598 matches
-
vedere trei zile, sunt opt situații diferite, iar când considerăm patru zile, șaptesprezece. In decurs de o săptămână există 128 de situații diferite. Așadar, pentru a putea fi siguri că se va repeta aceeași alternare a zilelor frumoase cu cele Înnorate pe care am Întâlnit-o În excursia amintită trebuie să treacă 128 de săptămâni. Cu alte cuvinte, abia În a 896-a zi, adică după aproape doi ani și jumătate, alternarea zilelor va fi identică. Firește, Întâmplarea va face, probabil
Probleme recreative pentru elevi, părinţi și cadre didactice by Aneta Alexuc () [Corola-publishinghouse/Science/91592_a_93566]
-
o viață. E dus, și voi muri dorind Să-l văd o dată-n față. Așa vrea poate Dumnezeu, Așa mi-e datul sorții, Să n-am eu pe băiatul meu La cap, în ceasul morții!” Afară-i vânt și e-nnorat, Și noaptea e târzie; Copilele ți s-au culcat Tu, inimă pustie, Stai tot la vatra-ncet plângând; E dus și nu mai vine! Ș-adormi târziu cu mine-n gând Ca să visezi de mine!” Natura întreagă parcă este imprimată
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
cu o gagică în Spania. Ca să dezminți zvonul ăsta, trebuie să-mi scrii. Umbra ta te salută, Peregrine.“ E după-masă (e absolut adevărat că-mi lipsește storcătorul meu) și stau la fereastra de sus, care dă spre mare. Cerul e înnorat și marea e de un albastru-cenușiu schimbător, o culoare agresivă și neplăcută. Pescărușii stau de veghe. Casa transpiră umezeală. E posibil că sunt încă deprimat de experiența de aseară, care n-a fost, de bună seamă, decât o iluzie optică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o babă făcându-și mai multe rânduri de cruci. „Cine a apărut?“, întreabă un gură-cască. „Sfânta cu Pruncul, maică - spune baba -, că s-a făcut lumea rea.“ Pe una dintre ferestrele de la etajul opt e o pată mare. Când se înnorează, e maro, când iese soarele, e verde. Din această cauză, unii sunt de părere că Sfânta cu Pruncul e verde, alții maro. „În Pantelimon - oftează baba - avea dungi.“ Bețivul a dispărut, unii îl zăresc făcând semne pacifiste printre tramvaie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
silueta unui om care își îmbrățișa sfâșietor și macabru, într-un gest de ultimă iubire, sicriul lui plutitor. Era un spectacol cum n-am mai văzut niciodată, cutremurător. Începuse din nou să plouă. Picuri mari și reci cădeau din cerul înnorat pe chipurile sătenilor, în timp ce Amaradia, în fața noastră, insensibilă și stranie, asemenea unui canibal ce-și pregătește ospățul, dansa pe ritmuri diavolești cunoscute numai de adâncurile ei. Ploaia cădea din ce în ce nai tare. Pâlcuri-pâlcuri de oameni se grăbeau spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
manifestau cu volubilitate îndatoririle de gospodine și susținătoare perpetue a modei vestimentare. Doar pensionarii, adunați în mici grupuri, se căinau că nu mai plouă odată să crească grâul. Și aveau dreptate, era parcă o înciduare a vremii, încât adesea se înnora de se întuneca ziua în amiaza mare, cădeau câteva picături de ploaie, apoi se însenina norii grei risipindu-se absorbiți de vântul uscat și căldura secetei prelungite. Cei vârstnici comentau cu "responsabilitate civică" și comportamentul tinerilor, exprimându-și opinia că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
în casă și mergea la două trei zile după cumpărături. În restul timpului ședea sub copac; acolo se simțea în siguranță, ocrotită parcă, aerul curat și răcoarea îi făceau bine. Vara, bătrâna intra în casă doar noaptea și când era înnorat și ploaie. Se bucura de ploaie întotdeauna, privea pe fereastră bulbucii albi de apă și mărul cu frunzele îngreunate de picături mari, luminoase. Spera ca pomul să nu se usuce, să-l aibă și la anul pentru umbra lui; se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
mine, spune că se vrea să se tragă asupra mea în Iași. Ora 10 plecat la gară, multă lume. Ora 10½ plecarea cu trenul special, cu mine toți miniștrii și oaspeții. Enorm de cald, fără ploaie, chiar dacă seara a fost înnorat. Călătoria în Moldova Miercuri, 4 mai/22 aprilie. București-Iași. Ora 5 în Focșani, cerul se înseninează. Ora 8 în Bacău, întâmpinare, generalul Lecca etc. Ora 9 în Roman, mare întâmpinare, acolo o jumătate de oră. Ionescu și el acolo, elevi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
Primăvara asta mă îndeamnă la lungi plimbări și la meditații. O oră pe zi savurez trezirea la viață a tuturor frumuseților naturii, un adevărat miracol divin. În loc de baston, am luat cu mine o imensă umbrelă roșie, deoarece cerul era puțin înnorat și prognoza meteo prevedea ploaie. Am ales strada Văleni, spre ieșirea din oraș, deoarece aici aveam posibilitatea să mai salut vecinii și să mai "stau de vorbă" cu cîinii. Dintr-o curte iese o doamnă, vădit pusă pe "stat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dezordinea acestei vieți, a mea, chiar dacă mă și plîng. Ce mult mi-a plăcut o vorbă a lui Paler, cîndva! Zicea că n-a iubit niciodată furnicile, pentru că ele nu rămîn singure, nu știu ce e singurătatea trăind în mușuroi. S-a înnorat. Bate vînt. Mama prășește pe ogor. Eu am plivit căpșunii. Și ascult "Beatles". Am mai scris cîte ceva! Ne vedem la Tg. Neamț! Toate cele bune pentru tine, Luiza și Iolanda! Al tău, Aurel Borca, 23 iunie '85 Dragul meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
alt lucru ce m-a ținut pe loc în această familie au fost copiii. Elena, doi ani, grăsuță și cu părul numai cârlionți, nu mer gea la culcare până nu saluta luna. — Ciao, luna! Noapte bună! În serile când era înnorat, se speria și trebuia să i se explice că luna e doar obosită și doarme. Chiara, șase ani, vorbea cu arborii. Este o mică balerină, cu o sensibilitate și o intuiție formi dabile. Preferă să meargă desculță și declară că
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
era o culegere de nuvele! După ce Cimpoeșu pleacă, Sp. devine mai nuanțat. „E - îmi spune - un scriitor, dar nu-i o conștiință cristalizată”. Și-atunci, ce valoare mai are prima judecată critică? *Eu nepoetul încerc să înstrunez: „Cerul dacă e înnorat, ochii mei cum să strălucească? / Cîmpul dacă-i pustiu, inima cum să nu-mi tresară? / Prietenii dacă-s rari, neliniștea cum să nu mă-mpresoare? / Anii dacă-s tîrzii, nostalgia cum s-o alung?...” *Care-i „lumea mea”? Cui îi
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
bat norii,/sus,/Cu perne" personificare (norii se comportă ca niște copii năzdrăvani) ,,ninge" (fulgii pernelor sunt fulgii de zăpadă) vs. ,,norii se bat cu apă plouă", ,,norii se joacă de-a v-ați ascunselea" ,,când e soare, când e înnorat" etc. (manieră similară de joc semantico-stilistic pentru comparația ,,Doi copii/ Cu nasul roșu/Parc-ar fi/Gerilă-Moșu!", respectiv pentru metafora ,,mantia/De omăt"); se prefigurează astfel planul interpretării textului liric, prin prisma posibilităților manifestate de copiii preșcolari în acest sens
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
mai spus, pe mine dopurile mă salvează, cel puțin parțial. Palas de Rey, 14 august Ca de obicei, aceeași trezire la ora 5 a multora, ceea ce mă face să mă ridic și eu din pat. în dimineața aceasta cerul este înnorat, iar luna nu se vede deloc, nu mai luminează drumul, așa că am folosit lanterna din plin. Mă temeam să nu se termine bateria, și după câțiva km m-am oprit la un bar, unde era și un han pentru pelerini
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
30, eram gata. Doi gradați englezi au venit și m-au îmbarcat într-o mașină și am plecat. Era 7,30 când m-au suit într-un tren. Nu cunoșteam nici gara, nici destinația unde vom merge. La început era înnorat și nu-mi puteam da seama de direcție; trenul mergea foarte încet și se oprea mult și cu manevre în fiecare gară, cu nume ce nu-mi spuneau nimic, n-aveam nici hartă și nimic pentru a mă orienta. Când
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
nu te mint. N-o să ne apropiem prea mult, îți promit. Am luat-o de mână. Ne uităm de departe. Vreau să-i arunc doar o privire. După ce-am mâncat de prânz, am pornit spre vârtej. Era o după-amiază înnorată de noiembrie. Deoarece n-am putut trece prin tufișurile dese crescute pe partea de vest a dealului de vest, care blocau drumul, a trebuit să ocolim și să o luăm prin spatele dealului de sud, dinspre est. Pentru că plouase toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dar cărora nici măcar nu le știam numele. Uneori veneau și turturele. Se așezau pe câte o creangă și apoi își luau zborul. Era un du-te-vino permanent. Știai că păsările sunt foarte sensibile la ploaie? — Nu știam. Când ploua sau se înnora, nu veneau la camfor. Cum se însenina, erau iar toate prezente. Și ciripeau foarte vesele. Așa își manifestau ele bucuria că s-a terminat cu ploaia. Apăreau la suprafață și insectele. De aceea mi-e încă atât de clară în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
craniu, m-am așezat pe dușumea și m-am rezemat de perete. Am încercat să-mi dau seama cum era vremea afară, dar gemulețul acela de sus nu mă ajuta deloc. După lumina care pătrundea pe-acolo, presupuneam că era înnorat. Craniile s-au cufundat iar în somnul lor adânc. Am închis ochii și-am încercat să mă relaxez. Mi-am dus mâinile la obraji. Mai simțeam în vârfurile degetelor căldura emanată de cranii. Am rămas acolo până mi s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pentru vremea aceea, era o cifră foarte însemnată. Întreg Bucureștiul era în picioare! Poliția, devenită odioasă în cele din urmă vremuri, nu se mai vedea. Toată Capitala este în picioare, e o adevărată sărbătoare populară. Însă cerul începe să se înnoreze, picăturile de ploaie cad și peste un sfert de oră o ploaie în torente cade asupra Capitalei. Numai cu chipul acesta grandioasa manifestație se risipește în grabă. Politica are marile și numeroasele ei ciudățenii, căci n-au trecut nici 20
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
pescărușul face o roată mare, apoi își continuă zborul. Îmi fac câteva poze cu marea. Țin telefonul sus, deasupra capului, ca să mă văd și eu, și marea.) Îmi bag telefonul în buzunar. Mă așez pe o piatră. Cerul s-a înnorat, dar nu cred că vine ploaie. E liniște. Nu se mai aude nici un bubuit. Mă uit în stânga. Foarte departe, zăresc hotelul în care am stat acum douăzeci și două de veri. Pe afară, hotelul arată exact la fel ca atunci
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
gălbui pe obraji. Mai degrabă un pui de găină. Când plec, omul își părăsește fotoliul și mă conduce până la ușă. Îmi spune că am făcut un pas important în descoperirea de sine. Ne strângem mâinile. Ies în stradă. S-a înnorat. Trebuie să iau portocale, să plătesc o factură, să ajung acasă și să repet un text pentru un casting. Văd un taxi și-i fac semn cu mâna. America Fripturi. Fripturi în culori. Atractive. Analizez meniul, în căutarea unui pește
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
lapte. Eu îmi scot aparatul din rucsac și pozez câțiva trecători. Nu vorbim. Între noi s-a instalat o mică tensiune. Asta e. Am sărit calul. Se mai întâmplă. Trece o jumătate de oră. Hai să mergem, că s-a înnorat. Ne suim pe biciclete și o luăm înapoi. Înainte să ieșim din Dolo, văd o piață. Hai să luăm niște fructe. Ea merge în piață, eu păzesc bicicletele. Se-ntoarce cu două pungi, pline cu piersici. Mă-ntreabă dacă pot
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
Cerul, apa și noaptea par să fie sfetnicii de taină ai poeților: Un cer de stele dedesupt,/ Deasupra-i cer de stele 125. Retrăindu-și copilăria, cerul îi apare poetului, așa cum îl vedea atunci: senin, deasupra lacului albastru și el, înnorat cu nouri care curg duși de vânt. Imagini nesublimate încă, așa cum le trăia copilul în pădurea Baisei; culcat pe spate, cu mâinile sub cap, vedea, ca-n ziua cea dentâi 126, un cer albastru-negriu al stelelor din lac, reflectate din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
scaun mișcat, după care, o voce de femeie, fermă, dar subțire, cu inflexiuni calde, spune: Inginera Oprișan la telefon. Bună ziua! exclam eu, puțin derutat de vocea care mi se pare cunoscută. Azi se schimbă vremea: dacă e soare, se va înnora, iar dacă e nor, va fi soare. În sfîrșit, v-am găsit! Zău?! Nu știam că prezența mea determină starea vremii. Cine sînteți? Inginerul Vlădeanu, de la combinat, șeful stației de separare, stație la care dumneavoastră trebuia să faceți montajul exterior
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
noua zi care începea. Poate de asta am și adormit atât de greu, cu senzația aia tâmpită că între mine și pernă s-a mai interpus o pernă grea, ca de piatră. Oftă și își aruncă privirea pe fereastră. Era înnorat, cerul că zuse mult din înalturi și atârna posac sub greutatea păturii groase de nori. Se îndreptă indispusă spre bucătărie. De data asta, cafeaua făcută de domnul Ionescu se răcise de-a binelea în ibric. Clara aprinse un chibrit care
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]