprinse, se înghionteau din când în când și râdeau chicotit una la alta, imitând-o pe Ancuța, cea proaspăt pețită. Glasurile bărbătești cântau susținut și, cu toată tonalitatea minoră, Prohodul așa interpretat părea un fel de imn de glorie absolută. „Primăvară dulce, Fiul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de coapsa ei ca un copil răsfățat peste măsură. Se împingea în ea nerăbdător și parcă se grăbea spunându-i să sufle-n foc, să facă ce-o face și să-i termine mai repede mâncarea. Îl împingea și-l înghiontea și ea cu genunchiul și lăsându-se cu fundul pe capul sau pe spinarea lui, dând parcă să se așeze pe un scaun. Se juca, râdea, și dintr-odată se întoarse, îi propti talpa-n piept și-l împinse cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o viață, a fost interesant). Până la urmă am acordat interviuri unei reviste de paranormal și, pe nesimțite, am lansat o legendă. Era ziua în care dădusem ecuațiile de gradul doi și îi lăsasem pe elevi să șușotească și să se înghiontească între ei. Numai Cristina, din bâzâiala generală, azvârlea în sus un braț fără palmă, agitându-l cu așa o disperare, că l-am suprins în colțul ochilor și am ridicat instinctiv capul. Am privit neîncrezător ciotul acela fluturând, amintindu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
românească. Mizam pe faptul că, aducerea lor la un loc, va crea un mic șoc pentru cititori. În timp ce le scriam însă, mi-am dat seama că ele îmi păreau și mie banale. Ne-am obișnuit. Ne gratulăm între noi, ne înghiontim amicii cu câte un „șobolan rozaliu“ sau „găozar“, apoi râdem. Și-atât. De asta am renunțat la inițiativa mea: pentru că norul de cuvinte mizere, josnice, ridicole și degradante n-a contaminat doar lumea politică, ci ne-a învăluit pe toți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
mare Lefty Stephanides, grandios, stând Într-un genunchi, sub ochii a șase sute șaizeci și trei de pasageri de la clasa a patra, Îi ceru mâna Desdemonei Aristos, care stătea pe un tachet de andocare. Domnișoarele Își ținură respirația. Bărbații Însurați Îi Înghiontiră pe burlaci: ― Priviți și luați aminte. Bunica mea, etalând un fler teatral Înrudit cu ipohondria ei, exprimă prin gesturi emoții complexe: surpriză, bucurie inițială, dubii, o umbră de refuz prudent și apoi, În aplauzele care deja Începuseră, o acceptare buimacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
din jur: tramvaiele huruiau, clopotele zăngăneau, iar traficul monocrom curgea Într-o parte și În cealaltă. Pe vremea aceea centrul Detroitului era plin de afaceriști și de oameni veniți la cumpărături. În fața magazinului universal Hudson, o mulțime de oameni se Înghionteau, Încercând să pătrundă prin ușile turnante ultramoderne. Lina le arătă principalele atracții - Café Frontenac... Teatrul de Familie... - și uriașele reclame luminoase: Ralston... Țigările de foi Wait & Bond Blackstone Mild la 10¢. Deasupra, un băiat de zece metri Întindea unt Meadow
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
lustruită. Atingeam cu degetele țevile transpirate. După asemenea nopți aproape de nesuportat, diminețile erau ca niște plăcute diapozitive color, cu soare și brazi, cu băieți și fete ieșind la înviorare. Alergam împreună cu ei în jurul parcului prin aerul rece, râdeam și ne înghionteam, priveam fundurile fetelor, rotunde în șorturile de sport, și felul ciudat în care alergau, cu degetele fluturîndu-le, afectat, în lături. După ce mâncam, beam ceaiul de zahăr ars, universalul ceai al taberelor de elevi, întrebîndu-ne dacă are în el bromură sau
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
toate mesele. Toate privirile se-ndreptară spre Georgeta, și un bărbat îi făcu chiar un semn desperat, la care fata ridică indiferentă din umeri. Stănică chemă o trăsură și se urcară câteșitrei în ea. Cât timp merse cu trăsura, Stănică înghionti pe Felix și-i făcu semne cu ochii, cu înțelesul: "Du-te cu ea, nu fi prost!" Georgeta putea foarte bine observa manevrele lui Stănică, dar nu dădu nici un semn că le vede, ci privi numai din când în G.
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
chestiunea. Nimeni nu-l băgă în seamă. - Atunci, zise Aglae, ce vrei să spui? Că totul e pierdut? - Ba nu! Umila mea părere este că e mai bine pentru noica moș Costache să nu facă nici un testament. Să nu-l înghiontească nimeni! Moare, Doamne ferește! Dumneata, ca unică soră și rudă în linie colaterală, ascendenți și descendenți neexistând, iei toată averea. Otilia rămâne afară din chestie, nu ia nimic, săraca, afară de cazul când s-ar găsi vreun titlu de creanță din partea mume-sei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Decât să vină cineva să fure, mai bine să le ducem dincolo lucrurile mai de preț. Și începu scotocirea. Cărară scaunele, tablourile, oglinzile - prin față, ca să nu simtă bătrînul! Olimpia și Stănică luaulucruri mărunte și le ascundeau pe cont propriu, înghiontindu-se unul pe altul. Otilia văzu cum Marina, Stănică, Titi, Olimpia, Aglae treceau în șir, prin zăpadă, spre fundul curții, de dimineață, și sufletul i se umplu de revoltă. Avu impulsiunea de a deschide o fereastră a geamlâcului și de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe care a pus-o lângă gardul unsuros și maro ! Și de copacul din fundul curții - un plop uriaș care, la sfârșitul primăverii, cum e acum, umple cu puful lui curtea. — Du-te și sărută mâna lu Neguleasca... Vica mă-nghiontește la fel ca atunci când eram mic. Când mergi înspre fundul curții, ușa următoare după ușa Vicăi este ușa Neguleascăi. Proprietăreasa. Stă ca totdeauna pe scaun, sprijinită în baston, și mi se pare că are, încă și mai mult decât dățile
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
duce la Fundația pentru Poliomielită Infantilă. Aplauze Însuflețite. Preston Îi făcu semn lui Timmy Valburn, actorul care Îl juca pe Moochie Mouse În Dream-a-Dream Hour și care molfăia tot timpul o bucată de brînză cu uriașii lui incisivi. Valburn Îl Înghionti pe omul de lîngă el, care Îi răspunse tot cu un ghiont. Art De Spain Îi prinse privirea lui Ed. Valburn Începu unul din numerele consacrate ale lui Moochie. Ed Îl conduse pe De Spain pînă În hol. — Art, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]