263 matches
-
Ne îndreptăm spre un soi de stupoare electorală: nu mai vrem să votăm pe nimeni, pentru că îi disprețuim pe toți. Înrăirea generală este și efectul unor conjuncturi exterioare. Scăderea nivelului de trai nu e de natură să binedispună. Sărăcia te înrăiește, tot astfel cum bogăția scăpată de sub control tinde să te prostească. Săracul e nervos, resentimentar, înclinat spre acreală și violență. Sentimentul insecurității te înrăiește de a semenea. Trăiești îngrijorat, fără proiecte de durată, fără garanția că ești protejat de legi
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
efectul unor conjuncturi exterioare. Scăderea nivelului de trai nu e de natură să binedispună. Sărăcia te înrăiește, tot astfel cum bogăția scăpată de sub control tinde să te prostească. Săracul e nervos, resentimentar, înclinat spre acreală și violență. Sentimentul insecurității te înrăiește de a semenea. Trăiești îngrijorat, fără proiecte de durată, fără garanția că ești protejat de legi și instituții. Politicienii joacă pe altă scenă decât scena pe care trăiesc cetățenii țării. Spiritul de competiție, negrădinărit de reguli precise, de fair-play și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
vine în completarea celorlalte (fără a fi mai puțin importantă ci dimpotrivă), este credința religioasă pe care o putem redescoperi în caz că am uitat-o: Sigur că trăim vremuri grele și că problemele oamenilor sunt mari; că lumea se schimbă, se înrăiește, se îndepărtează de Dumnezeu. Dar singurul fapt important, de la care nu trebuie să ne abatem vreodată, sunt cuvintele Mântuitorului. Dacă toate chinurile acestea sunt acceptate fără cârtire, devii un Dumnezeu, pur și simplu. Când ești în astfel de situații grele
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
e de la Gugești, e de-al salamului cu soia, și-a afirmat deschis, nu o dată, apartenența și simpatia pentru stânga, pentru stânga-stângă. În opoziție, au fost și sunt „anticomuniștii” vechi, cu state vechi de spălat vase prin speluncile apusene, alții, înrăiți prin ani lungi de pușcărie în țară, dar și unii și alții patrioți, mult peste ce le cerea Țara, care au ajuns în situația jalnică, acum, când sunt foarte aproape de a părăsi această lume, să ceară bani de la Țara pe
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
care îl incendiază periodic pentru a încasa suma de asigurare. Cu semenii săi se poartă nemilos. Când Ioină, un slujbaș, se îndrăgostește de fiica sa, Liza, Micu Braun îl dă afară pentru că îndrăznise să privească atât de sus. Ioină se înrăiește și, aflând la un moment dat că hanul nu fusese încă asigurat, îi dă foc, fiind apoi condamnat la închisoare. Finalul e oarecum patetic: Micu Braun moare subit, lovit de dezastru. Fără să mai atingă performanța din Calea Văcărești și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288752_a_290081]
-
sur les origines de la guerre de 1914, cu o prefață de Jules Cambon, Paris, 1936, p. 132-133. </ref>. Ajuns la București , diplomatul rus și-a făcut și primele impresii despre politicieni și clasa politică românească. Astfel, a putut observa rusofobia „Înrăită” a lui Carp, faptul că există o conexiune Între educația germană a lui Maiorescu și Carp și opiniile lor politice, dar și faptul că la conducerea partidului liberal puterea s-a transmis din tată În fiu. În rândul populației s-
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
un op monumental”, din care nu a scris un rând, Sbilț e tipul ratatului cinic, care trăiește ca un parazit. Neputându-se acomoda lumii acesteia și nereușind să o părăsească, el o sfidează cufundându-se și mai adânc în noroi, înrăindu-se și mai mult. Asemenea unui personaj dostoievskian, Sbilț cade într-o mizantropie absolută și crede că ticăloșia e inerentă naturii umane: „Suntem toți bolnavi... Tot pământul ăsta e un spital, dacă nu cumva un uriaș așezământ de... sănătate!”, iar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
și la drum. Maglavitul a devenit locul sfânt, unde zecile de mii de înfrigurați așteaptă minuni noui, pe o colină unde «o salcie plângătoare lăcrimează» și acolo unde ciobanul Petrache Lupu propovăduește: «oameni buni îndreptați-vă, că prea v’ați înrăit»[...] Aseară trenul care venia de la Arad spre Timișoara a avut câteva vagoane tixite: țărani gârbovi cu pletele ninse, femei năcăjite cu desagi cu merinde după ele, copii plăpânzi și bolnavi, se duc la Maglavit. Vin din fundul Crișanei, din jurul Aradului
Agenda2005-25-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283842_a_285171]
-
și tăcere a spațiului înconjurător proprie gulagului românesc a fost scenariul unor intense meditații în care persoana lui Johann Sebastian Bach a jucat un rol de seamă. Înjosirile, privațiunile, foamea, munca grea, frigul, nesiguranța viitorului i-a abrutizat, i-a înrăit pe oameni, le-a răpit demnitatea. Așa fiind, dacă discutam despre Bach, dacă-i evocam persoana și opera, un monument de grandoare spirituală și de tărie morală, încercam de fapt să ne ridicăm moralul, să ne păstrăm conștiința curată, să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16477_a_17802]
-
nu mă supun. Consider că fiecare ar trebui „să rumege" pe cont propriu adevărurile ce-i sunt oferite. - încercările prin care trecem pot, oare, avea o influență asupra creatorului, asupra artistului? - Asta depinde de fiecare dintre noi. Pe unii îi înrăiesc, pe alții îi întăresc. Incercările acestea - cred că este și cazul meu - reprezintă niște mijloace de trezire, niște palme pe care le primești; cum se întâmplă în anume practici ce țin de Budismul Zen. Ca mijloc de trezire. - Si nu
Despre „trezire“ cu Octavian Nemescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6138_a_7463]
-
copii cu vârstele de 12, zece și șapte ani. Împreună cu ei locuiau și alți doi copii pe care E.S.T. îi are dintr-o relație anterioară. Toți cei cinci frați sunt încadrați într-un grad de handicap. Inculpatul este un consumator înrăit de alcool și zilnic venea acasă beat. De multe ori avea un comportament agresiv, iar mama și copii erau nevoiți să fugă de acasă. Mai mult, deseori își expunea organele genitale în fața minorilor și folosea un limbaj extrem de vulgar. Disperată
Agenda2003-39-03-21 () [Corola-journal/Journalistic/281517_a_282846]
-
discuția nu va duce la nimic bun, că n-are nici un sens să m-apuc acum să-i spun ce înseamnă cu adevărat experiența războiului. Mă gândesc că n-are cum să știe ce face războiul din om, că-l înrăiește, îl desfigurează și-l distruge. Dar e un interlocutor abil, imediat îmi simte reacția și schimbă subiectul: - Țineți slujba în ivrit? Îi explic ce fel de creștini sunt în parohia mea, că pentru ei ivritul e de cele mai multe ori singura
Ludmila Ulițkaia Daniel Stein, traducător () [Corola-journal/Journalistic/5104_a_6429]
-
a i se impune anumite aspecte, părintele trebuie să recurgă la cele două linii de forță descrise mai sus: să se asigure că micuțul înțelege motivele profunde pentru care îi sunt impuse anumite lucruri și să facă o distincție între “înrăiți” și ceilalți. Potrivit profesorului universitar Pânișoară, important este ca micuțul să nu vadă "mersul la școală ca o obligație (reacțiile părinților sunt diverse pe această temă, de exemplu întâlnim des afirmația „Trebuie să mergi la școală, ea este serviciul tău
Părinți de succes: Nu cereți copilului să învețe ca să devină un adult de succes (I) by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/79834_a_81159]
-
tânăr protagonist, ale cărui alegeri sunt limitate drastic și nu sunt foarte promițătoare“, scrie criticul NYT. „Jucat de un actor neprofesionist, George Piștereanu, ai cărui ochi sensibili umanizează prezența sa impasibilă, Silviu este la finalul copilăriei sale, care l-a înrăit, distrugându-i umanitatea. El este dur și furios, dar pare mai blând decât colegii săi din închisoare“, mai scrie în cronică. Criticul mai notează: „Pentru mare parte din film, Florin Șerban dă peliculei aerul cinematografiei realiste, permițând poveștii lui Silviu
„Eu când vreau să fluier, fluier“, dat ca exemplu de cinematografie realistă în New York Times () [Corola-journal/Journalistic/70824_a_72149]
-
neputința alegerii între singurătate și - cuvânt necunoscut celorlalți - însingurare. Tabloul degradă rilor din Ținuturile joase poate fi complet numai prin accesarea sensurilor cuprinse între aceste cuvinte cheie. Singura desfătare imaginată rămâne clipa privilegiată a depărtării „înainte ca oamenii să se înrăiască”. Un stigmat ultimativ ce redimensionează drama ratării. Cititorii vor fi martorii unei naratoare ce expune cu luciditate eșecurile unei ființe care se mulțumește cu puțin dar nu primește nimic. Fără a atinge frumusețea stilistică și subtilitățile poetice din volumele de
Herta Müller. Înaintea poieticii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3840_a_5165]
-
este o analiză cvasiexhaustivă făcută operei unuia dintre cei mai populari autori de la mijlocul secolului XX, Raymond Chandler. Dincolo de nostalgia generată de coperta încărcată de promisiuni îmi este însă destul de dificil să intuiesc target-ul acestui studiu, prea serios pentru cititorii înrăiți de literatură polițistă (cei cu adevărat pasionați de isprăvile detectivului Marlowe) și a priori facil pentru cei care disprețuiesc proza hard-boiled. Chiar dacă din lectura cărții ambele categorii ar avea numai de câștigat
Cui prodest? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8702_a_10027]
-
efort enorm de sinceritate. Parcă n-ai mai citi ziare, nici nu te-ai mai uita la televizor, obosit de reclame, indiscreții și agresivitate, fără vreo consolare în toată sărăcia colorată și mizeria imposibil de înlăturat, fără să nu te înrăiești definitiv, fără să nu te sălbăticești și să te pierzi într-atâta singurătate și autoanulare voioasă. l Revista APOSTROF, numărul din martie 2005, are ca temă în dezbatere Decalogul. Invitați 125 de scriitori să comenteze una sau mai multe din
Răul este infinit, dar și Binele este infinit... by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11804_a_13129]
-
îngemănat două povești excelent aduse din condei, a creat un Ianus văzut când din față când din spate. Din păcate, teza lui - o aducere la zi a iluziei lui Rousseau că omul se naște bun, societatea este aceea care îl înrăiește - a devenit și mai discutabilă decât pe vremea când a fost lansată. Ar fi fost de altfel greu să găsească un exemplu mai nepotrivit pentru a o demonstra. „Decizia a fost luată - explică el în Postfață: După Iisus, Hitler. Umbra
Hitler sau Adolf? by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6054_a_7379]
-
acuma să murim sufocați în firu’ ăsta nenorocit Toți e hoți și nesimțiți Pe vremea mea, era autobuze mari, încăpea toți în ele. Iar tinerii era politicoși, dacă te vedea om bătrân îți ceda imediat locul. Acuma lumea s-a înrăit, ăștia tineri te calcă în picioare, iar pe scaune stă ei" Se aud murmure aprobatoare și toate privirile se fixează spre singura persoană care corespundea portretului robot al inamicului public: superba jună cititoare, ce-și vedea impasibil de lectură. (Eu
Zeta-Jones are bilet circular by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13834_a_15159]
-
-și pregătească evadarea), și cum de nu m-am hotărât să rămân nici a doua oară, în 1982, când ne-am revăzut în confortabila lor locuință de lângă Place de Clichy, la Paris. Am avut atunci lungi discuții cu el. Era "înrăit". Anii petrecuți la penitenciarul din Craiova și apoi la Canal, la scurtă vreme după ce ieșise din adolescență, îl marcaseră pe restul vieții. Odată scăpat din lagăr, nu avusese decât un singur gând: să plece, să dispară, să lase pentru totdeauna
Prefață la o carte în curs de apariție by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/8891_a_10216]
-
la obiecte zburătoare misterioase ce au aprins imaginațiile. Cea mai impresionantă descriere e cea din Vechiul Testament al Bibliei și-i aparține proorocului Ezechiel. El vede „un nor luminos cu patru făpturi cu chip de om și câte patru aripi”. Ozenologii „înrăiți” spun că a fost o navă extraterestră. Bărbatul cu care stau de vorbă este incontestabil un om cu picioarele pe pământ, iar subiectul pe care i-l propun nu-i stârnește nicidecum zâmbete. Abordează problematica începută, cu seriozitatea celui căruia
Agenda2006-10-06-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284835_a_286164]
-
să aud vorbindu-se de virtuțile sufletului rus încercat de mizerie și mă gîndeam deja cum în povești sărăcia și virtutea sunt cel mai adesea îmbinate. Cînd colo surpriză: nu despre noblețea spiritului rus vorbește autoarea, ci despre felul cum înrăiește mizeria și cum strică aceasta relațiile dintre oameni. Autoarea vorbește despre un om sărac - om înrăit, om degradat moral, om de lumea a treia, victimă aiurită sau ins violent gata să bage cuțitul în semen. În lumina nouă a precizărilor
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
generațiile următoare, violența arbitrară ajunge la extrem; înțelegem astfel că legea talionului, deși imperfectă, a constituit la vremea sa un progres provizoriu”. În re-istorisirea Potopului, autoarele văd înrăirea omenirii ca un punct de pornire al salvării ei: „Omenirea s-a înrăit peste măsură, iar Biblia spune, cu o expresie de o cumplită amărăciune, că lui Dumnezeu i-a părut rău că l-a făcut pe om. Această omenire va fi nimicită, dar va exista o legătură sfântă, un om care „umbla
Povestiri de adus a-minte by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3678_a_5003]
-
negru, cel născut puțin înainte de revoluție, dar știind mai multe despre lume decît copiii aceleiași generații, vine subtila complicitate nu dintre oameni și șoareci, ci dintre oameni și cîini. Dezmoșteniți și unii, și alții, morți de inimă rea, sau supraviețuind înrăindu-se. Ori consolîndu-se, mai degrabă, cu gîndul că prea puțin contează, într-o societate care nu mai aude nimic, vocea nebunului care spune adevărul. În definitiv, "hai, linișteș-te-te, la urma urmei sunt și eu un biet câine." Care meditează, că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7444_a_8769]
-
tiranizează suita, plecată cu el în țară străină. Neculce remarcă: Și apoi domnul să visadză că este tot puternic ca la țara lui. Un hatman, oricât de fidel, dacă e și scriitor, vede, trebuie să vadă, și spune. Nesiguranța îl înrăiește pe domnitor, deși țarul continuă să-l răsfețe, nerefuzându-i nici o cerere. Dacă e gata să-i ofere toată regiunea Harcovului!... Pierduse o țară, să-i dea altă țară. Senatul se opune... Cantemir primește până la urmă vreo o mie de
La Moscova în exil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8787_a_10112]