1,213 matches
-
mărfuri etc. Prin urmare, chiar în ipostaza improbabilă că ar reveni la cârma partidului, Ion Iliescu n-ar mai avea același spațiu de manifestare. El ar conduce un partid obligat să se înghesuie cu alți actori pe un spațiu concurențial îngustat în mod dramatic. În plus, aversiunea și resentimentele acumulate față de pesedei ar împiedica refacerea, prea lesne, a mamutului obsedat de îmbogățire al partidului-sugativă. Iar, deasupra tuturor, ura neîmpăcată între atâția dintre corifeii partidului anunță că nimic nu va mai fi
Tăcerea lui Iliescu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10753_a_12078]
-
În al doilea rând, chiar dacă exersat în strategii postmoderniste, scrisul său se înșurubează în jurul unui adevăr. Că acest adevăr are la bază fetișizarea de care vorbeam mai devreme, aroganța solipsismului sau obsesia entropiei nu fac decât să determine complex noțiunea. Îngustată de numeroase lupte conceptuale, literatura lui Cărtărescu s-a depărtat tot mai mult în interpretări de ceea ce este ea ca intenționalitate: o istorie a ființei. Iertată fie-mi formularea, poate pretențioasă; însă, privită în întregul ei, literatura lui Cărtărescu stă
Insule pentru un imperiu by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4143_a_5468]
-
uzurii e cufundarea în trecut, senescența avînd neajunsul că, spre a te simți bine în propria piele, trebuie să recurgi la rețeta amintirilor. Orice alt refugiu se dovedește derizoriu: prezentul e fad prin scăderea aderenței la actualitate, iar viitorul se îngustează prin stingerea elanului vital. Și atunci reminiscențele ex illo tempore devin principiu de regenerare lăuntrică, și nu formă cabotină de epatare a cititorului. De aceea e o eroare să vezi în memoriile lui Barbu Cioculescu un act de ostentație culturală
Tacticos și mustuos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4034_a_5359]
-
Maya Belciu Nu mă îndur să cobor dintre săgețile și sulițele dantelate ale Domului. Este ora binecuvântată când ziua încă nu s-a stins, păsările se strâng și așteaptă, prin curți, pisicile se întind, femeilor li se îngustează ochii și se prefac în pisici, când te gândești că, oriunde ai fi, ar fi mai bine să fii altundeva... Și exact în clipa aceea blîndă și generoasă o presimțire a unui mârîit metalic s-a iscat, o vibrație crescendo
O vizită la Dino Buzzati by Maya Belciu () [Corola-journal/Imaginative/10278_a_11603]
-
din buzunarul care mai fusese cercetat de câteva ori. În penumbra răcoroasă a casei tăcute, coridorul i se păru la fel de lung ca prima dată. Jocul de șah al pătratelor de gresie bej și maro, încadrate de un chenar roșcat, se îngusta spre capătul blocat vederii de ușa dinspre dormitorul de oaspeți, a cărui mobilă masivă din lemn de trandafir, marca Lengel, ultimul “l” terminându-se cu o înfloritură, o impresionase la început, pentru ca apoi să i se pară greoaie și nefuncțională
În vizită la unchiul Gh. by Mioara Apolzan () [Corola-journal/Imaginative/13093_a_14418]
-
sub toate aspectele ei a anumitor canale private de presă, un fenomen cu accente perfect opozabile extinderii agorei de comunicare în genere (și de comunicare politică, în special). Facem referire aici, desigur, la încercările evidente din partea sferei politicianiste de a îngusta palierul de expunere a variilor opinii formulate, un fapt care denotă nu numai fațeta sumbră a voinței de reprezentare a vectorului politic efemer în ochii alegătorilor, dacă privim situația existentă sub aspect imagologic, dar și relația de inversă proporționalitate dintre
ODRASLELE DIAVOLULUI ŞI CONTRAFACEREA ACTULUI DEMOCRATIC de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349179_a_350508]
-
pământeni (1980) Mă întrebam ce e mai rău: înstrăinarea sau apropierea aceasta sufocantă? Marin Preda în Cel mai iubit dintre pământeni (1980) Nu e adevărat, la treizeci și cinci de ani nu renasc amintirile. Amintirile nu reînvie decât atunci când viitorul ni se îngustează. Marin Preda în Marele singuratic Un suflet tulbure, instabil, nu suportă ore și cu atât mai puțin zile sau săptămâni fără să urce sau coboare stârnind în jurul lui conflicte și confuzie. Pe ceea ce există apar destule sminteli, jignirea, gelozia, vanitatea
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]
-
acestui volum le lipsește scânteia acelui „ceva” ce produce emoția estetică, înnăbușită de un ton obosit, aproape blazat, de regret tardiv pentru ce n-ai făcut, mai curând decât pentru cele făcute. Și, mai ales, simțământul că timpul și-a îngustat dimensiunile știute, a devenit mai strâmt ca o haină împrumutată. E o senzație de inutil, de zădărnicie, de abandon în brațele lacome ale blazării. Acestea reies cu pregnanță din poezia: „Un vis al nimănui...” Puritatea bucuriei amare face așteptarea cu
IN MEMORIAM ION GROSU RECENZIE LA CARTEA FUM NEGRU, FUM ALB , EDITURA AXIS LIBRI, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/344199_a_345528]
-
experimentat sunt limpiditatea, culoarea, aromele și armonia vinului, calități pe care specialiștii Cramelor din Recaș le conferă vinului cu crezul cu care-ți respecți tradițiile strămoșești... Paharele Ca degustători cu state vechi, cei doi specialiști îmi arată și paharele, gura îngustată în formă de lalea, cu picior și talpă, pahare din sticlă albă, fără inscripții sau desene, pregătite la o temperatură potrivită pentru fiecare soi de vin în parte: 12-13 grade pentru vinurile albe și între 16 și 18 grade pentru
Agenda2005-32-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284054_a_285383]
-
este că pelerinii, dacă ajung la un astfel de eveniment religios și nu au parte de rând, se simt neîmpliniți. Sociologul și Cercetătorul Mirel Bănică a descoperit că, la unele pelerinaje mai mici, precum cele de la Curtea de Argeș sau Suceava, jandarmii îngustează intenționat rândul, cu garduri metalice. „Uneori, oamenii stau o oră la rând, se bucură că au scăpat repede, dar simt că le lipsește ceva, că ritualul n-a fost performat complet. Din acest motiv, foarte mulți se întorc din nou
PELERINAJUL – O CĂLĂTORIE SPIRITUAL – DUHOVNICEASCĂ DE LA MOARTE LA VIAŢĂ, DE PE PĂMÂNT ÎN CER... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383827_a_385156]
-
său străbate 10 țări (Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația, Iugoslavia, România, Bulgaria, Moldova și Ucraina) și 4 capitale (Viena, Bratislava, Budapesta și Belgrad), atingând pământul românesc la Baziaș, după care înaintează printre munți până la Drobeta. La Cazane, cursul său se îngustează, apoi apele capătă amplitudine, iar fluviul coboară domol printre dealuri de piatră. La Cazane găsim specii de plante rare, precum laleaua de Cazane, Stânjenelul de Stâncă, clopoțeii Cazanelor etc. Dunărea este întâmpinată de la înălțime de orașul Orșova, crescut pe terasele
DUNĂREA DE DORUŢA DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1344 din 05 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383552_a_384881]
-
ale dimineții. Stătea astfel relaxată de puțin timp și briza împreună cu razele jucăușe îi zbiceau pielea udă și părul răvășit peste ovalul minunat al feței și peste verdele smaraldin al ochilor cu punctișoare aurii care atunci când se pierdea în visare îngustându-i o făcea să semene cu o felină dormitând languros la soare deși simțurile îi rămâneau mereu treze. Părul lung de culoarea mierii și-l strânse într-un elastic în vârful capului descoperindu-și astfel gâtul cu linii grațioase, când
ÎN CARUSELUL DESTINULUI (1) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383572_a_384901]
-
Cristescu, Punți de lumină, preschimbând discordia în iubire, iar mediocrității punându-i în fața ochilor tulburi intangibilul valorii și farmecul întâlnirii vârstelor în dreaptă idee culturală. Dacă Punților de lumină le spunem doar manifestare culturală sau reuniune culturală poate că greșim, îngustându-le exprimarea atât de diversă și surprinzătoare, multitudinea de voci reprezentând cugete limpezi, prinse în continua zidire a soarelui. Punțile sunt, în același timp, agora, amfiteatru, colocviu, cafenea literară, librărie, galerie de artă, prima verba, studio muzical. La Punți, cuvântul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92491_a_93783]
-
să ieși din camera ta, poți să cunoști Universul!” mi-a zis odată, pe vremea când credeam că se poate sta de vorbă cu el. Citise asta într-o carte chinezească; mereu o citește, în zece ani i se vor îngusta ochii. El, Filozoful și Actorul nu vor aduce niciodată cu mine. Să-i reduc la tăcere, mereu mă încearcă gândul. Ar fi o greșeală. Îi las să latre. Să turbeze. Să se înece în propriile lor bale, în propria lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cu voce tare, dar m-am abținut și bine am făcut. Adam Adam continua să mă fixeze calm și provocator, cu o liniște Încropită la vedere, ostentativ neîndemânatic. În spatele ei se Întrevedea o stranie, o inexplicabilă Încordare. Privirea i se Îngustase, ochii, de un cenușiu mineral, Încremeniseră imobili În așteptare, În timp ce mâna dreaptă părăsi brațul fotoliului, Înaintând au ralenti prin aerul lichefiat, dibui pe nevè ceașca de cafea și o duse mecanic, cu Încetineală intenționată, la buze. Nu clipea. Poate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ce ți-am cerut. Nu țin neapărat să-ți fiu Îndatorată: dacă exista altă rezolvare, recurgeam fără ezitări la ea. Avea dreptate, cred. În orice caz, vorbea ca și când ar fi avut. În ceea ce mă privește, plaja de opțiuni individuale se Îngustase până la reiterarea șanselor omologului meu biblic căruia Dumnezeu i-a spus: Adame, alege-ți o nevastă. Intrasem În horă, trebuia să joc până la capăt. Sau până la epuizare. Norocul meu a fost că am ajuns la capăt Înainte de a ajunge la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
corporis. — Iar în privința corpului stăm rău - spuse Bijinski. Malgorzata, ca să nu vorbesc cu păcat, e o fată sănătoasă într-un context nesănătos. Mediul în care a trăit, mâncare neîndestulătoare, apa argiloasă, lipsa comunicării, vederea zilnică, obsesivă, a porcinelor, i-au îngustat mult orizontul cunoașterii, recte dezvoltarea armonioasă, proporțională a trupului. Datorită muncii specifice, partea inferioară a corpului a căpătat o dezvoltare fără precedent, lăsând creșterea corespunzătoare a părții superioare pe seama viitorului. Și de corp este acela care până la brâu aparține prezentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ce pierde, nu pentru că ar fi mai demni - sînt liberi! Domnul D, urmărește cu atenție o vrabie care se tăvălește În nisip ciripind vesel. Liber ca păsările cerului, Își spune În gînd și involuntar, zîmbetul acela ironic Începe să-i Îngusteze ochii, să-i subțieze buzele, Îl simte pe față ca pe un corp străin țce dracu am nu-mi pot stăpîni reflexele mușchilor cînd de fapt omul ăsta poate că e sincer) — Sigur, te Înțeleg, dar numai ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu putere. Era prima oară când ne întâlneam pe picior de egalitate, fără să mai fim studentă și profesoară. Purta un pulover mătăsos care probabil fusese lucrat de mână și o pereche de pantaloni cu o croială frumoasă ce se îngustau peste o pereche de ghetuțe maronii. Părul șaten era tuns bob, iar cerceii erau o mică pereche de perle din argint. Ce faci aici, Lee? am izbucnit. Nu e chiar genul tău, este? „Dumnezeule, Sam, mi-am zis în gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
ceva mai mult decât atât. Părea că s-a decis. — Sunt motive personale pentru care nu pot, a repetat. —Atunci asta e. M-am ridicat. —Nu primești ceva pentru nimic. S-a uitat în sus la mine, cu ochii cafenii îngustându-se îngândurați. Degetele ei au bătut ușor mânerul fotoliului. —Dacă îți spun că vei afla când vei face rost de scrisori, ești de acord? Mă mai gândesc, am răspuns scurt. M-am întors să plec, dar s-a ridicat brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să se învârtă în jurul său și își pierdu echilibrul. Ca să nu se prăbușească, se rezemă de peretele curb, lăsându-se cu toată greutatea pe el. Acum, respirația i se transfor mase într-un horcăit disperat. Câmpul vizual începu să se îngusteze până ce se transformă într-un singur punct. Înainte de a-și pierde cunoștința, începu să aibă halucinații. Peretele dur devenise moale, lăsându-l să alunece prin el, în întuneric. 36 Te mai întreb încă o dată, strigă Pop exasperat, lovind cu pumnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Îi fugi spre miracolul cu Fecioara. Oare era o simplă coincidență apariția acelei opere străvechi, extraordinare, cum extraordinar era lucrul acela cu Înfățișare omenească pe care Îl adăpostea? Dar oare există coincidențe cu adevărat? La un moment dat, strada se Îngusta din pricina scândurilor Înfipte În pământ În jurul unui palat aflat În construcție. O altă manifestare a aroganței noilor Îmbogățiți, se gândi Dante. Se apropie de schelă ca să lase să treacă o căruță. Cineva o zbughi pe lângă el, lovindu-l rău cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dintâi. - E ciudat să ne Întâlnim În mijlocul unui pod, locul unde cei din vechime Își imaginau că se Îndeplinesc momentele cruciale ale destinului. - Poate fiindcă, soarta găsește că e mai ușor să acționeze, pe un pod, acolo unde drumul se Îngustează, iar scăparea devine mai anevoioasă, afirmă Marcello. - Unde se spune că diavolul Îi așteaptă pe trecători pentru a-i Înșela cu trucurile lui, murmură Dante, cu senzația că În acea Întâlnire exista ceva straniu. - Cu siguranță, Însă, nici unul dintre noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
superioare ale Comunei. Astfel, avea să câștige timpul necesar pentru a le permite lui Cecco și Amarei să se salveze. Alerga pe strada ce ducea spre biserică, urmând zgomotul glasurilor, care devenea din ce În ce mai intens. Într-un loc unde strada se Îngusta, fu nevoit să se oprească, blocat de o femeie bătrână care, cocârjată sub o legătură de nuiele, abia se târa În aceeași direcție. Încercă să se strecoare printre Încărcătură și zid ca să treacă mai departe, Însă nu izbuti. După a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
târziu, mama va căuta încă multă vreme plicurile dispărute, din nou fără să‑și închipuie unde s‑au putut rătăci. # Höhenstrasse șerpuiește printre coline îndreptându‑se spre Dunăre, totuși cu puțin înainte de a ajunge acolo se oprește aproape de Klosterneuburg, se îngustează, iar autoturismul vechi al familiei Witkowski o cotește și el într‑acolo, odată cu șoseaua, iar în interiorul lui se răsucește Rainer, vorbind precipitat despre tensiunile interioare de natură artistică, pe care le explică dându‑l de exemplu pe Camus. Rainer a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]