415 matches
-
10, crainicul de la radio București a anunțat sec: "La cererea Uniunii Sovietice, Consiliul de Coroană, prezidat de Majestatea Sa, Regele, a hotărât să cedeze, prin ultimatum, Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herței...!" În prima clipă, toți cei de față au înlemnit, "paloarea s-a așternut pe fețele tuturor". Apoi, momentul mut a fost depășit. Oamenii s-au împărțit brusc în două tabere. Unii, cei mai mulți, s-au declarat și s-au lăsat în voia soartei, "gata să rămână pe loc, în așteptarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
oleacă de carte, în plus. Că nu strică! Mai ales că vremurile-s grele. Și unde-i un singur salariu... știu eu... dac-apoi... n-au să ajungă amândoi să cam tragă mâța de coadă... Câmpulungenii din preajmă au cam înlemnit când au auzit replica lui moș Costache. Vai de mine și de mine, cuscre dragă. Dar se vede treaba că dumitale nu prea ești mulțumit... Așa-i, cuscre? Nu-i cazul să fiu eu mulțumit. Fiindcă eu, de bine de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
am așezat pe marginea patului. — Ce dorești, mamă? Mama n-a răspuns, dar simțeam că vrea să spună ceva. — Apă? A clătinat ușor din cap. După câteva minute, zise cu voce stinsă: Am visat. — Ce-ai visat? — Un șarpe. Am înlemnit. — Cred că ai să găsești un șarpe-femelă cu dungi roșii pe trepte, la intrare. Te rog, du-te și te uită. M-am ridicat, străbătută de fiori din cap până-n picioare. M-am dus pe terasă și m-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
din față, se repede în furie spre cursă un obstacol alb, confuz, care nu poate fi recunoscut în jocul nervos al fazelor farurilor. Însoțită de un buf puternic, înfundat, făcînd să-i scuture zdravăn interiorul, mașina a încremenit. Pasagerii au înlemnit și ei, ridicați de pe locuri sau numai izbiți cu piepturile de spătarul scaunelor din față. Singură, cățelușa din brațele bătrînei scoate un scheunat scurt, ascuțit, ca un ac înfipt în tăcere. Dezorientat, șoferul acționează pe rînd toate luminile. Nimic. Nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
plecat cu pasul sigur spre baie, cunoscînd drumul din urmă cu trei ani. Cînd s-a întors, pe masă apăruseră cești cu cafea și o tavă cu prăjituri. Proastă îngrijire! a arătat el cu capul spre copil, iar femeile au înlemnit. I-am găsit pe toți uzi, murdari, iar îngrijitoarele stăteau la povești, în bucătărie... a continuat Săteanu și femeile au răsuflat ușurate, că nu despre îngrijirea dată de ele ar fi vorba. Fetița a stat tot timpul în brațele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
brațe, a auzit țipetele evreilor care erau maltratați În spatele, dar i s-a interzis să-și Întoarcă capul: „femeile erau scuipate și trase de păr”23. Femei și mame cu copii În brațe care au fost maltratate pe drum au Înlemnit sau au devenit isterice, ori și-au pierdut mințile la vederea mormanelor de cadavre care le-au apărut În fața ochilor cu cât se apropiau mai mult de Chestură: „Am văzut cum stăteau morții grămadă În toate părțile Aleiei șAlecsandriț În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
eu cu Îndrăzneală. Dar mi s-a părut că eram destul de În siguranță, având În vedere că mergeam pe Camden High Street, Într-o sâmbătă după-masă, Îndreptându-ne către zona aglomerată, iar prin apropiere nu era nici o ganteră. Naomi a Înlemnit locului și se uită țintă la mine. — Eu n-am nici un amestec În asta, bine? Am auzit că v-a prins, pe tine și pe Derek, În vestiarul bărbaților, am plusat eu, gândind că și-așa nu aveam nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
E Năică...! L-a prins Criminalul! L-a linșat! Fugi, Dănuțule! Aleargă! Zboară! Repede...!! urlă și Fratele. Ca întotdeauna, în menghina angoasei, spațiul se comprimă, timpul se dilată și, din patru-cinci salturi, pașnicul triumvirat se-mbulzește dezordonat afară, în bătătură, înlemnind în ușa deschisă a bucătăriei. Scena smintită, care li se înfățișează la lumina unui bec halogen de stâlp, bate lejer Coșmarele lui Goya, spre exemplu și constituie ea însăși un pretext întemeiat, pentru o criză comițială subită! Corpul lui Nae
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
lumânarea de botez și petrecând-o lin, pe la muștiucurile candelelor de la icoanele împărătești, Uriel îi arată vasul, Bossului: În curte, este o cișmea. Mergi și umple-l, de trei sferturi și grăbește-te înapoi. Tu vei fi naș! Ce-ai înlemnit? N-ai auzit? Dă-i bice, Pulețel! zice și Dănuț și se umflă de chicote, în forul său interior. Ce baftă, pe capul lui sec! sughiță Fratele. Odată ce-i vede nașul, băgăjelul finului! Micul băgăjel, micul băgăjel, oare ce-i
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de licurici electrostatici, violenți, devastatori și pocnitori! Hai, Frați! Hai, Frați! Hai, Frați! De la Domnul nostru vă porniți, Zburați și ne scăpați! Îngerul îngână, țeapăn, vorbele, cu privirile întoarse înăuntru. Cuprins de frică, Dănuț își smucește capul din grumaz și înlemnește. O cunună, o împletitură vie de aripe, cu penele fâlfâinde, de nea, ca ale unei colonii arctice de goelanzi, paznici impunători ai ouălor din cuiburi, se materializase proteguitoare, pe circumferința grupului lor împresurat! Aromele fruste, ca de dafin, de aloe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
se Întîmplă. Cumva, știm că are dreptate. Ne lasă munciți de presimțiri și gînduri - știm că ceea ce ne-a povestit ciudatul s-ar putea să fie adevărat. În cîteva minute, fratele mai mare, Claudiu, Îi ia locul. Practic, ne găsește Înlemniți În aceleași poziții În care ne-a lăsat mezinul. Ne spune că frate-său mai mic e damblagiu. Păi de ce mă, Claudiule? Îl Întreabă Marcel. Că zisă treaba asta cu războiul de la Timișoara? Poate că asta vorbește locotenenții Înăuntru. — Un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
încolonate, în centrul orașului, în fața primăriei. Primarul vorbi din balconul cu înflorituri de fier, alături de el câțiva, și lângă ei drapelul în bernă. Vorbitorul era, sau ținea să pară, emoționat, grupurile care până atunci se foiseră între ele încetară mișcarea, înlemniră într-o muțenie perfectă, era un moment al Istoriei adevărat, oamenii, dacă te uitai la ei, aveau fețele triste, în realitate țineau să pară triști pentru a nu fi trecuți pe listele ce erau convinși că se întocmeau, chiar dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
ai purtat așa de vesel cu mine! DOAMNA WURM (Țipă): Ține-ți gura murdară în păcatul tău. Taică-tu mi-a săpat groapa în pântec. (Herrmann tresare și lasă să-i scape o farfurie, care bineînțeles că se sparge. Amândoi înlemnesc) DOAMNA WURM (cu încetineală măsurată): Din farfuria pe care tocmai ai necinstit-o și-a mâncat tatăl meu ultimul griș din timpul cancerului. În această farfurie s-a adăpostit ultima porție de griș pe care tatăl meu mai putea s-
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mai mică, a zis «țăranul». Ce te pricepi tu, nepricopsitule! Ocaua-i Oca și gata! Atunci, «țăranul» a scos căciula din cap, a lepădat sumanul și s-a arătat în tunica albastră, cu epoleți auriți, ca un domnitor, Neguțătorul a înlemnit. De multă uimire a scăpat ocaua din mână. Ei, negustorule, mai zici și-acum că nu te-am prins cu ocaua mică? Nu mai zic,măria-ta!... Iertare... milă prea bunule. Cuza-Vodă a poruncit șă-i lege de gât cele două
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
ca autorul să mai dea și indicații. De exemplu, găsim într-o didascalie din Port-Royal de Montherlant: Ea spuse acestea cu efort, cu un aer atât de ciudat mecanic și părea atât de absentă în ceea ce spunea, încât sora Françoise înlemni. Totuși, dialogul teatral este de cu totul altă natură decât discursul direct al narațiunii romanești, deoarece nu ține de discursul raportat, ci apare ca o enunțare efectivă. În schimb, într-un roman, discursul citat nu este decât o fațetă a
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
a idiotizat complet și a rămas religios și un țăran analfabet nu există nici o diferență” (Ibidem, p. 93). Ce credea un om cu asemenea convingeri despre Kant și despre luminare? „Eu am citit Critica rațiunii pure ca student și am înlemnit de emoție. Acum am față de ea, ca mistic biblic, considerația pe care am avut-o față de Informația Bucureștiului” (Ibidem, p. 61). Descartes, Meditații metafizice, trad. Ion Papuc, Editura Crater, București, 1999, p. XXXII. Ibidem, p. XXXIV. Vezi I. Kant, Religia
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
fie căutată. * Dimensiunea verbală din planul semantic al participiului determină tipurile de construcții, în funcție de semantica verbului de proveniență: • participiul provenit din verbe intranzitive, având sens activ, este determinat de circumstanțiale și de atribut circumstanțial sau complement predicativ: „Iară ceilalți popi, înlemniți cu mâinile la piept, cât pe ce să cadă amețiți din picioare, de frică și de rușinea arhipăstorului.” (I. Creangă) • participiul provenit din verbe tranzitive, având sens pasiv, este determinat de complement de agent: „Amețiți de limbe moarte, de planeți
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de inspirație religioasă toposul luminii cerești și acela al răsăririi stelei ce vestește marea minune : „Lumini lucesc la gura mormântului deschis,/Întunecimea piere o clipă-n toată firea.../ Hristos învie!.../ Paznici, să fie vouă vis,/ Lumina vă vorbește, v-au înlemnit uimirea!// Lumină din lumina cerescului cuprins/ Lucește-acum pe chipuri, îl-înalță biruința” (Hristos a înviat). Poetul însuși se crede un apostol al lui Hristos, profetizând în „versuri cu foc arzătoare”, pe linia lui O. Goga, aprinderea unor zări noi: „Vezi?! În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288063_a_289392]
-
întors după 239 de ani la reciclare în septembrie 1939. Vei avea încă multe vieți viitoare, pedeapsă pentru instabilitatea de a lua hotărâri, lipsă de voință, lașitate, lipsă de decizie fermă în realizarea scopului vieții. Spirit mediocru și superficial. Am înlemnit fără să scot o vorbă. Îngerul continuă, mai sunt multe de spus. N-ai fost cheie de biserică. Ți-ai neglijat familia și de multe ori ai părăsit-o. Ți-au plăcut femeile, băutura, aventura. Iartă-l Doamne și odihnește
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
relatare și i-am făcut un semn pe sub masă, ca să înțeleagă și să se oprească; el a mers mai departe. Toți ascultau și, deodată, Corneliu Mănescu intervine: "ce-ai spus măi, eu te credeam mai deștept, ha, ha." Toți au înlemnit și au lăsat capul în jos, ca să nu li se vadă reacția, cu excepția mea, care am scăpat un chicot (pentru care colegul meu s-a și supărat și, pe bună dreptate, mi-a reproșat). În acea seară, spre a-l
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
un soi de apă lustrală, din care ființa „iese” ca și vindecată de o boală, În spațiul el Însuși purificat, cum ne-o spun deja următoarele trei versuri: oglinzi ca Întîia ieșire din casă a adolescentului cu zboruri cu tulpini Înlemnite În ger și defilarea aerului ca drapelele regimentului... De aici Încolo, tot ce intră În spațiul foarte mobil al asociațiilor imagistice are În vedere sugestia, În ultimă instanță unitară, a euforiei comunicării cu o lume a obiectelor frustă, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
iar mă înjură, a strigat ca un disperat cu glasul lui strident și pițigăiat, dar primul nu-și dădea seama cum să reacționeze. Tu nu vezi că ăștia s-au pișat pe tabloul domnului general Antonescu? Ce mai aștepți? Am înlemnit în fața acestei acuzații. Gardienii au tăbărât pe noi și ne-au bătut cu pumnii, cu cizmele, cu cravașele, iar directorul dădea la întâmplare cu bastonul făcându-ne cucuie, schilodindu-ne și umplându-ne de sânge. După ce s-au „răcorit”, obosiți
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
a trecut la jumătate de metru de locul unde stătea telegrafistul, Lucian Subțirică, și s-a înfipt în perete. Militarul în cauză, un băiat din Fetești, Ionel Agalopol (Gogu îi spuneam noi), a rămas înmărmurit. Dincolo, cei de la planșete au înlemnit, se gândeau că sigur cineva a murit ori s-a rănit. Cine a venit să vadă ce s-a întâmplat? Chiar Ardeleanu. "Ce s-a întâmplat? Sunteți toți bine?" "Da!" "Am greșit cu arma!" "Stai, băi, Agalopol, liniștit! Dar cum
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
de zgură. Brotea a alergat spre platoul de zgură, a scos pistolul și a strigat: "Atențiune! Din momentul acesta eu trag! Sunteți sub legea militară, vă somez să executați ordinul!" Nimic. Atunci a tras un foc în plan vertical. Au înlemnit cu toții. Nu se așteptau. Unitate, pe platou adunarea!". Toată turma... M. M.: ...înapoi. S. B.: Da. Ofițerul acela de gașcă, băiatul acela pe care mulți îl luau înainte a reușit să întoarcă o revoltă. M. M.: Așa-i, îmi amintesc
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
le aline durerea.. Era ceva sfâșietor pentru sufletul omenesc. Când, deodată, în bătaia lunii o pată întunecă albul imaculat din fața porții. Părintele Director stătea neclintit ca o statuie, într-o mantie neagră... Era înfricoșător. Primul care l-a văzut, a înlemnit cu „hăiala” în gât, de parcă i-ar fi rupt cineva beregata. O clipă, a durat... doar o clipă cât o bătaie de inimă grăbită, că și ceillalți au rămas fără glas. Nici n-apucă Sfinția Sa, să strige: ” Da’ ce-i
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]