492 matches
-
frunza roșie ca focul ce-i atinsese umărul în cădere. A așezat-o cu tandrețe pe oglinda apei, împingând-o spre el cu toată dragostea. Era 22 septembrie-ziua de naștere a Cristinei. Zâmbind, el s-a aplecat să culeagă frunza înroșită ce-i căzuse la picioare. Era o pornire tandră, fiind ziua de naștere a iubitei; era ca și cum ar fi strâns-o la piept pe ea însăși, urându-i cele bune. În iarnă, când Criss va fi departe, iubirea ei va
IUBIRE SUB CIREŞI(JAPONIA) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353836_a_355165]
-
sapropelic. Complexul era un nume cu renume în Europa. Insistă asupra dușului cât mai mult. La început folosi apa fierbinte cât o suporta corpul, apoi schimbă registrul ca într-un duș scoțian, se biciuia cu jeturi de apă rece. Pielea înroșită i se făcuse ca de găină sub efectul apei reci de munte. Era înviorat și dornic de muncă. Din cauza foamei, simți un gol în stomac. Nu mâncase și nu băuse mai nimic de mai bine de douăsprezece ore, în afara cafelei
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1183 din 28 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353561_a_354890]
-
aripi de înger atingându-te, dragoste... în cupe de cleștar, pline cu flori de nufăr care și-au limpezit petalele în lacrimile mele nebune de alb adun mereu picuri de dor de pe fruntea-ți dragă cu care tainic atingi cerul înroșit al vieții mele șlefuiesc aceleași mărgăritare și cu nesfârșită dragoste le așez pe-altare de suflet: pe-altarul sufletului meu pe-altarul sufletului tău și când voalurile nopții albastre se-aștern peste lume în jurul meu, din nou și din nou
MĂRGĂRITARE DE GÂND de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 179 din 28 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354250_a_355579]
-
din Nazaret, Baraba fu luat și dus în fortăreața Antonia la un fierar armurier unde fu însemnat cu fierul roșu din porunca procuratorului care dorea astfel să-l umilească încă o dată pe vestitul tâlhar înainte de a-l elibera. Pecetea fierului înroșit fu aplicată pe brațul tâlharului pe mai vechiul semn pus în Cezareea Maritima atunci când fusese prins și întemnițat acolo. După aceast infam tratament, Baraba fu târât înapoi în fața pretoriului unde un tesserarius, un însărcinat cu primirea ordinelor procuratorului citi cu
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-9) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357116_a_358445]
-
cu “Imnul”. De data aceasta eram liniștită până și în privința lui tăticu; nu avea să știe nimic. A doua zi, ne întorceam de la școală: eu, cu un “foarte bine” la aritmetică; Nuta cu câteva linii la palmă; Nini avea urechile înroșite și de frig, dar mai ales de câtă “urechială” luase, după spusele lui. Toți sportivii erau acum cu capul plin de griji de ce aveau să spună acasă și numai când m-am despărțit de ei în fața porții noastre, le-am
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
vânt i-a smuls banii de hartie din mână. El... s-a aplecat peste punte să-i prindă... dar a căzut în apă. Căpitanul i-a aruncat colacul de salvare, dar rechinii au fost mai iuți... A rămas doar apă înroșita de sânge care se îndepărta de vasul nostru. Se lasă liniștea). Marin Preda spunea că: „A ști să râzi în clipe tragice înseamnă a stăpâni tragicul”. Dar poți să râzi!? Rămân în urma lui soția și copiii ... Când vom ajunge la
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A PATRA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357293_a_358622]
-
o pajură și-a făcut cuib pe raftul cu emoții carafa cu apă vie e a ta a trecut prin vămi a legat cerul de ape și încă ceva un daltonist vine în fiecare duminică pe același dig are palmele înroșite culege ciulini un fel de medicament pentru teamă când duminicile se vor sfârși le va înșira ca pe o corvoadă luminoasă într-un noian de pace să nu zică nimeni că nu s-a priceput să încorseteze verdele până la epuizare
CARAFA CU APĂ VIE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1267 din 20 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357481_a_358810]
-
în cale/ Doar flori de bucurie și sfinte rugi, fierbinți.” (Tatălui meu). Mai mult, poeta nu-și poate percepe eul propriu și nici nu se poate raporta la eul colectiv, fără a trece - prin sufletul său tânjind spre împlinire - fierul înroșit în focul simțirii pentru satul străbun: „De câte ori revin și-ți sărut glia,/ Măicuții mele, mâna, în pridvor/ Purtând în suflet cald, melancolia,/ Te voi numi mereu - SATUL CU DOR...” (Satul cu dor). Resimțind povară depărtării și dorind - prin întreaga să
GEORGETA MINODORA RESTEMAN -„DESCĂTUŞĂRI – FĂRÂME DE AZIMĂ” (VERSURI VECHI ŞI NOI)-EDITURA ARMONII CULTURALE de MIHAI MARIN în ediţia nr. 524 din 07 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358280_a_359609]
-
Ridică-te de jos, Femeie! Tu râuri ai facut din lacrimile tale Și ai vegheat că Domnul fiilor să deie, Doar fericire și flori în a lor cale De te-a durut, Ridică-te, Femeie! Ai vrea sa numeri trandafirii înroșiți Iar din petale să faci cărare către stele, Atât cât anii nu-ți sunt inca irosiți, De vrei ca să fii sus, Ridică-te, Femeie! Vei adună acum, scânteia unui foc nestins Trecut, adio, prezentu-n loc să steie, Iar ce-i
RIDICA-TE, FEMEIE de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 477 din 21 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357695_a_359024]
-
împletit frumos și viu colorat, piesă achiziționată de pe piața sârbească clandestină, după cum am aflat mai târziu. Albul sânilor acoperiți cândva de cupele sutienului, contrastau cu roșul aprins al zonelor expuse și arse de razele puternice ale soarelui de mai. Pulpele înroșite, începeau s-o usture și ca o mângâiere, își întindea cu mișcări lascive crema antisolară. Tocmai când aruncam ancora, m-a rugat s-o dau cu cremă pe spate și am simțit că am cea mai plăcută sarcină de executat
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344651_a_345980]
-
din fața ei. Era foarte atentă la ce o învățasem să facă, își mișca voltele continuu, ca să incite peștele și să muște din momeală. Eu am luat din nou borcanul cu cremă antisolară și am început s-o ung pe locurile înroșite ale corpului. Făceam ce făceam și degetele îmi alunecau spre zona interzisă. - Ah, ce-mi faci? Stai cuminte, că sar pe tine acum și nu știu cum ai să te descurci. - Ce poți să-mi faci, dau eu replica, nu ai curaj
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344651_a_345980]
-
în fese și omoplați, dar nimic nu mai conta în acele momente... Se lăsă pe spate, iar pletele ei îmi mângâiau fața. Am tras-o spre mine, simțindu-i spinarea deasupra buzelor și i-am sărutat fiecare petecuț de piele înroșită. O mușcam la rândul meu de umăr, iar ea vibra toată. Niciodată nu am văzut o femeie cum se dăruiește cu atâta patimă! Simțeam că am pătruns până în străfundurile neexplorate încă, însă ea se încorda, zvâcnea în stânga și în dreapta și
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344651_a_345980]
-
POEME DE MARTIE Autor: George Tei Publicat în: Ediția nr. 1892 din 06 martie 2016 Toate Articolele Autorului RONDELUL LUCRĂTORILOR DE PE VAGONUL DE POȘTĂ Spre nord aleargă trenul, zidim cărbuni în sobă O noapte risipită printre ninsori, colete - Iar soba înroșită aproape pân' la plete Arată ca un diavol în vișinie robă. Ziarele frivole de plumbul greu sunt bete, Reture plicuri poartă stigmatul "se aprobă", Spre nord aleargă trenul, zidim cărbuni în sobă O noapte risipită printre ninsori, colete - Pereți bătuți
POEME DE MARTIE de GEORGE TEI în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344701_a_346030]
-
Episcop la Sfântu' Altar I-a transmis și Achilinei din Duhovnicescul Har ! Atunci, se prigoneau creștinii de către Dioclețian Și Nicodim a pârât-o, la Dregător-Volusian... Adusă la întrebare, Credința și-a Mărturisit ! Cu vergile au bătut-o...prin urechi, fier înroșit... Corpul cuprins de arsură...sângele prin nări i-a curs... Și pentru că n-a abjurat, Credința Dreaptă în IISUS, capul fecioarei au tăiat... Corpul ei Martirizat, i l-au îngropat la Biblos... Iar sufletul, Încununat, e cu Sfinții și CHRISTOS
CUV.ONUFRIE CEL MARE ȘI PETRU ATONITUL. de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360477_a_361806]
-
această oportunitate. Dacă va reuși să iasă la suprafață și să ia măcar o gură de aer, cu siguranță va supraviețui. Cu mișcări coordonate ale mâinilor și picioarelor începu să înoate. Deodată, arătări ciudate cu coarne, coadă și niște furci înroșite îl înconjurară. Vârfurile furcilor încinse îi străpunseră pieptul, carnea sfârâi ca pe jăratec și sângele țâșni din trup. O usturime dureroasă și o arsură cumplită îi cuprinse corpul și-n acele momente de supliciu își aduse aminte de toate relele
XXX. RĂZBUNAREA DIAVOLILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360508_a_361837]
-
spui, că mă faci să roșesc în văzul lumii, îi șopteam discret cu speranța că va înțelege. Aliana însă s-a deslănțuit într-un jet de reproșuri din care eu nu mai aveam nicio șansă de scăpare. -Mereu ai stat înroșit și înroșit ai rămas. Eu am crezut că te-am regăsit, tu ai fost pierdut însă de la început, de când s-a rupt gardul aceala de hârtie creponată cu tine. Atunci am așteptat toată noaptea să mă iubești. Toată săptămâna am
FEREASTRA UNEI NOPŢI DE VARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359773_a_361102]
-
mă faci să roșesc în văzul lumii, îi șopteam discret cu speranța că va înțelege. Aliana însă s-a deslănțuit într-un jet de reproșuri din care eu nu mai aveam nicio șansă de scăpare. -Mereu ai stat înroșit și înroșit ai rămas. Eu am crezut că te-am regăsit, tu ai fost pierdut însă de la început, de când s-a rupt gardul aceala de hârtie creponată cu tine. Atunci am așteptat toată noaptea să mă iubești. Toată săptămâna am exersat dansul
FEREASTRA UNEI NOPŢI DE VARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359773_a_361102]
-
să mă iubești. Toată săptămâna am exersat dansul acela. Îmi făceam mâinile o cruce închipuită și cu ea îmi duceam semnul ei când înspre sânul stâng, cînd înspre sânul drept, doar doar vei înțelege measjul. Tu rămâneai doar un fier înroșit pe care eu îl simțeam fără a-mi potoli setea de tine. - Știi ceva, du-mă inapoi pe pietrele mele, sunt la fel de reci cum sunt simțirile tale, dar sunt ale mele, mă pot așeza și ridica când poftesc și nu
FEREASTRA UNEI NOPŢI DE VARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359773_a_361102]
-
frontiere! Dumitru Sinu împreună cu domnul Rosetti, profesorul Ene, Titi Filip, Eugen Ștefănescu și Radu Bumbaru se întâlniseră cu toții într-un restaurant din Vancouver, Canada, când s-a apropiat de ei un personaj destul de ciudat: blond, înalt, spelb și cu ochii înroșiți, poate de la aburii alcoolului sau, cine știe, poate de la fumul de țigară ce învăluia ca într-un nor de ceață siluetele celor din jur. Dumitru Sinu ridică privirea și la fel de mirat ca și prietenii săi, așteaptă ca străinul să le
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339935_a_341264]
-
Al timpanului cascade, stropi albaștri te ud lacrimi, Marea-i plină de-al tău plânset, valuri spumegă în marșuri. Porți în suflet soarta lumii, sorbi vestită-n amintiri, Ai iubit, eternă dragă, poate da sau poate-i mit! Fierbi regrete înroșite, a fost tot sau doar priviri? Șoapte-n strune te îndeamnă, vers în cerul adormit. Eu privesc sprânceana vremii, secole de dor eu simt, Ars mi-e-n adâncime versul, căci te cânt, cânt un colind, Lasă, dorm, suspin de tine, mi-eșți
LUNA ÎN TOAMNĂ de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1850 din 24 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340082_a_341411]
-
unui pește, de statura unui om, care-l urmărește gata să-l devoreze. Este chiar Contele. Deodată, arătări hidoase se ridică din adâncuri. Îngrozit, Contele țâșnește afară din lac. Imperatorul începe să înoate.Arătări ciudate cu coarne, coadă și furci înroșite îl înconjoară. Vârful furcilor încinse îi străpung pieptul, iar sângele țâșnește din trup. Printr-o zonă întunecată Imperatorul străpunge fundul lacului și ajunge pe un tărâm ciudat unde pe stânci ard focuri, iar în jurul lor dansează despuiați, cu furcile în
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
mai ales pentru tratamentele cu gerovital și nămol sapropelic. Insistă asupra dușului cât mai mult. La început folosi apa fierbinte cât o suporta corpul, apoi schimbă registrul ca într-un duș scoțian, se biciuia cu jeturi de apă rece. Pielea înroșită i se făcuse ca de găină sub efectul apei reci de munte. Era înviorat și dornic de muncă. Simți un gol în stomac de foame. Nu mâncase mai nimic de mai bine de douăsprezece ore, în afara cafelei din termos. Își
ROMAN 2 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 458 din 02 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342153_a_343482]
-
Ferecate-n întrebări ascuțite Simt tufișuri crescânde Într-un joc inventat când surfez Peste lanurile vecerniei Adulmec sudoarea durerii Cum se ridică ceață-arcuită Bronzata în apa de mare Gust ce-am pierdut Despre visul din iatac Pe fundal de limbi înroșite Formele se copie una pe alta În oglindă paralizată De voci joase fără formă Far' de-nceput... far' de sfârșit... O ZI DIN NIMICURI Platforma japoneză intactă Plutise timp de peste un an Până când atinsese plajă cu scoici De cealalta parte
VERSURI DE DEPARTE de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341545_a_342874]
-
în cale/ Doar flori de bucurie și sfinte rugi, fierbinți.” (Tatălui meu). Mai mult, poeta nu-și poate percepe eul propriu și nici nu se poate raporta la eul colectiv, fără a trece - prin sufletul său tânjind spre împlinire - fierul înroșit în focul simțirii pentru satul străbun: „De câte ori revin și-ți sărut glia,/ Măicuții mele, mâna, în pridvor/ Purtând în suflet cald, melancolia,/ Te voi numi mereu - SATUL CU DOR...” (Satul cu dor). Resimțind povara depărtării și dorind - prin întreaga sa
PLEDOARIE PENTRU MULTIPLELE FUNCŢII ALE IUBIRII de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340595_a_341924]
-
împletit frumos și viu colorat, piesă achiziționată de pe piața sârbească clandestină, după cum am aflat mai târziu. Albul sânilor acoperiți cândva de cupele sutienului, contrastau cu roșul aprins al zonelor expuse și arse de razele puternice ale soarelui de mai. Pulpele înroșite, începeau s-o usture și ca o mângâiere, își întindea cu mișcări lascive crema antisolară. Tocmai când aruncam ancora, m-a rugat s-o dau cu cremă pe spate și am simțit că am cea mai plăcută sarcină de executat
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342982_a_344311]