1,779 matches
-
să vă duc puțin la secție, pe amândouă. În timp ce se ducea această bătălie a nervilor a apărut și cel care făcea de pază la poartă, portarul școlii. Bună dimineața, domnu’ sergent! Ce s-a Întâmplat? făcu portărelul nostru pe-a Îngrijoratul. Ai grijă de aceste două fete până vine directorul. Să nu le slăbești din ochi. Le-am găsit pe stradă, când Încă nu se lumina de ziuă. Am să mă Întorc după ora 8.00. După plecarea milițianului, ne-a
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
unei păpuși, pe care le umpluse cu tărâțe. După ce le încheiase bine pe fiecare în parte, le uni foarte bine, dând chip unei păpuși destul de reușite, cu ochii, sprâncenele, nasul și gura cusute din ață colorată. De aceea, cam puțin îngrijorate, mă priveau, așteptând cu nerăbdare să vadă reacția mea. Eu luasem păpușa, o cercetasem și apoi o strânsem tare la piept. Se renăscu bucuria pe chipul și în sufletul meu. Eram cea mai fericită!” Dragostea adevărată poate să suplinească orice
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
unei păpuși, pe care le umpluse cu tărâțe. După ce le încheiase bine pe fiecare în parte, le uni foarte bine, dând chip unei păpuși destul de reușite, cu ochii, sprâncenele, nasul și gura cusute din ață colorată. De aceea, cam puțin îngrijorate, mă priveau, așteptând cu nerăbdare să vadă reacția mea. Eu luasem păpușa, o cercetasem și apoi o strânsem tare la piept. Se renăscu bucuria pe chipul și în sufletul meu. Eram cea mai fericită! Mama răsuflă ușurată și mă întrebă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
unei păpuși, pe care le umpluse cu tărâțe. După ce le încheiase bine pe fiecare în parte, le uni foarte bine, dând chip unei păpuși destul de reușite, cu ochii, sprâncenele, nasul și gura cusute din ață colorată. De aceea, cam puțin îngrijorate, mă priveau, așteptând cu nerăbdare să vadă reacția mea. Eu luasem păpușa, o cercetasem și apoi o strânsem tare la piept. Se renăscu bucuria pe chipul și în sufletul meu. Eram cea mai fericită!” (Păpușa). Stăpânid narațiunea și tehnica dialogului
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se întrebe lucruri banale, cum ar fi ce caută aici, dacă o să plouă, să plece sau să aștepte să se oprească, oare ce fac rațele din Cișmigiu și dacă el este într-adevăr el. Gândurile îi făceau fața să pară îngrijorată, dar pe el îl preocupa doar să nu moară rațele. Sălile de așteptare sunt întotdeauna reci, de fapt nu sunt decât niște burți leșinate, din care te zbați să ieși și râcâi a proasta pe la toate ușile ca să se deschidă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de undeva dinăuntru. După margareta din burete, urmară bagheta de magician și cuburile. Burtica lui Levi se mărea pe măsură ce înghesuia acolo jucăriile. Un timp nimeni nu băgă de seamă, doar atunci când începu să-l doară burta mama păru un pic îngrijorată. — Sigur s-a jucat atât de mult cu buricul, că s-a infectat și acum stă să plesnească. Tata nu spunea nimic, mângâia doar burtica în care înota peștele albastru, în timp ce floarea creștea umflând tot buretele. Ceasul lui tata bătea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
duminică seara, ci luni dimineața. Până în clipa aceea avusesem alte preocupări, mai presante și nu stătusem deloc să observ asemenea lucruri. Nici măcar că domnul în cauză avea o pauză de un călcâi printre dinții din față. Menajera zice un pic îngrijorată: "Bă, Vijulie, ia stai așa!". Cetățeanul se oprește în prag și întreabă, ridicând din sprâncene a surprindere: "Se-i, fă? Care-i necazu'?", zice omul demonstrând că despărțirea de incisivii superiori se făcuse de prea puțină vreme. Ea duce arătătorul
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și hotărî că e cazul să se ducă la urgență, aruncând cât colo prișnița cu cartofi pe care i-o legase nevastă-sa peste sprâncene. "Un' te-apuci, mă, să umbli pă la ora asta?", îl întrebase soția, pe jumătate îngrijorată, pe jumătate enervată că o deranja cu frăsuiala lui de la un film indian foarte, foarte bun, exact când eroina își jelea ritmat casa părintească, iubitul sau elefantul, că subtitrarea fir-ar să fie! tocmai atunci dispăruse. "La femei, fă, la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
reușește să rezolve marea avalanșă de probleme de sănătate, pentru că nu se ține seama de alte aspecte ale ființei umane, pe care eu le explic detaliat în această carte. Simțim de multe ori că timpul ne presează, ne simțim frustrați, îngrijorați, etc. Ehei! ... în această situație este bine să știți că se crează inhibiție corticală, asta înseamnă că nu mai g=ndim clar, nu ne mai putem mișca la fel de repede, coordonarea este afectată advers, dar prin centrarea atenției în zona inimii
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
fără de sfârșit. E noapte. Plouă și, din când În când, În depărtare, nervul luminos al unui nor Înțeapă pământul. Bătute de vânt, tufișurile din spatele peretelui de sticlă se căinează, prinzându-și frunțile tremurătoare În palme de nuiele, iar foșnetele lor Îngrijorate se Împletesc cu miriadele de frunze care colportează zvonuri de furtună. Cu fracul scoarței tras peste tulpină, agitându-și coroana superioară, Încă păstrătoare de șuvițe verzi, salcia din grădină pare că ar dirija furtuna. În fața mea se ridică Încet un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
meleagurile Hușului, cu dealuri înverzite de vii, care toamna erau doldora de struguri ? Acolo unde o mamă care l-a născut și l-a iubit de mic, apoi la sărutat cu drag la plecare și acum îl așteaptă cu dor îngrijorată să se întoarcă acasă. Poate când își dădea obștescul sfârșit se gândea pentru ultima dată la frații și surorile sale, pe care i-a iubit,, cu care sa jucat și a împărtășit timp de aproape un sfert de veac atât
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93208]
-
ținuți în curtea unui gospodar, le-am aplicat câte un aparat de măsură cu citire directă (scala de măsurare 0 - 200 mR) legat la gât. Aparatele au înregistrat radioactivitatea timp de 12 ore. Dimineața citind valorile, am rămas uimit și îngrijorat. Aparatele arătau 163, 175, 180 mR. Pe timpul verii animalele au fost foarte bine hrănite, la fel și iarna. Berbecii pe care-i urmăream săptămânal în deplasările mele, ocazionale, slăbeau într-un ritm lent, deși aveau hrana selecționată din belșug. Toamna
CADENȚE PESTE TIMP by Col.(r) ing. NBC Nicu ȘAPCĂ () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93203]
-
cu mere. — Alo? auzi vocea lui Vic. Apoi, o tăcere prelungită, plină de suspans. Apoi, receptorul lăsat Încet În furcă. După alte cîteva minute, cînd el apăru În prag, Îmbrăcat În uniforma de ofițer și pregătit de plecare, Îl Întrebă Îngrijorată: — S-a Întîmplat ceva? — Mai nimic. Un soldat din corpul de pază și-a pierdut capul. — Și pentru atîta lucru trebuia să te sune acasă, la ora asta? — M-au sunat deoarece sunt șeful depozitului de carburanți, iar soldatul acela
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
era ceva cu totul contraindicat afecțiunii de care suferă dumnealui. Spunînd acestea, asistenta reveni În salonul de consultații purtînd cu multă atenție pe o farfurioară, ca pe un mic trofeu, ceașca plină cu ceai, ceea ce nu o Împiedică să observe Îngrijorată: — Vai! Ați căzut cumva? Sunteți plin de praf pe genunchi... Pentru Naggie Waks săptămîna Începu, de asemenea, cu o mare surpriză. Scotocind prin sertarele lui Bill, În căutarea vreunei bancnote rătăcite, dădu peste o carte pe ale cărei coperte roșii
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
că ar fi izbucnit În plîns. De cele mai multe ori, chiar așa se și Întîmpla. De această dată, nu numai că nu Încercă să afle nimic, dar se strădui din răsputeri ca el să nu-și dea seama cît era de Îngrijorată. Făcea eforturi eroice pentru a-i arăta În permanență cît e de relaxată și bine dispusă. El Îi ascundea ceva, partea Întunecată a vieții lui, dar acum Christina știa că nu o minte - tocmai fiindcă nu dorea să afle ceea ce
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
el prin apropiere și, ridicînd mîna cu două degete Întinse, ca la școală, Îi strigă: sunt aici! am venit! - după care se pierdu În mulțime, urmărit discret de la distanță de maiorul Smith. Christina confirmă absentă, cu un surîs trist și Îngrijorat, privindu-și apoi ceasul. Poate că nici nu-l auzise propriu zis. Se Întreba dacă Joanna-Jeni va veni, totuși (căci În cele din urmă nu-i putuse oferi decît trei mii de dolari), și ce se va Întîmpla dacă nu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
lîngă peretele calcaros, În preajma unei mici cascade, unde se scăldaseră și făcuseră apoi dragoste). Ceea ce Însemna că Înțelesese - și-a dat seama după felul În care el a lăsat să-i cadă fruntea, fără nici un cuvînt, În palmele ei. Era Îngrijorată, cu o seară Înainte visase cutremur, care Înseamnă schimbare, iar Îngrijorarea i se transmise și lui, fiindcă de fapt nici el nu știa dacă se va mai Întoarce, dacă vor mai fi vreodată Împreună. CÎnd, Într-un tîrziu, deschise din
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ai Marychkăi, care se apropia cu Kiki de mînă. CÎnd ajunseră foarte aproape, Kiki se desprinse de lîngă Marychka, alergă la Christina și o trase de marginea fustei În jos. — Mami, mami, unde pleci? — Kiki, unde ai fost? Întrebă Christina, Îngrijorată. — Doamnă, v-au căzut pantofii, observă Marychka. — Da, da, mă strîngeau cam tare. Mi-i pun imediat. Și deodată Începu să plouă, iar cineva spuse la Întîmplare: asta e ultima ploaie. Apoi se risipiră care Încotro, tăcuți, grăbiți, mînați de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
dintr-o dată bine dispus și Îl invită să joace Împreună biliard. Primind cu reticență invitația, Pablo mărturisi că nu mai jucase niciodată; la drept vorbind, nici nu Înțelegea prea bine ce motiv au oamenii să joace biliard. Părea un pic Îngrijorat. Trecură totuși În Încăperea unde se afla masa de biliard. Deși maiorul Îi explicase regulile jocului, Pablo lovea bilele cam la Întîmplare, de parcă ar fi vrut dinadins să piardă. Raportul de forțe era atît de vădit dezechilibrat, Încît maiorul, jenat
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Perversul Confrate Blades. — Deci Îi cunoști bine pe Cliff și pe Bunty Blades? Întreabă el. Bineînțeles, ni se pare o chestie scîrboasă să discutăm cu un pămpălău pistruiat, dar asta prinde bine scopurilor noastre. Îmi trag pe față o expresie Îngrijorată. — Mda Davie, sîntem prieteni cu amîndoi. Îl cunosc pe Bladesey, ah adică Cliff Blades, de vreo doi ani, dar n-am cunoscut-o pe Bunty decît de curînd. Trecea printr-o perioadă destul de nasoală cu scrîntitu ăsta care o hărțuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
eu din cap. Acum Îmi dau seama că asta i se părea lui palpitant, Îi plăcea riscul. Și tot timpul mi-a dat muie! izbesc eu cu pumnul În masă. — Nu-ți face sînge rău frățîne, zău așa, spune catolicul Îngrijorat. (Nu pare un tip rău pentru un papistaș.) Toți trebuie să ne rupem de lucruri dintr-astea și să ne trăim viața. Uneori sîntem orbi și nu vedem unele probleme la oameni. Dar mă simt ca o slugă de rahat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
-i adevărat Nu-i adevărat. Poveștile unei tenii Formalitățile de externare din spital. Scurgerea din pantalonii mei. Din chiloți. În sala de așteptare aștept taxiul pentru Robertson. Nu e nimeni care să te poată duce acasă? Întreabă o soră medicală Îngrijorată. Nu... zic eu. Mă privește cu o compasiune scîrboasă și apoi pleacă la Îndatoririle ei. E Înlocuită de un vagabond care stă jos și suge dintr-o cutie mov de bere ieftină. Mi-o dă și mie. Eu iau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ei i-am apreciat eforturile. Îmi plăcea să șed acolo afară cu o cutie de bere. Plăceri simple. Leagănul lui Stacey... l-am luat cu cîteva veri În urmă. CÎte? Ray mă urmează și se așează În fața noastră. Un musafir Îngrijorat. — Binențeles Bruce, nu tresăți spun că, deși am fost Încîntat de promovarea asta, pentru minia fost o experiență dulce-amară. Dacă n-ai fi avut... ăăă, problemele pe care le-ai avut... ei bine, ai fi pus tu laba pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
apa caldă pentru blocuri, aurolacii care mor pe străzi, având ca singură avere punga pe care o strâng În mână și din care inspiră substanța letală, cei ale căror uși sunt capacele canalelor, cei pentru care nimeni nu dă telefoane Îngrijorate. Aproximativ trei sute de asemenea nefericiți sunt Îngropați anual În spațiul delimitat, primăria cheltuind câte 1000 de lei pentru fiecare ,,Neidentificat,,. Morțile lor, de cele mai multe ori violente, nu Îngrijorează pe nimeni, ferparele nu le consemnează. Singure, știrile unor televiziuni particulare Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dezamăgită, a mascat totul cu multă eleganță. — Mă bucur, mă bucur foarte mult, spuse Rosemary. Antonia alergă spre ea și începură să se sărute. Eu mi-am terminat paharul cu whisky. 22 Draga mea Georgie, Fără îndoială ai fost nerăbdătoare, îngrijorată, poate chiar supărată din cauza tăcerii mele. Îmi pare rău. Am trecut prin chinurile iadului în ultimul timp. Și nu știam că suferința poate lua atât de multe forme. De curând am făcut cunoștință cu unele „varietăți” noi. Oricum, presupun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]