657 matches
-
Pe creștet sărută copacii desfrunziți, de cald să le țină, cât timp sunt desfrunziți. Cu vinu-n pahare curge dor de viață, din toamnă-n primăvară ducând speranță pentru natura ce intră-n hibernare. Că, doar viața omului e trecătoare! FRUNZE ÎNLĂCRIMATE Frunze-nlăcrimate de pe ramuri cad, de vitregia vremii friguroase. Când ploaia curge cu al cerului vad, să spele zarea de fumul din case. Lipsite de părintească iubire, frunzele își plâng sfârșitu-n tăcere. Văzduhul răsună de-a lor jertfire, când copaci desfrunziți
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1416750160.html [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
e al vieții gropar. Din Cer, prohodul să-i cânte îngerii. Frunze-nlăcrimate se-aștern pe mormânt, plapumă să-i fie chipului din el. Că omul, ca frunza revine-n pământ, cum apa se-ntoarce în nori de pe Cer. Pe frunze înlăcrimate îmi scriu gând, de jalea sufletească-n Toamna vieții ce-și duce focu-n durere pâlpâind, pe calea căderii în noaptea morții. APUS DE TOAMNĂ Toamna cerne ploaie rece. Vântul șuieră prin ramuri. Rău mă strânge vântul-rege, noaptea bântuind la geamuri
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1416750160.html [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
cu vorba înțeleaptă și cu fapta. Când în ziua înmorată de 6.X.2008, iubitul dascăl a pășit spre lumea celestă, eternitatea i-a întins mâna ca unui bun creștin, iar eu am reușit să-i aduc omagiu, cu ochii înlăcrimați, dargului meu vâlcean care în 2002 scria în cartea mea „FLOWER CROWNS FOR THE EROES - Cununi de flori pentru eroi” - dedicată evenimentelor petrecute la 11 Septembrie 2001 pe teritoriul Statelor Unite ale Americii, că: „Este timpul să fim mai aproape unii de alții
ÎN MEORIAM ION SMEDESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 by http://confluente.ro/marin_voican_ghioroiu_1451309572.html [Corola-blog/BlogPost/368254_a_369583]
-
cântă a pustietate și mă invită la dans în pașii singurătății, iar eu ca o lebădă mută îl urmez vălurită de ape, dintr- un ordin care mă înspăimântă... Tonul de adâncă tristețe, de durere chiar, al acestor poeme de iubire înlăcrimată îmi amintește între altele, de „Scrisorile portugheze” ale călugăriței Mariana Alcoforado (acea mare îndrăgostită de la mijlocul secolului XVIII) care au făcut înconjurul Europei ( și nu numai); așadar, elegiile din această carte pot și trebuie a fi citite în cheia unor
PREFAŢA LA VOL. DE POEME PAŞII SINGURĂTĂŢII (TRISTE SCRISORI DE IUBIRE) by http://confluente.ro/Vasilica_ilie_1405866997.html [Corola-blog/BlogPost/349365_a_350694]
-
noi ne raportăm la fenomenul religios, care este un fenomen de o mare complexitate, repet. Și în cazul ăsta, cel mai simplu, ca om de presă, este să mergi fie pe stereotipuri, fie pe caricatural. Sau pe tenta pietistă, ochi înlăcrimați și mâini frânte de durere, o temă care pe mine personal mă deranjează, pentru că Ortodoxia românească nu a apreciat nici¬odată pietismul dulceag, cu iz de seminar catolic de secol XIX. Nici un credincios însă nu va refuza camera de filmat
PELERINAJUL – O CĂLĂTORIE SPIRITUAL – DUHOVNICEASCĂ DE LA MOARTE LA VIAŢĂ, DE PE PĂMÂNT ÎN CER… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1414501761.html [Corola-blog/BlogPost/347054_a_348383]
-
focul afară gheața se poate topi inundație mare probabil va ajunge la țărm este timpul topirii gheții marilor iazuri încă mai aud oameni înspăimântați înecându-se tu în barca ochilor navighezi “ești cufundat în noroc” La mal fecioara cu ochii înlăcrimați umezesc perdeaua ochilor e frig unde am uitat focul e suficient că am o fereastră cerul șoptește în vârful pernei unde poți fi De ce lipsesc zidurile PARADISUL Dacă aș avea o fereastră martor al timpului Cu sprânceana așteptândcopiii la grădiniță
POEZIE ALBANEZĂ DIN KOSOVA VEHBI MIFTARI de BAKI YMERI în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 by http://confluente.ro/baki_ymeri_1459537087.html [Corola-blog/BlogPost/375011_a_376340]
-
văd de drumul lor, dându-se la o parte din calea lui. Și se plimbă în infinitul lor, fără să se oprească. Dar, ei ne văd când îi privim și îi contemplăm cu inima-ndoită de gânduri și cu ochii înlăcrimați, atunci când ne doare sufletul? Și noi plouăm, dar nu pe pământ, ci pe obraji. Pământului nu-i pasă de ploaia noastră, el nu o simte, fiindcă o tot ștergem cu palmele, dar plouă, și plouă, până se usucă și rămâne
NORII ŞI NOI de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1479045043.html [Corola-blog/BlogPost/368653_a_369982]
-
tău încărcându-te în petale. Poți să îmbraci lumea cu ele și s-o faci mai frumoasă. Învelești clipele minunat cu flori atunci când aniversezi pe cineva drag. Transmiți cu ajutorul lor emoții ascunse, respect și mulțumiri. Reașezi surâsul pe o față înlăcrimată atunci când îi dăruiești o floare. Pui capăt oricărei supărări dacă oferi un buchet de flori. Și nu în ultimul rând, colorezi infinitul cu petalele lor. Nu poți privi lumea fără flori! Dumnezeu a știut asta, de aceea le-a creat
FLORILE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 by http://confluente.ro/Florile_cornelia_viju_1330779316.html [Corola-blog/BlogPost/366398_a_367727]
-
ca oricând și nu mai există dreptate și egalitate socială. Imnurile închinate Ardealului sunt de o frumusețe de negrăit, aproape dureroasă chiar și pentru cei ce nu locuiesc acele ținuturi, dar au aflat de-a lungul timpului despre istoria lor înlăcrimată: „Ardealul meu, cu dealuri înstelate, / Cu luna prinsă-n vârf de colilie, / Cu văi domoale, maluri înflorate, / Cu struguri dulci în ruginia vie, // Cu toamne grele, atârnate-n ramuri, / Cu mituri cuibărind în vremi uitate, / Mereu ți-ai ars în
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Poetii_ardealului_slujitor_in_patria_cuvantului_mircea_dorin_istrate_recenzie_de_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
și nu va suporta la nesfârșit să fie asuprit. Glasul de tribun al poetului e plin de mânie și se ridică la ceruri, cerând dreptate. Cu toată înverșunarea, poetul înmoaie glasul când se gândește la șirul lung de Ioni din înlăcrimatul Ardeal, cărora le adresează un cuvânt de îmbărbătare: „Din lăcrimatul meu Ardeal, / Cu suflet pur, fără prihană, / Din cuibul lunii de pe deal, / Și neînchisa noastră rană, // Din grea durere moștenită, / Din ură strânsă-n calendare, / Din cea speranță de ispită
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 by http://confluente.ro/Poetii_ardealului_slujitor_in_patria_cuvantului_mircea_dorin_istrate_recenzie_de_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
pentru un „taximetrist ” de două replici ? - Băiete, rolul tău s-a schimbat inopinant. O să fii „sufletul pereche” ! Mulțumește-i Larei pentru asta ! O imensă stare de fericire îi cuprinde trupul,sufletul,inima.... Și i se adună apoi,în colțul ochilor înlăcrimați . Deci nu m-am înșelat ,mă vrea la fel de mult ca mine ! Ea , o vedetă iar eu ,un pârlit de ospătar ! Dar până la urmă,suntem oameni !” Iese alergând, sperând să o găsească cât mai repede. O zărește în cele din urmă
VIAȚA LA PLUS INFINIT (13) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1851 din 25 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1453735874.html [Corola-blog/BlogPost/384063_a_385392]
-
Acasă > Strofe > Atașament > ÎN FRAC DE FUM Autor: Ines Vândă Popa Publicat în: Ediția nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului O umbră fără chip de nori înlăcrimata În arabescul toamnei agale se deșira, Năluca-n frac de fum, spre nicăieri se-ndreaptă, O-ntrezăresc prin ceață și simt cum ma respiră. Lumină obosită scâncește-n felinare, Neliniștea această, un fel de purgatoriu, Poveste despletește, jăratec de frunzare
ÎN FRAC DE FUM de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1775 din 10 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/ines_vanda_popa_1447145415.html [Corola-blog/BlogPost/369460_a_370789]
-
umbrește abitir, Revino, chiar și de ar fi himeric, Aici este realul cimitir... Ca-n fiecare zi, încet, măi moare, Câte o literă, câte-un cuvânt Și-n fiecare zi parcă mă doare Tăcerea ta, cu tine în mormânt; Privesc înlăcrimata reportaje Despre credințele-ți acum stafii, Și văd cum diletanții fac partaje; Întoarce-te, te rog, printre cei vii! Nu știu dacă acolo sus e vară, Nu știu dacă există Dumnezeu, Dar știu cum e să fii orfan de țară
LUI ADRIAN PĂUNESCU – IN MEMORIAM de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 by http://confluente.ro/lorena_georgiana_craia_1469036022.html [Corola-blog/BlogPost/382556_a_383885]
-
mult de la Diktat încoace, o asemenea carte e necesară. „Ca să fii român trebuie să poți” - spunea fratele Grigore Vieru, de dincolo de Prutul pe care visase o viață să-l treacă precum contemporanii lui doreau să ajungă pe Lună. Prietenul, românul înlăcrimat, Orfeul de la Pererita, s-a dus între stele și el, să pună de un cenaclu cu frații noștri Adrian Păunescu, Leonida Lari, cu Ioan Alexandru, cu Doina și Ion Aldea Teodorovici, cu George Pruteanu, cu Matcovschi... Doamne câtă nevoie e
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Editorial_de_mariana_cristesc_al_florin_tene_1381038867.html [Corola-blog/BlogPost/352371_a_353700]
-
nu cumva te-a prins frigurile primăverii? La surpriza poetului, Veronica rămăsese mută. Coborî din pat, luă trandafirii și-i puse-ntr-o glastră și apoi îi răspunse: -Nu știu, Mihai, azi-noapte am visat un vis, începu ea cu ochii înlăcrimați, un vis tare urât și nu știu ce am, mă doare capul, am febră; nu știu ce-i cu mine! -Corina, îi puse poetul mâna pe frunte, nu-mi spuneai tu că o zi pierdută la Viena înseamnă un an din viață ? Alungă boala
MIHAI ŞI VERONICA (CAP.9-10) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1211 din 25 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ion_ionescu_bucovu_1398422341.html [Corola-blog/BlogPost/347945_a_349274]
-
SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Eveniment > Aniversari > ION PACHIA-TATOMIRESCU - NICHITA STĂNESCU ȘI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) Autor: Ion Pachia Tatomirescu Publicat în: Ediția nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului XIX. Treapta „craniului înlăcrimat“ din ontologicul abis: Oase plângând (1982). Ultimul volum antum al lui Nichita Stănescu, Oase plângând, alcătuit în octombrie-noiembrie 1982, însumând 33 de poeme, «o continuare de aur a volumului Belgradul în cinci prieteni», «s-a tipărit în colecția de poezie
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (4) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1112 din 16 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ion_pachia_tatomirescu_nichi_ion_pachia_tatomirescu_1389834185.html [Corola-blog/BlogPost/342108_a_343437]
-
Gândul său veghează asupra ta permanent și împletește ghirlande de flori de noroc pe care ți le înșiră la gât sub formă de coliere strălucitoare. Mama a trăit 89 de ani, a părăsit această lume după atâția ani cu ochi înlăcrimați, după o viață de adevărată luptă crescând cu greu cei 5 copii. Timpul a trecut, însă nu mi-am putut îngropa în uitare amintirile. Mi-aduc aminte cum în timpul celui de al doilea război mondial, tata a fost luat prinzonier
MĂICUȚA MEA de IONEL CADAR în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 by http://confluente.ro/ionel_cadar_1457457235.html [Corola-blog/BlogPost/376090_a_377419]
-
că am tumoră la plămâmi. Medicul m-a îmbărbătat că până la urmă îi vor da de capăt diagnosticului. A venit rezultatul: fără complicații tumorale (dar sunt problemele aortei). Spaima asta a durat o săptămână, fără somn, fără mâncare, cu ochii înlăcrimați prinși de cei ai asistentelor, spre a descifra ceva. Aici am văzut și înțeles ce înseamnă să fii alunecat cu un picior dincolo, în Valea Plângerii și ce înseamnă cu adevărat meseria nu doar de medic, ci de asistentă medicală
CÂTEVA CUVINTE DESPRE O CARTE CONSOLATOARE, DE PE PATUL DE SPITAL de ANA PODARU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 by http://confluente.ro/ana_podaru_1490460443.html [Corola-blog/BlogPost/343129_a_344458]
-
ueO9tlrWnNw&feature=relmfu http://www.youtube.com/watch?v=YN4KQfgeKCQ&feature=relmfu Epilog: MARIA TĂNASE: ...Nu-mi aduc aminte câte zile și nopți s-au scurs de când m-am despărțit de bădița Costache, căci nu reușeam să uit acei ochi înlăcrimați... care mă priveau pătimași, parcă-mi spuneau: „Adio, Măriucă!” ca, spre sfârșitul toamnei din 1962, când soarele se pregătea să apună; după atâția ani scurși pe apa Jiului și a Oltului, când mă aflam pe locurile pe unde trecuse titanul
CENTENAR MARIA TĂNASE 81913-20139 de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 by http://confluente.ro/Centenar_maria_tanase_81913_2_marin_voican_ghioroiu_1375507412.html [Corola-blog/BlogPost/366527_a_367856]
-
celor dăruiți cu bunăștiință, curățenie sufletească, sanctificați, după o vreme, de noi cei ce-i urmăm. Nu ne rămâne decât să ne aplecăm asupra scrierilor sale, generoasă zestre lăsată spre cumințirea mirenilor mâhniți, nostalgici, îndurerați, suferinzi, îndoiți, desnădăjduiți, revoltați, umiliți, înlăcrimați, rugători, regăsiți, bucuroși, extaziați, îmbunați, toleranți, generoși, încrezători ... Opera lui Bartomeu Valeriu Anania trezește stări de spirit încărcate de semnificații, amintindu-ne, totodată, de mărturisirile făcute nouă înșine sau/și celor hărăziți să ne asculte înspre îndreptare și îngăduință cerească
I.P.S. BARTOLOMEU ANANIA, GRĂITOARE I-A FOST UMBLAREA de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 by http://confluente.ro/Ips_bartolomeu_anania_graitoare_i_daniela_gifu_1328387409.html [Corola-blog/BlogPost/346649_a_347978]
-
perna moale Și frământatul așternut Și umbra trupurilor goale Înlănțuite-ntr-un sărut. De-acum cărarea încâlcită Pe unde pașii ți-au călcat, Așteaptă iar să vii grăbită Înveșmăntată-n preacurat. Eu știu că-n gânduri nerostite Cu ochii plânși și-nlăcrimați, Făcut-ai calde jurăminte Icoanei, ca să fim iertați. Iar la-nsfințitele altare Promis-ai tot ce nu se poate, Cerșind smerită cea iertare La îndulcitele păcate. Și-n post ți-ai pus lungimea zilei Și-ai dat la mulți din greu
AMOR IMBIETOR de MIRCEA DORIN ISTRATE în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 by http://confluente.ro/mircea_dorin_istrate_1440940336.html [Corola-blog/BlogPost/372149_a_373478]
-
Să fie cald în casă, să uite viața grea. Și-intră bătrânu-n casă slăbit și obosit... Gândindu-se cu dor la pruncii cei plecați, Pe-un scaun lângă sobă un timp s-a odihnit, Privindu-și bieta soață cu ochii-nlăcrimați. Bătrâna pregătește ciorapi și mănușele, Pentru nepoții mici în alte țări plecați, Cu dor o rugăciune strâns împletește-n ele, La piept strânge ciorapii cu lacrime udați. La geamul cu mușcate și flori micuți de gheață, Stau doi bătrâni ce-
BUNICII de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_munteanu_1483811640.html [Corola-blog/BlogPost/383487_a_384816]
-
Ediția nr. 2176 din 15 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Peste satul încă adormit, zorile își revărsară lumina difuză și șovăielnică cu discreție și grijă. Printre stejarii falnici și neclintiți, soarele își despleti pletele de aur, dezmierdând cu voluptate natura înlăcrimată. Cocoșii își însoțiră strigătele matinale cu bătăi de aripi prelungi, pentru a risipi umbrele tainice ale nopții, cuibărite încă în ochii somnoroși ai viețuitoarelor de tot felul. Satul se trezea în fiecare zi conștiincios la semnalul lor ancestral, statornic și
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1481805378.html [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
a drumului, înșirați, obosiți de luptă, în straie ponosite, pătate cu sânge, stăteau cu capetele plecate boierii credincioși care nu-și părăsiseră Doamna până în cele din urmă clipe. Când cea legată de fiii săi își văzu supușii, se ridică și înlăcrimată, cu fața acoperită jumătate de păru-i negru, despletit, începu să strige: - Boieri, boieri, rușinatu-m-au păgânul . M-a smuls din mijlocul vostru, de pe pământul vieții noastre și acum mă duce ca pe animale în jug. Să nu uitați niciodată pe
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_carului_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
rând: - Am rugămintea, vornice Ureche, ca această cosiță să o așezați pe lespedea de mormânt a soțului meu, Eremia Vodă, la mănăstirea Suceviței. Boierul luă fuiorul de păr castaniu al doamnei sale, reintrând în mijlocul celor ce o priveau cu ochii înlăcrimați. Ea înmână pumnalul soldatului, își sărută fiii pe frunte privind tăcută drumul ce o depărta de pământul peste care domnise și pe care îl voise neatârnat, pentru urmașii săi. Schender Pașa privi această scenă încruntând privirea. Întoarse calul continuându-și
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Drumul_carului_roman_istoric_.html [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]