1,767 matches
-
înalt al vocii. La Operetă a fost angajat un contratenor, care avea un singur rol care să i se potrivească: prințul Ostrovski, în Liliacul. Omul a emigrat, până la urmă, în occident. În concluzie, dacă vocea lui Iustin nu se va îngroșa la maturitate și dacă va urma o școală de canto, ar putea ajunge să cânte muzică veche, în formații de cameră, dacă ține să aibă o carieră în domeniu. De ce News: Ce este un contratenor? George Balint: Un bărbat care
INTERVIU - Dirijorul George Balint despre Narcis Iustin Ianău: Dacă românii ar fi avut mai multe cunoştinţe muzicale, pe nimeni nu ar fi surprins performanţa lui () [Corola-journal/Journalistic/70630_a_71955]
-
ndemnul împlinirii/ Când trecem întunerecul iubirii,/ Ca'n sfânta dimineață să murim." (Iubire tristă). Dacă ne gîndim la linia moartă, aceea pe care trage Sigismund, cel din închinarea de la Bagaj, înțelegem rostul acestui triaj de suflete. Unele țin, altele nu, îngroșînd stratul de năluci. E destulă noblețe în renunțarea lor, în alegerea de a nu lupta, mai bine decît de-a-și pierde transparența, finețea, devenind opace și tari, sticlă de duzină. Mai bine, vaporoase, să se cruțe, în lada împăienjenită, dar
Carne și vînt by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7073_a_8398]
-
și în cel burlesc, existențial, absurd, erotic și chiar trivial. Scrisul său, mereu atent la detaliile cele mai fine este pe deplin natural, chiar și atunci când trivialitatea pare a depăși normele general acceptate. Ca în filmele lui Emir Kusturica, autorul îngroașă cu bună știință anumite linii pentru a scoate mai bine în evidență specificul lumii în care se învârt personajele sale. Dialogul tâmp-absurd cu portarul de la spitalul în care lucra tatăl său și grobianismul replicilor de după aventura erotică a naratorului-matur cu
Cu Stalin printre manele by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7084_a_8409]
-
documentată istorie, singura (la data apariției) redactată în spirit estetic, a izbutit să insinueze imaginea grandioasă de fluviu înspumat a literaturii române" dar a reușit "pentru că autorul ei a calculat efectul spre a da satisfacție complexelor noastre identitare, ocolind slăbiciunile, îngroșând biruințele, ignorând tulburările de creștere și dezvoltare ca într-o demonstrație care renunță la amănunte și aruncă la coș fișele potrivnice ideii." Văzut ca un șaman care a trasat un cerc magic în jurul literaturii române, oficiind în centrul acestuia o
Să nu-ți faci iluzii... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8115_a_9440]
-
lungul timpului din depunerile de minereu) care a fost exploatat și utilizat la ornamentarea diferitelor clădiri din București și Miercurea-Ciuc; Peștera de Gheață - care a luat naștere într-o grotă a masivului de travertin unde apa se infiltrează și astfel îngroașă stratul de gheață; Biserica ortodoxă - considerată un monument cultural și arhitectural deosebit; Izvorul principal; Grota Urșilor (situată în zona Dealului Rotund) și Cetatea Bufniței. MONICA DIANA MITROI Patras - Capitală Culturală 2006 l Lunar sunt preconizate diverse activități cultural-artistice Patras este
Agenda2006-01-06-turism () [Corola-journal/Journalistic/284604_a_285933]
-
cu câțiva ani, am avut insolența să cobor de pe soclul ce părea inexpugnabil „cel mai mare roman românesc” - așa cum a fost declarat de mulți critici contemporani -, și anume, Craii de Curtea Veche, am devenit subiectul unor atacuri năucitoare. Firește că, îngroșându-mi vocea, plusasem eu însumi, etichetând cartea lui Mateiu Caragiale drept „cel mai prost roman românesc.” Acum, parțial înțelepțit, aș fi ceva mai generos: l-aș cataloga doar drept „unul din cele mai proaste romane românești”... Recitindu-mi articolul, constat
Marele Roman Românesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2850_a_4175]
-
numărul oficial fiind de 150.000, și 40% dintre români citesc prost. Efectele se vor vedea, pe termen mediu, inclusiv în bugetul asigurărilor sociale, numărul asistaților social urmând a se reduce exponențial, pe măsură ce tinerii devin absolvenți. Ei nu vor mai îngroșa rândurile șomerilor, deoarece spiritul competițional în care au fost educați îi va face să își caute un loc de muncă sau vor întreprinde o activitate privată.
Propunere inedită: Bani pentru elevii care obțin note mari by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/42233_a_43558]
-
Marius Miheț Debutanții noștri au chipul prezentului alienant și homofob. După un liceu german, o diplomă universitară în studii europene și un masterat în Germania, Flavius Ardelean s-a mutat definitiv în Anglia, îngroșând rândurile revoltaț ilor cu atitudini dulciamă rui față de țară. În cartea sa de debut, Îmblânzitorul apelor, naratorul amintește cum eroul - bursier în străinătate - ajunge să mintă în privința apartenenței sale etnice. Momentul reclamă o ruptură absolută, fără cale de întoarcere. Prezentă
Un poem apocaliptic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4267_a_5592]
-
scufundă”, cănd traducerea firească ar fi fost, de fapt „stele moarte duhnesc”, sau traducând într-un mod foarte „original” „the dirty colours of her kiss have just/ throttled/ my seeing blood” (102) prin „culorile murdare ale sărutului ei mi-au îngroșat vizibil sângele”, când ar fi trebuit să fie vorba, de fapt, de „[...] sângele meu văzător”. Aceste erori arată nu numai superficialitatea cu care a fost făcută traducerea - prima eroare datorându-se, cel mai probabil, unei confuzii a verbului „to sink
Camerele de tortură ale traducătorului by Paul-Gabriel Sandu () [Corola-journal/Journalistic/4480_a_5805]
-
București fusese delegat și Gheorghe Tălparu. La început, se bucurase că nu a fost uitat, dar apoi, după întâlnirea cu șeful cel mare de la județeană, îi dispăru orice chef. E de jale, Ghiță, așa-l numea tovarășul prim, treaba se îngroașă! Trecem printr-o perioadă... foarte critică, nici nu știi în cine să mai ai încredere... Te cunosc de mult, te-am scăpat de multe, mi-ai fost ca un frate... Simt nevoia să discut cu cineva... câteodată cred că sunt
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
sunt mai parfumați, chiar dacă nu-i puteți mânca de scumpi ce sunt. Ce ne mai trebuie păduri? Hai să vindem tot, chiar dacă pământul se revoltă și se prăbușește peste noi. Asta este, domnilor guvernanți, nu contează nimic, atâta timp cât conturile se Îngroașă În bănci străine și aici dăm cu tifla prostului „simplu cetățean”. De toate (generalități) De la penultima frază mi-am Întrerupt ideile pentru că am avut alte obligații de Îndeplinit, asta nu Înseamnă Însă că am uitat ce aveam și mai am
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
a trezit tremurând goală în tufele de salcie și-n malurile râpoase de dincolo de pădure, zărind în depărtare ultimul salt în cascadă al lupilor de stepă goniți ca de diavol. Poate chiar de diavol judecând după salturile lăsate în urmă îngroșate de cadavre. În a treia noapte Cerboaica și-a spus: "E îngrozitor! Trebuie făcut ceva! Așa nu se mai poate! O să înnebunesc." Era a treia noapte de când ochiul ei veghea drumurile, câmpurile, făgașele și malurile apelor cuprinse de acel terifiant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
câmp, șobolanii și popândăii mișunau în întuneric, prin țărână, cu icnituri scurte, ca o tuse înfundată, și el se gândi pe neașteptate nu mai încercase, dar se gândi că, dacă vrea, îi poate chema la el. Își subția și-și îngroșa vocea cum voia. Vocea lui era în schimbare și-nșela lighioanele, păsările de noapte, zburătăcind ca orbeții cu lovituri mari de aripi, imitând după voie toate hăuliturile și miorlăielile, din gât și din buze, îngroșându-și glasul, încât maică-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
el. Își subția și-și îngroșa vocea cum voia. Vocea lui era în schimbare și-nșela lighioanele, păsările de noapte, zburătăcind ca orbeții cu lovituri mari de aripi, imitând după voie toate hăuliturile și miorlăielile, din gât și din buze, îngroșându-și glasul, încât maică-sa îl ocăra și-l ocărâse întotdeauna, speriată de scălâmbăielile lui răgușite, când își înțepenea gâtul și obrajii, cu ochii bolbociți în cap, și urla de-a surda, ca un lup la lună. Urla până răgușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
fie împreună. Unde să-l găsească? Îl mai putea găsi. Piața se lungea și se lățea întruna, parcă se adâncea în noapte, clătinându-se în pâlpâirea flăcărilor. Prinse să-și facă loc cu greu prin mulțime, prin valurile care se îngroșau. La Mitropolie au ieșit cu sfintele daruri! Nemții fug. Pe dracu! Bombardează Bucureștiul! Or să ne căsăpească și pe noi! Cerboaica privea mirată nu speriată, nici întristată, nici dezamăgită, ci doar mirată pironindu-și ochii ei curați, strălucitori și nerușinați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
poate există o explicație, dar pe moment n-o găsesc - intru în panică. N-aș vrea să o supăr, s-o rănesc în vreun fel pe această ființă delicată, care mi-a devenit atât de apropiată. Nu-mi doresc să îngroș rândurile celor care, intrând în sufletul ei pe parcursul vieții, au lăsat răni adânci și greu de vindecat. - Mai scoate nasul din hârtii, domnișoară! Când intrase? Maria stătea, zâmbitoare, în fața biroului meu. Strălucea, ca totdeauna. Privirea caldă a ochilor o făcea
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Spuneam că personajele, la fel ca oricare alte elemente poetice, în opera lui Emil Botta, cunosc o turnură derutantă. Parodia, degringolada ar fi doar o problemă. Ele se pot prezenta "în negativ", ca pe o peliculă cinematografică. Cele "albe" sunt îngroșate sfidător cu "negru": Luceferi sunteți? Sau tigri și hiene? (Aedificabo et destruam) Uite, nemângâiatule, un trandafir. Ți-l dau ție! Și privindu-l prea des, cu ochii prea tulburi, l-am întunecat. Și bătrân se făcu trandafirul! (Crispate măști ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
noastre cu noi înșine; una dezastruoasă, evident. Dar care ar fi întâlnirile bune? Două rele ale secolului XX: comunismul și consumismul. ٭ Sartre este greu de mestecat; și greu de digerat. În plus, se și depune, adică îngrașă; ori, mai degrabă îngroașă: sângele, obrazul dar și mintea, căreia îi dă volum, adâncime, fie și numai datorită exercițiului la care o obligă. Dacă îi supraviețuiești, depășindu-l dar păstrând ceea ce merită, timpul petrecut cu el e un timp câștigat. Dacă nu mai poți
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
moment al vieții ei, chiar cînd e o iluzie pe un ecran de computer, cînd "iese" pe foi de ciornă în lumea cu ochelari și creion, cînd se tipărește, cînd stă, nouă, pe rafturi, sau, în fine, cînd folosința îi îngroașă paginile și-i ia din colțuri, cartea are miros. Izul de librărie, de clei și de hîrtie tăiată proaspăt, de coperți nezvîntate. Mirosul bibliotecii, uniform, pierdut în învelișuri de praf. Mirosul anticariatului, mai acru, mai tare, de piei ușor putrezite
Parfumul cărților vechi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8739_a_10064]
-
mare distanță. Cel mai mult se temea de delir; de aceea a mai încercat o dată să se calmeze, făcând abstracție de zăduf. Aza nu putea să uite că nu setea provoca moartea, ci excesul de căldură; sângele din vine se îngroșa, fiind incapabil să mai transporte căldura internă a trupului spre piele. De fapt căldura ucidea până la urmă, o dată cu neașteptata și teribila creștere a temperaturii corpului. Era cât pe ce să adoarmă, când a deschis ochii, tresărind speriată. Ce a îngrozit
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
de asta mi-e atît de dor de Iosif Sava. Și atît de greu fără Iosif Sava. Nu doar de asta sînt măcinată cînd mă gîndesc la stratul de ingratitudine pe care mulți, cu voie sau fără de voie, l-am îngroșat în timp și l-am așternut în sufletul său atunci cînd se lupta în cetate pentru ideile mari sau acum, peste memoria lui, cînd aducerea aminte, pentru unii, rămîne o formalitate. A fost bîntuit de o neliniște teribilă, de un
Iosif Sava by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8764_a_10089]
-
preferate din unghiuri mereu diferite. Alăturând lucrări în medii diferite, dar cu același subiect, expoziția "Lucian Freud: gravurile pictorului" dezvăluie o metodă comună - o constantă alterare și retușare a suprafețelor - dar cu rezultate diferite în funcție de tehnica folosită. În uleiuri, zone îngroșate de repictări succesive. În gravuri, aglomerări de linii care la un moment dat nu se mai pot distinge unele de altele. Indiferent la orice schimbări de modă, suportând cu stoicism criticile celor care nu văd în arta sa decât un
La Muzeul de Artă Modernă din New York Georges Seurat și Lucian Freud by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8846_a_10171]
-
sub oboroc și figurând, acum, ca inedite. El dorește însă, pe lângă completarea subcapitolului de istorie literară și politică, un impact mai profund al acestor pagini vechi în conștiința receptoare a publicului de azi. Nu le-ar vrea așadar pure documente, îngroșând seria terfeloagelor răscolite exclusiv de șoarecii de bibliotecă, ci pagini cu forță de modelare spirituală, care să recalibreze piața ideilor. Să devină cunoscute, dar și dezbătute, controversate, puse la activul, nu la pasivul cunoașterii. Dan C. Mihăilescu vede în Tradiție
Îndreptar pătimaș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8839_a_10164]
-
bestiale. Iar dacă totuși nu le văd, ar trebui înlocuiți cu alții, care au vederea mai ageră. Despre ONG-urile care au ca obiect declarat de activitate ajutorarea copiilor străzii am tot scris. Între timp, unii dintre acei copii au îngroșat numărul boschetarilor adulți, alții au intrat în circuitul pușcăriilor după ce au atins vîrsta majoratului și nu se ște cîți au ajuns, neidentificați, la morgă. ONG-urile cu pricina, care făceau bani frumoși storcînd de bani mila Occidentului, pe vremea cînd
Zăpezile de altădată by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8923_a_10248]
-
Python, Life of Brian sau Querst of the Holy Grail, pentru a te delimita de umorul grosier. Lipsește, însă, ca din întîmplare, orice urmă de ironie sau autoironie cu privire la evrei. Filmul pedalează pe o serie de clișee ale politically correctness-ului, îngroșînd pînă la refuz transgresarea interdicțiilor, permisă pînă la un punct, doar vizitatorului kazah, căruia îi sunt tolerate toate licențele. Prin schematismul său happyendistic, - Borat distinge ultimativ între CJ, vedeta de consumație și prostituata cu suflet de aur, dar care arată
Borat - dicționarul kazah by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9948_a_11273]