232 matches
-
din lumea exterioară, dar care în schimb lăsa uneori să iasă un fum de o nuanță foarte suspectă. Alături de magaziile cenușii ale cheiului, aliniate în lungul râului și al canalului aflat de cealaltă parte a șinelor de cale ferată, stătea îngrămădit Levy Pants, o pledoarie tăcută și fumegândă pentru renovarea orașului. În creierul central se desfășurau mai multe activități. Ignatius își bătuse în cuie pe perete, nu departe de registrele sale, un carton mare pe care scria cu litere îndrăznețe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sigur avea să reiasă că nu exista un sindrom Gandalf-Crikey, sau cum se numea cel inventat de Lynn. Era sigur că va reieși că Dave era, de fapt, un cimpanzeu transgenic. Și apoi? Un circ media dincolo de orice imaginație. Reporteri îngrămădiți pe peluză, săptămâni întregi. Urmărindu-i oriunde s-ar fi dus. Filmându-i cu camere ascunse, zi și noapte. Distrugându-le viața. Iar când reporterii aveau să se plictisească, urmau să apară credincioșii și ecologiștii. Henry și familia lui aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cu un rânjet libidinos. — Ne poți lăsa și pe noi acolo? plusă Desert Rose cu șarmul ei. Trebuie să prindem un avion! — Nu știu ce să zic, e destul de riscant, sunt o groază de polițai prin zonă. Kitty se uită la oamenii Îngrămădiți ca niște animale În camion. Nu era deloc o priveliște Îmbietoare. Poate ar fi mai bine să nu... Îi șopti prietenei sale. — Îți dăm cincizeci de dolari! sări Desert Rose. — Hai să așteptăm altă mașină, nu-mi plac oamenii ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și recomandabil, va fi destul să vedem derizoria scenă care se arată ochilor noștri pentru a spune că aici nu s-a spart nici o farfurie, nici o ceașcă nu și-a pierdut toarta, nici un ceainic n-a rămas fără gât. Vasele îngrămădite acoperă în rânduri regulate colțul ales, înconjoară trunchiurile copacilor, se insinuează în vegetația joasă, ca și cum în vreo carte a celor mari ar scrie că doar așa trebuie să stea ordonate până la sfârșitul timpurilor și la improbabila înviere a resturilor. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ani, o știi prea bine. Așa că, vezi ce faci. Emma făcuse după capul ei. Iar acum Olimpia Îi spunea că odată ce și-l luase pe frumosul Antonio, trebuia să și-l țină. Ce-ai câștigat dacă l-ai lăsat? Trăim Îngrămădiți, mai rău ca țiganii. Emma se adună lângă perete ca să nu deranjeze oasele plăpânde ale mamei. Despre celelalte, Olimpia nu știa nimic, căci anumite lucruri ea se rușina să le povestească - Îi era rușine pentru Antonio și Îi era rușine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
plec În vacanță. Am și eu dreptul la puțină fericire. O altă aniversare ca asta nu voi mai avea niciodată. Nimic nu se Întoarce. La dracu’ cu școala și cu toți elevii ei. a opta oră În autobuz stăteau toți Îngrămădiți ca perii Într-o nară. De locuri nici nu putea fi vorba. Valentina se strecură În spatele aparatului de taxat și Își rezemă rucsacul de geam, pornind walkmanul. Cu o voce mormântală, Brian Warner, alias Marilyn Manson, strigă COUNT TO SIX
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu mijloacele publice doar pensionarii, străinii și studenții - cei săraci, adică - iar ea trebuia să se ocupe de situația asta cât mai curând. — Ieri dimineață trebuia să iau metroul din stația Termini, atacă problema un alt călător, pe peroane eram Îngrămădiți ca niște sardele, ceva de speriat, iar atunci când a venit metroul, era atât de plin că nu te puteai urca, iar de la megafon au Început să spună: Pasagerii sunt invitați să se folosească de mijloacele de transport de la suprafață, deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
continuă să o cred când Îmi spune ceva? Asta e ultima dată. Ce mult aș vrea să stau cu tati. De ce nu m-a Întrebat judecătorul? Și dacă a venit pentru asta? Se gândi melancolică la prietenii din grupul ei Îngrămădiți acum al vestiare - și-l recunoscu printre ei pe Înaltul Jonas, chimistul de șaptesprezece ani care Încă Își amintea de rochia ei roșie și poate că făcuse chiar o pasiune pentru ea. Îl salută cu mâna. Poate că Jonas Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
dacă Antonio o aștepta În parcarea din fața blocului, el nu putea să o lase singură. Nici el nu voia ca ei să i se Întâmple ceva. Îi Însoțise un behăit trist și lamentabil - oi, cu siguranță. În parcare, printre mașinile Îngrămădite În spațiul acela Îngust, Înconjurat de un gard ruginit, nu-l găsiseră pe Buonocore. Nici În holul blocului, nici pe palier. Poate că venise vremea să dea un sens acestei zile. Căci sunt aici, și, la urma urmei, e abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
E murdar aici, te pătezi, o certă Meri. O Împinse apoi Înspre o grămadă de lăzi goale de lemn - poate relicve din piața din apropiere -, pe o bancă aranjată În fața unei săli mari și Întunecate, În care trupuri vlăguite zăceau Îngrămădite În saci de dormit. Maja se lăsă să cadă pe ceva dur, un cui Îi sfâșie hăinuța. Goli paharul de apă pe care i-l Întindea spaniola. Închise ochii și zgomotul orașului pătrunse În ea, devenind una cu respirația ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să stea cu cineva de vorbă, cu Giulia în mod special. Așa că a venit la ea. Zogru îl privea de pe bibliotecă, fâlfâindu-și alene aripioarele, pe lângă raftul lui Balzac. - Vasăzică aici stai! Bobo era stingerit de tavanul apăsător, de obiectele îngrămădite și de geamul deschis, dincolo de care se vedeau vecinii, stând la o masă pătrățoasă, în fața casei, sub becul aprins. Giulia și-a dat imediat seama și a strâns puțin fereastra, nu-i venea s-o închidă, pentru că atunci totul ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
obrazul stâng. Apoi intră în casă. Storurile sunt trase, iar pe geam se strecoară un miros de petunii și de asfalt topit. Giulia se îndepărtează puțin, să pună floarea într-un vas, iar Andrei rămâne pironit, cu ochii pe mobila îngrămădită, pe ferestrele acoperite până la podea de storuri și, mai ales, fascinat de scândura nouă care pardosește camera. Giulia se întoarce cu vasul în mână și atunci privirile li se întâlnesc. Zogru se uită prin ochii Giuliei și i se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
despre suflet. Mă apropii cu pași mărunți și hotărâți...o fetiță de-o șchioapă, cu ochii albaștri și profunzi ce explicau neînțelesul cerului, cu buclele negre și întunecate ce se atârnau pe ai mei umeri ca niște ciorchini de struguri îngrămădiți unul în altul, strânse în fundițe roșii ca merele pârguite. Sub un ten văruit se ascundea un surâs de porțelan. Dacă lași ca firea ta să fie înghițită de calmul vieții, îi poți auzi râsetul infantil sau ale lui ecouri
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-mi cade pe un tablou agățat în pripă într-un cui. Văd pădurea. O văd, dar n-o simt. E și nu e, totuși, ea. Din liniștea ei au mai rămas doar pete de culori. Adusă ntr-o cameră cu mobilă îngrămădită, pădurea mea nebună e-o simplă imagine fără viață. Mă ridic cu greu în pat, apuc tabloul și-l cobor. Locul lui nu e aici. Pășesc pe covorul pufos nici rece, nici proaspăt, deloc asemănător mușchiului din pădurea mea nebună
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să mă simt deșteaptă, iar forța mușchilor care construiseră fortăreața mă făcea să mă simt și eu puternică. Nu-mi puteam lua ochii de la acele ziduri. De-abia așteptam să intru acolo, să văd piața templului, străzile înguste și casele îngrămădite. Știam câte ceva despre forma locului de la Iosif, care fusese în Salem cu frații noștri. Iosif povestea că palatul în care locuia regele Hamor împreună cu soția lui egipteancă și cu cele cincisprezece concubine avea mai multe camere, în toată splendoarea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
le miște din loc. Nutrind o firavă speranță, Lucas scoase mobilul. Nu avea semnal. Erau prinși În cursă. O văzu atunci pe Marie holbîndu-și ochii, Îi urmări privirea și păli. Primele valuri ale fluxului Își croiau deja loc printre stîncile Îngrămădite. Grota avea să fie curînd sub apă. Și ei odată cu ea. 17 Gwenaëlle venise direct pe faleză, sigură că-l găsește acolo pe Pierric. Era Într-adevăr acolo, proțăpit la marginea vidului, uitîndu-se În jos spre golful Jefuitorilor de corăbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Dac-o găsesc în toane bune, avem noroc. Dacă nu, oricum tot ți-aduc o bucată de mămăligă. Bine? Cățelul tace aprobator. Iliuță mână găinile în coteț, apoi intră pâș pâș în odaia de chirpici, cu mirosul ei de viețuire îngrămădită. Hai la masă, mă, îl cheamă glasul maică-sii. E gata mămăliga. Ce e? Am găsit un câine... E la poartă... Pot să-l țin? Femeia dă din umeri. ─ Știu eu? Dac-o fi bun... Și-așa n-avem noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pe lângă masa primitivă, luă o felie de turtă de manioc și o labă de maimuță care îi serviseră drept cină în seara din ajun. Cineva mai mâncase o bucată, iar oasele curățate, de nu-ți venea să crezi, se aflau îngrămădite cu grijă într-un colț, lângă pat. Un soare strălucitor începea să se înalțe printre coroanele copacilor, acolo în depărtare, de cealaltă parte a lagunei întinsei, liniștite și luminoase. Un stârc trecu zburând jos, aproape atingând apa cu vârfurile aripilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
acest teritoriu nu era altceva decât ultimul colț al planetei. Nimeni n-avea nevoie de el și a putut fi lăsat yubani-lor - făcu o pauză dramatică. Dar, cum vă spuneam, vremurile se schimbă. Milioane de făpturi omenești mor de foame, îngrămădite precum șobolanii în spații apăsătoare. Au nevoie de teritoriul acesta și de toate celelate care se pot pune în exploatare și produce mai multe alimente și mai multe materii prime cu care să se despovăreze de atâtea nevoi. Este nedrept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Așa! S-a umplut, acel loc, fost minunat, cu actuale zidiri din beton, cu câte câteva etaje și cu câte câteva zeci de camere. De Îndată ce și-au văzut sacii-n car ... italienii ... au coborât bariera. Bariera libertății fără discernământ, a Îngrămădiților, din multe colțuri ale lumii, pe pământ italian. Și au decretat: gata! Acasă! Unde, acasă? Acasă la voi! Dar ce să facem acolo? Nu știm. Asta e treaba voastră. Dar, acolo, nu avem de treabă. Căutați-vă pe altundeva. Pe
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Bătrâna luă covrigii, foarte încîntată, și începu să ronțăie monoton. - Ia să văd, cine mai e pe aici? continuă Stănicăridicînd capul. Pe un pat bătrânesc, înalt și lat, cu multe suluri și perne, dar fără tăblii, ca paturile țărănești, ședeau îngrămădite vreo cinci fete de vârste felurite, de la cincisprezece la douăzeci de ani. Fetele erau îmbrăcate bine, chiar luxos, iar după față arătau a duce o existență fără griji. Erau nepoate de ale Agripinei, fiice a feluriți copii, toți foarte bogați
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu aspect de prăvălii, nemaifolosite, și o singură curte mare ca de han vechi cu o casă în chip de potcoavă, cu etaj. Părea un hotel sau o casă de raport, și era de o murdărie înspăimîntătoare. În mijlocul curții ședeau îngrămădite mormane de gunoaie. Câini și copii alergau printre ele. Câte un geamlâc cu ochiuri sparte înconjura fiecare G. Călinescu rând, susținut pe stâlpi putrezi și unsuroși. După oarecare dibuire, Felix urcă niște scări de lemn murdare și se trezi în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
să-și verse belșugul în hambare. Împleticindu-se printre ciulini, dropii sprintează prin pustiile fierbinți. În stufăriș, pelicani și lebede leneșe plescăie zgomotos. Agită covorul de nuferi așternut peste ape în care la suprafață se lăfăiesc vidre. În adâncuri, stau îngrămădiți somni uriași și crapi dolofani, sturioni, cu pântece umplute de icre, și scrumbii pe care atârnă carnea grasă. Drumul nostru pe aceste meleaguri se sfârșește în depărtarea mării. Din luciul ei, țâșnesc delfini arcuiți pe deasupra valurilor. 2. LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
pază locuiește acum un pictor cunoscut...”. A stat așa, nemișcat, până când ambarcațiunea s-a depărtat și sunetul s-a estompat. - I-auzi, a spus croatul. Ești o celebritate locală. Se apropiase de prima treaptă a scării și studia titlurile cărților Îngrămădite acolo. A luat volumul - cu sublinieri aproape pe fiecare pagină - cu Cugetările lui Pascal și l-a pus la loc, unde stătea, pe o Iliadă, un Paolo Uccello de Stefano Borsi, Viețile lui Vasari și Dicționarul științei de Sánchez Ron
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
borac; botez; candid; cheltuială; chinez; copii; credință; curajos; da; deget; desene; dificil; divin; drăgăstos; dulceață; emoție; eu; fată; fățarnic; fetiță; fiica; ființă umană; flăcău; frate; fratele meu; frați; frumusețe; grăsulean; grup; haină; hăinuțe; impertinență; iubit; izvor; împlinire; începător; îndrăzneț; înger; îngrămădit; îngrijire; jucăuș; leagăn; liniștit; lipsă de griji; mama și eu; mare; Maria; mămos; Mihail; minge; minunat; o minune; mîndrie; moștenitor; mulțime; murdar; năzbîtie; năzbîtios; neajutorare; neascultător; neastîmpăr; nebun; necizelat; nepot; nervi; nevinovat; ninge; nisip; noi; norocos; nostalgie; oameni; obligație; obraznic
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]