1,859 matches
-
O, domnișoară Iulia, de ce ne-ai părăsit ?) - Și acum, să ne organizăm ! Am auzit noi, îngroziți, vocea oțelită. Cum, adică?! La șapte ani, chestia asta cu organizarea parcă venea dintr-o limbă marțiană. Ne transformaserăm în niște statui mute, uimite, îngrozite și incapabile să priceapă o iotă din cele spuse de domnul Fusulan. Pe fețele de piatră ale micuțelor statui din bănci nu se putea citi niciun semn de protest sau obiecțiune. Spre satisfacția domnului Fusulan, care a rânjit mulțumit și
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1443988449.html [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]
-
de bancă raportează monitorului general, care-i trece la catastif cinci liniuțe și tot de cinci ori îl pupă și „mămica”. Pur și simplu ne vâjâia capul la auzul acestor explicații, cu mârlanii și monitorii de bancă. Fiecare se întreba îngrozit dacă va scăpa cu titlul de monitor. Peste toată clasa plutea buimăceala și frica. Toți copiii tremurau, mai puțin Mihăiță, care zâmbea radios. El trăsese lozul cel mare: monitor general. Din această băltoacă de năuceală ne-a scos vocea dogită
POVESTIREA DOMNUL FUSULAN-PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1443988449.html [Corola-blog/BlogPost/381753_a_383082]
-
cum ai crezut. Altfel cum de-ai fi ajuns Atât de-aproape de Mine Dacă totul ți-ar fi fost Numai cald și numai bine? SFÂRȘITUL LUMII Strigă Lumea: - E sfârșitul! Răspunde Pământul: - Vă aște-e-e-e-pt... Și glasul macabru râde de larmă. Îngroziți, oamenii se calcă în picioare. Din Cer pică pedeapsa cu tunet ce sfarmă. Nici unul nu-i rău. Smerenia imploră. În cor de căință, cerșesc tremurând Cu ochii în sus... o singură oră! Se amestecă țări, desfăcându-se hotare. Nu mai
CURRICULUM VITAE (POEME) de LUCIANA STOICESCU VAUGHAN în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 by http://confluente.ro/Luciana_stoicescu_vaughan_curriculum_v_luciana_stoicescu_vaughan_1331017329.html [Corola-blog/BlogPost/348400_a_349729]
-
-l apoi pe pereții monumentului. La Voroneț, în timp ce analiza pictura din turlă cu o scară lungită cu o a doua și ținută de doi țărani, una din legături s-a desprins iar scara a început să se rotească sub ochii îngroziți ai țăranilor. A evitat prăbușirea prinzând lanțul candelabrului, pe care a coborât. În Bulgaria pentru că nu a putut descuia ușa unei biserici dezafectate a intrat pe fereastră, sărind peste șanțul de sub fereastră, iar la o biserică dintr-un sat părăsit
PROFESORUL SORIN ULLEA, ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEȘTI (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 by http://confluente.ro/emilia_tutuianu_1495675428.html [Corola-blog/BlogPost/383014_a_384343]
-
în capul tânărului ce se prăbuși fulgerat în șanțul adânc de ciment ce încadra șoseaua, de o parte și de alta, apoi se năpusti cu un gest sinucigaș în fața mașinii, așteptând moartea izbăvitoare cu ochii închiși, întorcându-i spatele. Strigăte îngrozite, furioase, frustrate, scrâșnet cumplit de roți incendiate aproape de frânele ce brăzdară adânc cauciucurile, șoseaua masacrată de piruetele mașinii controlate de o mână divină... urletele terorizate ale șoferului ce trânti portiera cu moartea în suflet, apropiindu-se în transă de trupul
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1481805378.html [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
este estompat, linii stranii se desenează pe sticla ferestrelor, mâinile pereților se desfac, se lungesc, se-agață, unindu-se. În această confuzie de foșnete, ceață și descompunere, umbre nebune se sfâșie, tăcerea suspină, zvâcnește, te-apasă fierbinte, ceasurile se-opresc îngrozite, pământul stratificat se stinge-n lacrimi, un fugar prizonier care-ți seamănă umblă prin tine, devorându-te. În amurgul însângerat există o clipă magică, o rază strălucitoare de lumină coborâtă din ceruri, un flux de argint țesut la marginea de
ATINGEREA TIMPULUI (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 by http://confluente.ro/irina_lucia_mihalca_1412169203.html [Corola-blog/BlogPost/353060_a_354389]
-
călcată cumplit în picioare, o târâ pe Maria de păr, lovind-o, insultând-o ca un nebun prin tot satul, până la casa părinților ei unde, o lepădă în curte ca pe o zdreanță murdară și ruptă sub privirea consternată și îngrozită a acestora. Rușinea și dezonoarea căzu ca un trăsnet nimicitor asupra întregii familii, iar Maria fu pedepsită și de familie și de răzbunarea bărbatului său, care o alungă din casa lui și din viața fiului lor. Interdicția de a se
BRAȚUL RĂZBUNĂRII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1481894731.html [Corola-blog/BlogPost/362488_a_363817]
-
aduci și cartofi! Același romantic incurabil ai rămas de când te-am cunoscut acum juma’ de secol! Cei care ne interesează pe noi mai jos sunt bărbații care, în clipa în care se nimeresc cu un buchet în mână, se întreabă îngroziți: cine a inventat supliciul acesta? Un prieten îmi spunea că el, când trebuia să ofere flori, le îndesa în rucsac și le scotea cu o sută de metri înainte de destinație. Am multă simpatie pentru această persoană, deoarece, de atunci încolo
„- Aş dori un buchet de flori pentru prietena mea!” „- Ce-mi puteți spune despre ea?...” Despre ei, cei terorizați de buchetul pentru ea by https://republica.ro/z-as-dori-un-buchet-de-flori-pentru-prietena-mea-z-ce-mi-puteti-spune-despre-ea-despre-ei-cei-terorizati [Corola-blog/BlogPost/338855_a_340184]
-
încredințeze copiii unei profesoare de filosofie? Dar, până atunci, avea toată vara înainte pentru a învăța să trăiască pe tărâmul apelor, în zăvoiul acesta, cu pelicanul supărat și cu un soț colțuros, ale cărui pretenții încă nu le cunoștea. Privi îngrozită bucățile groase de pește marinat, bucata mare de brânză de capră și colțul de pâine pe jumătate uscată, etalate pe farfuriile plate din lut roșcat. - Sper că nu faci mofturi la mâncare! Acum, cum să îi mai spună că peștele
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1421914956.html [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
cu bomfaiere, care cu flexuri sau cu autogene ca să taie bucăți din el, știută fiind apetența acestui brav neam pentru obiecte strălucitoare. Doar că, la cam un metru distanță, o flacără albăstruie îi spulberă pe atacatori. Restul muțiră și priveau îngroziți ... Nici muierile nu mai chirăiau ... Din obiect se ridică un fel de lumină și văzură toți cum un om înalt, cu părul lung, cam roșcat și cu ochi albaștri de o insuportabilă blândețe, le spune: - Fraților, este vremea păcii și
MESAJUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 by http://confluente.ro/Mesajul_mihai_batog_bujenita_1337100265.html [Corola-blog/BlogPost/358669_a_359998]
-
al speciilor, ci de acea cauză nobilă în numele căreia orice cercetător trebuie să i se dedice cu trup și, mai ales, cu suflet. De aceea, cînd auzise că sexagenarul Caiafa a fost găsit mort într-un sat din apropiere, se închinase îngrozit și în același timp și disperat. Murise Caiafa? Cum? De ce? Asasinat? Moarte naturală? Dumnezeule! 21 VALOAREA LUI ZERO Afară este o vreme de groază. Urlă vifornița ca lupii flămînzi lîngă staulul oilor. Mancuse se uită pe fereastră, apoi oftează. Nu
CAP 19-21 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_papusilor_de_portelan_cap_19_ioan_lila_1331110350.html [Corola-blog/BlogPost/354452_a_355781]
-
nu se mai vedea în zare și inima încetă să îi mai bată nebunește, calul care trăgea căruța se opri speriat. - Te grăbești undeva, Rodomela? În mijlocul drumului, țopăind nerăbdător pe picioarele lui crăcănate, stătea Pomorac, vrăjitorul cel ciudat. Femeia țipă îngrozită, iar Pomorac izbucni în râs: - Văd că ai fost pe deplin răsplătită pentru reușita leacului meu. Rodomela nu putu scoate nici un cuvânt în fața privirii jumătate verzi, jumătate albastre a vrăjitorului. - Și am ajuns la partea cu plata pentru leacul meu
PRINŢESA TRANDAFIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1462949798.html [Corola-blog/BlogPost/378529_a_379858]
-
gândurile încâlcite și pline de întrebări. Bucătăreasa o aștepta în prag. - Ce-ai pățit? - Nu ești mama mea, așa-i? Eu sunt prințesa acestui ținut, așa-i? Tatăl meu a dispărut și mama mea s-a înecat, așa-i? Privirea îngrozită a bucătăresei fu suficientă pentru ca fata să înțeleagă adevărul. Părăsi bucătăria și se îndreptă spre lacul în care își găsise mama ei sfârșitul. Începuse să bată vântul, iar salcia își flutura crengile parcă vorbind cu ele. Ca atrasă de magie
PRINŢESA TRANDAFIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 by http://confluente.ro/mihaela_alexandra_rascu_1462949798.html [Corola-blog/BlogPost/378529_a_379858]
-
Tradiția de a te săruta sub ramura de vâsc își are rădăcinile într-o frumoasă legendă scandinavă legată de Frigga, zeița dragostei și de Balder, zeul soarelui, fiul acesteia. Într-o noapte, Balder are un vis despre propria-i moarte. Îngrozit, el aleargă la mama lui să-i spună visul. Premoniția fiului ei despre moarte o îngrijorează nespus de mult, întrucât ea știa că odată cu Balder va dispare și pământul. Pentru a preveni o astfel de tragedie, Frigga aleargă la toate
CREANGA DE AUR de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Creanga_de_aur_stefan_popa_1388234264.html [Corola-blog/BlogPost/353343_a_354672]
-
să mă uit la el, dar trebuie să o fac. Batjocora din râsul lui mă urmărea și mă îngrozea. Răsuna atât de tare, încât chiar dacă nu voiam tot o auzeam, iar limba i-o vedeam chiar dacă nu voiam. Eram speriată, îngrozită și totodată scârbită. Îmi era scârbă de tot ce era în legătură cu capul bărbatului din dreptul ușiței. Voiam să scap de toate, dar nu știam cum. M-am uitat la Dumnezeu care era tot acolo și mă privea în continuare fix
BLÂNDEŢEA ŞI RADIAŢIILE FEŢEI ŞI OCHILOR LUI IISUS HRISTOS de IOANA STUPARU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Ioana_stuparu_blandetea_ioana_stuparu_1359620534_ddrul.html [Corola-blog/BlogPost/348914_a_350243]
-
în mișcare rapidă a chipului din ușiță. Mă uitam la Dumnezeu și încercam să aflu cine este bărbatul din ușiță și ce caută acolo. Deodată am știut cine este și am spus: „Este necuratul!”. Apoi, imediat am deschis ochii. Eram îngrozită, nu numai emoționată. Îmi răsuna în urechi râsul acela batjocoritor. Tremuram toată și abia îmi puteam stăpâni inima. Ce am văzut în dreptul ușiței a fost înspăimântător. Figura și râsul lui, de asemenea mișcarea limbii ascuțite mă urmăreau și nu puteam
BLÂNDEŢEA ŞI RADIAŢIILE FEŢEI ŞI OCHILOR LUI IISUS HRISTOS de IOANA STUPARU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Ioana_stuparu_blandetea_ioana_stuparu_1359620534_ddrul.html [Corola-blog/BlogPost/348914_a_350243]
-
Căci omul e un Demiurg incapabil să ajungă la esența sa divină până ce nu varsă nițel picuri de osândă. (Solilocviul se încheie: Vittorio ia bricheta și cu ia aprinsă se apropie de margine. Apa ia foc. Se dă în lături îngrozit. Țipă. Se deplasează până la cortină. O smulge apoi se acoperă cu ia precum un giulgiu ascunde fața mortului. Tremură. Apoi se pornește pe un râs isteric, privind în sus): Arde...ARDE...Apa sfântă ARDE așa cum ard și eu pe dinăuntru
SHĒNGCÚN de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 by http://confluente.ro/Alexandru_craciun_1405701081.html [Corola-blog/BlogPost/349332_a_350661]
-
dureau groaznic din pricina arsurilor - pe corpul lui Ghiorghiță, ortacul lui. Pe mâini, pe picioare, apoi pe partea de jos a trunchiului, după care mâinile lui urcară către pieptul acestuia și atunci simți lichidul cald care îi acoperi palmele. „Sânge!” - realiză îngrozit Istrate. Vru să prindă în mâini capul lui Ghiorghiță, dar rămase încremenit. Ortacul lui nu-l mai avea. Îi fusese smuls de suflul celei de-a doua explozii... ( va urma ) Pericolele muncii în subteranele minelor din România (și aici m-
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A TREIA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1653 din 11 iulie 2015 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1436604497.html [Corola-blog/BlogPost/377387_a_378716]
-
se va rătăci. Înainte să-și dea ultima suflare, principele mi-a șoptit la ureche să vă dezvălui acest secret, dar fără alte detalii. Căpitanul povesti despre cele întâmpinate în acea noapte de groază cu demonul transformat în vultur. Boierii îngroziți își făcură semnul sfintei cruci și rămaseră cu ochii holbați de spaimă. După ce puseră de comun acord toate propunerile și pecetluiră deciziile finale, participară la un ultim ospăț în cinstea răposaților stăpâni. Odată cu căderea serii demonii se furișară pe la colțurile
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ycdtnvareq_1412321264.html [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
cu bine totuși, de ghinioanele care, știut este, se țin lanț de orice comoară. Numai că... he, heee, ce credeți, acestea, ghinioanele deci, se mutară, o dată cu osul, în ograda poliției! Noaptea târziu, șeful de post, înconjurat de toți subalternii priveau îngroziți obiectul, își dădeau cu părerea și bușeau cu șapca de dușumea, că nu prea știau ce să facă, deoarece regulamentele nu prevedeau nimic în legătură cu fapte de genul acesta. De dat la câini nu puteau, deoarece părea făcut din piatră și
OSUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 by http://confluente.ro/Osul.html [Corola-blog/BlogPost/366656_a_367985]
-
milițienilor. Lascu era șeful de post, și el îi aducea în cătușe pe amărâți, păziți îndeaproape și de un câine mare cât un vițel, câine - lup, bine instruit căruia îi spunea Laica , amândoi atâta de fioroși încât fugeau de ei îngrozite și vrăbiile... Eii, îi mai știi pe ăia de-alde Pletea ?...au murit pe rând, de tineri...se trezi și Sonia vorbind, mâncau carne în fiecare zi, dumineca, lunea, mereu... post, nepost ,dacă nu aveau ei în curte vreo vită
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 by http://confluente.ro/valentina_becart_1495290854.html [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
am venit aici..., ceasul... Doamne, Dumnezeule! Am dormit o noapte și o zi?! Totuși, ce se întâmplă cu mine? Cum de nu m-a sunat nimeni? Poate m-aș fi trezit....” Un gând îi străbătu mintea, precum un fulger. Privi îngrozită spre geam. Se convinse că avea dreptate. Geamul termopan era închis. Ușa metalică de la intrare era încuiată. „Dacă nu-mi mai reveneam? Nimeni nu avea să știe. Puteau crede că am plecat, undeva, la părinți...”. Speriată, copleșită de o adâncă
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XV) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1433324063.html [Corola-blog/BlogPost/365630_a_366959]
-
ne-am revăzut, era cu schiurile pa umăr și se îndrepta spre casă. Ne-am pupat ca și altă dată. -Vii de la schi? Dar unde-i Mihai? -M-a părăsit de o jumătate de an. -Nu-mi vine să cred! - am exclamat îngrozită. -Stă cu cineva. -Și-a părăsit familia, pe cei doi copii ai voștri? -Da. -Cine-i? E mai tânără ca tine? -Nu, e mai în vârstă. -E mai frumoasă? -Nicidecum. -Are facultate? -Nici măcar. -E mai bogată? -E vânzătoare într-un butic
DIVORŢUL de SUZANA DEAC în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Divortul.html [Corola-blog/BlogPost/357198_a_358527]
-
Bran. Dar n-a trect mult și în Rucăr, a venit vestea că nemții au ajuns la Sătic, trecând peste Piatra Craiului, apoi s-au auzit primele bubuituri de tun și răpăieli de arme prin Arșiță și culmea Pleașei. Lumea îngrozită și-a strâns în grabă ce brumă a putut să ia din gospodărie, unii în trăsuri cu cai, cei avuți, alții în căruțe cu boi, cei care nu aveau nimic la îndemână în cârcă, cum au putut și-au strâns
AMINTIRILE MAMEI, DE GHEORGHE PÂRNUŢĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 216 din 04 august 2011 by http://confluente.ro/Amintirile_mamei_de_gheorghe_parnuta.html [Corola-blog/BlogPost/367368_a_368697]
-
prosopul aflat pe masă. Tăcură un timp amândoi. -Ce vești îmi aduci Luculus Brassus? întrebă procuratorul. -Aduc vestea că Nazarineaul e mort, zise acesta sec. Exact în momentul când s-a cutremurat pământul și-a sfârșit zilele. Toți au fugit îngroziți care încotro, iar iudeii spuneau cum că vrăjitorul răstignit făcuse aceasta din răzbunare, spre disperarea lor. Ponțiu Pilat rămase câteva clipe nemișcat apoi se așeză încet în jilțul său cu ștergarul în mână. Câteva hărți și documente căzură pe jos
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN). FRAGMENTUL DOI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Mihai_condur_1397419735.html [Corola-blog/BlogPost/341857_a_343186]