161 matches
-
pagină tot acolo trădează existența, demult, a unei vârste a inocenței și, consecutiv, a fericirii autorului), Gabriel H. Decuble face aici pasul de la pastișa subțire la parodie și de la poezia afectat-clasică la negarea poeziei. Aflat în vână apocaliptică, autorul cercetează, înnegurat, lipsurile limbajului poetic, poncifele încă nedărâmate ale gândirii publice. Și apoi exultă, histrionic, pentru cât de mult îi rămâne încă de făcut. Gabriel H. Decuble, Eclectica, colecția „Poezie“, Editura Cartea Românească, 2007 Postuman în zodia corporealității Constantin Vică Să zicem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
urmare, exact invers decât în cazul Fridei) ca pe niște coșmaruri îmblânzite și îndulcite. Narcisismul ei a fost vizibil doar în galeria impresionantă de fotografii stranii, care proiectau în Leonor o femeie inabordabilă, intangibilă, însingurată, dar și teatrală (o îngereasă înnegurată, așa cum apare fotografiată într-o gondolă, în timpul unui carnaval venețian de la jumătatea secolului XX). Apropiată de suprarealiști, dar fără să fi făcut parte dintre aceștia decât formal (însă admirată de mulți dintre cei celebri), Leonor Fini s-a menținut mereu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
următoare, Gerhard a încălecat unicul cal al spitalului și a luat drumul spre Cingaly unde se găsea și o secție a "Gumzakului". Toată ziua am bătătorit din nou drumul până la poartă și înapoi. Spre seară Gerhard s-a întors, mai înnegurat decât plecase, și i-am scos cu greu câteva cuvinte din gură : "Cu greu am pătruns la căpitanul-comandant Antonov, care mă cunoaște. Mi-a spus că mai marii lui, cei doi colonei care fuseseră în inspecție în zonă, plecaseră chemați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
gândul cezura Vai vouă cititorilor dacă dispare cenzura Ori numai așa intra-vom în eternitate cu câte-o desagă de vameși în spate RUGĂ ÎN TREI I Fă, Doamne cum vrei numai nu seca Marea Neagră a ochilor mei Că-ndureratele înneguratele și vai! contestatele lor plângeri-priviri adună oștiri Încearcă-a străbate incontinuu trădate Raiuri promise speranțe ucise Străpung depărtările necuprinsele zările II Nici Munții Carpați ai răbdărilor mele nu-i lăsa, Doamne, să se macine-n stele C-atâta cât poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
cu resemnare față neobositei și obositoarei scrime orale a baronesei, eu mă relaxam alături de Bibiloni, un tânăr poet din Catamarca, convorbind ca un atenian despre poezie și provincii. Mărturisesc abia acum că la Început chipul Închis la culoare, mai curând Înnegurat, al tânărului premiant al mașinilor de gătit Vulcan nu m-a atras. Din pricina ochelarilor-bicicletă, a cravatei cu nod și elastic, a mănușilor de culoarea smântânii, m-am crezut În fața unui pedagog din noianul pe care ni l-a pus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ale cărui mâini au strâns mănușa mea de șevro. Comparați: În al patrulea medalion din galeria mea se ițește un personaj oriental. Nici nu l-am chemat, nici nu-l rog să zăbovească: e străinul, evreul care pândește din fundul Înnegurat al poveștii mele, așa cum pândește, și va continua să o facă, dacă legislația prudentă nu-l trăsnește, la fiece carrefour al Istoriei. În cazul nostru, numele Oaspetelui de piatră e Samuel Nemirovsky. Vă scutesc chiar și de cel mai mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
rămas și pe care Mareșalul îi ocrotește, sau redactori la Porunca vremii sau la Sfarmă piatră? - Miroane, nu m-am gândit, se bâlbâi Tib. Nu știa ce să mai spună și tăcu, dar nu prea opresat de cuvintele poetului, care, înnegurat, răsfoi ziarul (nu era Timpul) și începu să ne citească din el, adică din reportajul lui Tib, pasagii întregi, într-adevăr,antibolșevice... expresiile curente... cei fără cruce și credință... barbarii de la răsărit... Miron Paraschivescu se opri și izbucni în râsul
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
înseamnă legea". Dar dacă legea ți-ar cere să omori un cîine?" l-am încercat. N-a ezitat deloc: "Aș încălca legea". Și abia atunci m-am revoltat. "Eu valorez, deci, mai puțin decât un cîine?" Aruncîndu-mi o privire mustrătoare, înnegurată, semn că obiecția mea îi făcuse o proastă impresie, Hingherul s-a ridicat. Era și timpul. Afară se luminase de ziuă. Vălătuci de ceață atârnau deasupra țărmului și a mării, sub un cer sumbru și rece. M-am sculat să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
De-abia apuc să duc paiul la buze, că, din stihiile înaltului, se prăvălește un uliu, care îmi smulge hamburgerul cu ciocul și se îndepărtează iute. Merindele anexe îmi cad din mână, iar timpul, ieșit odinioară din matcă pentru un înnegurat prinț danez, se suspendă. Îmi trece prin minte că pasărea este avatarul temutului vultur al lui Zeus, trimis să ciugulească ficatul titanului Prometeu și reprofilat, din motive economice, pe produse de serie. Lumea din jur are reacții împărțite unii râd
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
E iarnă și el tot mai poartă uniforma albă de vară. Desigur, nu-și dă seama că e o pradă ușoară pentru patrula de coastă. Nu-ți poți imagina ce prost și nesăbuit e băiatul ăsta. — Chipul lui părea destul de înnegurat, spuse Ignatius. Artistul cu beretă și barbișon trecu și el pe Chartres Street, urmărindu-l preocupat pe marinar la distanță de câțiva pași. O, Doamne! Mi-e teamă că polițistul ăsta ridicol va strica totul. Se bagă peste tot ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de vină. Și acum iese și Hoitarul. Rupse Încă o bucată din plăcintă. În ceea ce-i privește, el e vinovat. Dar n-a făcut-o el! — Nimeni nu mai dă doi bani pe ce-i adevărat. Știi chestia asta, Laz. Înnegurat, Logan fu nevoit să fie de acord. Stătură și mâncară În liniște. — Și cum mai e cu povestea cealaltă a ta? Întrebă În cele din urmă. — Care din ele? Când mi-ai spus că o lași baltă cu Geordie-fără-genunchi, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
tubul acustic către șofer. Cu un suspin de ușurare, Amory s-a lăsat pe spate, pe pernele banchetei. „Pot s-o sărut“, s-a gândit el. „Pariez că pot. Pariez că pot!“ Deasupra, bolta era pe jumătate cristalină, pe jumătate Înnegurată. Întunericul din jur era rece, dar vibra de o tensiune puternică. De la club plecau cărări În toate direcțiile, Încrețituri negre pe pătura albă, cu mormane uriașe de zăpadă aliniate pe margini, ca mușuroaiele unor cârtițe gigantice. Au zăbovit o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Acolo se răsucește pe călcâie și mai privește o dată Încăperea. Aici au șezut și au visat: pe tăvița aceea pusese atât de des chibrituri pentru el; jaluzelele acelea le coborâseră, din discreție, Într-o lungă după-amiază de duminică. Cu ochii Înnegurați, stă și-și amintește. Vorbește tare): Ah, Amory, ce ți-am făcut? (Undeva adânc, sub tristețea Îndurerată pe care timpul o va vindeca, ROSALIND simte că a pierdut ceva și nu știe ce, nu Înțelege de ce.) CAPITOLUL 2 EXPERIMENTE DE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
În ziua aceea Însă timbrul Îi coborîse mult, vorbea rar. Mi se adresa cu seriozitate, ca unui om În toată firea, În stare să Înțeleagă și să reziste la un pumn al destinului. Mai degrabă vocea ei Încetinită, rărită și Înnegurată decît sensul cuvintelor m-a făcut să pătrund gravitatea noutății. Era În octombrie 1962, Împlineam opt ani, iar asupra planetei stătea să se năpustească războiul nuclear. La sfîrșitul verii lui 2013 Însă, după ce traversasem Carpații Orientali, urcasem În Apuseni și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
noianul gândurilor mele, cu care dacă vreau mă prăvălesc în „insula poeților” ca într-un carusel al vieții și al morții. În țipătul surd al cobzei Ridic ochii spre cer. Luna încă își macină aceeași pulberea de aur peste zarea înnegurată.Stelele par să-și astâmpere foamea cu gândurile rătăcite în bătătorite glasuri. Trei cimitire și-au ferecat azi porțile. În sfârșit, morții au liber la viața, azi. Hoinăresc bezmetici pe străzile prea încărcate, trecând prin diferite trupuri, ba mai odihnindu
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
de suportat decât pedeapsa. Prețuire Mama și Patria sunt două lucruri sfinte care trebuie respectate și prețuite oriunde și oricând. Grav Cel ce nu-și iubește mama și țara natală nu are nimic sfânt. Gânduri Gândurile omului sunt luminoase sau înnegurate după cum îi este starea sufletească din momentul respectiv. Culori Bucuria și tristețea sunt cele două stări sufletești care colorează viața psihică a omului. Manifestare Modul de exteriorizare a trăirilor psihice ale individului este determinat de temperamentul său. Diademă Moralitatea este
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
a așternut pe hârtie a ascuns ceva. Poate propria identitate: a fost produsul unui spațiu ocult. Psihologic: ... din treizeci și doi de studenți practicanți la Clinica de boli nervoase din V., douăzeci și șapte au conturat în portretul-robot un tip înnegurat, digestiv, senzual, cașetic, cu nas fals acvilin (deviație de sept, deducție pornită de la violența cuprinsă în unele pasaje din carte, violență proprie, desigur, și autorului, fapt ce l-a pus, uneori, în situații delicate. „Este urma unui pumn căutat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
poate capătă glas amărâtul cela de telefon. Mă duc să văd ce ordine sunt. După o alergătură bună, gâfâind, a intrat la comandantul bateriei. ― Să trăiți, domnule căpitan! În adăpost se aflau și ceilalți comandanți de tunuri. Căpitanul, cu chip înnegurat, a vorbit scurt: ― Am primit ordin să pornim spre vest. Scopul: să asigurăm aripa dreaptă a diviziei. Pregătiți tunurile pentru marș. Peste două ore ne întâlnim la intersecția celor două drumuri de sub cota 408. Aveți vreo întrebare? Nimeni nu a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
munte. Cine ar putea spune ce fantezie chinuită dăduse naștere acestor fructe? Ele își aveau locul într-o grădină a Hesperidelor din Polinezia. Era ceva ciudat de viu în ele, de parcă ar fi fost create într-un stadiu al istoriei înnegurate a Pământului, când lucrurile nu erau încă fixate într-o formă irevocabilă. Erau luxuriante într-un mod amețitor. Erau încărcate de aromele grele ale tropicelor. Păreau să posede o patimă sumbră numai și numai a lor. Erau fructe vrăjite pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ținea medicamentele, se afla ultimul și singurul său prieten, robotul John Deathclock. Acest Deathclock era pur și simplu sinistru, iar în viziunea lui Bogdan era de departe cea mai urâtă cucerire a civilizației umane. Cu alte cuvinte, era un tip înnegurat, mereu tăcut, care undeva pe burtă purta un ceas pe care erau afișate încontinuu zilele, respectiv orele, minutele și secundele pe care le mai avea de trăit persoana în proprietatea căreia se afla. Bogdan refuză să mai privească robotul. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
au început dintr-o dată să se miște frenetic, luând tot felul de forme ovale, ca și cum ar intona un cântec. Doamna din mijloc a mângâiat senzual renii pe grumaji și i-a desfăcut din hamuri. S-au pierdut rapid în înălțimile înnegurate ale parcului. Moș Crăciun, foarte vioi de altfel, avea o barbă artificioasă deosebit de lungă pe care călca, în care se împiedica de câte ori se apleca să ridice un cadou. Dintr-o dată, hainele lui strident de roșii au început să se crape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
legea”. „Dar dacă legea ți-ar cere să omori un câine?” l-am încercat. N-a ezitat deloc: „Aș încălca legea”. Și abia atunci m-am revoltat. „Eu valorez, deci, mai puțin decât un câine?” Aruncându-mi o privire mustrătoare, înnegurată, semn că obiecția mea îi făcuse o proastă impresie, Hingherul s-a ridicat. Era și timpul. Afară se luminase de ziuă. Vălătuci de ceață atârnau deasupra țărmului și a mării, sub un cer sumbru și rece. M-am sculat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
măsurarea tensiunii 289 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Când s-a trezit depus cu tălpile pe planșeul de beton al tunelului și-a reluat o poziție neagresivă, de biped, și ne-a făcut cu ochiul. L-au încadrat patru, înnegurați și clădiți cu vitamine, de la trupele de comando. Habar n-am de ce, dar nu l-au pocnit sub privirile noastre. A plecat cu brațele sus. Salutând publicul ca un boxer. Plîngîndu-se în gura mare că se desparte de niște călători
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-se. Luminile străluceau la ferestre de după perdelele subțiri ca niște insule calde, unde călătorul și-ar putea găsi adăpost. A privit plin de entuziasm înspre Virgil și era gata să dea glas bucuriei sale neașteptate. Dar fața tovarășului său era înnegurată și împietrită. Ar fi fost mai bine să stea liniștit. Vultur-în-Zbor își înăbuși entuziasmul clocotitor. Acasă: iată cuvântul care declanșase totul. I se furișase în cap pe când privea orașul din luminișurile pădurii. Venise neanunțat, stecurându-se în el printr-o rază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
dumbrave prăvălite peste coaste râzătoare Și cu stânci încremenite printre nouri de purpur. Peste văile adânce repezite-n regioane Nourate, stau ținute templele multicoloane, Parcă munții-n braț de piatră le ridică și le-arat- Zeilor din ceriuri. Vulturi peste văi înnegurate, Grei atârnă cu întinse aripi și priviri țintate Supra lumei ce sub dânșii stă adânc, împrăștiat. {EminescuOpIV 117} {EminescuOpIV 118} Astfel Grecia se naște din întunecata mare. Poartă-n ceruri a ei temple ș-a ei sarcini de ninsoare, Cer
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]