174 matches
-
în mireasmă sacerdotală Lângă neliniștea izvorului de sacunsală În jur se aud pașii nevăzuți ai zeului Brazii se mișcă spre adâncul cerului Aici în Valea Soarelui, în Valea Zânelor Locuiești în cântecul mirific al fântânilor În foșnet liniștitor , în adieri înrourate În măreția luminii abandonate Ce încoronează triumfală toamna Cu galbenii frunzelor tiviți la poala Neasemuitului veșmânt regal Vegheat de soarele blând, suveran Aici Tu ești altar și ți se închină Și Verdele și Duhul Văii și Lumină! CÂND NOAPTEA... Pe
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345304_a_346633]
-
ori simțea ventuzele lipitorilor pe picioare sau urmărea, cu atenție prin apa sticloasă, pești înotând lângă el. Astăzi mergea pe malul apei, speriind anghilă după anghilă care mai lungă și mai colorată, ieșite la soare în iarba deasă și moale, înrourată, mergea admirând cocostârcii de pe grindul plin cu izmă sălbatică, grind ce dezvăluia un frumos peisaj violet cu pete albe. Vacile intraseră în culoare, în foltanele de pănășuță și papură, printre pâlcurile de rogoz înalte peste care se revărsau frunzele verzi
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
prin cotloane-ascunse renasc în mine, vise Rugandu-ma frenetic să le păstrez nestinse. Prin văile umbrițe de nori cerniți, si gri Seninul își croiește poteci prin razele-aurii. Azi, din izvor secat de-atata dor și pătimi Aleargă către voi, sfioase, înrourate lacrimi. Cuvintele nespuse se-nvalmasesc pe buze. Tăcerea fără rost nu-și mai găsește scuze. Azi se-nfiripa în jurul meu doar cântec, Pe arc de curcubeu culorile le-amestec. Și din pocal de suflet înlănțuiesc cuvinte, Si-asez în cartea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
de ceara.Azi, prin cotloane-ascunse renasc în mine, viseRugandu-ma frenetic să le păstrez nestinse.Prin văile umbrițe de nori cerniți, si griSeninul își croiește poteci prin razele-aurii.Azi , din izvor secat de-atata dor și patimiAlearga către voi, sfioase, înrourate lacrimi.Cuvintele nespuse se-nvalmasesc pe buze.Tacerea fără rost nu-și mai găsește scuze.Azi se-nfiripa în jurul meu doar cântec,Pe arc de curcubeu culorile le-amestec.Si din pocal de suflet înlănțuiesc cuvinte,Si-asez în cartea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
acestei scurte recenzii, subscriu la sublinerea pe care o face poetul Eugen Evu pe ultima copertă a acestui volum: „Camelia Ardelean se limpezește prin scrisul ei melodic, remarcabil, al talentului autentic, și nu manierist. Emoția primează, este „motorul“ suav, gingaș, înrourat, înduioșător, al gesticulației lirice.“ Ioan Vasiu ................................. ................................. Camelia Ardelean Redefinirea spațiului personal la doar o privire distanță Cât de neînsemnat ar fi acel simplu punct, care totuși ar putea fi de referință... Oricare mers, până și o rotire în jurul propriei ființe
NOU VOLUM DE VERSURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372212_a_373541]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > AM OBOSIT SĂ CRED Autor: Margareta Merlușcă Publicat în: Ediția nr. 2186 din 25 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului .Am obosit să te aștept, lângă cireșul înflorit, Din zorii-nrourați și până-n asfințit, Cănd floricele albe, cu parfum mă îmbătau, Doar razele de soare, timid, mă mângâiau. Am obosit să cred că ai să vii, Ochii să mi-i săruți, în nopțile târzii, Pe brațul tău, ca să mă culci Și
AM OBOSIT SĂ CRED de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371706_a_373035]
-
prin cotloane-ascunse renasc în mine, vise Rugandu-ma frenetic să le păstrez nestinse. Prin văile umbrițe de nori cerniți, si gri Seninul își croiește poteci prin razele-aurii. Azi, din izvor secat de-atata dor și pătimi Aleargă către voi, sfioase, înrourate lacrimi. Cuvintele nespuse se-nvalmasesc pe buze. Tăcerea fără rost nu-și mai găsește scuze. Azi se-nfiripa în jurul meu doar cântec, Pe arc de curcubeu culorile le-amestec. Și din pocal de suflet înlănțuiesc cuvinte, Si-asez în cartea
VA MULTUMESC... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375752_a_377081]
-
umple toate cavernele acestea cu dulce armonie, O cum mai șed Părinții noștri și jelescu-se în a' lor tainice lăcașuri în tăcere cufundate!" Dar Enitharmon îi răspunse cu o lacrima ce ii căzu și încruntîndu-se 245 Posomorita precum o dimineață-nrourată cînd se ivește de purpura lumină, " Pentru că noi să fim fericiți, să îi lăsăm pe ei nemuritoarele puteri să iși sleiască În timp ce noi năuntru tragem dulcile lor desfătări, în timp ce noi dispreț peste dispreț Le-ntoarcem ca să hrănim nemulțumirea noastră; căci
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
șiroiri de sînge. Fugiră din Pîntecele Albionului toate Noroadele și Semințiile Pămîntului acesta, Fugiră-n harmalaie de Măcel, si aștrii cerului fugiră. 45 Ierusalimul prăbușitu-s-a în groaznică ruină peste-ntreg Pămîntul, Rece căzu din Văile lui Lambeth în gemete și-nrourată moarte Roua sufletelor zbuciumate, sudoarea cea de moarte-a muribunzilor În toate sălile cu colonade și(-n toate) crugurile cerurilor Albionului. Frate cu frate se scaldă-n sînge peste Severn 58, 50 Fecioara care plînge. Tatăl și mama cu Tatăl
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
1908; Iosif Cioca, O sută și șase doine culese de pe Pogonici, Brașov, 1908; Béla Bartók, Cântece populare românești din comitatul Bihor, București, 1913; N. I. Dumitrașcu, Flori de câmp. Doine oltenești, Bârlad, 1914; Horia Teculescu, Pe Murăș și pe Târnave. Flori înrourate (doine și strigături), Sighișoara, 1929; Vasile Bologa, Poezii poporale din Ardeal, Sibiu, 1936; E. Nicoară, Vasile Netea, Murăș, Murăș, apă lină, I, Reghin, 1936; Mathias Friedwagner, Rumänische Volkslieder aus der Bukowina, Würzburg, 1940; Gh. Cernea, Doine de jale, Sibiu, 1941
DOINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286815_a_288144]
-
debut, sunt croite, în culori de pastel, pe o dimensiune retro. „Icoanele” de altădată, din satul copilăriei, își exercită apelul imperios. Prin „amintirile de fum” se întrezăresc, în tihna lor patriarhală și în ritmica eternă a anotimpurilor, casa bătrânească, grădina înrourată și plină de miresme, bisericuța senină, precum și alte înduioșătoare priveliști ale ocrotitoarei „vetre”. Lărgindu-și gama, ciupind energic struna naționalismului, paseistul se dedă unei făloase retorici, cu trâmbițări de vitejii străbune și evocări de cetăți basarabene. Îi reușește însă cu
IGNATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
un parfum purtat de vânt, spre locuri tainice, acoperite de uitare, Zăpada florilor de vișin se topea ușor pe-aleile de fum, iar tu, cu sunetul sirenelor din larg, plecai în depărtare... Credeam că pot să te opresc cu amintirile înrourate, lăsate prin scrisorile iubirii noastre veșnic călătoare... Zburau toți fluturii din Univers prin stele deportate, aici... ploua cu tine și cu noi pe-o singură cărare. Când m-ai îmbrățișat, tot cerul a plecat spre lumea lui, iar florile pictate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
ca un parfumpurtat de vânt, spre locuri tainice, acoperite de uitare,Zăpada florilor de vișin se topea ușor pe-aleile de fum,iar tu, cu sunetul sirenelor din larg, plecai în depărtare...Credeam că pot să te opresc cu amintirile înrourate,lăsate prin scrisorile iubirii noastre veșnic călătoare...Zburau toți fluturii din Univers prin stele deportate,aici... ploua cu tine și cu noi pe-o singură cărare.Când m-ai îmbrățișat, tot cerul a plecat spre lumea lui,iar florile pictate
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
incitat spiritul ludic, dar, în același timp, identifica aici și câteva „păcate juvenile veniale”. Acestea se diminuează sensibil în volumul Cu timpul meu, mai exact în poemele ce prelucrează temele rusticității, ale originilor: „Boii își rumegă așteptarea domoală,/ Amintirea câmpului înrourat./ Când și când mai nechează caii de smoală,/ Șteampurile copitelor bat./ Pe lângă mânji foiește marea mulțime./ Le cearcă mersul, sveltețea de cerbi,/ Numai de bivoli nu-ntreabă nime,/ Diavoli domestici, în care visuri preistorice fierb.” Inima poetului se simte pierdută
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
aștepte douăzeci și cinci de ani, până va fi lăsat la vatră. O s-o dea în acest timp ai ei după vreun alt fiu de căpetenie. Lacrimile îl podidesc. Se smiorcăie co pilărește și-și trece palmele peste față. Cu privirea încă înrourată, cată spre tovarășul său. Rufus pare dus cu gândurile departe. Și viața ta e hotărâtă de alții, ar vrea să-i strige. Nu ca să-și răcorească inima, ci pentru că știe. Evreul n-o să se mai întoarcă niciodată la slujba asta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Gând de toamnă Elena Marin Alexe Când cerul tace-nrourat Cuprins de întristare Scăldat în haina ploii reci Aștept cu-nfrigurare O rază unică de-o vrea Inima să-mi atingă Pe calea gândului fugar O clipă să prelingă Și-nvăluind tristeți și dor Să-mi mai aduc aminte Aroma toamnelor
G?nd de toamn? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83232_a_84557]
-
alte minuni în ziua care începe să se reverse. Nu am chef de nimic în astfel de dimineți. Acasă, la țară, ieșeam în grădină și pur și simplu stăteam și mă uitam năuc la lumina care se-așeza peste lujerii înrourați ai porumbului, peste tufele roșiilor, peste frunzele hreanului, cu bobi lucitori de rouă, peste buruieni, peste via vecinului, vedeam răzarea Soarelui, în aburul dimineții, cum trece pe uliță, ducându-se cu pași feriți spre pădure. Mă dezmeticeam greoi, era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
spre satele din depărtare: Ceairlighiol, Caraiapular, Veischioi și multe altele, tainice ascunzători cu trupurile minunilor care se ofereau doar pentru că ei miroseau a mare, aveau brațe vânjoase și plecau în zori, cu prima rază ce răza, neștiuți, cu feriți pași înrourați. — Kerim? Mai trăiește? Parcă ziceai că avea suta p-atunci... Popa clătină din cap. Oftă, bătând îngândurat cu furculița în sticla de „Cabinet“ goală. — A murit. Taina tainelor. Chiar în săptămâna în care eram eu cu minunea din grădină. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cei doi orbi schimbând tandreți doar de ei știute, pipăindu-se cu limbile, ca și cum și-ar degusta obrajii, urechile, negurile, ciozvârta de timp în care i-am uitat și pe ei încremeniți. 29tc "29" Uneori, în dimineți ca acestea, liniștite, înrourate, coborând pe Bulevard, am senzația aproape fizică a cufundării în text. Aproape simt cum, abia coborât din autobuz la Universitate, deja fac primul pas în text. Același vechi, cuprinzător și colcăind de viață text. Nu l-am știut până nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
voi auzi până și picurii ploii cum cad peste ea, cum se preling pe părul ei, pe umerii ei, pe șoldurile ei, cum cad în căușul urmelor ei, voi auzi cum zorii vin spre ea, zorii ei cu pași zoriți, înrourații zori ai acestor lacrimi doar ale mele, pe care le aud, până și pe ele, cum alunecă pe obrajii doar ai mei, voi mai auzi cum se deschide o portieră, cum se trântește apoi acea portieră, motorul ambalându-se, scrâșnetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
încaltea să ne ducă tot la unitatea noastră, că în altă parte mi-ar fi nu știu cum... ― Ar fi strașnic dacă i-am găsi pe aceiași comandanți - a continuat Todiriță vorba, visător. Moș Pavel, cu mustața pleoștită și cu ochii încă înrourați, îi asculta fără să scoată o vorbă măcar. „I-o luat cam repede. Cât o trecut de la ceilaltă concentrare? Asta nu-i a bună. Ceva se întâmplă în lumea asta... Da’ nu spunea el învățătoru’ că nemții o început războiu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
așterne în suflet și în gând... Și în tăcere Styx-ul vom trece rând pe rând... Am vrut ... Am vrut să uit ce a uita este peste poate, Să-nalț același vis cu aripile frânte, Am căutat seninul în clipe-nrourate, Voiam ca sufletu’-n lumină să îmi cânte. Am vrut să iert ce a ierta e peste poate Și-n suflet s-a făcut lumină prin iertare, Dar umbrele-amintirii se adună toate, Atât aș vrea să le alung în depărtare
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
aceea ea mi-a dat sfârcul de jos, cel zmeuriu; și-mi zicea, În ureche, că sunt varvar - la vârsta mea cea crudă. A doua zi În zori am pornit În trap spre vâltoană, colbul era Încă umed, ierburile, buruienile Înrourate. N-am găsit-o de la Început și mi-am zis că prea de dimineață venisem, ea o fi dormind la ora asta pe unde-o fi, că nici n-o Întrebasem a cui e și unde locuiește. Tot căutând-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de la secretul cafelei bune. Mă duc să ți-i aduc. Stai liniștit, că îmi place desculță ca să-mi amintesc de anii petrecuți în șatră. Atunci călcai cu picioarele pe covoraș ca acum? — Mai văzuși. Călcam pe pământul aspru, pe iarba înrourată, pe prundiș, prin noroi... — Și nu te durau tălpile ăstea, se apleacă Cezar și i le mângâie înduioșat. — Nu mă dureau că se tăbăciseră de atâta umblat desculță. — Săraca de tine! Doamne! Doamne! Cum de m-oi fi îndrăgostit eu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
a corectat Zâna, zâmbindu-mi și strângându-mă de mână cu putere. Ca și cum doar asta ar fi așteptat, Sevastița a plecat. Noi am rămas în loc, privind în urma ei... După câteva clipe, însă, s-a întors către noi și, cu privirea înrourată, a îngăimat: ― Drum bun, dra... dragi’ mei... ― Rămâi sănătoasă - am răspuns noi într-un glas. După ce amândoi am privit în jur, pentru a ne rămâne în minte fiecare amănunt al locului, am făcut primul pas... Era mult așteptatul pas către
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]