1,838 matches
-
o înnoptat de-a binelea.” N-o auzit nici un răspuns și nu o văzut nici o mișcare. „Poate o adormit” s-o gândit Frăsâna. O întins mâna cu teamă și l-o atins, ca să-l trezească, dar o tras-o înapoi, îngrozită...Nenea Jănel era rece ca un sloi de gheață...Peste trei zile, tot satul îl petrecea la groapă, plângând amarnic... In acea clipă, și lui Pâcu i-a înflorit un bob de lacrimă între gene... Cei din jurul mesei, cu privirile
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ei s-ar putea să fie mai mult de cinșpe. Însă nu îi poți socoti. O hoardă de aurolaci. Viermuiesc, nu stau locului, se agață de bare ca maimuțele antropoide de liane, se dau huța, se hârjonesc sub privirile (evident îngrozite) ale pasagerilor. Ale autohtonilor. Senzația e că autobuzul va fi deturnat. Mai ales că e foarte proaspăt în memorie episodul World Trade Center. La un moment dat, aurolacii migrează spre spatele autobuzului. Mirosurile persistente îi îndepărtează pe „localnicii“ din acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
învățătoarea de la clasa a III-a. Repetă: Ce s-a întâmplat? Precum vezi, nimic! Putea să se întâmple, dar spre norocul lui, a scăpat dintr-o mare cumpănă... Și Veturia îi povesti cu lux de amănunte scena la care asistase îngrozită. Mulțumesc mult, mulțumesc, scumpa mea, îți mulțumesc... și Simona, luându-și rămas bun de la colega ei, porni cu băiatul de mână spre casă. După felul în care-l ținea, smucindu-l din când în când, după pașii nervoși, largi, nesincronizați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
că păcatul fetei, pus în cumpănă cu pedeapsa primită de ea, fusese prea mic! Iar gândul acesta îl fulgeră teribil și-l făcu să tresară. „Dumnezeule, oare ce am făcut cu mințile mele?!”, își urlă el singur în cap. Astfel, îngrozit mult peste măsură, ca un nebun plecă de acolo în grabă și se făcu nevăzut. Lucrul cu adevărat de mirare și care revoltă este că, tot meditând adesea la cele întâmplate, acesta nici nu-și regreta fapta nesăbuită, nici nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
convertire, dar, și mărturisirea unei bătrâne, într-un plan foarte îndepărtat, fantastică, halucinantă, numai aparent nefăcând parte din tradiția ortodoxă, făcută nu înaintea preotului duhovnic, ci la această soție credincioasă, mărturisire pe care aceasta o ascultă ca în transă, contrariată, îngrozită, aproape peste voința ei („Tanti Alexandra spunea că nu vroia să o asculte, vroia să plece, dar parcă o putere nu o lăsa și o ținea pe loc. Când terminase bătrâna mărturisirea păcatelor, atunci își veni și ea în fire
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
s-a rugat de el cu o voce pe care probabil nu a auzit-o decât ea. O cuprindea din nou moleșeala, ulița se strâmta tot mai tare, ceva îi tăia respirația. "Doamne, să ajungem odată la vale", își zicea îngrozită, ochii i se împăienjeneau, un zgomot asurzitor îi presa timpanele. S-a trezit lângă apă, în brațele bunicii. "Draga mamii, draga mamii de ce n-ai spus la nime?" Nu prea înțelegea ce spune bunica, dar frica o făcea să se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
A sunat cineva. Mă Îndrept să deschid. E bătrâna lăptăreasă - a venit, probabil, după banii datorați, care s-au tot adunat În ultima vreme. Nu știu de ce mă privește tulburată, cu fața schimonosindu-i-se dintr-o dată. În ochii ei Îngroziți descopăr lucirea mată a pielii mele și realizez că nu am nimic pe mine. Nu schițez nici un gest de retragere și o privesc liniștit, sadic, cu un firesc imperturbabil. E Baba CloanțaCotoroanța! Nasul ei lung mă enervează cumplit (azi mai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
isteric, prelung, urmat de un urlet Înalt, negru. Cerul se clatină. Iarba se usucă. Pare arsă. Copacii au floarea scuturată. O ceață densă coboară cu repeziciune, Îndepărtându-mă de orice imagine. Cotloanele memoriei Îmi sunt Înfundate. Beznă. Memoria mă refuză Îngrozită. Mi-am regăsit trupul gol Întins În fața oglinzii, asemeni unui vierme fantastic. Piciorul drept stă Întins cuminte lângă celălalt. Glezna Îmi este julită. M-am ridicat aiurit. Soneria se aude iar. Pe noptieră am găsit o revistă veche. Răsfoiesc la
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ființă, unindu-le Într-o formă incoerentă, Într-o zbatere nedefinită. Se auzeau zgomote ciudate: un amestec confuz de râgâituri Înfundate și sâsâieli, urmate de gemete prelungi, tot mai stinse. O duhoare puternică, dulce-animalică Îl izbi În față. Se retrase Îngrozit când surprinse capul bătrânei Întors spre el, cu o privire languroasă, satisfăcută. Începu să alerge din nou. Avea cămașa udă În spate, iar În auz distingea o muzică cu tonalități ridicate. Galopa aproape În neștire, ocolind străduțe obscure, cu clădiri
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de o stranie limpezime. Apoi se dezechilibră și nu mai știu nimic. Se trezi Întins pe bancă, cu o bătrână Într-un pardesiu ponosit ținându-l de palma acoperită de o mănușă neagră. Alte câteva persoane Îl priveau cu fețe Îngrozite. “Și-a revenit!”, auzi vocea unui domn Înalt, cu o țigară Înfiptă Între buze. “Să mai stea Întins, să-i vină roșeața În obraji”, completă o femeie pistruiată, cu un copil lângă ea. “Nu vedeți ce vânat e la față
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Înțepenire curioasă, nerăspunzând efortului meu de a o deschide. Aveam fălcile Încleștate și simțeam fierbințeli tăioase pe brațe și glezne. Cu o sforțare care mi-a antrenat Întreg trupul, am reușit să mă smulg din locul acela și, smucind ușa Îngrozit, să ies. Eram gol, murdar de excremente de tot felul, zgâriat pe mâini și pe picioare. Tremuram nestăpânit. Mi s-a părut că aud râsete stridente În urmă, miorlăituri, schelălăituri. Adânc tulburat, cu o senzație de toropeală, m-am târât
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
furie, venit din adâncuri nebănuite. Cu forțe refăcute, ridic privirea amenințătoare către șifonierul solid, În trei uși, care tronează măreț În cameră. E un exemplar frumos, negru și lucios. Îl privesc pe sub gene, cu un rânjet reținut, și-l simt Îngrozit, trezit din lunga-i și bicisnica-i somnolență. Îl simt urmărindu-mi fiecare gest, fiecare mișcare. Nu-l voi lăsa să aștepte prea mult. Face parte din strategia de atac a oricărui mare luptător... Cu cât mai repede, cu atât
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Se auzeau vrăbiile ciondănindu-se sub fereastră și zburătăcirea lor șturlubatică. Trebuia să refuz. Se impunea să refuz. Nu era cazul În situația mea, la statutul meu, la... Bine, am zis, dar nu pentru foarte mult timp (m-am auzit, Îngrozit, pronunțând dintr-o dată)! Nu vreau să am probleme de nicio natură, de niciun fel, cu absolut nimeni. Și nu e nevoie să... A dispărut veselă pe ușa de la intrare, fără să mai spună ceva, fără să salute. Eram uimit, derutat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
s-ar fi desprins mai apoi dintre trandafirii mănăstirii, care s-au ofilit În câteva clipe și s-au scuturat În cel mai rapid mod cu putință, ca la o poruncă. Și erau mulți trandafiri În curtea mănăstiri cu miile. Îngrozit, preotulcălugăr a povestit În cele din urmă confraților Întâmplarea petrecută cu ceva timp În urmă. Iar aceștia, cică, pătrunși de furie, l-ar fi blamat cu toții, izgonindu-l definitiv din rândurile lor. Iar el, se mai spune, cutreierat de păreri
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
scaun și a Început să se miște În cerc prin odaie, strigându-i fetei că a Început să-și piardă răbdarea. 129 Te rog, Marian, nu-mi găsesc rochia neagră, Îi zise Melanie. Și ridică o privire speriată spre mine, Îngrozită. O priveam Înmărmurit, ca deșteptat dintr-o lungă beție, lipsit de cuvinte. Târfă ordinară, strigă individul răbufnind, și o lovi violent peste față. Melanie Începu să plângă stins, tot ștergându-și pleoapele umezite. Am vrut atunci să intervin (simțeam furia
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
văzut ochii frumoși, minunați, invadați de o mare de lacrimi albastre. Întâlniri cu Lola Jo Ce e dragostea? Nevoia de a ieși din tine Însuți Charles Baudelaire Plaja era foarte Întinsă și scăldată de o lumină orbitoare. Alergam În delir, Îngrozit, urmărit de o herghelie de cai sălbatici, uriași. Nu le distingeam clar contururile, dar ropotul copitelor, furia cu care izbeau pământul și nechezaturile puternice Îmi dădeau fiori de gheață . Alergam cât puteam de repede, respirând Întretăiat, cu inima dezlănțuită, cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
un accident groaznic de cale ferată, încă de pe timpul când fata avea doar cinci ani. Fusese controlor pe acceleratul de dimineață, pe linia Iași-București. În apropierea gării Frunzeasca, pentru că mecanicii nu adaptaseră viteza, la o curbă, acceleratul a deraiat. Pasagerii îngroziți auzeau cum vagoanele, părăsind șinele, mergeau pe traverse ca pe bolovani. În panică, cu spaima ajunsă la paroxism, unii au sărit din mers, accidentându-se grav. Doi dintre cei aflați în acest voiaj au murit pe loc. Vestea s-a
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
bucăți? - a întrebat Mitruță. Dacă ai răbdare, ai să afli. Pe lângă asta ai să afli și încă multe alte grozăvii... Un murmur al cărăușilor arăta că erau pătrunși peste poate de cele povestite. Pâcu a pornit să vorbească din nou: Îngrozit, am început s-o strig pe mama... „Ce-i? Ce s-a întâmplat?” - a întrebat ea. „Calul...calul” - am scâncit fără vlagă. „Ce are calul? Nu vrea să meargă?” „Nuuu...Nu poate să meargă” - am răspuns eu abia ținându-mi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
glas. Da’ ce i s-o întâmplat, fraților? Spuneți, să nu mor de inimă! Păi o avut un mare necaz... Doamne ferește. Ce are? Cotman a povestit pe scurt întâmplarea de vineri noapte. Aizic, ducând mâna la gur, ca babele, asculta îngrozit întâmplarea...Când povestea a fost gata, Aizic a început a vorbi repede și agitat: Uite ce nenorocire o putut să dea peste săracul om! Să aveți grijă de el. Dacă are nevoie de ceva, îs gata să-l ajut! Apoi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Taman cum am avut eu în cătănie... Mânca pământul numai când îl strângeam între pulpe... Tocmai atunci a ajuns și Hliboceanu lângă ei. A ridicat felinarul, să lumineze fața hoților. La lumina slabă a felinarului, s-au arătat două fețe îngrozite și niște ochi crunți... Ahaaa! Parcă ne cunoaștem... Nu cumva treceți din când în când pe la Crâșma din drum? Ba bine că nu - a intervenit Mitruță. Pecetluiți-i pe câte o sanie și ochii pe ei, să nu ne scape
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
În jos de oameni În costume de scafandru. Cheile Bicazului se umpleau de angajați ai marilor corporații, transportați la team building să facă bungee-jumping cu coarda rigidă, disciplină pe care eu o inventasem, practicând-o ani de zile sub ochii Îngroziți ai mulțimilor. Deschideai o fereastră și te ciocneai nas În nas cu un cuplu de pensionari suedezi, pentru care cățăratul pe zgârie-nori Înlocuise joggingul, te săltai peste ultima muchie Înghețată din Nanga Parbat și un chinez Îți Întindea zâmbitor antebrațul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ca și cum s-ar fi felicitat pe sine Însuși pentru asta, după care se răzgîndi brusc și adăugă oftînd: Mă Întreb cum or fi ceilalți. — Doamna Delilah ce părere are? se prefăcu maiorul că vrea să afle. — E de-a dreptul Îngrozită. Știi cum sunt femeile, intră ușor În panică. M-a prevenit să fiu atent să nu mă electrocutez, deși i-am explicat că e vorba de curenți foarte slabi, de numai cîțiva miliamperi. Apropo, de cînd te interesează părerile soției
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
altfel mă supăr și când mă supăr nu mai știu de mine. Scoate sticla din geanta de voiaj, Îi desface dopul de plută pe jumătate vârât pe gâtul sticlei și o duce la gură. Bea și tot bea sub privirea Îngrozită a lui Antoniu. Se oprește din când În când din băut, și privește În sticlă ca printr-o fereastră, cantitatea de lichid, rămasă. Însfârșit, l-a deșertat pe tot În stomac. Aruncă sticla pe jos, aproape de picioarele lui Antoniu. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nu m-ar fi auzit. Aici pe chestionar scrie „Anton“. Dar tocmai ai spus că profesorul Îți zicea Sascha. Ăsta e numele tău adevărat? „Sascha“? S-a Îndreptat spre haina pe care i-o agățasem pe cuierul de pe ușă. Brusc, Îngrozit și alert, am bâlbâit că avea dreptate. Dar, pe bune, chiar am vrut să-i dezvălui numele meu adevărat. Nu, nu. Pe bune. Chiar Îmi părea rău. Bineînțeles că ar fi trebuit să-i spun. Doar că prima oară când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Am orbit. — Aoleu, Dumnezeule! Jack, strigă ea către baie. Jack, Alex a venit acasă cu un câine - a orbit! — Cine, el? răspunde taică-meu. Cum o să fie orb dacă n-are habar nici măcar ce-nseamnă să stingă lumina. — Cum? țipă îngrozită mama. Cum? Cum a fost cu putință una ca... Cum, mamă? Cum altfel, dacă nu încurcându-mă cu pițipoancele creștine. A doua zi, Mandel îmi povestește că, la o jumătate de ceas după plecarea mea în trombă, Bubbles era pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]