499 matches
-
ochii la cei doi obraznici cum îi numeau ele, care între timp solicitaseră câte o sticlă cu bere și fumau la masă. Muzica formației cânta de zor pe scenă, iar perechile se învârteau pe ring în ritmul muzicii. Ana rămase înmărmurită când ridică ochii din farfuria sa auzind un „Bună seara”, spus pe un ton liniștit și de o voce necunoscută. - Bună seara, murmură și ea abia auzit, ridicând privirea spre vizitator. - Ocupat? - Nu, liber mai reuși ea să îngâne. În fața
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361585_a_362914]
-
mea fiică, Rază-Albastră, ca soție pentru fiul tău cel mare. Îți trimis și multe daruri. Fiica mea va sosi în curând la palatul tău, însoțită de alaiul ei! Aceasta este voința puternicului Împărat al Țării Răsăritului!” Cei de față tăcură înmărmuriți. - Acum adu-mi pergamentul ca să-l sigilez! rosti împăratul. Dar, în liniștea care stăpânea Salonul, o voce se auzi: - O clipă, doar! Prea înălțate Împărate! - Cine strigă așa? zise împăratul. Cine îmi nesocotește mie porunca?... - Sunt eu, Fulgerul-Alb, fiul cel
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
răvășit de farmecile Didinei. Cum ajunse lângă pridvor, începu să urle de ”durere” că rupea sufletul și unui preot ce-i învățat cu jealea omului la necaz, dar gazdele noastre ospitaliere, atente cum nu se poate cu boierul, au rămas înmărmurite și-l priveau cu milă. Intraseră în panică și, neștiind ce să-i facă pentru a-l liniști, nebănuind ce i se întâmplase de-i așa de disperat, căci țipa mai abitir decât o femeie în patimile nașterii, își dădeau
PARTEA A VI-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351763_a_353092]
-
țes păianjenii pe ochi; O vioară-și cheamă jalnic pe arcușul ei postum, Cântecul uitat pe-o frunză-un descâtec de deochi... Dinspre alte anotimpuri ce-au plecat în altă vreme Eu aștept înmugurirea vieților pierdute-n nopți; Stele stau înmărmurite și așteaptă să le cheme Un destin înscris în piatră...eu stau dincolo de porți Și aștept să îmi deschidă cineva să mă adune Ghemuită-n colivia întrebărilor ce vin: De ce, unde, cum și cine hotărăște să răzbune Albul florilor din
SCÂNCETE DISCRETE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352035_a_353364]
-
Moisa CROCHIU* lui George ROCA Australia În țara cangurilor dus El s-a tradus și ne-a tradus, Cu ale sale fantezii, În proză și în poezii... Și în cuvinte îndrăznețe, Încărcate de...esențe. Cu noblețe, ne-a cioplit, Timpului înmărmurit, Peste țări și peste lumi; Ca români, ca oameni buni, Simplu și convingător Cu sufletul...tricolor. Poartă peste lumi afară Dorul dragostei de țară, Spiritul străbun, mândria, Limba sfântă, România. Vorbelor, mai dulci ca mustul, Le-au simțit cu toții gustul
CROCHIU, POEZIE DE GAVRIL MOISA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352316_a_353645]
-
de unde o primise sau de la cine. Pietricelele aruncau sclipiri jucăușe, reflectau lumina becurilor. Îi căută perechea...nu era. Doar una. Ciudat. O puse pe mână. Se făcu întuneric. Oh.. nu acum...o pană de curent. Lumina se aprinse brusc. Rămase înmărmurită. Era un vis ... Un bar? O încăpere mare, iluminată difuz, cu lume pestriță. Bărbați în smochinguri negre și femei elegante cu toalete incitante. Orchestra cânta o melodie de jazz, ca o tânguire de dor. Oamenii treceau pe lângă ea însă nu
O NOAPTE DE VIS... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350852_a_352181]
-
apoi s-a ivit și al doilea personaj îmbrăcat într-o tunică veche militară, care îi ajungea până la genunchi. Cei doi aveau niște căciuli mițoase de oaie, vechi și roase care le acopereau urechile și fruntea. Amândoi lucrătorii au rămas înmărmuriți, dar cel mai contariat era paznicul care nu putea să realizeze când și cum au intrat cei doi în grajd? Atunci Simonică a luat inițiativa și i-a chemat pe cei doi mai în lumina unui bec de serviciu. Ce
CICLUL TUNICA SI SUMAN; OASPEŢI SURPRIZĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 717 din 17 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351727_a_353056]
-
dinăuntru străluceau de bucurie că niciodată. „Mare înțelept, știu că ești mai retras de felul tău, dar vreau să-ți mulțumesc din suflet și să-ți povestesc cât de mult m-ai ajutat!", spuse olarul. Apoi deschise ușa și rămase înmărmurit. Înăuntru, dincolo de ușă, era doar o oglindă. Autor necunoscut (sursa INTERNET) aprilie 2013 Referință Bibliografică: George ROCA prezintă: OCHII - POVESTEA OLARULUI LENEȘ ȘI A ÎNȚELEPTULUI MUT / George Roca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 826, Anul III, 05 aprilie 2013
OCHII – POVESTEA OLARULUI LENEŞ ŞI A ÎNŢELEPTULUI MUT de GEORGE ROCA în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345681_a_347010]
-
Atunci a jurat răzbunare și a pornit în căutarea unui alt tovarăș de luptă. L-a găsit pe Badea. Acesta umblase prin lume, încercase multe meserii dar nu se putea așeza nicăieri. Cânta din fluier iar cine îl auzea rămânea înmărmurit. Iubise și el o fată, în tinerețe, dar aceasta s-a măritat cu altul, cât timp a fost Badea la oștire. Auzind că iubita sa Veta s-a măritat cu altul, atunci a plecat prin lume, lăsând pe ceilalți cinci
COMOARA DIN BULZ DE CONSTANTIN GEANTĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352192_a_353521]
-
decât cea care te doare! Purcelul nostru”evadase” din sac și zăcea în mijlocul portbagajului! Toate sticlele din dulăpior erau împrăștiate, nu știam atunci din care se scursese lichid și, împreună cu mizeria de la porc, portbagajul arăta ca o cocină. Toți eram înmărmuriți și nu știam ce să facem. Eram în jurul mașinii, parcă eram în jurul unui sicriu. Nu puteam scoate un cuvânt iar eu mă uitam cu coada ochiului la socrii mei, (veniți și ei în vizită, să-și vadă nepotul) să le
PURCELUŞUL GHIŢĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356416_a_357745]
-
pe Ghiță. În momentul când l-au tranșat, au găsit în stomac mașinuța teleghidată, aproape întreagă iar o roata lipită de esofag care nu alunecase când a îngurgitat-o. Probabil îl enerva, de aceea avusese stările acelea. Toți au rămas înmărmuriți. Sâmbăta când am ajuns la țară, Ghiță era deja cârnați, șuncă, jumări, cotlete, o parte puse în untură la borcane, o parte în congelator. Și ca să-i fie sufletul ușor, i-am făcut și o pomană lui Ghiță, anuntând frații
PURCELUŞUL GHIŢĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 287 din 14 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356416_a_357745]
-
mea, unde-i plecat Și ai utat de bărbat?... Am să-i arăt cine sunt, O să mă găsească în birt. (Intră în crâșmă și o vede pe Florica în mijlocul petrecăreților, cărora le cântă și joacă de mama focului. Gheorghe rămâne înmărmurit, își face cruci, se lovește cu palmele peste frunte, e un pachet de nervi) Eu mă vait și grijă-i duc, Ea cântă ca un haiduc... Eu la cratiță munceam, Floarea mea e la bairam... Ia s-ascult ce cântă
CINE MĂ ŢINE PE MINE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354783_a_356112]
-
mea, unde-i plecat Și ai utat de bărbat?... Am să-i arăt cine sunt, O să mă găsească în birt. (Intră în crâșmă și o vede pe Florica în mijlocul petrecăreților, cărora le cântă și joacă de mama focului. Gheorghe rămâne înmărmurit, își face cruci, se lovește cu palmele peste frunte, e un pachet de nervi) Eu mă vait și grijă-i duc, Ea cântă ca un haiduc... Eu la cratiță munceam, Floarea mea e la bairam... Ia s-ascult ce cântă
CINE MĂ ŢINE PE MINE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354787_a_356116]
-
Un leagăn de foc luminează pașii unei perechi de leagăne adolescente. Ea își șterge preocupată broboanele de nori,apoi conform orarului ocazional,plânge pe-un scutec de sceptic. Unui leagăn i-a sărit o doagă și celelalte leagăne au zărit înmărmurite fantoma unui fir de iarbă! Contrar pronosticurilor au început să plângă paralel ca niște veritabile leagăne cibernetice. Cale de câteva zile de plâns s-a auzit vestea. Îngerul atomic a clipit șiret,visând în clipa următoare un om: poate mai
DEŞERTUL DE CATIFEA (48-49) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 876 din 25 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354918_a_356247]
-
și noaptea/ de pe genele tale. (ÎNTOTDEAUNA). Idealul elevării spirituale este una dintre constantele acestor versuri. Durerea, sau amintirea ei, populează acest univers al complexității, acolo unde izbucnirile vindicative nu își găsesc loc. Doar neliniștea e omniprezentă, ca o permanență lunară înmărmurită. Asemenea ipostaze, când stelele s-au ascuns în luceferi,/ luceferii s-au învelit cu nori,/ norii au uitat să se joace,/ joaca a uitat că există! (NIMICUL DE PRETUTINDENI), determină irumperea irepresibilă a dorinței evadării din circumstanțele constrângătoare proprii mundaneității
CRONICĂ LA VOL. FĂRĂ TITLU/OHNE TITEL, VIORELA CODREANU TIRON de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 608 din 30 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355320_a_356649]
-
ce se ridică-n eter. Și așa muri bătrânul, pași pierduți în anotimp Undeva în grosul nopții bocăne a deslușire S-au stârnit războaie grele între zeii ce-n Olimp Un străin zărit-au pașnic ce venea spre nemurire. Adieri înmărmurite nu mai cad prin frunze moarte Stele înghețate sloiuri țintuite par pe veci Luna ce-a privit dezastrul a fugit așa departe Încât nu mai simte pulsul astrelor pustii și reci. Manuscrise scrise-n grabă au căzut din trupu-i mort
MOARTEA CĂLĂTORULUI, IOAN GROŞARU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356951_a_358280]
-
lână, cu diferite modele și culori, țesute tot de ea, în război. Am rămas singură în casă. Nu știu ce mi-a venit și am luat foarfeca și am tăiat toată dantela de la cearceafuri. Când a venit mama în casă, a rămas înmărmurită văzând mormanul de dantelă în mijlocul camerei și cearceafurile care arătau jalnic. Pe urmă, toată ziua eram în livadă, în vârful pomilor; ba, când adunam frunze de dud pentru viermii de mătase, ba, după fructe și de fiecare dată îmi agățam
INSECTARUL de VASILICA ILIE în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356664_a_357993]
-
trăgeam de codiță. Iar în ochii ei de mure, Boabe de mărgăritar Se scurgeau încet și rar, Cum pe frunza din pădure Picuri roua-ncet își lasă Dimineața-n faptul zilei. Roși erau ochii copilei Și-o privire fioroasă ! ... Că înmărmurit stăteam: Ea venea tiptil la mine, Chicotea: „Ce e cu tine?” Si râzând ... ne împăcam. Stradă veche, de-altădată, Cu tei falnici și bătrâni; Care-mi fură amici buni ... Tristă ești și-ntunecată. Vioara nu mai vibrează, Banca-i demult
STRADA VECHE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355258_a_356587]
-
De ce și-o fi amintind acuma de ea. Mărțina e răvășita, nervoasă. A tras curelușa poșetei pe umăr și simte cum aceasta îi sapă în carne. Durerea fizică îi priește. O dezmeticește. S-a dezlipit de dalele pe care părea înmărmurita. Face drumul în arc de cerc, se prelinge de la un exponat la alt exponat... A făcut deja turul sitului cu arme, pe cel de la însemne și trofeie vechi, militare. - Nimic de valoare! Spune aproape cu răutate și pentru că știe că
VARA LEOAICEI, FRAGMENT DIN ROMANUL IN LUCRU de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370852_a_372181]
-
a plânge vița O albinuță-n grabă și-a rupt o aripioară Trecând ca o furtună prin flori de liliac, Ce-și răspândesc parfumul prin curtea primenită A casei dintre munți... Stau singură-n cerdac Respir cu toată ființa, privesc înmărmurită Splendoarea ce-ți dă-n taină, o liniște divină Tot ce înseamnă viață, din ciuturi vechi renaște, Renaștem noi, pribegii prin datina creștină, Când așteptăm, smeriți, Lumină-n prag de Paște. ÎN SATUL MIROSIND A PÂINE... Stă liliacul să-nflorească
FLORILEGIU DE PRIMĂVARĂ (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370996_a_372325]
-
băiat că măcar el să păstreze numele. Și atunci fiul n-are ce face și-i spune: „Nu am vrut să te necăjim, dumneata ești un om cumsecade, dar știi ce înseamna Wonzenkeisser? Împăratul ploșnițelor! Asta inseamna!”. Bătrânul a rămas înmărmurit, a verificat, s-a dovedit că așa este și, mai rău, toți au știut treaba asta și nu i-au spus. Apoi, într-o dimineață la clubul pensionarilor, omul nostru a povestit, așa într-o doară, ca la insistențele copiilor
UN NUME DOMNESC de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371038_a_372367]
-
și au reușit, firește ! - să-i readucă la viață. Într-unul dintre cazuri, unul dintre pacienții reanimați după un stop cardiac s-a arătat foarte furios și a spus medicului: - Doctore, să nu-mi mai faci niciodată așa ceva ! Medicul rămase înmărmurit. - Nu înțeleg. La ce anume te referi ? - Nu am vrut să mă întorc, înțelegi ? M-ai tras înapoi în trup cu forța ! Bănuind despre ce este vorba, doctorul l-a rugat pe pacientul readus în plan material să-i povestească
VIAŢA NOASTRĂ CONTINUĂ ŞI DUPĂ MOARTEA TRUPULUI ! (PARTEA A TREIA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370542_a_371871]
-
de fericire imensă pe fața imobilă”. În schimb, povestirii ” Apelul” autorul îi adaugă reveriei diurne o semnificație premonitorie, un mesager al invizibilului aducând informația, inaccesibilă conștiinței noastre de veghe: ”Mirat, îmi scot mobilul și verific apelurile din seara respectivă. Rămân înmărmurit: apelul de pe telefonul fiică-mi era consemnat la ora 10 și 9 minute!”. Totul apare, ca un mesaj dintr-un alt timp, care înregistrase ora de naștere a nepoatei sale. În ”Frumoasa venețiană” , oglinda, care aici devine magică, introducând o
ELISABETA IOSIF ÎNTRE VIS, ÎNGERI ȘI CONECTAREA LA DIMENSIUNI SUPERIOARE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370656_a_371985]
-
interesele clanului. Socrul lui Ștefan, fost director general la fabrica de avioane Bacău, le-a lăsat mașina și le-a cumpărat vila, părinții doctorului Trăistaru, au participat la dotarea acesteia. Când au intrat în încăperea de baie, Săndica a rămas înmărmurită. În nici un hotel sau restaurant prin care a trecut în timpul studenției însoțită de sirian sau de conferențiar nu a văzut așa ceva. Pereți din marmură de cea mai de buna calitate, obiecte sanitare din porțelan la culoarea opalului, iar cele metalice
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]
-
parcă un cearceaf pe el și pe cap purta ca domnitorii o căciulă aurită. - mă întreabă el cu un glas blând și binevoitor. - l-am întrebat eu, speriat de făptura lui în miez de noapte. - îmi răspunde el. Am rămas înmărmurit, cum adică eu să mă întâlnesc cu Dumnezeu? - l-am rugat eu. Și m-a luat de mână și m-a urcat la ceruri pe scări de mătase printre îngeri și serafimi care ne înconjurau cu tot alaiul lor...< Am
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353443_a_354772]