410 matches
-
pe loc mai entuziasmat decât ar fi fost normal să mă simt pe traseul care îmi solicita să mă agăț cu disperare de cordelinele fixate în peretele stâncos. Sfinți din ceruri! Spectacolul adevărat abia urma! Ajunși la cascada Duruitoarea, am înlemnit, cu trupul cuprins de spasmele unei emoții nemaiîncercate. N-am văzut în viața mea așa ceva! O cădere masivă de apă, în două trepte, se spărgea la picioarele noastre și arunca bubuituri în toată pădurea, așa încât trebuia să răcnești de-a
EXPERIMENT DE BURLAC de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348699_a_350028]
-
Mutăm minuni, Mutăm rugăciuni, De la unul la altul - Necuprinse, Sau infinitezimale . Atenți Să nu ne zdrobească, Sau să nu le strivim. Mutăm obiecte, Mutăm minuni, Mutăm rugăciuni, De la unii la alții, Apărători ai cetății, Mutând pietre pe ziduri Ca să nu înlemnim, privind cum se apropie asediatorii: Propriile noastre suflete, Cu memoria în mâini. 8-9 ianuarie 2012 Referință Bibliografica: LUPTA / Jianu Liviu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 373, Anul ÎI, 08 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Jianu Liviu : Toate
LUPTA de JIANU LIVIU în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361872_a_363201]
-
zicându-mi: mama și cu tata au murit în accident. Vin să te iau. Am rămas fără cuvinte, respiram întretăiat și țin minte că din mine a ieșit, timp de câteva minute, un răcnet atât de neomenesc, încât vecinii au înlemnit de groază în apartamentele lor. De fapt, ei aflaseră însă niciunul nu a îndrăznit să vină să-mi dea îngrozitoarea veste, doar așteptau să vadă cum voi primi eu vestea și abia apoi să se apropie durerii mele. Ședeam pe
LUMINA ZĂDĂRNICITĂ ÎN ÎNTUNERIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362030_a_363359]
-
vă povestesc! Azi am avut o revelație nemaipomenită. Am zărit un vătui ieșit în fața mea, și în timp ce mă pregăteam să-l săgetez cu arcul, căprioara, mama lui, sări din tufiș drept în fața puiului, să-l apere de moarte! Mi-au înlemnit mâinile când am văzut așa ceva, n-am mai putut să trag cu săgeata în căprioara care-și apăra puiul! - Și puiul ce-a pățit? se interesă Katya, și ea cu lacrimi în ochi. - Nu-mi mai trebuie vânat din pădure
CĂRAREA SALVATOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365908_a_367237]
-
că nici un câine nu-l dai afară, dar aminte să străbați atâta cale (că eu veneam tocmai de la Tălpși) iar el, de-aci, din comună (se dusese până la un vecin ca să-l anunțe să vină dimineață la „pomana porcului”) și înlemnise de-a binelea. Păi cum să nu-i spun ce mă doare, că așa sunt eu, și nelăsându-l să-l roadă curiozitatea, îi mărturisii pe loc: - „Nene, m-am îndrăgostit de fata crâșmăriței Marița, și aș vrea s-o
NONE„JURĂMÂNT DE FACI, ÎŢI SPUN: NU UITA, DRACU-I BĂTRÂN!” de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366393_a_367722]
-
Valea Viei, strigând speriați: - Sebastian! ... Sebastian! ... Unde ești? La un moment dat, copilul le-a răspuns de undeva de departe, în spatele lor: - Aișea, aișea sus sunt! Atunci, auzindu-l, s-au oprit din alergat și, când s-au întors, au înlemnit: copilul era în vârful grajdului, călare pe coama acoperișului de șiță. Bunicul lui a alergat atunci într-un suflet spre grajd, strigând și dând din mâini: - Stăi acolo-șa, Sebastian, nu te mișca, viu eu acuș’ să te dau jos. Până
NIȘTE COPII BUCLUCAȘI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1865 din 08 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366410_a_367739]
-
ascunsă la spate o nuielușă „croită” pentru fundurile noastre și pe care „ai noștri” de acasă o „aplicau” „sever și metodic” la o „adică” ... El, însă, niciodată! O măscară evacuată de o voce baritonală, prelinsă printr-o percuție sonoră care înlemnea „gașca neascultătoare” și făcea să tremure până și clinchetul clopoțelului la intrarea la ore, dozată însă cu o ironie subțire pe care noi nu o pricepeam atunci și căreia îi eram adversari înverșunați și neputincioși - echivalentă, pentru bieții de noi
ION URDEA, PROFESORUL ŞI DIRECTORUL NOSTRU!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 195 din 14 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366705_a_368034]
-
mai mică urmă de oboseală. Fără îndoială, la această stare a contribuit în mod sigur și ambianța în care ne-am “clătit” ochii, frumusețea paradisiacă în care ne învârteam condiția de oameni liberi, fără griji pentru cele câteva zile și înlemniți de tot ce vedeam și întâlneam în călătoria noastră. După ce ne aranjasem la hotel am luat taxiul, trei dolari mila parcursă, niște mașini mai curând incomode, în afara limuzinelor pentru cine-și permite, care sunt obilgatoriu dotate cu panouri-reclamă puse de-
FIZIONOMII BIZARE LA CIRCUS-CIRCUS DIN LAS VEGAS (III) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366722_a_368051]
-
destul de comodă. Dincolo de câteva putini înșirate se zăresc lespezi din piatră de râu așezate unele peste altele, cu mortar între ele. Între câteva mortarul lipsește lăsând să se vadă găuri asemenea unor capete de galerii. Surpriza este reciprocă, amândouă ființele înlemnind pentru câteva fracțiuni de secundă. Doi ochi mici aflați între mustăți rarefiate și înspicate, apropiați și bulbucați, privesc cu mirare către Albert din capătul uneia dintre galerii. Prima reacție nu este a lui Albert. Ființa cu ochi bulbucați ține să
XXXII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365521_a_366850]
-
prins! O să am o cină grozavă! A fost o părere, doar. Pe neașteptate însă, tufișul se mișcă cu zgomot de parcă o turmă de mistreți l-ar călca în picioare. Încotro s-o apuce?! Unde să mai fugă?! Iepurici și Iepurilă înlemnesc de spaimă. Deodată, se aud trosnituri de vreascuri... Cineva, pufnește mânios, bodogănind cu voce tare, apropiindu-se, din ce în ce, mai mult de ei... Iepurici tresare de bucurie. El știe bine cine pufnește astfel la supărare. Îi venea să
IEPURICI ŞI IEPURILĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365765_a_367094]
-
vizite la domiciliu în intervalele de timp în care spera să o evite. Ar fi fost urât din partea lui. Mai urât decât tot ce se întâmplase până atunci. Poate i se păruse numai? Deschise ușor ușa de la baia mare și înlemni în prag. O femeie făcea baie printre florile ei de lotus. Părul blond, lung, i se lipise de spatele arcuit în timp ce își dezvelea trupul tânăr, perfect pentru o reclamă. Se săpunea cu gelul Dianei preparat cu miere și migdale, mirosind
(II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352209_a_353538]
-
Să tot stai în starea aceasta mii de ani! Cred acum pururi, cu conștiința iluminată, aceasta este menirea omului. (gâtuit) Așa va deveni omul, devenind nemuritor prin creație și luciditate. (rugându-se ) Doamnee, lasă-mi mintea trează în starea aceasta. Înlemnește-mă așa pe vecie ... ( ca și cum Dumnezeu l-ar fi ascultat rămâne împietrit în poziția aceasta, privind în depărtare cu ochii deschiși. Valurile mării se aud tot mai tare lovindu-se de stânci. Țipetele pescărușilor răsună limpezi, sfâșietoare, din ce în ce mai tare, ca și cum
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
un televizor încastrat în peretele din fața sa. S-a văzut pe ecran, în fața barului, intrând, întrebând, căutând, așezându-se și discutând cu Omar. - Sonor! A comandat Omar și locotenentul a mânuit telecomanda. Toată întâlnirea a fost filmată, înregistrată. Fănel a înlemnit. Nu știe ce culoare aveau obrajii lui și nu-și amintește ce a gândit în următoarele cinci minute. Poate doar că a ridicat paharul la gură și l-a golit dintr-o înghițitură. Și apoi, nu mai știe cât a
ISPITA (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346487_a_347816]
-
afle, trecând peste expresia „polițistul tău” pe care nu a agreat-o. - Pentru că au nevoie de el. Și Poliția și alții... Oameni de afaceri cu mafia lor împuțită! E un vândut și trebuie să vândă pe alții. E clar? Mariana înlemnise. Ceea ce afla și felul în care-i vorbea șeful de sală, cel puțin de moment, au redus-o la tăcere. Simțea o teamă nelămurită în suflet și se ghemuise toată în scaun. Îl privea pe nea Vasile cu ochi mari
ISPITA (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355783_a_357112]
-
distrat, o amenință cu zâmbetul pe buze) Dar am să-i dau o chenzină, C-a plecat fără să-mi spună. FLOAREA: Ca să vezi ce dandana!... Nu sunt eu nevastă-ta, Care-n poartă te-aștepta? (mică pauză, suspans) Și-nlemneam noapte de noapte, Până-n zori... Nu se mai poate! Ropata am mișcat puțin... Să mai beau și eu un vin; Nu făcui, Gheorghiță, bine? GHEORGHE: Cine mă ține pe mine, (o strânge-n brațe) De-s frumos și-mi merge
CINE MĂ ŢINE PE MINE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354783_a_356112]
-
distrat, o amenință cu zâmbetul pe buze) Dar am să-i dau o chenzină, C-a plecat fără să-mi spună. FLOAREA: Ca să vezi ce dandana!... Nu sunt eu nevastă-ta, Care-n poartă te-aștepta? (mică pauză, suspans) Și-nlemneam noapte de noapte, Până-n zori... Nu se mai poate! Ropata am mișcat puțin... Să mai beau și eu un vin; Nu făcui, Gheorghiță, bine? GHEORGHE: Cine mă ține pe mine, (o strânge-n brațe) De-s frumos și-mi merge
CINE MĂ ŢINE PE MINE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354787_a_356116]
-
sinchisească ... trăiam cu certitudinea, că suntem singuri, toată lumea se evaporase la 100 de grade. - Stai să o dau jos că ne încurcă! Și își azvârli bluzița în capul lui Edy, de care uitase. Edy nu făcea în continuare nici o mișcare ... înlemnise, nici nu mai respira ca nu cumva să ne incomodeze și să supere gazda, dar mai ales, că nu mergea nici un troleu pe care putea face blatul până la cămin. Într-o pauză, Giulia își aminti din nou mânioasă: - Edy, de ce
ANII MEI APOCALIPTICI de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355527_a_356856]
-
ta mă duce de dor către sminteala! Geloasa sunt pe noi, chiar pe iubirea noastră Iubitul meu frumos, iubirea mea albastră! SĂRUTUL Pulsul aleargă, mâini tremurânde Pașii de ceară, trupul plutind Buze de abur, ore flamande Părul în vânt, chip înlemnind Spatele geme, pieptul răcnește Palmele ard, pieptul vibrând Brațele umbre, trupul râvnește Coapsele reci, glezne arzând Gândul răsună, ochii visează Umeri tresaltă, vocea e muta Suflul e rece, pulsul dansează Glasul se stinge, vrerea-i tăcută Tălpile - focul, trupuri zvâcnind
VERSURI DE DRAGOSTE de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346097_a_347426]
-
Acasa > Versuri > Iubire > VIOARA... Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1811 din 16 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Brunetezi vioara la care toarce dorul înlemnindu-i cântul suflecat și trist mânile boeme bombănesc fiorul în ochii-ți de iarnă plânge-un ametist ciupești cordelina firului din mine creat de-ntuneric sub al pânzei trac cu-amintiri ce surpă galbene suspine din chipul de înger făcând
VIOARA... de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369881_a_371210]
-
ciobească stelele pline de neliniști din ochi, în care-mi ațâțaseși fărădelegile, pentru ca tu să nu dispari niciodată din umbra-ți! se făcuse frig în liniștea asta în care,urlau veșniciile pe sub suflet, cineva se apucase să-mi tragă chipul înlemnit printre niște rădăcini ostile, eu... eu te iubisem o eternitate în umbra unei singure zile! Referință Bibliografică: TE IUBISEM ÎN UMBRA UNEI SINGURE ZILE! Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1864, Anul VI, 07 februarie 2016. Drepturi de
TE IUBISEM ÎN UMBRA UNEI SINGURE ZILE! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369965_a_371294]
-
altul, năprasnici, negri, cu fălcile umflate, gata să-și sufle agoniseala. Parcă cerul nu-i cuprindea și voia să-i zvârle dincolo de zare. Un fior îmi împunse strașnic în imimă și ca o gheară se încleștă asupra ei sugru- mând-o. Înlemnisem cu mâinile lipite de fereastră, cu ochii pironiți în caierele cenușii, cu nasul strivit în geamul înghețat. Simțeam cum creaturile înfuriate stau să mă înghită și nu aveam puterea să plec sau măcar să strig. ,, De-ar fi mama lângă mine
MAGIE de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370495_a_371824]
-
Angela Gheorghiu. Părerea mea este că talentul românesc se afișează în această perioadă cu voci de mare calitate. Ați cunoscut mari celebrități din operă, care pentru noi sunt columne ce tind spre eternitatea valorilor universale, neatinsă cu privirea fără să înlemnim de emoție. Ce vă amintiți despre Sergiu Celibidache, Toscanini, Herbert von Karajan...? Celibidache era preocupat să își îmbunătățească propria imagine, trăia și simțea degajat tot ce exista în jurul său, avea umbre mari de aroganță și mândrie, exprima opinii directe neelegante
VIRGINIA ZEANI CONVORBIRI AFECTIVE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1078 din 13 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353354_a_354683]
-
tine, feciorul meu, aici în viul pădurii? - m-a întrebat el, văzându-mă îngrijorat. -Am pierdut o vacă!- i-am răspuns eu scurt, tremurând de frica necunoscutului. Dar dumneavostră cine sunteți?- am insistat eu. -Eu sunt Dumnezeu! Auzind acestea, am înlemnit. Am făcut legătura cu visul meu de azi noapte și pur și simplu m-am zăpăcit. Semăna exact cu făptura din vis, care-mi populase imaginația toată noaptea. Nu știam dacă mai trăiesc în realitate sau mi se continuă visul
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]
-
ca un ciob de sticlă, fulgerător, un cap mic și cu cârlionți blonzi “agățaț” cu mânuțele de colțul unei lespezi crăpate și tocite de timp care se profila în imediata apropiere a drumului pe care-l aveam de parcurs, am înlemnit, mi-am zis că nu poate fi adevărat că este băiețelul meu, îl știam lângă ceilalți acasă, stătea prins, aninat de un crâmpei de stâncă colțuroasă la câțiva metri de pământ, mi-a luat piuitul, n-am mai putut nici
PASTORUL KEITH ŞI INDIENII NAVAJOS(II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354249_a_355578]
-
mâini - adevărate prelungiri iscate din lava ce se scurgea dinspre sine... Apucase să-și pregătească vopselele, anticipând mental formele când, privind spre pânză văzu... beznă! Se cutremură. Totuși crezu că e ceva trecător, o vremelnică slăbiciune... Dar nu fusese așa. Înlemni cu mâna dreaptă suspendată, sperând în revenire. Astfel îl găsise sculptorul, al cărui atelier se învecina cu al lui. Aflat în criză de inspirație, glumea, prietenul trecuse ca să-l salute. Și, de atunci, trăia o noapte prelungită... Groaza beznei îi
ICONARUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353962_a_355291]