156 matches
-
să nu contracteze o oarecare tulburare mintală. E o chestie de bun-simț. Depresia nu doar că nu este benefică pentru scris (și pentru nici o altă formă de artă, fie chiar și săpatul În fața blocului ca să pui margarete, deoarece ești complet Înnegurat, psihic și fizic), dar spre deosebire de un anumit grad de paranoie, de exemplu, te paralizează. Zaci literalmente cu fața În sus, privind tavanul unde nu se petrece nimic, cel mult apare un păianjen gata să-ți cadă pe față, Însă ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
zori - în grădina bătrânei numai buruieni Singur sorbind ceai - în vaza de alături un bujor ofilit Bunica tricotând - pisoiul sare pe ghemul în mișcare Seară de vară - în șezlongul bunicii toarce pisica Zorele pe gardul de nuiele - casa bunicii Zori înnegurați - bunica toarce la geam vechile gânduri Soarele apune - pisica și bunica torc împreună Viscol în noapte - bunica toarce privind pe geamul tot mai mic Bunica brodând căciulița nepoatei - ninge arar Bătrânul gripat - din ultima lui ceapă își face un ceai
BUNICII by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83882_a_85207]
-
când se întorcea să plece, prețioasa mea pungă de plastic. Sun la sonerie îndelung, să se știe că sunt eu. îmi pregătesc în minte un discurs de fiică întoarsă de la o competiție școlară. Ai mei mă primesc, însă, cu chipurile înnegurate și reci, aproape fără să-mi vorbească. Tot entuziasmul meu umflat cu pompa, ca un balon transparent, se dezumflă brusc și se sparge fără su net undeva în fruntea mea, care simt că se înroșește brusc. Bălmăjesc ceva despre ce
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
încă nu eram majoră... La naiba cu toți și cu toate! La naiba cu Eduard! La naiba cu ai mei! La naiba cu Edo și cu nescrisul meu roman! Și, mai ales, la naiba cu mine! Intru și mă uit înnegurată de jur împrejur în camera pe care am bodogănit-o de atâtea ori. Mi se pare străină și ostilă. Ca și cum ar fi aflat și ea că nu ne vom mai împărtăși singurătățile prea mult timp. Că e posibil - ba chiar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mai trântit gogoși din astea când nu aveai chef, le știu pe dinafară! Doar am văzut cum o sorbeai din ochi! îți place ochelarista asta cu coșuri pe față, m-am prins! Tăcuse pentru o clipă, studiindu-l pe Bobo înnegurat. — Adevărul e că-i greu de redat o figură ca a ei, trebuie să recunosc! Chiar de-aș avea talentul tău, eu unul tot n-aș putea s-o desenez, cred că s-ar speria hârtia de ce-ar ieși
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
acasă și să meargă la piscină, să se rotească în cercul cu apă de una singură, pentru că pe așa o vreme sigur nu mai era nimeni dornic să înoate. Dar fusese mult prea tulburată de dezastrul din bucătărie, de sosirea înnegurată a domnului Neacșu și de insinuările lui din priviri și din cuvinte pentru a-i mai sta mintea la vreo piscină. Ce mare păcat! Ei, măcar putea să intre acolo pentru câteva minute, să bea o cafea și să se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
un vaier trist văgăunile. Gornistul companiei duce trompeta la gură. Sfâșietor și jalnic, răsună "Stingerea". Cu inima grea, Marius ascultă cântecul de adio al ostașilor căzuți care străbate aerul în vibrații dureroase. Privește în zare. Aproape de orizont, soarele se arată înnegurat, pătat parcă și el de realitatea întunecată, oribilă, a războiului. Sunetul goarnei se stinge treptat, până nu se mai aude deloc, într-un final mut care urlă spaima unui viitor prins între incertitudine și vagă speranță. Oare câți din bunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de amazoane din munți. Femeile Îi oferă monarhului mâncăruri românești tradiționale pe care acesta, se pare, le apreciază, găsind delicios „balmoșul” ardelenesc pregătit pentru prânzul Împărătesc. În spatele acestei puneri În scenă, În aparență plină de căldură, se ascundea Însă umbra Înnegurată a Craiului Munților. După ce regizase și pusese la punct toate amănuntele primirii și deși va urmări pretutindeni, de la distanță, cortegiul imperial, Iancu XE "Iancu" va refuza cu Încăpățânare, de-a lungul Întregii vizite, să se prezinte În fața lui Franz Joseph
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Chiar dacă speranțele sunt tot mai palide și mai puține, Chiar dacă sănătatea este șubredă iar neputințele se adună, Chiar dacă singurătatea este însoțită de deprimare și izolare, Chiar dacă lehamitea te cuprinde și tonusul psihic scade mereu, Chiar dacă orizontul vieții capătă culoarea cerului înnegurat, Chiar dacă doamna cu gând de scorpie îți dă târcoale, luptă! Pentru că de-i luminoasă, searbădă ori vitregită, viața totuși merită trăită! Mai cred... Spre finele celui de-al XX-lea veac, am fost aruncat în hăul inactivității, acolo unde nu
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
să descopăr piatra filozofală a existenței, misterul neființei, sfârșitul infinitului, abisul necuprinsului. Îndemn Copii și tineri, respectați și prețuiți părul alb și înțelepciunea vârstnicilor! Străduiți-vă să le alinați suferințele, neputințele și dramele prin care trec. Aduceți în sufletele lor înnegurate, măcar din când în când, o rază de lumină și-o fărâmă de bucurie! Ajutați-i să-și scoată din minte ideea că ei sunt o povară pentru familie și societate! Acordați-le sprijinul moral pentru a-și păstra demnitatea
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
urmare, exact invers decât în cazul Fridei) ca pe niște coșmaruri îmblânzite și îndulcite. Narcisismul ei a fost vizibil doar în galeria impresionantă de fotografii stranii, care proiectau în Leonor o femeie inabordabilă, intangibilă, însingurată, dar și teatrală (o îngereasă înnegurată, așa cum apare fotografiată într-o gondolă, în timpul unui carnaval venețian de la jumătatea secolului XX). Apropiată de suprarealiști, dar fără să fi făcut parte dintre aceștia decât formal (însă admirată de mulți dintre cei celebri), Leonor Fini s-a menținut mereu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
la revolta țăranilor din 1907, fiind arestat și întemnițat în anul acela, ca agitator, la Câmpu-Lung Muscel. Cei ce l-au cunoscut ne povestesc despre el că era un bărbat voinic, cu o statură herculeană, cu privire pătrunzătoare și întotdeauna înnegurată, impunând respect celor din preajmă. Datorită faptele sale reprobabile, autoritățile vremii, mai ales jandarmii unguri au fost puși pe jar. Foaia Poporului» organul de presă de limba română, cea mai citită de oamenii din Țara Oltului la vremea aceea, foarte
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
gândul cezura Vai vouă cititorilor dacă dispare cenzura Ori numai așa intra-vom în eternitate cu câte-o desagă de vameși în spate RUGĂ ÎN TREI I Fă, Doamne cum vrei numai nu seca Marea Neagră a ochilor mei Că-ndureratele înneguratele și vai! contestatele lor plângeri-priviri adună oștiri Încearcă-a străbate incontinuu trădate Raiuri promise speranțe ucise Străpung depărtările necuprinsele zările II Nici Munții Carpați ai răbdărilor mele nu-i lăsa, Doamne, să se macine-n stele C-atâta cât poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Corabia de plumb; După ce umblasem, zbuciumat, întreaga zi ca un câine (...)/ Spre mucegăitul meu palat murmurând mă întorceam, (...)/ Drumurile erau încâlcite, cu mlaștini înverzite/ Și multe secole am mers", Poem cerșetor). Eul poetic este dominat de imaginile unei lumi fantasmatice, înnegurate, în care cenușiul pare să fie nuanța dominantă, e o lume a lipsei de perspectivă, de salvare sau, dimpotrivă, o lume atemporală în care visătorul găsește arareori refugiu, cel mai adesea rezumându-se a fi un observator impersonal. Astfel întunericul
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
aproape pustiu. M-am aflat în fosta Piață a Libertății la exact ora în care se trăsese în urmă cu ani: 15.20. Târâsem după mine o fostă studentă, acum prietenă, care îmi cunoștea metehnele etice. Eram abătută și destul de înnegurată. Un domn însingurat ne privea cu atenție. M-am gândit că ar putea avea legătură cu cei care muriseră împușcați acolo în urmă cu cincisprezece ani. Așa și era: domnul respectiv era (fusese) prieten cu unul dintre cei foarte curajoși
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
pagină tot acolo trădează existența, demult, a unei vârste a inocenței și, consecutiv, a fericirii autorului), Gabriel H. Decuble face aici pasul de la pastișa subțire la parodie și de la poezia afectat-clasică la negarea poeziei. Aflat în vână apocaliptică, autorul cercetează, înnegurat, lipsurile limbajului poetic, poncifele încă nedărâmate ale gândirii publice. Și apoi exultă, histrionic, pentru cât de mult îi rămâne încă de făcut. Gabriel H. Decuble, Eclectica, colecția „Poezie“, Editura Cartea Românească, 2007 Postuman în zodia corporealității Constantin Vică Să zicem
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
vroia să întrebe pentru ultima oară de cererea sa), dar văru-său, directorul, era acum departe, se urcase în mașina lui, dispăruse parcă pentru totdeauna în noaptea adâncă. Ion privi cerul plumburiu, într-un tardiv gest de a-și limpezi gândurile înnegurate. Văzu luna încercănată cum se ascundea după nori groși. Și, iarăși, îl cuprinse tristețea, pe care și-o spunea rareori: că întâmplările trec pe lângă el fără să-l ajungă, fără să-l ia în seamă. Apoi, cu pași greoi, ocolind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
departe de a se fi epuizat. Deschid volumul de față cu studiul Românii și politica externă rusească în care, plecând de la misiunea lăsată urmașilor săi de Petru cel Mare, am schițat pătimirea românilor sub “ocrotirea” puternicului lor vecin din Răsăritul înnegurat. Episodul “Tezaur” este un “studiu de caz” cu multiple semnificații. Cartea aceasta este o continuare a culegerii de documente din 1993, în noi dimensiuni istorice, cu noi abordări și deschideri către înțelegerea sensului istoriei relațiilor româno-ruse, cu referire directă la
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
că în momente istorice specifice este posibilă o convergență de interese, se poate concepe că, cel puțin în unele porțiuni din Africa Subsahariană, începutul secolului XXI poate fi un astfel de moment. În fața acestui fapt, și având în vedere istoria înnegurată a acestor eșecuri în administrația Uniunii Europene, avem toate motivele să fim sceptici privind capacitatea Uniunii Africane 6 de a aborda problema corupției în Africa. Eșecul oricărui lider african de a denunța conducerea violentă și coruptă a lui Mugabe în
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
toți îmbrăcați cu haine de sărbătoare și având chipurile îmbujorate de emoții. Cu sufletul răvășit de aduceri aminte și nemulțumit de actualul său statut de privitor, după ce o viață întreagă a fost actor în astfel de spectacole, Dumitru Dascălu privește înnegurat la ceea ce li se oferă privirilor sale obosite. Atenția îi este atrasă de un grup original, un adevărat alai. În fruntea grupului pășește țanțoș un cățel de talie mică, având blana de culoarea castanelor coapte, cu codița îmbârligată. În urma lui
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
nu îl așteaptă nimeni și în care își duce povara anilor și crucea singurătății. Scrisorile și fotografiile primite de la copii și nepoți, aflați peste mări și țări, sunt puținele raze de bucurie care îi luminează, din când în când, sufletul înnegurat. O dragoste cât o viață Așa poate fi definită dragostea lui Dumitru Dascălu pentru Mărioara, adolescenta zveltă și zglobie al cărei chip frumos îi cucerise definitiv inima. Aflat la început de adolescență și de elev normalist, era preocupat, ca și
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
acces neîngrădit la amintirile noastre și suntem convinși că orice instanță morală, căreia ne-am adresa, ne-ar da câștig de cauză. Gânduri îndoliate În anul care s-a scurs de la trecerea în neființă a poetului Mihai Munteanu, gândurile mi înnegurate s-au îndreptat în flux continuu spre Cordăreni, acolo unde, în colțul de rai pământean, amicul meu își trăia singurătatea și își scria cărțile. Mi-e dor, frate Mihai, de taifasurile noastre susținute în înconjurul de verde sănătos al curții
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
cu atenție, cerul nu e senin, dar solaritatea e vizibilă atât prin umbrele prelingându-se de la bază figurilor și obiectelor, cât mai ales in seninătatea emoțională pe care o degajă tabloul. Nori îndepărtați, grupați sau zdrențuiți, în tulumbe încrețite sau înnegurați horesc în dezordine („Peisaj de primăvară”, Trecător în margine de târg”), se adună-n buchete roșietice („Peisaj”, p. 100), ori se înșiruie în coloane de atac deasupra dealurilor tulburând liniștea așezării („Peisaj de iarnă”, „Ulița cu felinar”). Nepăsători gravitației, dau
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
mai dificil!) și de a mă simți (după vreme!) nu știu exact cum mă voi comporta. Dacă aș spune că sper să fie bine, aș apărea în ipostază de optimist și, ciudat, optimist nu prea mai pot să fiu. Destul de înnegurat și sceptic, da. Ai să rîzi, dar de cîtva timp mă încearcă un gînd: să mă las de publicistică, chiar de scris (în afară de prelegeri). Asta, pentru vreo doi - trei - patru ani. Ce crezi? Problema, pentru mine, este foarte serioasă. Nu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
văzute cu acea imensitate zveltă și ornamentată de stil rococo cu care Johannot ilustra poveștile orientale: De te uiți în jos pe gură, ca l-a Iadurilor poartă, La privire ți s-arată un abis nemărginit! Sute de lumânărele licăresc înnegurate, Și din fundul ce-ngrozește, străbătând, pare că-ți zic C-aici una lângă alta zac ființe vinovate, Cu victime înfierate de destinul inamic! Însă dacă chiar lumina până sus abia pătrunde, Zgomotul abia s-aude ca un vuiet subteran
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]