272 matches
-
Ultima călătorie a lui Ulise (1976), deși comportă tangențe tematice cu narațiunile ciclului, nu face parte din acesta. În masivul său demers romanesc, P. și-a propus să exploreze cu ajutorul ficțiunii (susținută de o solidă documentare) procesele prin care istoria înrâurește destinele individuale și, deopotrivă, să reconstituie, prin scrutarea amănunțită, convergentă a unor destine individuale, marile convulsii istorice. Prin evocarea biografiilor a trei intelectuali ardeleni din generații succesive, în Geneza sunt reconstituite evenimentele din Transilvania începând din epoca revoluției din 1848-1849
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
cultural al momentului este o caracteristică a manierei de abordare a istoricului literar. Astfel, și în ultimul volum din serie, Epoca lui Clain, Șincai și Maior (1927), el evidențiază existența a două curente culturale în Transilvania: unul occidental, care a înrâurit pe românii uniți cu Biserica Romei, și altul răsăritean, al românilor rămași fideli ortodoxismului. P. precizează că, deși împărțiți în grupări diferite, românii de peste munți au militat pentru aceleași idealuri naționale, trecând peste confesiunile ce îi separau. Altă lucrare, Cronicarii
PASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288707_a_290036]
-
în limba sârbă, la „Polja”. Editorial debutează în volumul colectiv Versuri (1962). Producția sa poetică, adunată în mai multe plachete, conține versuri dedicate copiilor, într-o tonalitate ce mizează pe naivitate, cu o anumită prospețime a zicerii, și poezii lirice înrâurite de folclor și scrise în registru romantic. Erotica este simplă, directă, fără o preocupare specială în privința tehnicilor. Prin romanele Încercarea de a zbura (1988) și Calea scorpionilor (1989), M. propune un proiect epic ciclic, în care este urmărit destinul unor
MILOS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288148_a_289477]
-
spre sublim (când predomină cea dintâi) și spre plăcut (când predomină cea de-a doua). Preferând frumosul propriu-zis și condamnând excesele, M. își evidențiază nu atât clasicismul concepției, cât înclinațiile și gustul. În ceea ce privește raportul dintre operă și cititor, el susține, înrâurit de Schopenhauer, că opera exercită o profundă influență moralizatoare dar nu în mod direct, ci prin înălțarea cititorului în lumea așa-zisei „ficțiuni ideale”, care este o aparență a realității și nu realitatea însăși; altfel, arta ar copia realitatea. Lumea
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
om din Longobarda, și întră Dorofata, muierea sa (1815), care aduce, cu intenții satirice, în cadru doi parteneri gâlcevitori, scoși ca din teatrul naiv, rudimentar, cu Măriuca și cu Vasilache, dialog ce se consumă fad, interminabil, în avalanșa replicilor moralizatoare. Înrâurit de Hesiod și de Georgicele lui Vergiliu, poetul celebrează, la maturitate, muncile campestre, curgerea ciclică a anotimpurilor, într-un poem didactic și bucolic ca Anul cel mănos, bucuria lumei (1820). Aurorală, „drăgălașa primăvară” „desfată”, ca într-un pastel, ce se
AARON-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285139_a_286468]
-
nemulțumirea unor actori, și așa afectați de situația materială precară. Căsătorit cu Cleopatra Russo, sora scriitorului Alecu Russo, A. era unchiul actorului Petre Sturdza. Teatrul, pentru A., reprezintă o „oglindă fidelă” a realității, un mijloc eficient și agreabil de a înrâuri moravurile și „a iscusi mintea”. În ce privește interpretarea scenică, el se declară împotriva oricăror excese, cerând actorilor un spor de naturalețe. Susținător al traducerilor, menite să compenseze lacunele din repertoriul original, A. înțelege să-și pună teoria în practică. Astfel, transpune
ASLAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285468_a_286797]
-
urmare a unei congestii cerebrale. Mai supraviețuiește încă patru ani. Fire intuitivă, cu înclinație spre teoretizări, B. dezvoltă în publicistica lui impetuoasă o seamă de idei despre poezie. Speculațiile sale, cu alură romantică - primul program romantic în literatura română - sunt înrâurite de ideologia lui Saint-Simon, vădind lecturi și din Charles Fourier, Pierre-Joseph Proudhon, Louis Blanc. Crezul lui, nu lipsit de contradicții, este raționalist, iluminist, călăuzit de doctrina socialismului utopic. El visează întronarea rațiunii, desființarea privilegiilor, comunizarea bunurilor, optează pentru republică și
BOLLIAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285808_a_287137]
-
-se împotriva tabuurilor prozei, B. a lăsat pagini de un modernism de substanță. Dar seducția exercitată asupră-i de reducerea vieții la grotesc s-a transformat în manieră. Cochetând cu grimasa, romancierul a pierdut mult din adâncimea la care râvnea. Înrâurit de poeții austrieci, în special evrei, H. Bonciu aduce în proza lui metode romantice, expresioniste și suprarealiste, witz sarcastic, ridicarea fiecărui moment la o idee, interpretarea metafizică a tragicului cotidian. Prozatorul mânuiește bufoneria realistică și dureroasă, câteodată fără gust, dar
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
factură livrescă, dar în stilul lui Lucian Blaga, este poezia de inspirație diversă (meditație, pasteluri) din Ce rămâne (1974). Volumul următor, Augustele iubiri (1976), este alcătuit din trei cicluri de poeme patriotice, scrise în tonalitatea epocii. Sub semnul livrescului declarativ (înrâurit de direcția clasicizantă a lui G. Călinescu) și al apolinismului, volumul În căutarea lui Trophonius (1982) se vrea o epopee a descoperirii eroului mitic, constructor al unui templu al lui Apolo: o aventură a cunoașterii și transgresării limitelor umane, pierdută
BALAEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285564_a_286893]
-
martor-narator, cronica sa constituie pentru întregul interval restituit (1551-1574) rememorarea unor evenimente trăite, accesibile. Letopisețul lui Eftimie, în schimb, față de care scara de valori acreditată e câteodată alta, îi va rămâne, s-ar părea, necunoscut. Preeminența „ideologiei” și oportunitățile momentului înrâuresc, altminteri, și la A., asupra judecății de durată; discernământul afișat (dar, ca și la înaintași, adesea exprimat paradoxal și pătimaș), dictează ca din culise, aprioric, valoarea „distribuției” ori consistența „rolului”, intrările, ieșirile din cadru, notate pentru fiecare personaj protagonist pe
AZARIE (mijlocul sec. XVI). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285513_a_286842]
-
o perioadă când B.P. Hasdeu își ținea aici cursul de filologie comparată, luându-și licența în litere în anul 1896. Și-a continuat studiile în Franța, unde a frecventat Sorbona și École Pratique des Hautes Études. Specializarea i-a fost înrâurită de filologi renumiți: Gaston Paris, Antoine Thomas, Paul Mayer, Émile Picot, Jules Gilliéron. În anul 1902 a susținut teza de doctorat, Les Éléments latins de la langue roumaine. Le consonantisme. L-a suplinit timp de trei ani pe Émile Picot la
CANDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286063_a_287392]
-
decât o singură femeie. Nu-i nimic, suspinau dregătorii bătrâni; va fi șase luni sultană-haseki, pe urmă va trece și asta cum trece fumul și cum trec miresmele. Însă harul n-a trecut ca fumul și ca miresmele. Noaptea a înrâurit asupra zilei; revoluția a sucit și a întors datinile; sultanul și-a scos la vedere favorita și a făcut-o soție legiuită a sa. Astfel Veneția, biruită pe mări și în insule, câștiga în altă parte o victorie cu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Satul cu Sfinți ieșea de sub puterea Celui ce Doarme, cel prăvălit sub tulpini țepoase de urzici din codrul vânăt și tremurat de Apa Morților de la Miazănoapte. Mintea Aceluia, de nimeni strunită, degeaba lucra, căci În ziua cu pricina Înceta să Înrâurească viețile și Întâmplările sătenilor. Atunci plămădea Tușa Ploconul și-l Închina văzutelor și nevăzutelor, ca semn de mulțumire și rugăminte de Îmbunare. În roata uriașă de pâine ea știa să Închipuie totul. Mâinile zbârcite, cu degete Încovoiate și strâmbate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
poată Înfrupta și din dihanie. Cum se Întâmplă și În zilele noastre, din senin s-a abătut un ger năprasnic; mormanul de carne a Înghețat și s-a Întărit ca piatra. Atunci Întemeietorul a avut o idee care avea să Înrâurească hotărâtor destinul omenirii: a trimis o parte din cetași să aducă lângă sursa de hrană femeile și copiii. Socoteala luminatului la minte era bună: la poalele coastei pe culmea căreia se prăvălise monstrul se Întindeau nesfârșite stufărișuri și ochiuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
arătat tulburați sufletește. Apoi s-a trecut la dezbaterea pentru care fusese convocată ședința. Primarul a spart gheața, adresând o Întrebare preotului: «Ce ne facem, părinte, cu ăi de cred că există cineva numit Cel ce Doarme și care, visând, Înrâurește lucrurile ce se Întâmplă aievea? Oamenii ba ar crede, ba n-ar crede, n-avem de unde ști dacă Într-adevăr doarme cineva sub tufe de urzici În Codrul de la Miazănoapte și ne visează Întâmplările. De la o vreme Încoace, mintea aceluia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
între două istorii, între două lumi, la fel ca Basarabia, și impregnat de această dihotomie, deși rămâne, în mod firesc, atașat de spațiul natal, poetul propune, prin scrierile sale, un univers în care armonizează influențe distincte, aspecte care i-au înrâurit formarea personalității, de la Ecleziast și până la beat generation, într-o așteptare, aparent fără obiect, în care Godot, pe care îl amintește de câteva ori, devine metaforă a existenței, sinonimă cu amânarea - involuntară - a unei împliniri latente, mergând până la împrăștiere. Mai
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
gură o nuia de răchită“. Stiliano, nu ești departe de purtările acelor călugări. Răspunsul trebuia să fie unul singur: Marciano făcea ceva cu vița lângă care se afla. Astfel nu secvența temporală sau poziția ta față de un eveniment îți va înrâuri judecata, ci esența. Așa că e cazul să nu mai încerci să-mi întinzi capcane de cuvinte și îngăduie-mi să-ți arăt esența credinței. Am căutat să mă supun dorinței lui, chiar dacă la început a fost mai greu. Efortul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în viață. - Urmez Facultatea de medicină, vesti Felix jignit.Aglae afectă a nu-l lua în serios: - Aș, facultatea, asta e pentru băieți de bani gata. Îți găseșteel, Costache, vreun rost pe undeva. Felix se temu ca Aglae să nu înrîurească pe moș Costache și ca acesta să nu fie cumva în stare să-l împiedice, măcar nedîndu-i cele trebuitoare. Dar moș Costache, ca de obicei, nu numai nu-l stânjeni, ci părea mândru de împrejurarea asta, și, mai târziu, primi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu care se înconjură conducătorul, strălucirea factice a ceremoniilor organizate în jurul persoanei sale, dreptul său nemăsurat de a deține toate titlurile și privilegiile au drept scop să sublinieze cu linii îngroșate faptul că el îl reprezintă pe tatăl zeificat. Nu înrîurește el oare viața maselor? Preluarea în stăpînire a palatelor a jucat de asemenea un rol în supunerea partidului față de Tito și în alunecarea spre divinizarea personalității sale"553 notează fostul tovarăș de drum, Djilas. Trebuie deci să acceptăm acest fapt
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
el. La limită, tot ceea ce există poartă acel nume și tot ceea ce-l poartă există. Cel al lui Lenin a cunoscut o cuprindere exemplară căci nimeni, în acest secol, n-a brăzdat atît de adînc conștiința unui popor, nu a înrîurit mai vizibil cultura, cu mult mai mult decît a făcut-o pentru societate. Iar el care voia să pună suveranitatea impersonală a științei și a democrației în locul suveranității personale a religiei și a eroului nu a văzut mulțimea fără număr
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cutume fuseseră dintotdeauna foarte mari. Profesorul Constantinesco conchide însă că, totuși, istoria dreptului Europei reprezintă, în realitate, o unitate, iar istoria sistemelor de drept naționale, creații științifice tardive care nu sunt decât părți componente. Marile evenimente și factorii care au înrâurit viața, forma și structura sistemelor de drept naționale, determinându-le istoria, nu pot fi înțelese, decât considerate fiind în interdependența lor europeană. Marile codificări nu pot fi înțelese, fără apariția statului modern, ca formă politică fundamentală a vieții Europei moderne
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
de nevoia lui de a cunoaște. De ce există creștini care există fără să existe, ca și cum n-ar exista, iar alții care în schimb sunt de toată isprava sau dimpotriva pe care i-aș omorî cu mâna mea. Crezi că stelele înrâuresc soarta și mersul lumii, sau că stelele se învârtesc și înfloresc precum florile și basta?13 Nu trebuie să te gândești la toate lucrurile astea ce nu sunt pentru copii ci pentru oameni mari, ești încă prea mic, dragul meu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
sfârșit. Câte erori judiciare strigătoare la cer nu s-au comis din cauza formalismului justiției, care consulta numai textele, nu și inimile! Domnul procuror a compus acuzatului, acestui tânăr în veșmânt național românesc, un portret de fiară sanguinară. Doamne, cum ne înrîuresc lecturile de specialitate! Ați văzut în ce culori sinistre și anormale ne-a evocat o copilărie așa de nevinovată, așa de suavă? Nu uitați că acuzatul este orfan de părinți, silit a trăi prin străini. Instabilitate! Ușor de zis! Cine
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
îndepărtat, nu un spațiu pe care te miști. Ce idee avusese Pica despre moarte când murise? Desigur alta decât Ioanide sau madam Ioanide. Fiecare individ moare după imaginea pe care și-o face despre acest eveniment. Când Ioanide era copil, înrîurit de mitologia religioasă, avea credința că a muri înseamnă a te preface imediat într-o ființă volatilă, luată în primire de diavoli sau de îngeri. Trupul mort îl înspăimînta ca un demon plin de malignitate, luând viclean poziție culcată și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lux cad deocamdată pe planul al doilea în fața comandamentului de a îndrepta toate sforțările în vederea menținerii tăriei defensive a țării. Mai târziu vom ridica iarăși statui, palate comunale etc. Pomponescu nu zise "biserici", dar lucrul părea subînțeles. Astfel crezu a înrîuri asupra acelora care puteau oferi bani. Ioanide părăsise orice altă lucrare spre a se dedica construcției bisericii, astfel că bugetul lui personal fu dintr-o dată diminuat. Mai mult, spre a fi cu totul liber, lăsase un suplinitor la catedră, iar
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]