338 matches
-
și supravegherea. Explicația este simplă: acestea sunt fundamentele reacției sociale în raport cu crima. Lumea penitenciarelor românești pare să fie spațiul ideal al argumentării perspectivei goffmaniene asupra instituțiilor totale: ruperea legăturilor cu exteriorul, controlul extrem și supravegherea, ostilitatea între cele două lumi, înjosirea și deculturația. „Recuperarea” și „reintegrarea socială” au rămas simple mituri de legitimare a existenței instituției. „Efectul de autoreproducere” a acestei lumi impune însă un nou tip de răspuns social în raport cu infracționalitatea. * * * Proiectul noii legi de executare a sancțiunilor penale este
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
1964), extrase din poemul L’héautontimoroumenos, ilustrează această atitudine: „Eu rana sunt și sunt cuțitul! Eu sunt și palma, și obrazul! Și victima sunt, și călăul”. Acestui inamic interior i se pot adresa reproșuri - de unde și apariția unui sentiment de înjosire și culpabilitate. Subiectul poate refuza orice satisfacție și orice drept la reușită - de unde și o serie de conduite de autopedepsire, care pot conduce la o nevroză de eșec. Persoana poate ajunge până la agresarea propriului eu corporal - de unde și false accidente
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
îmbiind la sărutare sună a butadă: Zău, viața ni-i a naibii de frumoasă, Că-mi vine-n văzul lumii s-o sărut! Cu asemenea procedee prosopopeice, nu văd de ce o femeie n-ar săruta asociația vânătorilor. Rețin și unele înjosiri verbale: «director sadea», a arde (fiind vorba de un bec electric) «taman ca-n vremea lui Lenin». «Mai-mai» însemnând «cât pe ce» e folosit impropriu: Mi-a spus Cincinalul, măi vere să știi Că face mai-mai jucării.. (...). Dar toate aceste
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
diametral opuși. Prin religia oficială se definesc ei înșiși și își onorează zeii. Nu contează că nu mai cred în puterea lor de a-i ajuta. Superstiția rămâne în continuare o vorbă de ocară aruncată dușmanilor. Mai rău chiar, o înjosire adusă divinităților Romei. Pentru moment, Germanicus nu sesizează că demonizarea astrologilor este legată de crearea unui sistem politic centralizat. Furia lui este îndreptată mai degrabă împotriva lui însuși decât a chaldeilor. Se luptă cu un dușman imaginar. De mic copil
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
frăție între doi și trei amanți. Ce? să-ngîni pe coardă dulce, că de voie te-ai adaos La cel cor ce-n operetă e condus de Menelaos? Azi adeseori femeia, ca și lumea, e o școală, Unde-nveți numai durere, înjosire și spoială; La aceste academii de științi a zânei Vineri Tot mai des se perindează și din tineri în mai tineri, Tu le vezi primind elevii cei imberbi în a lor clas, Până când din școala toată o ruină a rămas
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
avut mai scump pe lume, și oricât nu ne-am înțeles, am fost perfect asemănători. Aceleași aptitudini am avut, aceleași preocupări și aceleași defecte și calități sufletești. Orgoliul ne-a fost egal și, din pricina lui, n-am suportat nici unul nici o înjosire și ne-am răzbunat pentru orice umilință. Asemănarea aceasta a făcut imposibilă o minciună intre noi, care e esențială între doi oameni ce vor să se împace și poartă numele de ,menajament": am ghicit imediat tot ce uneltește celălalt. Și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
altora, ajunge să nu faci concesii în lucrurile mici, zilnice. Bărbații își dau singuri certificat de paupertate estetică și morală, când își îngăduie, ca un lucru foarte natural, intimități cu fetele-în-casă, și în același timp înfierează, ca cea din urmă înjosire, aceleași intimități ale unei femei cu un lacheu. Omul care, prin vorbe, gesturi, fapte mărunte, își descarcă necontenit sentimentele, în măsura în care ele apar, e tot așa de impropriu pentru acțiune sistematică, grea și lungă ca și, pentru tracțiune intensă, o locomotivă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Polonia, Franța, Anglia, studenții, tinerii gentilomi ai vremii sale, erau nefamiliarizați cu bucătăriile. Acum făcea lucruri pe care altădată le făceau bucătarii și guvernantele. Le făcea cu o anume Îmbățoșare popească. Acceptarea descinderii sociale. Ruinare istorică. Transformarea societății. Mergea dincolo de Înjosirea personală. Trecuse peste acele idei În timpul războiului, În Polonia - trecuse de-a binelea peste toate, mai ales peste durerea idioată a pierderii privilegiilor de clasă. Cât de bine putea cu un ochi, Își cârpea ciorapii, Își cosea nasturii, Își freca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Ubu Roi. Se jucau de-a patafizica. Îndulcea sau domolea oroarea. Aici În orice caz se poate vedea deosebit de bine chestiunea formelor ce se pot afla pentru acțiunile conștiinței eliberate și ura minții sângeroase, plăcerea ucigașului În fața eșecului și a Înjosirii ei. — Scuzați-mă, dar nu am reușit să fac această legătură, spuse Lal. — Da, sunt sigur că aș putea fi mai lucid. Este parte din obsesia comuniunii cu sinele pe care o am. Dar În Cartea lui Iov apare plângerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
doar de exigența morală, ci și de cea față de imaginație de a produce o figură umană de statură adecvată. Care e adevărata statură a ființei umane? La asta m-am referit, doctore Lal, când am vorbit de Încântarea ucigașului față de Înjosirea prin parodie - prin Rumkowski, rege al zdrențelor și al rahatului, Rumkowski, conducător peste hoituri. Și asta este ce mă preocupă pe mine la teatralitatea episodului Rumkowski. Desigur că actorul era sortit pieirii. Mulți alți actori, cu mai puțină agonie, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
ani în spate și mai multă înțelepciune, ai fi înțeles altceva din cuvintele secretarului. Oferirea acestei sclave poate fi un mod de a te cinsti, dar poate fi la fel de bine și un mod de a te insulta, de a arăta înjosirea celor ce-ți vorbesc limba. S-ar fi cuvenit să refuz? Unchiul râse din toată inima. — Din câte văd eu, ai să leșini fie numai și la gândul că ar fi trebuit s-o lași pe fata asta în curtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
nu putea decât să capete o altă semnificație. În țara mea, barba este ceva obișnuit. A nu avea barbă e un lucru tolerat, mai cu seamă unui străin. Dar raderea bărbii după ce a fost purtată ani îndelungați este semn de înjosire și de umilință. Nu aveam nicidecum de gând să sufăr un astfel de afront. Oare mi s-ar da crezare dacă aș spune că, în anul acela, eram gata să mor pentru propria-mi barbă? Și nu doar pentru propria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Este un moment aproape perfect, ce aduce un zâmbet trecător pe figura nababului. Mushaira reprezenta dragostea sa pentru poezie, unul din puținele lucruri bune care simțea că i-au mai rămas lui, un conducător fără putere, într-o epocă de înjosire. Curtenii erau pătrunși de aceeași simțire. Numai rândul de englezi din spate nu pare impresionat. Englezii în tunicile lor rigide, pe ale căror chipuri trandafirii iluzia unui trecut mugal se năruie ca o oglindă spartă, bună de aruncat. Englezii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
forță care supune voințele și influențează conștiințele. I se reproșează lui Napoleon executarea ducelui d'Enghien! Ce glumă! Citiți cum s-a purtat Hitler nu cu un om, ci cu popoare întregi sub ochii unei omeniri care se uita la înjosirile la care erau supuse aceste popoare ca și când n-ar fi privit-o nicidecum! S-a întîmplat ceva care ne pune o gravă dilemă în față. Acest cuib de cuceritori, care reușiseră să pună mâna pe națiunea germană, deodată se prăbușește
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
care n-ar fi absurd în sine. Dar noi nu judecăm aici lucrurile în sine, ci în raport cu o operă pe care n-o putem împrumuta altora, când ea aparține unui anumit tip de civilizație care a dat pasiunilor ideale și înjosirilor umane o anumită măreție. Dacă mișcarea hippie are pretenția Ia existență, n-are decât să-și creeze ea valorile ei. De ce trebuie să i le dăm noi pe ale noastre să ni le pocească! AGRESIVITATEA LA VOLAN Am crezut multă
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
mai târziu sinucigașul iubitor de femei ce nu-i erau pe potrivă. Acei neaoși se dezrădăcinaseră și părăsiseră, cu câteva generații bune În urmă, provincia istorică aflată sub cârmuire străină, trecând munții - din pricina papistășirii cu de-a sila și a Înjosirilor la care erau supuși de către vremelnicii și sângeroșii ocupanți - cu câteva căruțe În care Își puseseră tot ce li se păruse Însemnat pentru viața nouă ce urma să Înceapă În alte locuri decât cele de baștină. Băjenarii se Împământeniseră bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
îndelung așteptat - un eveniment care va afecta întreaga națiune și va însemna fie înălțarea, fie căderea noastră. Astfel începu Mitsuhide să-și divulge intențiile. Mitsuhide înșiră toate plângerile lui împotriva lui Nobunaga: umilințele din Suwa și Azuchi și, în sfârșit, înjosirea finală, ordinul de a intra în campania din apus care îl făcea subordonat al lui Hideyoshi. În continuare, enumeră numele oamenilor care-l serviseră pe Nobunaga ani de zile, fiind apoi împinși spre autodistrugere. Nobunaga era dușmanul cinstei, distrugătorul culturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
domn profesor nu ridicase bărbița din registrul contabil, șeful ierarhic Gică holba ochii, ca la urs. „Albul a introdus depravarea, cruzimea. Soțiile spaniole locuiau împreună cu amantele metise, copiii legitimi cu bastarzii. Rezultatul? Metisul frustrat, abrutizat ignoră mila. Consideră iubirea o înjosire, o slăbiciune. Bordelurile, nea Gică, sunt instituții tradiționale ale singurătății! Don Estrada, cu pampa lui... Doar ți-am spus ce scria bătrânul despre tangou, dansul de la șold în jos“. Oho, vorbea ca la carte, musiu. Zâmbea nea Gică, avea n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mai târziu are să-i pară rău că s-a făcut de râs, ridică deodată mâna și-i acoperi gura cu palma ca unui copil nepriceput. Gestul jandarmului scoase cu totul din minți pe Petre, care-l socotea ca o nouă înjosire a lui în fața satului. Respinse violent mâna plutonierului, se smuci înapoi peste oamenii din dosul lui, răcnind furios: ― Ia mâna de pe mine!... De ce pui mâna pe mine?... Ce-s eu, sluga ta, să pui mâna pe mine?... Mă batjocorești pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
te obligă să te faci că nu vezi ceea ce l-ar umili pe cel de lângă tine. Și, dacă așa te-ai format, orice ieșire nesocotită tot pe tine te va învenina ; tot ție are să-ți lase o senzație neplăcută - de înjosire, de iritare. Atunci când dragul de Tudor, în penultima scrisoare, l-a rugat pe tatăl său să fie mai mult acasă, să mai renunțe la desele lui ieșiri, Niki a fost froasat câteva săptămâni. Este, bineînțeles, con vins că ea e
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
crize de nervi, plângând în hohote și țipând că-mi interzice s-o acompaniez, ceea ce nici nu intenționam. Am înțeles însă, în vreme ce am mers mai departe, spre chioșc, că a sta, de-acum înainte, alături de ea nu mai însemnează decât înjosire și suferință : ceea ce resimțeam față de noi amândoi, aproape fără a discerne între mine și ea, era numai dezgust. În schimb, cu obtuza ei minte, se înverșunează să creadă că ea este victima, iar eu călăul ! într-atât de strâmb și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sumbru? Asta e marea artă, să știi să mori frumos! Și scoțând un revolver își trase un glonț în inimă. Oare marea artă în iubire nu e să rupi când ești pe culme? De ce să aștepți descompunerea simțămintelor, inevitabilele certuri, înjosiri, invective, care scoboară în mocirlă cerul dragostei? De ce să aștepți mușcăturile înveninate ale șerpilor de care pomeneam adineauri și să nu isprăvești în plină strălucire? ... Chiar în seara aceea am așternut Mihaelei scrisoarea de despărțire. La aceasta a mai contribuit
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
pe dinăuntru în timp ce forma numărul reflex. Dar întotdeauna se oprea înainte de a ajunge la capăt. De fapt, nu-l voia - voia doar o dovadă că fratele ei n-o va târî și pe ea în regatul subteran al creierelor bolnave. Înjosirea rituală, îmbătătoare, în combinație cu Gallo și cu țigările tot mai dese trebuia s-o facă să strălucească, să-și recapete culoarea. Își punea unul dintre CD-urile piratate ale lui Mark - formațiile lui de rockeri cu un singur hit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
iute și crîncenă a tînărului, reacția violentă a mîndriei tinerești rănite, teama de ridicol, susceptibilitatea la jignire, dispreț, batjocură, insultă, dorința de a ataca și de a-și răzbuna mîndria rănită. Apoi a simțit un fel de adîncă rușine și Înjosire: un sentiment de inferioritate, care-l făcea să-i invidieze pe toți oamenii obișnuiți, care-l făcea să regrete acel accident al naturii și al nașterii prin care un spirit sălbatic, mîndru și iute ca gîndul, fierbinte ca focul, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
obișnuiți, care-l făcea să regrete acel accident al naturii și al nașterii prin care un spirit sălbatic, mîndru și iute ca gîndul, fierbinte ca focul, a fost Încătușat Într-o asemenea temniță caraghioasă. Iar acest sentiment de rușine și Înjosire și de ură față de propriul său trup este cel mai dureros sentiment pe care-l poate avea un om Înalt, cea mai mare nedreptate pe care o suferă spiritul său. Căci În această perioadă el ajunge să urască ceea ce i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]