489 matches
-
cu haina și pălăria de paie în brațe și buzunarele vestei îndesate cu țigări, creioane și cărți de vizită - avea cartea lui proprie de vizită: „Happy Kellerman, reprezentantul Companiei March de cărbune și cocs:“ un cocoș care alerga o găină înnebunită, iar dedesubt cuvintele: „Când spun o vorbă, e vorbă!“ Intra în birou, verifica rezistența unei scânduri de pe cântar, punea ziarul Times pe plită, se învârtea pe-acolo, și apoi, pentru că eram până peste cap de ocupați, și era și tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
eu. Am simțit cum picioarele lui Caligula mă împing în momentul în care s-a ridicat de pe braț, și apoi am zărit culoarea propriului meu sânge pe panta pietroasă. M-am lovit de pământ și am alunecat. Am auzit nechezatul înnebunit al lui Bizcocho și țipătul lui Jacinto. Rostogolește-te mai departe, te rog! A strigat Thea. Augie, scumpule, rostogolește-te! Lovește cu copitele! E rănit! Dar una din copitele lui Bizcocho m-a pocnit drept în cap și mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Nu ești special. Ești ca toți ceilalți. Te plictisești repede. Nu vreau să mai te văd. Și acum și-a aplecat capul. Plângea. Pălăria îi căzuse de pe cap și atârna doar de bentiță. În adâncul pieptului meu, asemeni unei veverițe înnebunite care a fost prinsă într-un horn, în vălătucii tremurători și mătăsoși de fum, sălășluia o senzație înfiorătoare. Am încercat să mă apropii de ea, iar ea s-a îndreptat, s-a uitat în ochii mei și a strigat: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
putut spre bărci și am încercat să dăm una jos. Dar ea se înțepenise. Am strigat la el să sară în ea să vadă ce porcărie se întâmplase. Dar n-a părut să mă audă, iar ochii lui mă priveau înnebuniți. „Suie-te!“ i-am urlat, cu o voce straniu răgușită de teroare. Apoi am sărit eu să eliberez barca, și cârligul s-a desprins, și i-a dat drumul atât de repede și cu un asemenea impact pe apă, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
brațele în jurul coastelor. Modul în care m-a prins mă imobiliza. Am tot dat din picioare în timp ce el mă strângea din ce în ce mai tare, până ce n-am mai fost în stare să respir. Era nebun. Era un ucigaș. Două creaturi de uscat înnebunite care se zbăteau pe întinderea apelor, obraz lângă obraz, cheltuindu-și toate forțele pe care le aveau. L-aș fi omorât dacă aș fi fost în stare. Dar el era mai puternic. S-a aruncat peste mine cu toată greutatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
din tribunele de la Yankee Stadium. — Nu mai suport! a țipat ea. Haide să ieșim de aici și să mergem undeva de unde să pot telefona. Trebuie să-i telefonez lui Muriel și să-i explic că am fost opriți. E, probabil, înnebunită! Când s-a produs Armageddonul local, doamna Silsburn și cu mine ne-am întors cu fața la stradă ca să vedem mai bine. Acum ne-am răsucit din nou pe strapontinele noastre ca să ne privim liderul. Și, posibil, salvatorul nostru. — Pe Seventy-ninth Street
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
numărul echipei câștigătoare și, speriat, mi-am frânat fuga cu stângăcia unui albatros care se oprește din zbor. Urmăritorul meu era, bineînțeles, Seymour, care arăta și el la fel de speriat. Ce s-a întâmplat? Ce s-a întâmplat? m-a întrebat înnebunit. Continua să mă țină de maiou. M-am descătușat din mâna lui și l-am informat în limbajul oarecum scatologic al cartierului, pe care nu-l voi reproduce aici cuvânt cu cuvânt, că nu s-a întâmplat nimic, că pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
spre fereastră. Crezi că lui Lazăr îi este bine acolo? Acum două-trei minute mi-a telefonat nevastă-sa: nu mai au nici lemne și nici mîncare, i-a spus la telefon. Plîngea. Mă ruga să fac ceva. Ce? Toată lumea e înnebunită, uite ce-i afară. Am întrebat și eu; au început să se desfunde șoselele, dar... Asta nu se face bătînd din palme. Hai, nu mai fi supărat. Ne vedem deseară la vizionare. Mihai murmură un salut și iese. Dinspre scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nostru sănătos. Dacă te întîlnești cu soțul meu seara asta, să-ți ții gura. N-o să afle nici de la mine nimic. Ai înțeles?! Înainte ca Mihai să mai spună ceva, Maria se întoarce și iese, trîntind furioasă ușa în urmă. Înnebunit, vîntul se zbate în fereastră, gata s-o spargă. Unde s-o caut, unde? clatină încet din cap Radu. Spre Iași? Spre Valea Brândușelor? Dacă, vrînd să ajungă mai repede, a luat o mașină de ocazie!? Tu știi cîte mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de altă parte. Lili și-a notat impresiile imediat după pogrom: „Când a doua zi șdupă pogromț, luni, am Început să umblu pe străzi, să aflu ce s-a făcut cu cei patru ai mei dragi, sute de alte femei, Înnebunite și ele de groază, puneau aceiași Întrebare: «unde sunt ai mei». La Chestură ni s’a răspuns că toți au fost trimiși În lagăre. Pe străzi, Însă, erau zeci de cadavre, strânși grămadă... Umblu pe stradă ca biată... cineva Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
au lăsat au constituit mărturii din prima sursă, despre ultimele momente ale unor personalități cunoscute din această mare Comunitate, momente de decădere morală, de rapidă degenerare fizică și spirituală, provocate de Împrejurări independente de voința lor. Dar, desigur, nu evreii Înnebuniți au fost cei care s-au Înapoiat la starea primitivă a omenirii, ci acei care i-au adus În această stare 15. Apă Privarea de apă a celor Încarcerați a fost o politică oficială a organelor care au escortat trenurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
doctorii nu au fost Împiedicați să dea ajutoare”105. Reprezentanta Crucii Roșii locale s-a cutremurat de ce a văzut: „Într’un strat gros de murdărie de om și de sânge șzăceauț zeci și zeci de oameni În fiecare vagon, goi, Înnebuniți, lipiți Între ei ca sardelele, morți, muribunzi și vii șîmpreunăț... Duhnea Îngrozitor”106. Primii care au coborât au primit o ceașcă cu apă și un cub de zahăr de la medicii evrei (primii care au intrat În contact cu evreii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
să vedem. Tom o luă de mână și alergară împreună de-a lungul bazinului. O mică mulțime se adunase în jurul Pârâului lui Lud. Tom, făcându-și drum în față, văzu următoarea scenă bizară: Emmanuel Scarlett-Taylor, cu hainele ude leoarcă, țopăia înnebunit și neputincios în interiorul îngrăditurii ce înconjura izvorul. Se întâmplase un lucru simplu. Emma, tulburat de amintirea câinelui său, simțise o dorință subită de a se apropia de mica fântână și a constata cât e de fierbinte apa. A fost ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vrei? Nu-i vorba de asta. Nu mă vrei. Ai să vii la Belmont să-i faci o vizită? — Nu văd de ce-ar trebui. Crezi că trebuie? — Cum dorești. Mă rog, asta-i! Când vine domnișoara? — Mâine. Toată lumea-i înnebunită s-o vadă. — Dar de unde se știe? — Se știe. Toți mor de curiozitate să-i vadă nepoata. Vor să râdă. De ce să râdă? — Lumea întotdeauna râde. Și voi două ce-o să faceți? Nu știu. Sper să ne distrăm. — Pentru unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
simplu considera că sunt bună la filozofie. Și eu... Și tu? Mă rog, îl cunoști pe John Robert sau îl cunoșteai... Crezi că tu nu faci parte pentru George din problema Rozanov? Sper că nu. Când am văzut cât de înnebunit era George, am renunțat la Rozanov. Și ai renunțat la filozofie pentru ca George să nu-și dea seama că tu erai în stare să te afirmi și el nu? Nu spune așa ceva! Asta s-a întâmplat în urmă cu secole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lături, dar nu fugi. Dimpotrivă, veni direct spre Alex, îi dădu ocol, apoi se repezi spre zidul garajului, izbind din fugă una dintre pubele și răsturnând-o. Vulpea se opri și începu să scotocească printre gunoaiele împrăștiate pe jos. Alex, înnebunită, alergă la următoarea pubelă, smuci capacul și începu să bombardeze vulpea cu gunoaiele dinăuntru. În același timp strigă, cu glas tare de astă-dată: „Oh, încetează, încetează, pleacă!“. Vulpea, cu labele-i negre îngropate între resturi și lături, o privi fix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
avu impresia că Pearl, răspunse: „Da?“ și după ce el răspunse: „Aici e Tom“, îi trânti telefonul. În cursul zilei de miercuri, Tom nu se gândise serios să încerce să o vadă pe Hattie, pentru că într-un colțișor al minții lui înnebunite știa că-i promisese lui John Robert să n-o facă; și, în orice caz, se temea ca nu cumva să afle John Robert. Era înspăimântat de represaliile acestuia. Joi, însă, era mult mai puțin convins că promisese ceva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Dați-mi-l! Cuvintele, șfichiuitoare și fierbinți, bolboroseau, reverberau și se rostogoleau... De nicăieri și de nicicând..., din beciul erelor..., în nici o limbă și ardeau pieziș, pizmaș, înfricoșat, prin aer... Orgiastic! Ca tăciunii! Sporindu-și mânioase amplitudinea, către registrul nechezatului înnebunit, săgnit, copleșitor, al cailor stârpiți și ciopârțiți, în bătălia de la Zama: Vreau Po-ti-rul! Vrei, pe aia... zice calm Bursucul. Întâi și-ntâi, că nu e deloc al tău, se bagă pe fir Iepurele, bățos, cu perdaf și cu osârdie contabilicească
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
târăsc sau înoată și va doborî păsările zburătoare, din văzduh! Va stârpi și va pârjoli pajiștile, florile și verdeața câmpului, soiurile ierburilor celor cu sămânță și pomii roditori...! Pe Avocat, îl chinuie din rărunchi apăsarea, viermuirea brutală, căznită, a morților înnebuniți și năvăliți ca viespile la stupină, tăbărâți pe spinarea Poetului, care continuă să-l apere, ca o pavăză, cu întregul lui trup. Apoi, Stăpânul va înnegri Soarele și va înghiți Luna! Va scufunda munții cu stâncile și uscatul în mare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pijama, pentru că de când trecuse tristul prag al celor cincizeci de ani nu mai suporta curenții de aer și În martie fusese țintuit la pat, anchilozat. Era umedă pijamaua, și era umedă de salivă și fața de pernă. Inima Îi bubuia Înnebunită, aproape să cedeze. Avea În gură un gust de infarct. Scena se desfășurase cu un realism atât de accentuat, Încât Îi era greu să creadă că sediul partidului fusese Închis și acum, În locul lui, era ambasada unei țări orientale, deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
prinși în șarada lor misterioasă legată de scăldătoarea pentru păsări. — Sigur, da. Ar fi grozav... zicea Pabblem. Colin, ești extraordinar... Când Pabblem venise la St George cu șapte ani în urmă, consiliul școlii îl aclamase ca pe „candidatul-care-va-aduce-o-undă-de-aer-proaspăt“. Toată lumea era înnebunită după el. Avea treizeci și șapte de ani pe atunci - cel mai tânăr director pe care îl angajase vreodată școala - și, spre deosebire de predecesorul său, melancolicul Ralph Simpson, despre el se zicea că ar fi „foarte bun la comunicare“. Ca director
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
sparge plictiseala, bolundeii trag de zăbrele și rîd. Măăă, n-auzi? Petculeee! zbiară sora enervată. Apoi, de undeva din salonul nostru, se aude pierit o voce: Daaaa. Mă Petculeee, dar-ar dracii În capu’ tău! se aude femeia de afară, Înnebunită. Daaa, vine iar răspunsul stins, de undeva din salon, ăștia din fereastră Încep să rîdă și mai tare, deși sînt un pic confuzi, pentru că nu Înțeleg de unde vine vocea, se animă și trag de gratiile de fier. Măăî Petcule, unde
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Pari neschimbat! - E o părere, răspunsei și ochii mi se fixară într-ai ei, neverosimil, neputând să se smulgă acelei atracții nemaipomenite, din lungimea timpului când venisem aici prima dată, încât se auziră - pentru urechile noastre - între noi, zgomote de înnebunite foșniri de mătase. După o oră sau două, imediat după masă, ne duserăm, mama Anei, Ana și eu, acasă la soția lui Lung. O îmbrățișai și spunându-i că am venit special, acum, în săptămâna mare să mă închin la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
un magazin pentru mamă și copil unde era Înconjurată mereu de copii și femei Însărcinate. Chanel ridică din umeri. —Habar n-am. Bănuiesc că normal ar fi să fug mâncând pământul de chestii de genul ăsta, spuse ea. Dar sunt Înnebunită după bebeluși și copii și să mă ia naiba dacă am să mă feresc din calea lor și am să mă las Învinsă de probleme. Știu sigur că Craig și cu mine trebuie s-o ținem tot așa cu fertilizarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
scop imediat urmărit de capitalist. De asemenea, nici câștigul izolat, ci procesul neîncetat de a câștiga. Această tendință absolută de îmbogățire, această goană pătimașă după valoare îi este comună capitalistului și tezaurizatorului, dar în timp ce tezaurizatorul nu este decât un capitalist înnebunit, capitalistul este un tezaurizator rațional. Sporirea neîncetată a valorii urmărită de tezaurizator prin tendința de a salva banii de circulație (de a scoate bani din circulație n.n.), capitalistul, mai deștept, o obține abandonându-i într-una circulației"127. Marx subliniază
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]