192 matches
-
însuflețirea și ațâțarea pe care i le provoca imaginea. Se uita departe, peste interlocutor : „Capul dispărea. Rămânea lumina trupului. Și clocotul, râsul, râsul fericit“. Capul grotesc se pierdea, transfigurat. În îmbrățișare, râdea, râdea dezlănțuit ! Vârtejuri de ape loveau în râsul înnebunitor, răsturnând încremenirea lumii, rosto golindu-se, rotindu-se, o dată și încă o dată. Ieși în poteca întunecată și pustie. Reîntâlni patrulele și câinii. Găsi subsolul unei vespasiene. Coborî, ținându-se la fiecare treaptă de balustrada metalică, rece, trecu prin dreptul unui
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
susțină și să ne propulseze în viată e cea intelectuală, că există legături de dragoste care rămận mult timp secrete, tocmai acum, încep să mă bậlbậi si să constat că dragostea este însăși viața noastră... Ochii aceia mari si negri, înnebunitor de negri mă priveau întrebători, lăsậndu-mi cuvintele să se rătăcească, să curgă neregulat ca vậntul sau ca pậraiele. Intr-un tậrziu, vizibil afectată, am conștientizat că Yon era îmbrăcat tot în negru, că un “noian” la fel de negru îi stăpậnea sufletul
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
îți pare rău imediat după ce l-ai spus, poate și pentru că nu știi ce te așteaptă, și treci dintr-o dată de la libertatea burlacului la constrângerea mariajului, care reprezintă barca de care-ți vorbeam, în care totul era monoton, sufocant și înnebunitor. O aventură care de obicei se termină brusc, fără curaj, cu dispariții neanunțate, totdeauna justificate de "nu am vrut să o rănesc, de aia am preferat să dispar fără cuvinte", rănind-o cel mai tare chiar cu această atitudine. Am
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
00000000000000000000000000căcatul ăsta iese În trombă. E acolo! Îl pot vedeo nu ticălosule icălosul. Capul și tot, Într-un morman de 000000000000000000000000000000000 supurează apă maro. Asta am și vrut! 000000000000000000000000000 000000000000000 000 Excursii masonice E acolo! Mă trezesc dintr-un somn Înnebunitor În care am picat de matol ce eram și văd chestia aia de rahat! Se târăște prin gaura curului meu, e Întinsă peste șoldurile mele. O ating. Ochii ei negri. Gura ei absorbantă și Încârligată. Ca o panglică de tagliatelle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
rânjetul de nedescris, totul. Cineva spunea ceva, ceilalți râdeau, strigau, aplaudau, eu priveam ființa aceea, masca aceea, viermele acela dintre aripile de treizeci și patru de ani anvergură ale vieții mele. Nici n-am priceput de îndată cine era în spatele fațadei aceleia înnebunitoare, idolului aceluia grotesc, dar am simțit brusc, la prima răbufnire a lui în privire, o alarmă a minții mele până în cele mai adânci și mai tăcute straturi, o țâșnire a sudoarei ca o aură galbenă explodată-n jurul corpului, o
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ușă, cu gemuleț mat în partea de sus, cu clanță, cu balamale, vopsite toate-n același cafeniu posomorit. Ciudat, limpezirea imaginii din perete nu se opri în clipa când atinse realismul perfect, ci continuă până când ușa căpătă o prezență halucinantă, înnebunitoare, așa cum niciodată nici un obiect văzut cu ochii nu ar fi putut-o avea. Vedeam, de parcă ar fi fost mărite de o sută de ori, fiecare crăpătură, fiecare grunjure de vopsea, fiecare pată de rugină de pe fiecare cui care susținea gemulețul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
prea avea sâni, și amândoi simțiră imediat atingerea plăcută a pielii; și chiar momentul acesta de contact intens o făcu pe Emmy să se întrebe cum de nu mai simțise așa ceva până atunci. Dacă n-ar fi fost atât de înnebunitor, ea s-ar fi simțit umilită că are treizeci de ani și nu înțelege ce e cu toată agitația asta. Nu că ar fi fost altfel decât absolut plăcut cu cei trei foști prieteni ai ei, dar acum? Cine avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
seară, mama ta, decăzută din visul acesta frumos, va constata că paltonul tău a fost dat la Întors și că cealaltă parte, iscusit ascunsă sub căptușeală, e roasă de timp și de molii, tu mărșăluiești În continuare pe câmpiile acelea Înnebunitoare și fiecare pas e gând și fiecare gând e Înger și nici nu-ți mai pasă de nimeni și nu-ți mai pasă de nimic. De papii ăia de la Roma n-ai habar și nici de firul roșu care leagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
vreun geniu. Demostrațiile și revelațiile l-au Învăluit ca o ronde infernale. S-a trezit prins Într-un vârtej de obsesii, de scrisori aiuritoare și absurde, de reporteri, intruși, invadatori, unii dintre ei relativ inocenți, dar de aceea și mai Înnebunitori, alții cu dorințe de răzbunare care l-ar fi putut Îndemna să Își dorească sfârșitul mai degrabă, să invoce călăul și securea. Să fi fost oare Întâmplător faptul că faima a venit prea târziu, că a venit, În felul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pavăză firavă. Cele două tentacule se unduiau haotic În jurul său. Îl evită pe primul. Și deodată, vâjâind, al doilea tentacul se Înfășură În jurul său, prinzându-l, cu saltea cu tot, Într-o menghină grețoasă și rece. Simți o strângere lentă, Înnebunitoare, zecile de ventuze pătrunzându-i În piele. Gemu Îngrozit. Al doilea tentacul reveni ca să se alăture primului. Era prins ca Într-o menghină. „Oh, Doamne!“ Tentaculele se Îndepărtară de pereți, ridicându-l În aer, În mijlocul cilindrului. „Pân-aici mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
i-a dat foc. Mai Încolo, sar dintre rînduri cîteva fotografii cu C. T. Vadim, Eugen Barbu și alți fotografi din Cișmigiu, care dau mîna cu degete lungi cu domnul Iliescu În plină putere dar fără concubină. Sub ei, un titlu Înnebunitor: „Criminali cameleonici”. Se Împlinesc doi ani de cînd tot spun, cameleonii sînt reptile insectivore, locuiesc În Africa și nu vin la noi În ruptul capului, fiind o specie arboricolă, adică stau În pomi, iar noi În pomi avem omizi insuficiente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ce călătoriseră, la sfârșitul veacului de dinainte, în orașul pe care îl descriau strălucitor și plin de podoabe, încât primul ei contact cu promisele frumuseți, ce îi fulgerau înaintea ochilor larg deschiși și înmărmuriți în ritmul care i se părea înnebunitor al taxiului, n-a fost decât dezamăgire, continuând să aștepte un an întreg - dar văzându-și de studiul ei, desigur, plin de întortocheli și obositor - să i se dezvăluie promisele frumuseți pe care i le ridicase în slăvi provincia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se foia de colo-colo. Dar Emily? Glumea? Era oarbă? Chiar nu-și dădea seama că nu eram fata care lucra pentru ea de mai bine de un an? — Sunt Andrea, Miranda. Sunt noua ta asistentă. Tăcere. Tăcere atotcuprinzătoare, insuportabilă, nesfârșită, Înnebunitoare. Știam că n-ar fi trebui să vorbesc, știam că Îmi sap singură groapa, dar pur și simplu nu mă puteam stăpâni. — Ăă, Îmi pare rău pentru Încurcătură. O să pun hainele astea pe umerașe, cum mi-ai spus, și o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cheie, asta-i tot, spuse ea. Și noi am fi putut s-o facem. — O să știm data viitoare. — Mi-au zis: „Ia-o-ncet, cucoană!“ — N-are a face, spuse Helen. Își luară ceștile de porțelan. Spuma berii se ridică Înnebunitor de repede pînă la marginea curbată a porțelanului. Dedesubt, berea era rece, amăruie, minunată. Helen Închise ochii bucurîndu-se de razele soarelui care-i cădeau pe față, plăcîndu-i la nebunie sentimentul de nepăsare, de vacanță, faptul că bea bere Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mai recunosc cînd sînt așa. Ca și cum... Dar nu putea explica; niciodată nu putea. De fiecare dată i se părea un gest copilăresc. Nu o putea face pe Julia să Înțeleagă cît era de oribil să ai În tine drăcușorul ăla Înnebunitor, ofilit, care să sară și să te consume, și cît de obositor era să-l Înghesui la loc În pieptul tău după ce-și făcea numărul; cît de Înspăimîntător era să-l simți acolo, cum trăiește În interiorul tău, așteptînd momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ce el dispăru, apoi o luă din nou la picior. Doar la trecerea spre etajul șapte Încetini din nou să-și tragă respirația, să-și șteargă fața cu batista și să-și aranjeze părul. PÎnă la ea ajunse un sunet Înnebunitor, un fel de hîrști-poc-poc-poc! de parcă ar fi explodat niște șrapnele minuscule. O luă repede pe coridor și deschise ușa, iar sunetul deveni aproape asurzitor; Încăperea din spate era plină de birouri și la fiecare se afla cîte o fată care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și completă diverse detalii; prinse eticheta de gulerul lui Helen. — Uite, ca un colet, vezi? Apoi ea și Mickey stătură În picioiare o clipă și priviră la oamenii care lucrau la demolare. Li se păru că umblă cu o Încetineală Înnebunitoare, pentru că era ceva ciudat În felul În care căzuse casa, zise Mickey, și făcea ca treaba să fie mai nebuloasă decît bănuiseră. Dar, În cele din urmă, dădură ciocanele la o parte și fixară frînghiile de o secțiune turtită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
degete, și în unghiile mele movulii, care mă dor. Mă uit pe pereți și ochii mi se rotesc observând totul, și mintea mea se rotește și ea și gândește întruna, pot auzi rotirea și rostirea necontenită a gândurilor înlăuntrul meu... înnebunitor. Nu mă pot oglindi la nesfârșit doar în propriile gânduri, veșnic învălmășite! Și totuși, trebuie să continui să gândesc și să scriu, e singura mea scăpare, altminteri gândurile mele nu ar avea unde să se ducă și s-ar strânge
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ajunge lângă el își dă seama că este femeie. Poartă un sac murdar pus peste capul cu părul ars în întregime. Râde cu glas gros, dement. Degetele negre, asemeni unor gheare, îl prind dureros deasupra cotului. Se oprește din hohotele înnebunitoare, doar pentru a urla către el: Copiii mei! Copiii mei! Unde sunt copiii mei? Se uită cu ochi sticloși către cerul invadat până atunci de avioane. Oare pot ei să-mi spună unde sunt? Au plecat! Blestemați să fie! Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
focul încleștărilor pericolul te îmbată ca un pahar de șampanie băut pe stomacul gol, instinctul de conservare aproape că dispare pentru că nu ai de ales decât între luptă și moarte. Dar aici, într-o aparentă stare de acalmie, mult mai înnebunitoare decât cea mai intensă canonadă, fiecare zi o trăiește cu impresia condamnatului care-și fumează crispat ultima țigară în fața plutonului de execuție. Cu toată uluirea și disperarea aduse de raidurile aeriene, bucureștenii încearcă să limiteze pe cât posibil pagubele. Iar unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ringul parchetat, devenit dintr-o dată prea strâmt, în isteria ritmurilor febrile de jazz. Văzuți fără sonor oamenii aceștia pot oferi imaginea exactă a unei crize epileptice colective. Din când în când sunetul strident al saxofonului este înlocuit de solo-uri înnebunitoare ale bateristului, primite cu chiote vesele și strigăte exaltate. Învăluite de lumina albăstruie a proiectoarelor, dansatoare echipate exotic cu pene ample susținute de ștrasuri strălucitoare, traversează scena elastice și surâzătoare. Unduirile circulare de crupă și sânii sumar acoperiți cu minuscule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
o poetică cinematografică pe care o vom regăsi în filmele de mai târziu, niciodată însă închegată atât de puternic și expresiv. Ce presiune exercită liniștea de pe ecran după minutele în șir în care claxonul defect al GAZ-ului a sunat înnebunitor ! Zgomotul surd al stadionului, contrapunctat cu imagini ale munților învăluiți în cețuri, trecerea trenuri lor care ritmează acțiunea, ușile batante ale vestiarelor de ștrand deschizându-se și închizându- se simultan, melodiile formațiilor Phoenix și Romanticii care încarcă imaginile cu sensuri
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Se va scurta scena din pat în care se insistă cu aparatul de filmat. - Se va scurta scena omorului servitoarei și al transportării corpului (va lovi doar o dată). - Se va scurta secvența fugii de la mănăstire. Nu va mai apare goana înnebunitoare a eroului și a celor două femei, ca și omorîrea uneia dintre ele. Cenzorii nu au nici o ezitare în a modifica chiar structura macro, pe tronsoane, a unui film celebru cum este Perechile, al lui Mario Monicelli : Către laboratorul Mogoșoaia
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Ne-ar fi azvârlit cât colo cu forța sa centrifugă dacă am fi încercat să-l încălecăm. Centrul discului era singurul loc în care te puteai afla în oarecare siguranță, și lupta pentru un loc cât mai aproape de acesta era înnebunitoare. Asigurarea stabilității O stabilitate asemănătoare caracterizează centrul de echilibru vizual. De-a lungul secolelor și în majoritatea culturilor, poziția centrală a fost folosită pentru a da expresie perceptibilă divinului sau altor forțe supranaturale. Zeul, sfântul, monarhul sălășluiesc deasupra îmbrâncelilor și
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
eventual până-n cap, pentru a revela națiunii chiloțeii (tot roșii, obvious!) muzicantei. Doar un exemplu de penibil. M-a mai enervat faptul că toate formațiile adunate-n pripă (cum strângeau oștirea voievozii „noștri“ atunci când treceau turcii Dunărea...) s-au axat înnebunitor, psihanalitic asupra dragostei. Nu există nimic altceva în viață decât o dragoste care poate fi exprimată doar în două stereotipuri și 20 de cuvinte în engleză și/sau română. La sfârșit, totul s-a terminat cu un scandal monstru, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]